Sentință civilă nr. 2420 din 17.03.2021

Dosar nr. #####/215/2019

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA #######

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. ####/2021

Şedinţa publică de la 17 ###### 2021

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE - ####### #####

Grefier - ##### #####

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant ######### ###### ####### şi pe pârât ######### ####### ##########, pârât ######## #########, având ca obiect pretenţii DAUNE MORALE.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 15.02.2021, consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 02.03.2021 şi ulterior 17.03.2021, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.09.2019, sub nr. #####/215/2019 reclamanta ######### ###### ####### a chemat în judectă pârâtele ######### ####### ##########, și ######## ######### pentru a fi obligate la plata sumei de 100.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale prejudiciul adus prestigiului său profesional, onoarei și reputației campania de denigrare la care m-au supus în mediul online.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele:

"În drept, îmi întemeiez acțiunea pe disp C.civ.dispozițiile art. 252, art.253, al.4 C.civ. coroborat cu art. 1391 Cod civil și art. 1357 Cod civil.

În prealabil, este necesar să precizez contextul în care s-au declanșat și derulat evenimentele, eu fiind medic primar pediatru la Clinica de Pediatrie a Spitalului Filantropia din #######, acolo unde a fost prezentată pentru îngrijiri medicale minora ######### ######, în vârstă de 1 an și 3 luni, de către mama sa, pârâta ######### ##########.

O altă coordonată importantă pentru stabilirea existenței prejudiciului moral suferit de mine ca urmare a faptei pârâtelor, constă în contextul psiho-emoțional în care îmi desfășor activitatea și de nivelul meu de implicare în executarea actului medical, eu considerându-mă și fiind cunoscută, drept un medic pediatru dedicat profesiei și pacientului, pacient care, în cazul specializării mele, este cu totul special.

Nu numai ca medic, dar și ca mamă a doi copii, mă identific pemanent cu cei care ąiung în fața mea având copii în situații de sănătate nu de puține ori dramatice.

Din această poziție de empatie, singurul meu obiectiv este să găsesc soluțiile salvatoare pentru pacient, la fel cum și judecătorul caută soluția corectă pentru justițiabil, și mă aștept să aflu în persoana părinților un aliat necondiționat în această încercare dificilă.

Atunci când, precum în cazul de față, chiar unul din membrii familiei copilului bolnav, contestă cu rea-credință actul medical în integralitatea lui, dar și insultă și denigrează medicul, nu numai că misiunea acestuia devine brusc mult mai grea, dar și starea sa psihică și emoțională se înrăutățește putându-se afirma, fără a exagera, de o adevărată agresiune psihică a cărei victimă ajunge medicul.

#### după aceste suferințe psihice, care sunt suficiente pentru a produce în sine un important prejudiciu moral, aceeași membri ai familiei, inițiază în mediul online o campanie în scopul evident de a amplifica fenomenul prin atragerea și a altor persoane, pe care să le instige să mă insulte, suferința psihică și stresul emoțional cresc exponențial.

Aceasta mai ales că, după ce pacientul, în urma acțiunilor medicului, se însănătoșește, medicul se așteapă, firesc, la aprecieri și în schimb, vin critici mai furibunde și reclamații care pot declanșa chiar proceduri disciplinare de lungă durată și extrem de solicitante emoțional, care produc stări de incertitudine oricât de sigur este medicul pe calitatea actului medical pe care la executat.

În fapt, în noaptea de 27/28.06.2019, ora 00:45, pârâta ######### ########## s-a prezentat la Secția de Pediatrie a Spitalului Filantropia, în timpul gărzii mele, împreună cu copilul ######### ###### în vârstă de 1 an și 3 luni, care avea febră diaree și vărsături.

În urma tratamentului aplicat, starea fetiței a avut o evoluție bună, iar după ieșirea mea din gardă, a fost tratată în continuare de 3-4 medici.

Copilul a fost externat la cererea mamei, pârâta ######### ##########, în stare ameliorată, până la revenirea mea în gardă, la data de 01 iulie 2019.

Ulterior, pârâta a susținut pe un site, „Mămici și burtici", ca ar fi consultat și alți medici, care și-ar fi exprimat dezacordul cu diagnosticul și tratamentul stabilite de mine, motiv suficient pentru pârâtă să declanșeze o campanie de denigrare împotriva mea, pe același site, afirmând că sunt incompetentă, insultându-mă și chiar amenințându-mă.

Astfel cum am arătat mai sus, pârâta a acționat astfel, cu intenția evidentă de a antrena și alte persoane în această campanie a sa dusă împotriva mea, știind că pe un astfel de site, subiectul sănătății copiilor este deosebit de sensibil și nu toți utilizatorii sunt bine intenționați.

Efectele nu au întârziat să apară, când o altă utilizatoare, pârâta ######## #########, a răspuns la postarea pârâtei ######### ########## și susținând că, la o consultație, nu aș fi avut un comportament profesional cu copilul ei, a trecut și ea la jigniri precum „idioată", „nenorocită” etc , precum și la calomnii, afirmând explicit că aș vrea bani, adică mită.

De asemenea, pârâta ######## ######### a mai afirmat că mi-ar fi facut reclamație pe site-ul Ministerului Sănătății.

Demersurile conjugate ale celor două pârâte au generat un val de jigniri și calomnii ale multor alte utilizatoare, care nici măcar nu mă cunosc, nici personal și nici profesional.

Nu există niciun semn de întrebare și niciun dubiu asupra actului medical realizat de mine în tratarea fetiței pârâtei ######### ########## sau a copilului pârâtei ######## #########, care să fi îndreptățit vreun reproș din partea pârâtelor și cu atât mai mult, nu le îndeptățească pe acestea să mă denigreze și să mă calomnieze în spațiul public reprezentat de site-ul numit mai sus.

#### adevărat că dreptul la liberă exprimare este unul esențial și de necontestat însă, din modul în care pârâtele au înțeles să și-l exercite, este evident că au depășit cu mult limitele acestui drept ajungând, inițial, să mă șicaneze pe mine și și pe colegii mei și, în final, pentru a-și acoperi propriile greșeli care puteau avea urmări tragice, dar și pentru a se razbuna pentru că nu am cedat insistențelor acestora în privința investigațiilor și tratamentelor, să facă reclamațiile la ####### de Malpraxis și la Colegiul Medicilor.

