Sentință civilă nr. 968 din 09.02.2022

Dosar nr. #####/215/2020

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA #######

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. ###/2022

Şedinţa publică de la 09 ######### 2022

Completul compus din:

PREȘEDINTE : ##### ######

Grefier : ######## ####

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanta ###### ###### şi pe pârâtul #### #########, având ca obiect acțiune în constatare.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 02.02.2021, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentru a depune conclizii scrise, a dispus amânarea pronunţării pentru astăzi 09.02.2021, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de fata,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### la data de 19.10.2020 sub dosar nr. #####/215/2020, reclamanta ###### ###### în contradictoriu cu pârâtul #### #########, acțiunea în constatarea stării de indiviziune în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de aproximativ 265 mp situat în #### #######, str. ######### #########, nr. 97, ####### ####, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul să demoleze gardul din cărămidă, construit fără autorizație, iar în caz de refuz să permiteți reclamantei să execute lucrările de demolare pe cheltuiala pârâtului şi să permită reclamantei să folosească terenul aflat în indiviziune, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că atât gospodăria reclamantei cât şi gospodăria pârâtului se află situate la aceeași adresă, respectiv #### #######, str. ######### #########, nr. 97, ####### ######## ### ###### ##, prin actul dotal nr. 9409/21.10.1930 defunctul ######## ####### Tafticosu constituie în favoarea fiicei sale ######### Ghe. ####### cu titlu de dotă, din corpul de casă situat în #### ####### ###. ######### nr. 81 (actualmente #### #######, str. ######### #########, nr. 97 conform CNS nr. 1089/01.02.2005), partea de la stradă compusă din 3 camere de locuit, antreu, sală, bucătărie, cameră de baie şi closet.

În cuprinsul acestui act dotal gratificatorul menționează în mod expres faptul că în ceea ce privește curtea caselor aceasta rămâne în devălmășie: „Curtea caselor este de avalma cu mine".

Prin Testamentul nr. 2244/14.03.1969, #### ######## (aceeași persoană cu #######

########) lasă prin testament numitei ####### #####, întregul drept de proprietate

asupra imobilului rest de casă şi teren situat în #### #######, str. ######### #########,

nr. 91 (actualmente nr. 97).

Conform Certificatului de moștenitor nr. 243/16.02.1973 emis după decesul numitei #### ######### (fostă #######), numitul #### ######## în calitate de fiu dobândește în proprietate partea de casă provenită de la defunctul ######## ### Tafticosu conform actului dotal şi suprafața de 62 mp teren aferent construcției, teren ce se află în indiviziune conform înscrierilor din cuprinsul documentului, situate în ########## #######, str. ######### #########, nr. 91(actualmente nr. 97).

A mai arătat că, la data de 25.02.1975, numitul #### ######## dă o declarație în care menționează că deține în proprietate singur un imobilul situat în #### #######, str. ######### #########, nr. 91 (actualmente nr. 97), compus din 4 camere, sală, baie, wc şi pivniță, fără a face nici o mențiune de teren, care așa cum am arătat anterior se afla în indiviziune.

De asemenea a arătat că, tot în anul 1975 #### ######## a obținut autorizația de înstrăinare nr. 3500 în care s-a menționat că dorește să vândă corpul de casă moștenit şi suprafața de 125 mp de teren aflat în indiviziune cu ####### #####.

După decesul defunctei ####### #####, conform certificatului de moștenitor nr. 15/11.02.1998, reclamanta ###### ######, în calitate de unic moștenitor, devine proprietara construcției şi a terenului aflat în indiviziune din #### #######, str. ######### #########, nr. 91 (actualmente nr.97).

In prezent proprietari ai imobilului construcție provenit de la autorul Ru ######## este pârâtul #### #########, acesta locuind în gospodărie împreună cu ta său #### ######, iar pe terenul aflat în indiviziune, tatăl pârâtului #### #########, respectiv numitul #### ###### a edificat un gard de cărămidă, fără o autorizație prealabilă de construcţie şi fără acordul expres al reclamantei ###### ######.

In acest fel #### ###### a îngrădit dreptul reclamantei de a se folosi de terenul aflat în indiviziune şi totodată de accesul către strada ######### #########.

Mai mult decât, cu ajutorul acestui gard, pârâtul a împiedicat reclamanta să mai aibă acces la contuarele de utilități, respectiv curent, apă, cablu TV şi gaze amplasate pe terenul aflat în indiviziune făcând totodată imposibil şi accesul angajaților acestor prestatori de utilități pentru remedia defecțiunile apărute în timp.

Adresa din cartea de identitate a reclamantei este: #### #######, str. ######### #########, nr. 97 , aceasta fiind înscrisă în nomenclatorul stradal nr. ######### cu aceeași adresă.

Potrivit disp. art. 636 alin. 1) din Noul Cod Civil „ Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația şi nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari."

Aşa cum a arătat anterior, pârâtul în prezent şi-a alocat dreptul de a folosi exclusivitate terenul aflat în indiviziune, împiedicând-o pe reclamantă să aibă acces strada ######### #########, unde de altfel îşi are domiciliul şi de asemenea împiedicând-o pe aceasta să aibă acces la stâlpul de curent electric situat pe acest teren, stâlp la care este racordată gospodăria acesteia şi totodată îngrădindu-i accesul la cutia poștală ce deservește imobilul situat în #######, #### ######### ########## ### ##(actualmente nr. 97).

Reclamanta a precizat că , gardul edificat pe terenul aflat în indiviziune , având în vedere că este un gard zidit din cărămidă, trebuia să fie construit în baza documentației necesare, avizate în vederea edificării acestuia conform dispozițiilor Legii nr. 50/1991, cu privire la obținerea" autorizației de construire împrejmuire perimetrală".

