Sentință penală nr. 29 din 04.02.2025

Prin rechizitoriul nr. 124/P/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. de dosar ............/207/2023 a fost trimis în judecată inculpatul L............

V............., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C.pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că în ziua de 11.01.2023, în jurul orei 11.30, în timp ce persoana vătămată N............

I............se afla în fața locuinței sale din com.

Radomirești, jud.

Olt, inculpatul L............

V............. a agresat-o fizic, lovind-o o singură dată cu pumnul în umărul drept, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C.pen.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație persoană vătămată, certificat medico-legal nr. 59/A2 din 19.01.2023, declarații martori B......

V........

G..............., D.........

M............., D.........

E............., B..............

S............, V...........

I...........

S............. și P..........

I................., acte medicale, planșe foto și alte înscrisuri, declarații suspect/inculpat.

Tot în cursul urmăririi penale persoana vătămată N............

I............s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 100.000 lei, iar în faza de judecată și-a precizat această cerere ca fiind reprezentată de salariile pe care nu le-a mai primit și suferința sa, având în vedere leziunile cu care a rămas (filele 12 DUP, 43 DI).

Prin încheierea nr. 170/31.10.2023 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Caracal în dosarul nr. ......./207/2023/a1, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În procedura de cameră preliminară, SJU Slatina s-a constituit parte civilă cu suma de 4.392,56 lei, actualizată cu dobânda legală, cu titlu de despăgubiri civile, calculate de la data de 19.01.2023 (fila 14 DCP).

Înainte de începerea cercetării judecătorești, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin (4) C.pr.pen. rap. la art. 396 alin (10) C.pr.pen. privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că nu recunoaște comiterea faptei reținută prin rechizitoriu în sarcina sa.

Sub aspect probatoriu, în faza de judecată, au fost audiați inculpatul, persoana vătămată și martorii B..............

S............, V...........

I...........

S............., B......

V........

G..............., D..........

M............

N................, D.........

E............. și P...........

I........, declarațiile acestora fiind atașate la dosar.

La termenul de judecată din data de 14.01.2025, instanța a pus în discuție legea penală aplicabilă în cauză potrivit art. 5 C.pen., față de succesiunea în timp a modificărilor aduse C.pen. prin Legea nr. 248/2023.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 03.11.2023, în jurul orei 11.30, inculpatul L............

V............. se afla în autoturismul condus de martorul V...........

I...........

S............., împreună cu martorul P...........

I........, deplasându-se către satul Călinești, iar în drumul lor, aceștia au trecut prin dreptul imobilului din com.

Radomirești, sat Poiana, str.

U....., nr. 32, jud.

Olt, unde locuiește persoana vătămată N............

I..............

Martorul V...........

I...........

S............. a luat la acel moment decizia de a opri autoturismul în dreptul imobilului persoanei vătămate N............

I............., pentru a-i cere acestuia din urmă socoteală cu privire la faptul că în urmă cu ceva timp, când martorul B..............

S............ (unchiul martorului V...........

I...........

S.............) ar fi cerut persoanei vătămate să-i restituie o sumă de bani pe care o împrumutase de la acesta, persoana vătămată i-ar fi adresat cuvinte jignitoare.

În dreptul locuinței persoanei vătămate, au coborât din autoturism inculpatul L............

V............. și martorii V...........

I...........

S............. și P...........

I........, iar persoana vătămată N............

I............a ieșit la poartă, între inculpat și martori, pe de o parte și persoana vătămată, pe de altă parte, având loc o discuție în contradictoriu cu privire la neînțelegerea dintre persoana vătămată și martorul B..............

S............ în privința sumei de bani anterior menționată.

În acest interval de timp, inculpatul L............

V............. s-a apropiat de persoana vătămată N............

I............., în prezența martorului P...........

I........, a martorului B......

V........

G..............., vecin al persoanei vătămate, care se afla acasă, lângă gardul curții, și a martorelor D..........

M............

N................, concubina persoanei vătămate N............

I............și D.........