Ca urmare, prin actiunile lor, care îmbracă forma abuzului de drept, pârâtele mi-au cauzat un evident prejudiciu moral fiindu-mi afectate în mod negativ onoarea, demnitatea si dreptul la imagine.

Referitorr la cuantumul preiudiciului

Pentru o justă și adecvată evaluare a prejudiciului moral suferit, în lipsa și a unor criterii legale de apreciere și stabilire a cuantumului daunelor, precum și având în vedere că întinderea sumei în bani este, inevitabil, proporțională cu gravitatea prejudiciului produs prin afectarea onoarei și reputației reclamantei, este evident că judecătorul trebuie să empatizeze cu aceasta, altfel nefiind în măsură să dea o corectă dimensiune a prejudiciului moral suferit.

Nu se poate nega faptul că niciunul din tipurile de suferința, fizică sau psihică, nu poate fi înțeleasă în lipsa unei solidarizări afective cu victima sau, într-o mai populară și plastică exprimare, evaluatorul prejudiciului moral trebuind să se pună în locul subiectului evaluării, motiv pentru care am expus în preambulul acțiunii mele modul în care acțiunile injuste ale pârâtelor m-au afectat.

Insultele continue și desconsiderarea mea profesională, toate în cadrul unei adevărate campanii de denigrare susținută de cele două pârâte, după ce am tăcut tot posibilul pentru vindecarea copiilor acestora, au fost de natură a-mi crea o atingere gravă a imaginii profesionale și a demnității mele.

Mai mult, prejudiciul moral suferit de mine este cu atât mai mare cu cât pârâții au încercat să mă compromită din punct de vedere profesional chiar în timp ce eu făceam eforturi deosebite pentru a-l trata pe fiul, respectiv nepotul, acestora fiind implicată, la un moment dat, nu numai strict profesional, ci și emoțional fiind vorba de un copil de numai 3 ani, care acuza dureri atroce, dureri care, din cauza familiei care a determinat externarea și întreruperea tratamentului, s-au prelungit nepermis de mult.

Disconfortul psihic produs mie de acțiunile pârâților a fost cu atât mai intens cu cât aceștia se pretindeau prieteni de familie, situație în care acuzațiile nedrepte produc o suferință mult mal mare decât în cazul unor străini.

În concluzie, pentru toate aceste considerente, solicit admiterea acțiunii și obligarea pârâților la daune morale în sumă de 100.000 lei fiecare; cu cheltuieli de judecată.

În dovedirea acțiunii, solicit administrarea probelor cu interogatoriul pârâtelor și cu extrase de pe forumul site-ului „Mămici și burtici", ce conțin postările celor două pârâte și ale altor persoane și cu orice alt mijloc de probă permis de lege.

Pârâta ######## ######### a formulat întâmpinare la data de 21.10.2012 prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivare, a arătat că:

" In fapt, in data de 03.07.2019 am mers la Clinica de Pediatrie a Spitalului Filantropia din ####### cu fiul meu ######## ##### ##### in varsta de 3 ani si 7 luni, acuzand stari febrile si gatul umflat pe partea dreapta .

Diagnosticul pus de reclamanta fiind laringita.

La spital am mers insotita de un prieten care a ramas la usa cabinetului.

Tin sa mentionez ca in ajunul Craciunului am ajuns cu copilul de urgenta la acelasi spital cu laringita acuta.

Medicul de garda a pus diagnosticul si a decis ca trebuie sa-i administreze dexametazona injectabila, o injectie foarte dureroasa.

Pentru copil acea injectie a fost un calvar (nu din cauza medicului , pentru ca s-a comportat exemplar cu copilul, ci din cauza spaimei).

Ajunsi in spital in data de 03.07.2019 copilul si-a amintit locul si a spus ca vrea sa mergem acasa pentru ca nu vrea sa faca injectie.

Am incercat sa- i explic copilului ca nu o sa faca injectie, dar fara rezultat.

In sala de asteptare mai erau doi parinti cu minori.

In cabinet era doar doamna asistenta (nu cunosc numele) care a fost foarte draguta si m-a rugat sa intru in cabinet pentru a cantari copilul.

Cand am vrut sa intru in cabinet copilul s-a pus pe plans.

In sala de asteptare, copilul s-a linistit si ne-am asteptat randul.

Ajunsi in cabinet copilul s-a pus pe plans , iar doamna ######### ###### ####### statea pe scaun la birou cu telefonul in mana.

Mentionez ca in aceasi zi si anume 03.07.2019 in jurul pranzului o alta mamica (######### ########## parata si ea in acelasi dosar) a facut o postare pe acelasi grup, despre experienta traita cu reclamanta.

Cand eu am intrat in cabinet cu copilul (in jurul orei 19.30) , probabil reclamanta citea comentariile nu tocmai bune in urma postarii, uitandu-si pentru moment scopul pentru care se afla in acel cabinet.

Intr-un final m-a intrebat ce probleme are copilul si s-a indreptat catre noi vizibil deranjata de plansul copilului, si fara a incerca o secunda sa vorbeasca sau sa linisteasca in vreun fel copilul.

Apropiindu-se de noi si incercand sa consulte copilul la plamani , deranjata ca cel mic plange a ridicat tonul si i s-a adresat copilului in felul urmator : ” Data viitoare daca mai faci asa sa te duci in alta parte".

Copilul bineinteles ca nu s-a oprit din plans, iar cuvintele reclamantei cand s-a apropiat sa-l consulte in gat au fost urmatoarele : ' 'Poate vrei sa iesi acum afara din cabinet neconsultat.”

In acele momente eu ca mama am incercat sa-i explic reclamantei episodul din seara de ajun, dar aceasta nici nu m-a bagat in seama.

Am semnat in registru , am luat reteta, mi-am cerut scuze pentru comportamentul copilului si am iesit din cabinet total dezamagita nevenindu-mi sa cred ## un medic pediatru se poate comporta si exprima asa fata de un copil.

Cred ## tarie ca un copil nu poate sa fie sociabil cu un adult care nu coopereaza si nu este sociabil la randul sau.

O sa atasez ca proba bonul fiscal de la farmacia de unde am cumparat medicamentele prescrise de reclamanta.

Mentionez ca reteta nu o mai am, dar se poate verifica in registrul spitalului. #### ii contestam calitatile de medic nu mai cumparam reteta prescrisa de reclamanta, ci mergeam pentru o alta parere la un alt medic.