Ca atare, având în vedere faptul că acest gard a fost edificat fără autorizație, pe un teren aflat în indiviziune, fără acordul expres al celuilalt coindivizar, apreciază că se impune demolarea acestuia.

Pentru motivele arătate mai sus, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii, constatarea stării de indiviziune în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de aproximativ 265 mp situat în #### #######, str. ######### #########, nr. 97, ####### ####, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul să demoleze gardul din cărămidă, construit fără autorizație, iar în caz de refuz să permiteți reclamantei să execute lucrările de demolare pe cheltuiala pârâtului

În dovedirea acţiunii, reclamata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, planşe fotografice, interogatoriu pârâtului, proba testimonială cu martori şi expertiza tehnică de specialitate topografie, cadastru şi geodezie.

În drept şi-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 35 C. civ. coroborat cu art. 631,634,636 şi 639 C. civ.

A depus la dosar: împuternicire avocațială, declarație, testament, certificat de moștenitor, certificat de nomenclatură stradală, planşe foto şi dovada achitării taxei judiciare de timbru.

La data de 14.01.2021 pârâtul #### ######### a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

A solicitat anularea cererii motivat de faptul ca reclamanta nu si-a îndeplinit obligația de a depune la dosar înscrisurile solicitate de instanțe, respectiv extrasul de carte funciara sau certificatul emis de OCPI. #### reclamantei i s-a pus in vedere de doua ori sa completeze cererea de chemare in judecata, în sensul depunerii înscrisurilor, acesta nu s-a conformat nici pana in prezent.

In al doilea rând, pârâtul a înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecat, deoarece prezentul dosar vizează aceleași persoane, obiect si pretenții, întrucât reclamanta l-a mai acționat in judecată pentru același imobil si aceleași pretenții, si ca atare a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat.

Dosar nr. #####/215/2014*; Dosar nr. ####/215/2017; #####/215/2016 dosare soluționate definitive si irevocabil in favoare sa, pentru aceiași cauză şi același imobil.

Pârâtul a arătat că, în mod greșit susține reclamanta ca ar fi proprietarul imobilului situat in #######, #### ######### ########## ### ##, #### ####, în condițiile in care acesta deține în proprietate imobilul situat in #######, ###### ######### ########## ### ##, în baza contractului încheiat la Notariatul de Stat în 19.06.1992, imobil compus din casa de cărămida acoperit cu tabla, baie, pivniță si 4 camere si un teren în suprafață dc 122 mp.

Ulterior ,prin încheierea nr .67718 din dosarul numărul ##########, s-a dispus înființarea cărții funciare nr. 68380 #######, privind imobilul situat în #### ######### ########## ### ##(fost 91), compus din teren intravilan de 122 mp pe care se află construită o casă C 1- casă de locuit cu ###### mp, având număr cadastral 24681, imobil ce se află înscris sub A 1 în cartea funciară, iar în baza contractului de vânzare-cumpărare a intrat în posesia imobilului, contract cu nr. ######### încheiat la BNP ####### ######, cu respectarea normelor legale de transmitere a dreptului de proprietate.

A menționat că, reclamanta a depus dosarul cauzei doar un certificat de moștenitor, care nu constituie titlu de proprietate pentru suprafață pretinsa.

În plus, terenul cat si proprietatea acestora este delimitată, asa cum reiese din documentație cadastrala, iar reclamanta are ieșire separata pe strada ####### #### (către stadionul ### #########, acesta având obținută nomenclatura stradala la aceasta iesire, cat si serviciile poștale), si prin urmare din probele administrate reiese in mod indubitabil ca acesta nu ocupă fără drept terenul in cauză, din contra acesta este proprietarul terenului cat si al imobilului, conform actelor depuse la dosarul cauzei.

Acest lucru reiese din sentința civila nr. #####/25.11.2015, pronunțată de către Judecătoria ####### in dosarul nr. l7018/215/2014, care in prezent a rămas definitivă.

Ca atare, nu exista nicio stare de indiviziune cu privire la imobilul in cauza, asa cum rezulta din toate hotărârile pronunțate de către Judecătoria #######, Tribunalul ####, Curtea de Apel #######, hotărâri ce confirma faptul ca nu exista stare de indiviziune.

Pârâtul a precizat că, în plus, reclamanta deține in partea se sud un teren in suprafață de 551 mp obținuți în dosarul civil nr. #####/215/2012 obiect uzucapiune, deci in concluzie aceasta nu are nici o legătura cu imobilul deținut de acesta, in calitate de proprietar.

În dovedirea cererii a depus următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, decizia nr. ####/18.05.2018, pronunțată de Tribunalul ####, decizia nr. ###/25.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel #######, civila nr. 10055/02.10.2017, pronunțată de către Judecătoria #######, contract de vânzare-cumpărare, rapoarte de expertiză, documentație cadastrală.

La data de 22.04.2021, reclamantul a depus note de ședință, prin care a menţionat următoarele:

Referitor la Contractul de Vânzare - Cumpărare nr #########, depus la dosarul cauzei de paratul #### #########, este lovit de nulitate relativa, întrucât vânzătorul #### ######, vinde fiului #### #########, ceia ce nu-i aparține, terenul de sub construcție in suprafața de 143 mp, teren care aparține reclamantei .

Cat privește Cartea Funciara a paraților ####, este lovita de nulitate relativa, întrucât: legal, pârâtul este proprietarul doar al imobilului (casa), nu si terenului intravilan in suprafața de 265 mp, din care: curte 122 mp si teren aflat sub construcție -143 , ambele aparținând prin actul de proprietate, autorului său ####### ######## .