Fiind foarte indignata de cele intamplate am facut in acea seara o postare pe un grup de mamici si anume ”' Mamici si burtici din #######", mentionez ca acest grup este privat, iar postarile pot fi vazute doar de membrii grupului.

Tin sa precizez ca scopul postarii mele nu a fost acela de a o denigra pe reclamanta, ci a fost o reactie fireasca de revolta a unei mame care doreste cu orice pret sa-si apere si protejeze copilul.

In aceasta postare nu am jignit-o pe reclamanta, scriind chiar ca nu ii contest calitatile ca medic (atasez dovada).

La postarea mea nu au intarziat sa apara comentariile alor mamici care au avut fie experiente bune , fie experiente rele cu reclamanta (atasez dovada cu toate comentariile mele cat si ale celorlalte mamici).

Tin sa mentionez ca este dreptul si obligatia mea ca mama sa-mi apar copilul de orice lucru rau facut impotriva lui si ca nu este moral si nici etic ca un medic pediatru sa aiba un asemenea comportament si limbaj fata de un copil.

Mentionez ca am facut sesizare catre Consiliul de etica al Spitalului Clinic Municipal Filantropia din ####### cu nr de inregistrare 11546/05.07.2019 (atasez dovada mailului primit cu nr de inregistrare), aceasta sesizare facand-o doar pentru a-mi exprima indignarea cu privire la cele intamplate in timpul efectuarii consultatiei, legate de comportamentul fata de minor.

Nu am formulat vreo reclamatie la ####### de Malpraxis si la Colegiul Medicilor, ci doar sesizarea mentionata anterior la Consiliul de etica.

Au trecut 4 luni si eu nu am primit nici un raspuns.

### instanta sa ceara de la registratura Consiliului de ##### al Spitalului Municipal Filantropia ####### sesizarea facuta de mine cu nr 11546/05.07.2019.

Mentionez ca eu cu reclamanta m-am vazut o singura data in viata mea si anume in data de 03.07.2019 .

A fost prima si ultima interactiune a mea cu reclamanta.

Referitor la cuantumul prejudiciului

Consider ca daunele cerute de reclamanta , in cunatum de 100.000 lei sunt nefondate deoarece sustinerile despre mine sunt total nereale si denatureaza realitatea, eu in ceea ce am postat nu i-am adus acesteia nicio jignire, amenintare, ci din contra am afirmat faptul ca nu ii contest acesteia calitatile de medic specialist.

Atasez la dosar urmatoarele:

- Atat dovada cu toate comentariilor mele cat si dovezile cu comentariile altor mamici la postarea in cauza , cu pareri pro si contra.

- Dovada primirii numarului de inregistrare de la Consiliul de #####

- Dovada bonului fiscal de la farmacia de unde am cumparat reteta prescrisa de reclamanta.

Dovada retetei din data de 24.12.2018 cand copilul a fost in acest spital.

In concluzie, pentru toate aceste considerente , solicit respingerea actiunii ca nefondata.

In dovedirea actiunii, solicit administrarea probelor cu interogatoriul reclamantei."

La data de 28.10.2020 pârâta ######### ####### ########## a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În motivare, a arătat că:

" În fapt, am cunoscut-o pe reclamanta ######### ###### ####### deoarece, fiind mama unei fetițe (######### ###### #####) am căutat un medic pediatru pentru copil.

În aceste circumstanțe, am cunoscut-o pe reclamantă, fiica mea fiind pacienta acesteia.

Examinările medicale ale fetiței au fost făcute în privat de către reclamantă, într-un imobil situat în #######, str. #########.

Am făcut programările telefonic și am plătit toate consultațiile fără să mi se eliberez vreodată chitanță, deși reclamanta spunea că în acel imobil funcționează cabinetul său privat.

Copilul a fost consultat în privat de reclamantă în maniera descrisă, în perioada noiembrie 2018-aprilie 2019.

În vara acestui an, mai exact în ziua de 27 iunie 2019, fetița mea a făcut febră.

Am sunat-o pe reclamantă pentru a o duce la cabinetul privat al reclamantei în vederea unei consultații, însă reclamanta a spus că nu poate să acorde o consultație decât a doua zi, respectiv în ziua de vineri.

În condițiile în care joi spre seară febra a crescut, deși am administrat antitermice, am plecat împreună cu soțul meu la spitalul Filantropia unde am ajuns după miezul nopții.

Am constatat cu surprindere că reclamanta era de gardă și pur și simplu s-a prefăcut că nu mă cunoaște.

Mai mult, în atitudinea sa se simțea o oarecare iritare, dar nu îmi dădeam seama de ce.

#### oricum foarte îngrijorată.

I s-a aplicat un tratament (Cefort) și a spus că va veni să vadă copilul la ieșirea din gardă, însă nu a mai venit.

Eu am rămas cu fetița în spital până luni când s-a făcut externarea. #### mi s-a spus la externare că starea copilului este bună, eu am constatat că fetița avea bubuțe roșii pe o bună parte din corp.

Aceste bubițe le-a avut și la internare, însă în spital mi s-a spus că are numai o infecție în gât.

Constatând că starea copilului nu este bună, am intrat şi mai mult în panică şi am încercat să obţin o consultaţie în privat la un alt medic pediatru, ceea ce am şi făcut.

Soţul meu m-a sprijinit în aceste demersuri, având în vedere că suferisem o depresie postnatală şi chiar şi acum intru în alertă ori de câte ori fetiţa dă semne că starea ei nu este bună.

Obişnuiesc să cer părerea unor specialişti în această situaţie deoarece îmi e teamă să nu greşesc.

După tratamentul pe care l-a urmat fetiţa în privat, punându-i-se un alt diagnostic decât cel din spital, copilul şi-a revenit complet. în acest context este adevărat că, sub imperiul emoţiei, oboselii, surescitării care au avut ca izvor starea de boală a copilului, am postat un mesaj pe un forum de discuţii creat întremai multe mămici în care mi-am exprimat nemulţumirea faţă de modul în care fetiţa fusese tratată de reclamantă. #### posibil ca exprimarea mea să fi fost influenţată de maniera rece, uşor ostilă a reclamantei, care, aşa cum am arătat, atunci când m-a văzut intrând cu fetiţa în spital, m-a tratat cu o atitudine superioară de parcă nu m-ar fi văzut niciodată.

Am presupus mai târziu că este posibil să fi fost nemulţumită că nu m-am dus, aşa cum îmi spusese în ziua de vineri la cabinetul său privat, însă aşa cum am arătat, eu m-am dus în noaptea aceea cu fetiţa la spital deoarece temperatura îi crescuse alarmant.

Forumul de discuţii creat între mămici având copii de vârste apropiate este privat şi este folosit cel mai adesea pentru a ne împărtăşi între noi mămicile experienţele, să ne dăm sfaturi reciproce, etc.

Din punctul meu de vedere reclamanta nu a manifestat niciun fel de compasiune faţă de copilul meu în noaptea în care am internat-o la spital.

S-a comportat faţă de copil de parcă ar fi fost un obiect iar faţă de mine s-a comportat de parcă aş fi fost făcută din aer.

Am considerat şi consider că profesia reclamantei este o profesie nobilă, care implică sacrificiu.

Medicina este un domeniul vocaţional în care se îmbină profesionalismul cu vocaţia şi cred ## puterea de sacrificiu a medicilor. #### nu s-a întâmplat însă în noaptea în care mi-am internat copilul.

Nu ştiu care a fost motivul şi nu ştiu ce urmăreşte reclamanta prin formularea acţiunii pendinte, insă, dacă ar privi în urmă şi şi-ar analiza conduita, poate ar avea cel puţin acum reprezentarea că a consultat un copil ci nu un obiect, că poate ar fi trebuit să fie mai atentă şi la alte semne ale bolii copilului şi să manifeste cât de cât empatie, fie şi numai aparentă dacă nu mai mult nu poate.

Oamenii au nevoie, atunci când merg la medic, nu numai de prescrierea unei medicaţii, dar şi de puţină compasiune sau cel puţin puţină atenţie în mod greşit reclamanta se pretinde victimă.

Victime am fost eu şi copilul. în noaptea aceea şi în zilele care au urmat nu am simţit tuşă umană.

Vă solicit să apreciaţi că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale invocate de reclamantă.

Nu am adus nicio atingere imaginii/profesiei reclamantei.

M-am descătuşat din starea de suferinţă pe care încă o resimţeam şi, din punctul meu de vedere, dacă reclamanta are un comportament diametral opus în spital față de comportamentul din cabinetul său privat, acest aspect va fi tot timpul în atenția pacienților.

În măsura în care reclamanta are dreptul la onoare, demnitate și imagine, și eu și copilul meu avem dreptul să fim tratați corespunzător.

De altfel, am făcut o singură postare și am considerat incidentul închis.

Regret însă că nu i-am făcut sesizare la Colegiul Medicilor, însă așa cum am arătat, încă sunt sub observație medicală datorită depresiei postnatale și am hotărât împreună cu familia că este mai bine să uităm episodul regretabil din acea noapte la spital și să ne concentrăm pe ceea ce contează, respectiv pe creșterea copilului."

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinările pârâtelor prin care a arătat următoarele:

"În prealabil, voi descrie circumstanțele în care s-a produs litigiul.

În data de 03-04.07.2019, am fost de gardă în Clinica de Pediatrie, la biroul de internări fiind un flux continuu de pacienți, motiv pentru care nu l-am părăsit decât pentru a face contravizita.

Fiecare părinte, fără excepție, a considerat că afecțiunea pe care o avea copilul său este o urgență,părerea mea medicală, documentată și avizată fiind că doare aproximativ 5% din prezentările zilnice la spital ar pute fi considerate urgențe Prin prisma profesiei mele și nu numai (am și eu doi copii, care au avut și ei diverse afecțiuni medicale), văd zilnic diferite tipologii de părinți implicați și îngrijorați, iar eu înțeleg particularitățile tensiunile psihice, pe care le traversează acești părinți cu copiii bolnavi.

Chiar dacă sunt medic, am trecut exact aceleași stări de maximă îngrijorare cu copiii mei, cu atât mai mult, cu cât având această profesie, știu complicațiile care pot să apară, motiv pentru care pun în gardă părinții, cu privire la efectele dramatice ale pasivității lor sau, mai rău, precum în acest caz, ale refuzului actului medical.

###### în cauză însă, este o excepție: nu este un părinte real implicat, a refuzat spitalizarea ce s-ar fi impus în momentul respectiv, notând acest refuz în registrul de consultații (solicit să dispuneți ca Spitalul să înainteze fila corespunzătoare din registru).

Mai mult, dânsa nu reclamă un malpraxis profesional, ci afirmă o părere subiectivă, uitând că responsabilitatea educației copilului său, îi aparține.

În plus, a exerrcitat o formă de abuz asupra propiului copil refuzându-i îngrijirile medicale la care avea dreptul și nevoia și care i s-ar fi oferit odată cu spitalizarea, practic, privându-l de un tratament complet, adecvat afectiunii de care suferea, pe care, este de necontestat, că nu i-l putea oferi la domiciliu.

Astfel, acționând contrar indicațiilor mele, se contrazice pe sine și afirmă că nu era urgență prezența în spital, iar toată „regia” anexată sesizării fiind inutilă, tendențioasă și acum am realizat, că a fost și premeditată.

Consider, în concluzie, că demnitatea mea profesională a fost grav lezată de afirmațiile pârâtei, pe care, de altfel, le-a facut publice postându-le în mediul online, pe un forum cu peste 14000 de membrii declanșând un adevărat linșaj mediatic.

Pe de altă parte, adresarea sesizării către Direcția Spitalului Filantropia, nesusținută de realitate și evident nici de mine și de asistenta medicală a cabinetului, nu este decât expresia relei-credințe a pârâtei ######## ######## și, implicit, un atac la adresa prestigiului meu profesional.

Consider că anii de studiu, muncă și pregătire profesională continuuă, răbdarea și empatia de care dau dovadă majoritatea medicilor pediatri, volumul uriaș de solicitări (nu este absolut o exagerare!), cărora, este adevărat, trebuie să le găsim soluții, nu îndreptățește pe nimeni să denigreze prin acuze flagrant nefondate.

Am sesizat de mai multe ori conducerea spitalului că se impune instalarea unui sistem video de supraveghere atât în sala de așteptare, cât și în biroul de internări, pentru ca noi, medicii clinicii, suntem supuși, aproape zilnic, unei forme de agresiune din partea aparținătorilor copiilor bolnavi aduși la consultație.