Exista înscrisuri: act dotal, testamentul si certificate de moștenitor, care dovedesc ca curtea este comuna, fiind in indiviziune, iar numitul #### ###### si apoi pârâtul #### #########, care a preluat-o prin Contractul de Vânzare - Cumpărare nr #########, a ocupat-o abuziv construind un gard de zid la limita ce separa cele 2 imobile aflate unul in continuarea celuilalt.

A precizat că, terenul intravilan- curtea ###### ## ######### ## ### ##, de fapt nu-i aparține pârâtului, fiind obținut de cel care i 1-a vândut numitului ota ###### , pe nume ##### #####, printr-o adeverință falsa, acesta nefiind îndreptățit la restituirea conform Legii nr 18/1991, întrucât nu i se confisca-se nimic si nu era nici moștenitor legal al autorului său-####### ######## pentru a beneficia de prevederile Legii nr 18 /1991.

Reclamantul a precizat că în cazul de față, suprafață deținută în plus de către pârâtul #### ######### de 143 mp, depășește cu mult cota de 5% din teren, situație în care modificarea suprafeței terenului nu se va putea face în procedura mai sus descrisă, valabilă doar pentru diferențe mici ale suprafeței, de maxim până la 5%.

La data de 01.07.2021, pârâtul a depus note de ședință, prin care a solicitat să se ia act că acțiunea este inadmisibila deoarece acțiunea in constatare are un caracter subsidiar, poate fi exercitata doar atunci când partea nu are deschisa calea unei acțiuni in realizare, ori reclamanta a exercitat acțiune in realizare si le poate exercita in continuare.

Pentru acestea, pârâtul a apreciat ca acțiunea este ori inadmisibilă, ori neîntemeiată, motiv pentru care a solicitat a fi respinsă.

La data de 02.07.2021, reclamanta a depus cerere de completare a cererii introductive, prin care a solicitat să se constata existența stării de indiviziune în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de aproximativ 265 mp situat în #### #######, str. ######### #########, nr. 97, județul ####.

De asemenea a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să demoleze atât gardul zidit din cărămidă cât şi gardul zidit din BCA ambele construite fără autorizație, iar în caz de refuz să permită reclamantei să execute lucrările de demolare pe cheltuiala pârâtului şi să permită reclamantei să folosească terenul aflat în indiviziune, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că, în fapt, după data de 28.05.2021, data ultimului termen de judecată pârâtul a edificat un nou gard zidit din BCA în imediata apropiere a celui zidit anterior din cărămidă, pe terenul aflat în indiviziune.

Distanța dintre cele două garduri zidite fiind de 30 de centimetri, așa cum rezultă din planșele fotografice pe care le depunem în scop probator.

A mai arătat că, pârâtul nu deține nici pentru primul gard zidit şi nici pentru cel de-al doilea autorizație de construcție, deși Legea nr. 50/1991 impune în mod obligatoriu autorizarea lucrărilor de construcție anterior realizării lor.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată să se constata existența stării de indiviziune în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de aproximativ 265 mp situat în #### #######, str. ######### #########, nr. 97, județul ####.

De asemenea a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să demoleze atât gardul zidit din cărămidă cât şi gardul zidit din BCA ambele construite fără autorizație iar în caz de refuz să permită reclamantei să execute lucrările de demolare pe cheltuiala pârâtului şi să permită reclamantei să folosească terenul aflat în indiviziune, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 02.04.2020 instanţa a respins excepţia procesuală a autorităţii de lucru judecat invocată de către pârât şi în temeiul dispoziţiilor art. 255 corob. cu art. 258 CPC, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, interogatorii şi proba testimonială, apreciind că aceste probe sunt admisibile putând duce la soluţionarea cauzei; în cadrul probei testimoniale a fost audiată martora ###### #######-###### şi a fost administrată proba cu interogatoriul luat pârâtului, răspunsurile fiind ataşate la dosar (filele 172-175); în cadrul probei cu înscrisuri a fost ataşat dosarul nr. #####/215/2014* şi au fost emise adrese către autorităţi pentru comunicarea unor relaţii suplimentare.

La termenul de judecată din data de 02.02.2022, luând concluziile părţilor, instanţa a rămas în pronunţare pe fondul cauzei.

Analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa retine următoarele:

În fapt prin acţiunea civilă înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei ####### sub nr. #####/214/2014 reclamanta ###### ###### a chemat în judecată pe pârâtul #### ######- autorul pârâtului #### ######### solicitând în revendicare suprafaţa de teren de 122 mp precizată prin suplimentarea cu încă o suprafaţă de 120 mp pe care se află amplasat corpul de casă, situată în #### #######, str. ######### #########, nr. 91 (în total 242 mp, precizaţi ulterior ca fiind 265 mp), asupra căruia a arătat că este proprietară prin moştenire de la autorul ####### ########, zis "Tafticosu".

Prin sentinţa civilă nr. ########## Judecătoria ####### a respins acţiunea reclamantei, reţinând că reclamanta nu a dovedit că este fiica lui ####### ##### şi chiar dacă este fiica acesteia, certificatul de moştenitor nu constituie titlu de proprietate....Pârâtul deţine în proprietate imobilul situat în ###### ######### ######### ### ## în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat la 19 iunie 1992, imobil compus din casă din cărămidă acoperită cu tablă, baie, pivniţă şi patru camere şi teren în suprafaţă de 122 mp.

Ulterior, prin încheierea nr. ##### din dosar nr. ########## s-a dispus înfiinţarea cărţii funciare nr. 68380 #######.