#### unica metodă obiectivă de a preîntâmpina astfel de situații tensionate, care au fost și cu siguranță, vor mai fi.

2.Vă rog să observați că ambele pârâte recunosc atât producerea incidentelor. cât și postarea afirmațiilor. prin care eu consider că mi s-a adus atingere prestigiului profesional, onoarei și reputației mele însă, încearcă să-și justifice afirmațiile jignitoare și denigratoare prin așa-zise argumente, care constituie în sine, noi jigniri și calomnii.

Ambele pârâte își justifică faptele prin presupuneri privind motivații pe care le-aș fi avut pentru o pretinsă atitudine ostilă față de ele și copiii aduși la consult.

Redau un fragment din: întâmpinarea pârâtei ######### ####### ##########, în care spune că: „Am presupus, mai târziu, că este posibil să fi fost nemulțumită că nu m-am dus. așa cum îmi spusese în ziua de vineri, la cabinetul său privat..”, aceasta fiind mai mult decât o aluzie Ia o redirecționare a pacienților la un cabinet privat, unde fi avut un interes în încasarea unor taxe de consultație (unde, de altfel, lucrez cu #### de ######## și, deci, nu ar fi plătit nimic).

În schimb, pârâta ######## ######### susține că, în momentul în care a intrat în cabinet, eu aș fi „...stat cu telefonul în mână.", aspect bineînțeles, neadevărat, dar care a declanșat și în cazul acestei pârâte, crearea unui scenariu , în care apare și aici falsa prezumție că aș fi avut o anumită ostilitate fată de pârâtă : „Când eu am intrat în cabinet cu copilul (în jurul orei 19:30), probabil reclamanta citea comentariile nu tocmai bune în urma postării...” și atunci, pârâta a avut și certitudinea că mi-aș fi uitat „...pentru moment, scopul pentru care se afla în acel cabinet”

Pentru a-și confirma aceste presupuneri, generate de prejudecăți ce-și au originea într-o percepție deformată și generalizatoare a activității cadrelor medicale, afectată de experiențe anterioare neplăcute ale pârâtelor, dar nedrepte în ceea ce mă privește, acestea merg mai departe și „văd” atitudini ale mele de iritare („vizibil deranjată de plânsul copilului"- pâr. ######## ######### și „s-a prefăcut că nu mă cunoaște”, „în atitudinea sa se simțea o oarecare iritare"-pâr. ######### ##########), fără însă, a arăta, în concret, prin ce s-ar fi manifestat acest „deranj”

De fapt, ambele pârâte nu fac decât să dezvăluie adevăratele cauze ale modului subiectiv în care au interpretat atitudinea mea.

Observați exagerările pârâtei ######### ##########, când descrie atitudinea mea și, în totală antiteză, minimizarea propriului comportament, când încearcă să și-l justifice, inițial prin presupusa mea „ostilitate", iar apoi printr-o depresie postnatală și îngrijorarea față de starea de sănătate a copilului.

3. Din cele două întâmpinări deducem că niciuna dintre pârâte nu pare a realiza caracterul ilicit al faptei lor de a posta jigniri la adresa mea și de a formula reclamații bazate pe false supoziții și afirmații denigratoare.

Dreptul la liberă expreimare sau cel la petiționare, la care fac trimitere pârâtele nu pot justifica abuzul, dispozițiile art. 1353 Cod Civil fiind fără echivoc în acest sens.

#### adevărat că. potrivit art.1353 C.civ., nimănui nu i se poate imputa prejudiciul produs în exercițiul drepturilor sale însă, pârâtele omit că acest principiu, ca orice regulă, presupune îndeplinirea unor condiții a căror nerespectare determină existența unor excepții de la aplicarea principiului (de altfel, chiar textul de lege care întemeiază dreptul la petiționare invocat de pârâta ######## #########, art. 1353 C.civ., indică și excepția).

Una dintre aceste condiții constă în exercitarea cu bună-credință a drepturilor, ceea ce nu se poate spune despre modul în care au procedat pârâtele.

Astfel cum am demonstrat mai sus, reaua lor credință este evidentă și se manifestă și în prezent, de vreeme ce susțin în continuare, aceleași afirmații jignitoare și calomnioase, pe care mi le-au adus în mediul online prin nenumăratele postări (și nu numai una, cum susțin încercând și în acest mod sh minimizeze amplaorea demersului lor abuziv), precum și prin reclamația adresată de pârâta ######## ######### Comisiei de ##### a Spitalului „Filantropia".

„Ca regulă, exercitarea unor drepturi subiective personale, cum sunt dreptul de a formula plângeri împotriva altor persoane sau dreptul de a executa hotărâri judecătorești (I. #####, Noul Cod civil, Comentarii și explicații, Ed.

C.H. ####, București, 2011, p. 1353) îl exonerează de răspundere pe autorul faptei prejudiciabile — qui suo iure utitur, neminem laedit.

Excepția o constituie exercitarea drepturilor în mod abuziv, în sensul dispozițiilor art. 15 noul C. civ., adică în mod excesiv si nerezonabil. contrar bunei-credințe. ori în scopul de a vătăma altă persoană."

Analizând cererea prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă depuse şi dispoziţiilor legale incidente în materie, instanţa reţine următoarele:

În fapt,

Reclamanta ######### ###### ####### are calitatea de medic pediatru la Clinica de Pediatrie a Spitalului Filantropia din #######, iar în perioada în care au avut loc evenimentele deduse judecăţii, aceasta lucra şi în cadrul unui cabinet privat, astfel cum se învederează de către pârâta ######### ########## în cuprinsul întâmpinării, aspect necontestat de către reclamantă.

În noaptea de 27/28.06.2019, pârâta ######### ########## s-a prezentat la Secția de Pediatrie a Spitalului Filantropia, împreună cu copilul ######### ###### în vârstă de 1 an și 3 luni, care avea febră diaree și vărsături, copilul fiind externat la data de 01 iulie 2019.

Ulterior, în data de 03 iulie 2019, nemultumiţă de diagnosticul si tratamentul aplicat copilului de către medicii din spital, pârâta ######### ########## a afişat o postare pe un grup de mămici de pe Facebook intitulat ”' Mamici si burtici din #######", din care fac parte 13.090 membri, în care a relatat experienţa avută cu copilul acesteia, folosind un limbaj decent. (#### 22 volum I)

În data de 03 iulie 2019, deci în aceeaşi zi în care pârâta ######### a postat în grup, pârâta ######## ######### a mers la Clinica de Pediatrie a Spitalului Filantropia din ####### cu fiul său ######## ##### ##### în vârstă de 3 ani si 7 luni, acuzând stări febrile si gâtul umflat pe partea dreapta, susţinând că reclamanta a avut un comportament necorespunzător faţă de copil, însă aceasta nu a făcut dovada în acest sens.

A primit un diagnostic şi o reţetă, iar ulterior a cumparat medicamentele prescrise de reclamanta.

Fiind foarte indignata de cele întamplate, pârâta ######### ######## a afişat în seara respectivă o postare în acelaşi grup intitulat ”' Mamici si burtici din #######", aceasta relatând comportamentul reclamantei, în calitate de doctor, în raport cu copilul său, folosind un limbaj decent, însă la finalul mesajului, a scris că nu contestă calităţile de medic, dar ca om este 0. (Filele 70-71 volum I).

Aceasta a mai răspuns la comentarii, însă a folosit un limbaj civilizat.

Ulterior, pârâta ######## ######### a formulat o sesizare către Consiliul de etică al Spitalului Clinic Municipal Filantropia din #######, cu scopul de a-şi exprima indignarea cu privire la cele întamplate în timpul efectuării consultaţiei, legate de comportamentul doctorului ######### ###### faţă de minor. (Filele 175 şi 193 volum I)

Ca urmare a postărilor celor două pârâte, foarte multe persoane ce fac parte din grup, şi-au exprimat opinia atât cu privire la evenimente, cât şi cu privire la calităţile reclamantei, în calitate de medic, unele fiind favorabile acesteia, iar alte defavorabile.

În cadrul răspunsurilor la postări, pârâta ######### a folosit expresii precum " aceste tentative de medici trebuie să dispară" , " nu are cunoştinţe suficiente", "idioata la cabinet cred ## are totul ilegal, ma voi tine eu de viata ei", "nu sunt singura nemultumita de aceasta josnică doctor", "nenorociţi de medici".

Prin prezenta acțiune reclamanta ######### ###### ####### a solicitat daune morale în cuantum de 100.000 lei de la fiecare pârâtă, ca urmare a atingerii aduse onoarei, demnității, reputației şi prestigiului său profesional, invocând în esenţă răspunderea civilă delictuală.

În drept,

##### în vedere obiectul prezentei cauze, sunt incidente numeroase dispoziții atât din dreptul intern (Codul civil și Constituția României) cât și din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie avute în considerare în mod evident și jurisprudenţa ####.

Astfel, trebuie observat că în ceea ce privește libertatea de exprimare , art. 70 NCC prevede că orice persoană are dreptul la libera exprimare iar exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile și limitele prevăzute la art. 75.

Dreptul la viață privată este reglementat de art. 71 NCC, potrivit căruia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private; nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie , nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

În conformitate cu prevederile art. 72 alin. 1 NCC, privind dreptul la demnitate, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Potrivit art. 73 alin. 1 NCC, orice persoană are dreptul la propria imagine , alineatul 2 stabilind că în exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.

Dispozițiile art. 75 rămân aplicabile.

Referitor la drepturile expuse anterior, art. 75 NCC prevede anumite limite în sensul că nu constituie încălcări a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care ####### este parte sau exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care ####### este parte.

În cuprinsul articolului 26 din Constituție, se menționează că autoritățile publice respectă și ocrotesc dreptul la viață intimă, familială și privată iar conform art. 30 din Constituție libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile, cenzura de orice fel este interzisă însă libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.

Din analiza reglementărilor constituționale, instanţa reține opțiunea legiuitorului de a stabili limite foarte largi de manifestare a libertății de exprimare, prin instituirea inviolabilității sale, cu rezerva că prin aceasta nu se poate aduce atingere demnității, onoarei, vieții private sau dreptului la propria imagine, afectarea acestora conducând la răspunderea civilă a persoanei care și-a manifestat libertatea de exprimare dincolo de limitele recunoscute prin textul constituțional.

În cadrul titlului V NCC, sunt consacrate modalitățile de apărare a drepturilor nepatrimoniale, art. 252 NCC stipulând că orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.

În situația în care o persoană fizică pretinde că i-au fost nesocotite sau amenințate astfel de drepturi, aceasta are posibilitatea de a cere instanței luarea următoarelor măsuri: interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă; încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor dacă aceasta durează încă ; constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă (art. 253 alin. 1 lit a-c NCC) ; obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare și orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat (art. 253 alin. 3 lit. a-b NCC) precum și obligarea autorului la plata unei despăgubiri sau o altă reparație patrimonială pentru prejudiciul cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. (art. 253 alin. 4 NCC)

Art. 1357 alin. 1 NCC, stabilește că acela care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare iar alin. 2 prevede că a utorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Conform art. 1359 Cod civil “autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat şi când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios şi, prin felul în care se manifestă, creează aparenţa unui drept subiectiv.”

Astfel, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să existe o faptă a persoanei (fapta); să se fi produs un prejudiciu (prejudiciul); prejudiciul trebuie să fie consecinţa faptei (legătura de cauzalitate); persoana trebuie să fie vinovată de săvârşirea faptei (vinovatia).

Fapta ilicită reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.

Prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii delictuale constă în rezultatul sau efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană.

Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică pe care făptuitorul a avut-o la momentul săvârşirii faptei faţă de faptă şi de urmările acesteia.

În speţă, obiectul dosarului este configurat de două coordonate esențiale ce fac obiectul dezbaterilor judiciare în prezenta cauză civilă, și anume: pe de o parte, sesizarea făcută de pârâta ######## în fața forurilor profesionale abilitate să rezolve astfel de sesizări, iar pe de altă parte, afirmațiile denigratoare despre care reclamanta susține că au fost făcute de ambele pârâte în grupul de pe facebook.

Referitor la sesizarea formulată de pârâta ######## la Consiliul de etică al Spitalului Clinic Filantropia din #######, instanţa reţine că această sesizare a fost făcută de către pârâtă în exercitarea dreptului la petiționare, în speță fiind incidente dispozițiile art. 1353 C.civ., care statuează că acela "care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat în mod abuziv".

Dispozițiile art. 15 din Codul civil prevăd că „niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe”.