Cum certificatul de moştenitor nu constituie titlu de proprietate, iar pârâtul deţine în proprietate suprafaţa de teren revendicată de reclamantă, instanţa a constatat că acţiunea formulată este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.

Prin decizia civilă nr. ###/28.03.2017, pronunţată de Tribunalul ####, în dosarul nr. #####/215/2014, a fost admis apelul formulat de reclamanta ###### ###### împotriva sentinţei nr. #####/25.11.2015 pronunţată de Judecătoria ####### a fost anulată sentinţa atacată şi a fost reţinută cauza în vederea evocării fondului, reţinându-se în considerente că pentru a justifica temeinicia acţiunii, reclamantul trebuie să facă dovada incidenţei unui mod de dobândire a proprietăţii în favoarea sa.

O astfel de dovadă presupune existenţa unui titlu de proprietate, înţeles ca act juridic, jurisdicţional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumţie relativă în favoarea persoanei care îl invocă, mai exact o prezumție de existență a unui mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Prin decizia civilă nr. #### pronunţată la data de 18.05.2018 de Tribunalul #### în dosarul nr. #####/215/2014* (filele 41-46), definitivă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. ###/27.03.2018 a Curţii de Apel ####### (filele 47-58), a fost respinsă acţiunea în revendicare formulată de reclamanta ###### ###### în contradictoriu cu pârâtul #### #########, reţinându-se următoarea stare de fapt:

"Reclamanta, în susţinerea cererii de revendicare, s-a prevalat de contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1922, încheiat de antecesorul său, ####### ######## cu privire la un imobil teren a cărui suprafaţă nu este specificată în cuprinsul actului şi un corp de case situat în ###### ########## ### ##. ####### ####### în anul 1930, încheie un act dotal prin care îi transmite fiicei sale, ######### #######, în regimul specific dotei, următoarele bunuri: Din corpul de casa situat în ###### ########## ### ##, partea de la stradă compusă din trei camere şi curtea casei de-a valma.

Prin Decretul de expropriere nr. 344/1965, lui ####### ########, numit în actul respectiv drept ######## ### şi #### ######### li s-a expropriat o suprafaţă de 1875 mp teren ce figura amplasat în ###### ######### ######### ### ##, cei doi figurând împreună la poziţia 51 în anexe.

La decesul lui ####### ########, a fost reţinută în calitate de unică moştenitoare, legatară universală, ####### #####.

În masa succesorală, aşa cum se constată din certificatul de moştenitor nr. 307/1969 eliberat de Notariatul de Stat al Raionului ######## ####, a fost reţinut imobilul situat în ###### ######### ######### ### ## compus din suprafaţă indiviză de 125 mp, împreună cu casă cu cinci camere, un WC, şi o sală deschisă, amplasată în faţa celor cinci camere. ####### ##### este autoarea reclamantei, cea din urmă arătând că dreptul său de proprietate asupra terenului ce face obiectul cauzei, i-a fost transmis de la antecesorul ####### ########, prin intermediul succesiunii mamei sale.

Calitatea de moştenitoare acceptantă a succesiunii ascendentei sale de gradul I, ####### ##### i-a fost reţinută în litigiile #####/215/2015 şi #####/215/2012 ale Judecătoriei #######.

La deschiderea succesiunii primului autor, #### #########, persoană cu vocaţie succesorală concretă, descendentă de gradul I, a renunţat la succesiune prin declaraţie autentică, chestiune menţionată în cuprinsul aceluiaşi certificat de moştenitor.

În continuare, în edificarea situaţiei de fapt se va enunţa istoricul trasmisiunii dreptului de proprietate de care se prevalează pârâtul.

Urmare a decesului lui ####### #########, ulterior numită #### #########, a fost transmis mortis causa, astfel cum atestă certificatul de moştenitor nr. 243/1973 întocmit de Notariatul de Stat ######## ####, către unicul moştenitor legal, descendent de gradul I, #### ########, un imobil situat în ###### ######### ########## ### ##, compus din teren în indiviziune, în suprafaţă de 61 mp care face parte dintr-o suprafaţă mai mare şi o casă de carămidă cu patru camere, sală, baie, WC şi pivniţă.

Tribunalul reţine prealabil, ca aspecte relevante pentru soluţionarea cauzei, notările din cuprinsul certificatului ce privesc vecinătatea de sud unde figurează ####### #####, unica moştenitoare acceptantă a autorului care a deţinut integral proprietatea iniţială şi faptul că dreptul de proprietate asupra imobilul a intrat în patrimoniul autoarei prin actul dotal autentificat de Tribunalul ####, Secţia III a sub nr. 4343 şi înregistrat în Registrul de Transcripţiuni şi Inscripţiuni sub nr. 9409/1930.

Prin s.c. ######### a Judecătoriei #######, s-a dispus rectificarea certificatului de moştenitor ######## întocmit de Notariatul de Stat ######## #### în sensul că în loc de suprafaţa de 64 mp s-a menţionat 122 mp. #### ########, în anul 1975, în temeiul Legii 58/1974, a obţinut autorizaţiile necesare înstrăinării imobilului descris în certificatul de moştenitor enunţat în paragraful precedent, înstrăinare ce s-a încheiat prin s.c. ######### a Judecătoriei #######.

Dispozitivul sentinţei respective a constatat că între reclamanţii ##### #####, ##### #### şi ##### #########, pe de o parte, şi #### ########, pe de altă parte, a intervenit contractul de vânzare cumpărare cu obiect teren în suprafaţă de 122 mp şi casă cu patru camere, sală, baie şi pivniţă.