Dreptul de petiționare este un drept fundamental cetățenesc, fiind consacrat de art. 51 alin.1 din Constituția României, iar o situație în care se reține deturnarea finalității sale de la scopul pentru care el a fost edictat ar trebui să se bazeze pe circumstanțe factual-psihologice ce pot fi stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil în favoarea petiționarului.

Exercitarea unui drept poate fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale, ci cu intenţia de a vătăma o altă persoană sau contrar bunei-credinţe.

În speţă, instanța apreciază că pârâta şi-a exercitat în mod legal şi rezonabil dreptul legal de a formula sesizare la organismele abilitate sa efectueze cercetări cu privire la comportamentului unui doctor faţă de un pacient, mai ales că este minor, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile pentru a face aplicarea dispozițiilor art. 1353 Cod civil, necontând soluţia dispusă de către Consiliul de #####.

Pârâta şi-a exercitat dreptul de petiționare cu bună-credinţă şi fără depășirea limitelor sale.

Nu există elemente probatorii care să configureze exercițiul abuziv al dreptului de petiționare, manifestat prin reaua-credință a pârâtei, care ar fi acționat în scopul șicanării reclamantei, fără să fi avut convingerea intimă că a existat un comportament necorespunzător faţă de pacientul minor, mai ales că aceasta a fost martor direct la incident, însoţindu-şi copilul în cabinetul medical.

În consecinţă, apreciază instanţa că formularea unei sesizări de către un pacient nu poate antrena răspunderea civilă delictuală, întrucât nu există faptul juridic ilicit, ca prim element al acestei forme de răspundere juridică.

Referitor la afirmaţiile pârâţilor la adresa reclamantei "dar ca om este 0. "" aceste tentative de medici trebuie să dispară" , " nu are cunoştinţe suficiente", "idioata la cabinet cred ## are totul ilegal, ma voi tine eu de viata ei", "nu sunt singura nemultumita de aceasta josnică doctor", "nenorociţi de medici".", instanţa apreciază că sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtelor, faptul juridic ilicit reținut în sarcina sa fiind de natură a leza drepturile subiective civile ale reclamantei – dreptul la integritate psihică, consacrat de art. 61 alin.1 C.civ., precum și dreptul la reputație, componentă a dreptului la demnitate, în reglementarea instituită de art. 72 alin.2 C.civ.

####### din perspectiva ####, speța de față impune soluționarea unui conflict între cele două drepturi fundamentale garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului respectiv dreptul la viață privată prevăzut de art. 8, care implică mai multe compenente, și dreptul la liberă exprimare, consacrat de art. 10 ####.

Prin urmare, instanța trebuie să pună în balanță dreptul reclamantei de a se bucura de protecția reputației, imaginii și demnității sale și dreptul pârâtelor de a comunica fapte și idei, între cele două drepturi neexistând o ierarhie.

Trebuie stabilit dacă afirmațiile publice făcute de pârâte au afectat dreptul la bună-reputație, dreptul la intergritate psihică și dreptul la imagine al reclamantei, și dacă acestea pot constitui o faptă ilicită a pârâtelor sau dimpotrivă, se circumscriu libertății de exprimare.

Potrivit art. 8 din C.E.D.O., ce reglementează dreptul la respectarea vieții private și de familie, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale (parag.1) și că nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora (parag.2).

Conform art. 10 privind libertatea de exprimare, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.

Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.

Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. #####. 2 prevede exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

Dreptul la liberă exprimare nu este absolut, exercițiul său putând fi restrâns în măsura în care limitarea este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică ( Cauza Lingens c.

Austriei ). ########## de exprimare nu poate leza valori ocrotite de lege, cum ar fi demnitatea, onorarea, dreptul la propria imagine.

Exercitarea libertatii de exprimare include așadar obligații și responsabilități, subordonate condiției ca aceia implicați să acționeze cu bună-credință.

În speţă, instanţa reţine că într-adevăr, pârâtele au dreptul să-şi exprime opiniile cu privire la comportamentul şi activitatea unui medic, mai ales că aceste elemente prezintă relevanţă pentru o persoană în alegerea doctorului.

Cu toate acestea, libertatea de exprimare nu poate leza valori ocrotite de lege, cum ar fi demnitatea, onorarea, dreptul la propria imagine.

Din probele cauzei rezultă că pârâta ######### a făcut afirmații denigratoare la adresa competenței profesionale şi umane a reclamantei, folosind expresii precum "aceste tentative de medici trebuie să dispară" , " nu are cunoştinţe suficiente", "idioata la cabinet cred ## are totul ilegal, ma voi tine eu de viata ei", "nu sunt singura nemultumita de aceasta josnică doctor", "nenorociţi de medici"."

Pârâta ######## a făcut afirmații denigratoare la adresa calităţilor umane ale reclamantei, folosind expresii precum " dar ca om este 0. " #### această pârâta a precizat în postare de pe Facebook că nu contestă calităţile de medic ale reclamantei, aceasta a susţinut că este "0 ca om", ## ###### ######## #### #####, mai ales în situaţia în care acesta este pediatru şi tratează minori, calităţile umane contează foarte mult.

Ambele pârâte au invocat faptul că grupul de pe Facebook, unde au postat mesajul incriminat, ar fi spațiu privat, nu public.

Instanţa va înlătura această susţinere, apreciind că grupul de pe Facebook este accesibil unui grup mare de persoane, acesta fiind fomat din aproximativ 14.000 membri, astfel încât dobândeşte caracter public.

Mai mult, mesajele au fost postate cu intenția parvenirii la cunoștința membrilor acestui grup.

Răspunderea civilă delictuală intervine în cazul în care prin mesajele postate pe rețeaua de Facebook se aduc jigniri (calomnii) unei persoane, astfel încât îi este încălcat dreptul la reputație, demnitate sau onoare, creându-i prejudicii de imagine, sau dreptul al integritate psihică.

Pârâtele au expus-o pe reclamantă unei situații stânjenitoare, generatoare de disconfort psihic, de frustrare, de stres, având în vedere că potrivit declaraţiei martorului ##### ############ ###### – fila 84 volum III, aceasta este medic şi face parte din grupul de Facebook, fiind colegă cu reclamanta.

Într-adevăr, sunt legitime preocuparea și îngrijorarea pârâtelor pentru starea de sănătate a copiilor acestora, însă exprimarea unei opinii divergente trebuia realizată în alte condiții decât acelea în care se provoacă stres și disconfort psihic medicului curant, prin aducerea de jigniri.