În temeiul Legii 4/1974 şi Legii 78/1974, terenul se transmite către Stat.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul de Stat ######## #### sub nr.##### ##### ##### #####, ####### #### ( fostă #####) şi ##### ######### au vândut lui #### ######, pârât în cauză, imobilul situat în ###### ######### ########## ### ## compus din casă cu patru camere şi teren în suprafaţă de 122 mp, imobil apreciat ca dovedit în proprietatea vânzătorilor prin s.c. ######### a Judecătoriei ####### şi adeverinţa de punere în posesie nr. ##########.

În cursul procesului de faţă, #### ###### a transmis prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ######### de către BNP către #### #########, conceptat ca pârât, dreptul de proprietate asupra imobilului situat situat în ###### ######### ######### ### ##, fostă 91, compus din teren în acte 122 mp şi 265 mp din măsurători şi casă de locuit."

În privinţa raţionamentului logico-juridic pentru care acţiunea reclamantei a fost respinsă, a reţinut instanţa următoarele :

"Argumentaţia juridică opune pârâtului, titlul respectiv, ca titlul originar, apreciind că prin actul dotal nu s-a înstrăinat către antecesoarea iniţială a dreptului dobândit de pârât, dreptul de proprietate asupra terenului ci numai dreptul de proprietate asupra casei.

Expresia „de-a valma” titlul sub care au înţeles părţile să denumească dreptul pe care îl deţinea antecesoarea pârâtului, ####### #########, asupra terenului, este interpretată de către reclamantă ca un acord ce îi conferea celei din urmă un drept de folosinţă asupra terenului, ####### ########, autorul mamei reclamantei, păstrându-si dreptul de proprietate asupra terenului. „De-a valma” în sensul său literar înseamnă comun sau laolaltă.

În sensul interpretării voinţei părţilor de a stabili un regim de proprietate ###### ###### #########, stă pe de o parte sensul prim al expresiei care coincide deopotrivă cu lipsa unor menţiuni clare şi fără echivoc în cuprinsul actului dotal, care să reţină în exclusivitate în patrimoniul constituitorului dreptul de proprietate asupra terenului şi să transmită numai dreptul de folosinţă, şi pe de altă parte, însăşi esenţa instituirii dotei care presupunea două operaţiuni concomitente, în cazul dotei instituite de un terţ, cum e cazul de faţă, oferirea bunurilor imobile spre administrare soţului, dreptului de proprietate femeii.

Dotarea în accepţiunea dispoziţiilor Capitolului II din C.civ. din anul 1864, aplicabil la data constituirii dotei, juridic, era compusă dintr-un act complex: donatie facuta (de catre terti) in vederea casatoriei, care avea titlu de dota si era cuprinsa in conventia matrimoniala, apoi venea manifestarea de vointa a viitorilor soti (conventia matrimoniala dotala propriu-zisa) prin care se accepta donatia (de catre femeie) si sarcinile administrarii ei (de catre barbat).

În consecinţă, interpretarea dată de reclamantă, actului dotal este lipsită de fundament juridic, în condiţiile în care dispoziţiile legale impuneau ca dota să aibă ca element component obligatoriu în cazul dotelor constituite de terţi, un act de donaţie prin care se transmitea dreptul de proprietate în patrimoniul femeii şi dreptul de administrare bărbatului.

Neclaritatea enunţului actului dotal prin inserarea expresiei "de-a valma" nu poate interpretată decât în acord cu dispoziţiile art. 978 C.civ. din anul 1864 care impun că dacă o clauză este primitoare de două înţelesuri, atunci ea se interpretează în sensul care produce efecte juridice.

Interpretarea reclamantei nu numai că lipseşte de efecte juridice actul denumit dotal, ci lipseşte de o condiţie esenţială de valabilitate actul juridic pe care părţile au intenţionat să îl încheie, argumente care lipsesc de fundament logico-juridic susţinerile acesteia din această perspectivă.

Drept urmare, titlul de proprietate invocat ca dovedind dreptul de proprietate exclusiv al lui ####### ######## asupra întregului teren ce figura la numărul 81, fost 75 din strada #########, după încheierea actului dotal, nu poate fi avut în vedere în analiza revendicării de faţă.

Argumente în plus faţă de cele enunţate în precedent, sunt şi conţinuturile tuturor actelor juridice prin care s-a realizat transmisiunea drepturilor de proprietate desprinse din actul originar, fie mortis causa, fie inter vivos, certificatele de moştenitor ale lui #######, Decretul de expropriere nr. 344/1965, care reţine că terenul în suprafaţă de 1875 mp a fost preluat deopotrivă atât de la ####### ######## numit în actul de expropriere ######## ###, cât şi de la #### #########.

Drept urmare, faţă de cele statuate asupra transmiterii unui drept de proprietate asupra terenului în favoarea lui ####### #########, judecata în proxima analiză, necesită lămurirea în ce măsură s-a transmis un drept de proprietate asupra unui bun individual determinat, sau un drept de proprietate afectat de modalităţi.

Tribunalul reţine că prin respectivul contract, dreptul de proprietate asupra terenului este guvernat de regimul coproprităţii.

Chiar dacă exprimarea actului nu este clară în sensul instituirii unui regim de coproprietate, « de-a valma », indicând într-un sens comun o formă devălmaşă, în care nu erau cunoscute cotele de proprietate, modalitatea dreptului de proprietate generată este cea a coproprietăţii.

În sprijinul acestei interpretări stă împrejurarea că normele Codului Civil din anul 1864, în vigoare la acea dată, nu reglementau expres o astfel de modalitate, acest mod de proprietate fiind recunoscut numai în materia obştilor şi a composesoratelor.

Mai mult decât atât, doctrina în materia naşterii devălmăşiei reglementate de vechile norme civile nu s-a pus în acord în ce măsură poate fi generată desimpla voinţă a părţilor, manifestatăîntr-un act juridic.

Totodată toatele actele de transmisiune fac referire la un drept de proprietate asupra terenului cu caracter indiviz.

Într-o enunţare sintetică a evoluţiei împrejurărilor, autorul comun, ####### ######## a transmis o construcţie şi un drept indiviz asupra terenului printr-un act dotal fiicei sale ####### ######### numită ulterior ####, drepturi care prin intermediul unor trasmiteri succesive au ajuns în anumite condiţii în patrimoniul pârâtului ###### #### decedat pe parcursul judecării litigiului, succesor al acestuia fiind conceptat #### #########.

O altă construcţie - casă de locuit şi dreptul indiviz asupra terenului, complementar celui ce a făcut obiectul dotei, au fost preluate din patrimoniul celui care deţinut proprietatea integral, iniţial, prin deschiderea succesiunii acestuia de către cealaltă fiică a sa, ####### ##### care la rândul său l-a transmis în acelaşi mod fiicei sale, reclamanta de faţă.

Revendicarea de faţă, în raport de circumstanţele specifice speţei aşa cum au fost reţinute, impune ca pas următor al cercetării, stabilirea menţinerii sau nu a regimului coproprietăţii terenului instituit de primii autori ai părţilor şi la data judecăţii speţei, întrucât condiţie de admisibilitate a cererii în revendicare este dovedirea unui drept exclusiv de proprietate, asupra unui bun individual determinat.

Or, datele speţei analizate prin considerentele precedente, au determinat instanţa să reţină că asupra întregului teren, autorii iniţiali ai părţilor de faţă, au exercitat un drept de coproprietate.

Pârâtul a invocat în favoarea dreptului său, contractul de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul de Stat ######## #### sub nr.##### ##### prin care a cumpărat de la ##### #####, ####### #### ( fostă #####) şi ##### ######### casă şi teren în suprafaţă de 122 mp.

Actul juridic pe care s-a fundamentat transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului este adeverinţa de punere în posesie nr. ##########, act a cărui valabilitate a fost supusă controlului judecătoresc de către reclamanta de faţă, în cauza nr. #####/215/2015 a Judecătoriei #######.

Cererea de anulare a fost respinsă prin d.c. ######### a Tribunalului ####, impunându-se cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, reţinerea considerentelor privind caracterul modalităţii de dobândire a dreptului de proprietate ce constituie un mod originar de dobândire în raport de dispoziţiile art. 36 al. 3 din Legea 18/1991.

Caracterul originar impune preferinţa dreptului dobândit astfel în faţa oricărui alt drept anterior.

Decizia judecătorească enunţată denotă reţinerea unui drept de proprietate exclusiv al pârâtului asupra terenului aferent casei în suprafaţă de 122 mp.

În plus, în favoarea reţinerii unui drept de proprietate exclusiv în favoarea pârâtului stau şi hotărârea judecătorească nr. ######### a Judecătoriei ####### şi autorizaţiile emise în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare consfiinţit de sentinţa arătată.

În actul jurisdicţional enunţat, în considerente, se constată că, în vederea încheierii valabile a contractului de vânzare cumpărare a fost emisă şi autorizaţia de partaj a imobilului compus din 122 mp şi casă de locuit cu patru camere, necesară în raport de dispoziţiile art. 31 din Legea 58/1974, împrejurare care atestă că odată cu înstrăinarea respectivă, terenul aflat în coproprietate a fost partajat, Statul preluând asupra lui un drept exclusiv de proprietate.

Drept urmare, tribunalul reţine că odată cu transmisiunea dreptului de proprietate asupra casei de locuit către antecesorul proxim al pârâtului, coproprietatea asupra terenului între antecesorii părţilor de faţă a ÎNCETAT.

În continuare, cum condiţia de admisibilitate a cererii în revendicare a fost îndeplinită în sensul că reclamanta invocă un drept de proprietate exclusiv asupra terenului aflat în posesia pârâtului, în raport de reperul impus de art 249 Cpc care stabileşte obligaţia de a proba în sarcina celui care deduce judecăţii o pretenţie, urmează să se stabilească în ce măsură titlul de proprietate invocat de reclamantă îi conferă drepturi asupra terenului pentru care pârâtul invocă deopotrivă un drept de proprietate cât şi o posesiune.

Lămurirea este necesară întrucât, în condiţiile în care pârâtul deduce judecăţii un titlu de proprietate şi se dovedeşte că la rândul ei reclamanta deţine un titlu asupra asupra aceluiaşi teren, se va face o analiză comparativă a titlurilor celor două părţi. #### cert că pârâtul deţine un titlu de proprietate asupra terenului aferent casei în suprafaţă de 122 mp, dar posedă aşa cum atestă expertiza efectuată în primă instanţă 265 mp.

Titlul exhibat de către reclamantă este titlul proprietarului prim, de unde s-au separat cele două drepturi supuse analizei judecătoreşti de faţă, În cererea de chemare în judecată se pretinde că terenul respectiv a avut o suprafaţă de 2563 mp, fără a se dovedi cert întinderea respectivă.

Decretul de expropriere a diminuat proprietatea cu 1875 mp, iar actele ulterioare de transmisiune a drepturilor celor două părţi, atestă aşa cum rezultă din certificatele de moştenitor că fiecare parte deţinea o suprafaţă de 125 mp, respectiv 122 mp indivize.