Această încălcare a normei de conduită reprezintă un fapt juridic ilicit, generator de prejudiciu moral, care constă în starea de disconfort psihic pe care a resimțit-o reclamanta.

Existența prejudiciului este dovedită prin însăși existența faptei ilicite.

Instanţa apreciază că este irelevant faptul că este posibil ca percepția colegilor sau a pacienţilor să nu se fi schimbat și că nu se pune problema scăderii numărului de pacienți al acesteia; așa cum s-a arătat mai înainte, conduita pârâtelor au expus-o pe reclamantă unei situații stânjenitoare, care a căpătat notorietate în cadrul colectivului medical în care își desfășoară activitatea, astfel cum rezultă din declaraţia martorei ##### ############, care a relatat că s-a aflat şi la serviciu ce au postat pârâtele la adresa reclamantei.

Condiția esențială a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudicil creat rezultă ex re chiar din săvârșirea faptei, prin vătămarea concretă a valorilor sociale ocrotite de normele interne și internaționale care, în cazul său, se exprimă prin încălcarea dreptului la propria imagine și prin atingerile grave aduse onoarei și reputației, în planul relațiilor de familie, în plan social și profesional.

Prejudiciul moral a fost definit în doctrina de specialitate şi în jurisprudenţă ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau morală, pe care le resimte victima.

Prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane constau în proferarea de expresii insultătoare, calomnii, defăimări ori denigrări la adresa unei persoane i se pot înfăptui prin viu grai, prin adresarea directă în public, în scris, prin publicitate în presă ori prin mass-media în general.

Prejudiciul moral nu este, în sine, susceptibil de cuantificare, suma de bani ce poate fi acordată victimei faptului juridic rămânând la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele pricinii.

În speță, instanţa apreciază că miza litigiului nu are în esenţă un caracter pecuniar, iar finalitatea soluției pronunțate de instanță nu poate consta în lipsirea pârâtelor de o parte considerabilă din venituri ( 100.000 lei, astfel cum solicită reclamanta), ci de acordarea unei satisfacții rezonabile reclamantei, având în vedere lezarea unor drepturi subiective civile a căror titulară este.

Aplicând principiul satisfacției echitabile consacrat de #### în jurisprudența sa, instanţa constată că suma de 1 000 lei ce urmează a fi plătită de pârâta #########, şi suma de 500 lei ce va fi platiţă de pârâta ########, sunt suficiente pentru înlăturarea consecințelor negative pe care le-a produs fapta ilicită, suma de 100.000 lei solicitată prin cererea de chemare în judecată de către reclamantă de la fiecare pârâtă, fiind excesivă.

Instanţa apreciază că suma trebuie să fie una modică, având semnificația juridică a unei amenzi civile, și nu a unei veritabile despăgubiri, în accepțiunea uzuală a termenului, întâlnită în cadrul altor tipuri de litigii, cu precădere în cadrul celor patrimoniale; în acest sens, sumele indicate anterior au un cuantum adecvat și suficient pentru a se atinge finalitatea avută în vedere.

De asemenea, se ţine cont la evaluarea prejudiciului de aspectul că potrivit declaraţiei colegei, reclamanta nu şi-a pierdut din numărul de pacienţi, comportamentul colegilor şi al pacienţilor nu s-a modificat în raport de aceasta.

Totodată, se are în vedere calitatea pârâtelor, de mame, care au postat mesajele respective la scurt timp după ce copiii acestora au fost trataţi de reclamantă, aflându-se sub imperiul unei puternice stări de îngrijorare, având în vedere starea de sănătate a copiilor.

Mai mult, postările acestora au avut caracter izolat, neavând caracter continuu, în sensul să se extindă pe parcursul mai multor zile.

În plus, instanţa are în vedere şi atitudinea procesuală a pârâtei #########, care în cuprinsul răspunsului la interogatoriu – fila 38 volum III, a arătat că regretă postarea efectuată, motiv pentru care a şters postările din grup.

Mai mult, în faţa instanţei de judecată, în şedinţă publică, aceasta şi-a cerut scuze în faţa reclamantei, instanţa percepând în mod nemijlocit împrejurarea că aceasta avea lacrimi în ochi, regretând postările afişate.

Instanţa apreciază că suma la care va fi obligată pârâta ######## ######### trebuie să fie mai mică decât cea la care va fi obligată pârâta ######### ####### ##########, aceasta folosind o singură expresie jignitoare la adresa reclamantei, spre deosebire de cealaltă pârâtă.

Pentru considerentele expuse,

Se va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ######### ###### #######, în contradictoriu cu pârâtele ######## ######### şi ######### ####### ##########.

Se va obliga pârâta ######### ####### ########## să plătească reclamantei suma de 1000 lei, reprezentând daune morale.

Se va obliga pârâta ######## ######### să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând daune morale.

Se va respinge cererea pârâtei ######### ####### ########## de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa apreciază că deşi s-a admis acţiunea în parte, reclamanta nu poate fi obligată la cheltuieli de judecată, deoarece pe de o parte instanţa a constatat că este angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtelor, iar pe de altă parte, cuantumul daunelor morale este lăsat la aprecierea instanţei.

În ipoteza în care s-ar obliga reclamanta la cheltuieli de judecată către pârâtă, s-ar ajunge la situaţia în care pârâta ar obţine avantaj financiar după ce ar achita despăgubirile morale, deşi culpa procesuală a declanşării litigiului aparţine pârâtelor, iar nu reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ######### ###### ####### – CNP #############, cu domiciliul în #######, #### ######### ### ###, ####### #### ## ############## ## ######## ######## ######### – CNP #############, cu domiciliul în #######, str.

Opnaez, ### # #, ### #, ### ##, judeţul #### şi ######### ####### ########## – CNP , cu domiciliul în ###### #######, #### ######## ### ##, judeţul ####.

Obligă pârâta ######### ####### ########## să plătească reclamantei suma de 1000 lei, reprezentând daune morale.

Obligă pârâta ######## ######### să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând daune morale.

Respinge cererea pârâtei ######### ####### ########## de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria #######.

Pronunţată, azi, 17.03.2021, prin punerea solutiei la dispoziţia părţii prin intermediul grefei instantei.

Preşedinte, Grefier,

##### ####### ##### #####