Autorizaţia emisă în vederea vânzării în temeiul Legii 58/1974, reţine o suprafaţă de 200 mp aflată în posesia antecesorului pârâtului, însă hotărârea judecătorească prin care se suplineşte consimţământul promitentului vânzător, reţine transmisunea unui drept de proprietate pentru o suprafaţă de 122 mp care coincide cu suprafaţa reţinută în certificatul de moştenitor avut în vedere la înstrăinare.

Revenind asupra obiectului cererii reclamantei, se reţine că în privinţa întinderii terenului, prin două precizări a pretins drepturi asupra terenului aflat în posesia pârâtului în suprafaţă de 265 mp, aşa cum a fost identificată de către expertul ce a efectuat raportul de exeprtiză de la prima instanţă.

Aşa cum s-a constatat, actul originar nu conferă repere din care să rezulte cu certitudine întinderea dreptului de la data intrării în patrimoniul lui ####### ########.

Fără echivoc, se poate reţine că din corpul de proprietate iniţial au fost expropriaţi 1875 mp şi că prin înscrisurile ce au valoare probatorie în materia întinderii suprafeţei de teren ce face obiectul dreptului pretins de reclamantă, până la momentul partajării, determinat de transmisiunea operată între antecesorii pârâtului, guvernată de aplicarea Legii 58/1974, autoarea reclamantei deţinea conform certificatului de moştenitor nr. 307/1969 eliberat de Notariatul de Stat al Raionului ######## #### o suprafaţă indiviză de 125 mp situată în ###### ######### ########## ### ##.

Dovada întinderii dreptului de proprietate asupra unui imobil teren se face numai în limitele titlului de proprietate.

Cum în cauză, întinderea dreptului nu a fost determinată sau determinabilă, după diminuarea prin expropriere, singurele repere în analiză sunt oferite de certificatul de moştenitor care este ultimul act cu statut de act autentic care oferă indicii în legătură cu întinderea dreptului care i-a fost transmis autoarei reclamantei.

Cum după partajarea din anul 1975, prin transferul dreptului de proprietate al autorului pârâtului către Statul #####, reclamanta nu mai deduce analizei niciun înscris ulterior certificatul de moştenitor, arătat în paragraful precedent ce atestă o întindere de 125 mp, tribunalul nu poate reţine ca actul originar coroborat cu celelalate înscrisuri ce atestă transmisiunile către reclamantă îi conferă acesteia un drept de proprietate asupra terenului deopotrivă aflat în proprietatea şi în posesiunea pârâtului.

Un titlu de proprietate ale cărui repere topografice, în prezent, insuficiente în a stabili întinderea certă a terenului, coroborat cu mijloace de probă care atestă o altă situaţie de fapt decât cea pretinsă de reclamantă (deţinerea în proprietate ca urmare a transmisiunilor de la ####### ####### a unei întinderi de cca 125 mp, întindere insuficientă pentru a-i conferi drepturi asupra terenului pârâtului) nu pot forma convingerea instanţei în raport cu cerinţele probatoriul care trebuie să determine certitudine, că reclamanta deţine un titlu de proprietate asupra terenului asupra căruia pârâtul exercită un drept de proprietate şi o posesie.

S.c. ########## a Judecătoriei ####### intrată în irevocabil, prin care s-a constatat un drept de proprietate asupra unei suprafeţe de 551 mp în favoarea reclamantei, în temeiul uzucapiunii de lungă durată, asupra terenului ce constituie curtea casei acesteia este lipsită de relevanţă, în dovedirea unui drept de proprietate în privinţa imobilului pârâtului.#### de cele arătate, se constată că reclamanta nu a făcut dovada în condiţiile legii că deţine un drept de proprietate asupra terenului deţinut în proprietate şi posesie de către pârât, împrejurare care în raport de dispoziţiile art. 563 C.civ. din anul 2009, aplicabil în speţă, în raport de art. 6 al. 6 din acelaşi act normativ, detremină respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată."

Reclamanta a formulat acţiunea în revendicare analizată în litigiul anterior, prevalându-se de titlul lui ####### ########, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ######### de Tribunalul ####, Secţia Comercială şi Notariat prin care acesta a devenit titularul dreptului de proprietate asupra imobilului teren a cărui suprafaţă nu este specificată în cuprinsul actului şi un corp de case situat în ###### ########## ### ##.

În prezenta cauză se solicită constatarea stării de indiviziune cu privire la aceleaşi suprafeţe analizate prin hotărârile judecătoreşti descrise anterior, obiectul celor două cereri suprapunându-se integral.

Într-adevăr, cauza juridică este diferită, motiv pentru care a şi fost respinsă excepţia procesuală a autorităţii de lucru judecat invocată de către pârât în raport cu soluţiile pronunţate în dosarul nr. #####/215/2014*, în prezenta acţiune solicitându-se constatarea stării de indiviziune asupra suprafeţei de 265 mp din #### ######### ########## ### ##, aflată în proprietatea exclusivă (122 mp) şi posesia (diferenţa până la suprafaţa totală de 256 mp) pârâtului.

Or, Decizia civilă nr. #### a Tribunalului #### a tranşat definitiv atât problema coproprietăţii care a încetat odată cu transmisiunea dreptului de proprietate asupra casei de locuit către antecesorul proxim al pârâtului, cât şi asupra reţinerii unui drept de proprietate exclusiv al pârâtului asupra terenului aferent casei în suprafaţă de 122 mp, situaţie care fusese analizată anterior prin alt litigiu judiciar.

Confirmarea acestei soluţii prin decizia civilă nr. ###/27.03.2018 a Curţii de Apel ####### atestă fără echivoc încetarea stării de coproprietate asupra terenului între antecesorii părţilor.

De asemenea, sentinţa civilă nr. #### pronunţată de Judecătoria ####### la data de 13.04.2016 în dosarul nr. #####/215/2015, definitivă prin decizia civilă nr. #### pronunţată de Tribunalul #### în data de 03.11.2016 a stabilit cu autoritate de lucru judecat legalitatea procedurii întemeiate pe Legea nr. 18/1991 prin care autorul primar al pârâtului a dobândit dreptul înstrăinat, respectiv valabilitatea titlului de proprietate al pârâtului.

Chiar şi soluţiile instanţelor depuse de către reclamant în motivarea cererii sale (spre exemplu sentinţa civilă nr. ####/13.06.2018 pronunţată de Judecătoria craiova în dosarul nr. ####/215/2017-filele 104-105) sunt soluţionate definitiv tot în favoarea pârâtului (Decizia civilă nr. ####/18.06.2019 pronunţată de Tribunalul ####, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. ###/25.06.2020 a Curţii de Apel #######- filele 47-58).

În acest context, deducerea judecăţii aceloraşi situaţii de fapt, cu invocarea aceloraşi argumente, pe fondul neintervenirii niciunei noi situaţii care să conducă la o altă concluzie, nu pot decât să fundamenteze soluţia de respingere a cererii reclamantei.

Potrvit art. 431 din Cod proc civ " (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2)Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi parti, ci si contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.

Din analiza textelor de lege mai sus menţionate se desprind trei conditii ce trebuie indeplinite cumulativ pentru a fi in prezenta autorităţii de lucru judecat, si anume : aceleasi parti, acelasi obiect şi aceeaşi cauză, chiar şi Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie hotărând că între excepţia autorităţii de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, există o distincţie clară.

Totodată se reţine că prezumţia legală a puterii de lucru judecat nu oprește judecata celei de-a doua acțiuni, ci facilitează sarcina probațiunii, aducând înaintea instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare, de care este necesar să se țină seama.

Puterea lucrului judecat este o prezumție legală în virtutea căreia ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Această prezumție constituie, alături de excepția lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituției lucrului judecat, operând atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluționată printr-o hotărâre anterioară.

Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase.

#### în privinţa excepţiei procesuale a autorităţii de lucru judecat, care tindea la respingerea acţiunii fără analizarea fondului, instanţa s-a pronunţat prin respingerea acesteia în şedinţa de judecată din data de 02.04.2020, raportat la lipsa triplei identităţi descrise de norma legală, nu aceeaşi este situaţia în ceea ce priveşte puterea lucrului judecat rezultată din soluţiile instanţelor judecătoreşti descrise anterior.

În acest sens, cum s-a analizat anterior, prin soluţia pe care instanţa o va pronunţa pe fondul cauzei se va ţine cont de dezlegarea deja dată asupra unora dintre problemele de drept deduse judecăţii, dând eficienţă prezumţiei de lucru judecat.

Astfel, calitatea de coproprietar pe care reclamanta o invocă, respectiv starea de indiviziune asupra suprafeţei de teren de 256 mp şi implicit dreptul de folosinţă solicitat în raport de dispoziţiile art. 636 Cod civil nu poate fi primită, motive pentru care nici petitul 2 al acţiunii nu este întemeiat, reţinându-se că raportul de expertiză tehnică judiciară ######## ##### efectuat în acţiunea în revendicare stabileşte în mod cert limitele proprietăţilor, care au rămas neschimbate de la acel moment.

În acest sens stau nu numai declaraţiile date de martori în cauza #####/215/2014* la care însăşi reclamanta a făcut referire (###### #####, ###### #######, ####### ########), ci şi martorul audiat în prezenta cauză (###### #######-######- fila 139), care prezintă o îngrădire a proprietăţii pârâtului prin edificarea unui gard din cărămidă în jurul anului 2000, pe acelaşi aliniament pe care reclamanta edificase anterior un gard de plasă de sârmă care avea şi o poartă de acces.

Or, gardul nou edificat (care în concret apare ca fiind o extensie în înălţime a celui edificat în anul 2010- planşe foto filele 128-129), chiar şi în lipsa unei autorizaţii de construcţie pentru lucrarea efectuată (aspect recunoscut de către pârât – încheiere din 15 octombrie 2021-, care poate fi sancţionat de autorităţi competente în limitele Legii nr. 50/1991) nu schimbă în niciun mod situaţia de fapt anterioară şi ulterioară pronunţării hotărârilor judecătoreşti descrise sub aspectul limitelor de proprietate, fiind efectuat pe acelaşi aliniament contestat de către reclamantă din prisma calităţii sale de coproprietar al terenului.

Chiar şi în cazul în care teza invocată de reclamantă cu privire la edificarea unui nou gard construit de jos din BCA, lipit de vechiul gard ar fi reală, tot nu ar prezenta relevanţă argumentul, în contextul în care construcţia nouă ar fi edificată pe terenul pârâtului (respectiv pe suprafaţa în litigiu), iar nu pe suprafaţa aflată în proprietatea exclusivă a reclamantei.

Pentru toate aceste motive, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.

În temeiul art. 451-453 Cod proc. civ. anterior, faţă de soluţia ce se va da asupra cererii principale, instanţa va admite şi cererea pârâtului privind plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, sens în care va obliga reclamanta să achite pârâtului suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat (chitanţă nr. 12/19.02.2021).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de reclamanta ###### ######, CNP ### ##########, cu domiciliul în #### #######, str. ######### #########, nr. 97, #### ####, în contradictoriu cu pârâtul #### #########, cu domiciliul în #### #######, #### ######## ### ##, #### ####.

Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria #######.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de grefa instanţei, azi 09.02.2022.

Preşedinte,

##### ######

Grefier,

######## ####