E............., bunica concubinei persoanei vătămate.

În acel moment, inculpatul L............

V............. l-a lovit puternic cu pumnul în zona umărului drept pe persoana vătămată N............

I............., iar în urma loviturii acesta din urmă a căzut la pământ, acuzând dureri puternice.

Martorul V...........

I...........

S............. a plecat cu același autoturism pentru a-l aduce la locuința persoanei vătămate și pe unchiul său, respectiv pe martorul B..............

S............, întorcându-se împreună cu acesta în locul respectiv după doar câteva minute, dat fiind faptul că unchiul său locuia în apropiere.

Această situație de fapt este confirmată de declarația persoanei vătămate (filele 43 DI, 12 DUP), care se coroborează cu declarațiile martorilor D..........

M............

N................ (filele), D.........

E............. (filele), B......

V........

G............... (filele), P...........

I........ (filele 25-26 DUP) și B..............

S............ (filele 36 DI, 20 DUP) și cu certificatul medico-legal nr. 59/A2 din 19.01.2023 emis de SJML Olt (fila 36 DUP).

Din declarațiile persoanei vătămate N............

I............(filele 12 DUP, 43 DI) rezultă că între acesta și martorul B..............

S............ și membrii familiei acestuia au existat certuri cu privire la împrumutul unei sume de bani, iar la data de 03.11.2023, în jurul orei 11.30, în timp ce persoana vătămată se afla acasă împreună cu concubina sa și bunica acesteia din urmă, în fața locuinței a oprit un autoturism din care au coborât inculpatul L............

V............. și martorii V...........

I...........

S............., B..............

S............ și P...........

I.........

A arătat persoana vătămată că a ieșit la poartă, iar când martorii V...........

I...........

S............. și B..............

S............ i-au cerut să le restituie suma de bani, inculpatul L............

V............. l-a lovit o singură dată cu pumnul în umărul drept, persoana vătămată căzând la pământ și din cauza durerii a strigat la martorele din curte, care au chemat ambulanța.

Martorele D......... M............. N........... și D......... E............. au confirmat cele spuse de persoana vătămată (filele 45-46 DI, filele 16-18 DUP).

Martorul B......

V........

G..............., vecin cu persoana vătămată, a arătat că în dimineața respectivă a observat la poarta locuinței persoanei vătămate un autoturism din care au coborât mai multe persoane care au început să se certe cu persoana vătămată N............

I............., printre aceste persoane aflându-se și L............

V............., care l-a lovit pe persoana vătămată cu pumnul în umăr (filele 44 DI, fila 14 DUP), persoana vătămată căzând în genunchi și acuzând dureri, strigând totodată pe martorele D.........

M.............

N........... și D.........

E............., care se aflau în curte.

Declarațiile martorelor D.........

M.............

N........... și D.........

E............. (care nu se aflau pe stradă, ci în curtea locuinței atunci când persoana vătămată N............

I............a fost agresat) în sensul că ar fi fost prezent la momentul comiterii faptei și martorul B..............

S............, nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați de instanță, însă acesta confirmă agresiunea exercitată de inculpat asupra persoanei vătămate.

Martorul B..............

S............ a declarat în cursul urmăririi penale faptul că în dimineața de 03.11.2023, a venit la el acasă nepotul său, V...........

I...........

S............., care i-a spus să meargă la locuința lui N............

I............., aceștia mergând împreună acolo, unde se mai aflau inculpatul L............

V............. și alte persoane.

A arătat martorul că nepotul său, V...........

I...........

S............., i-a povestit faptul că mai devreme avusese loc un conflict între inculpatul L............

V............. și persoana vătămată N............

I............., care s-au îmbrâncit (fila 20 verso DUP), însă nu a văzut acest lucru cât timp a fost prezent și nici nu a văzut ca cei doi să-și vorbească.

Aceleași aspecte au fost relatate de martor și în faza de judecată (fila 36 DI), cu precizarea că prin declarația dată în fața instanței, martorul B..............

S............ a arătat că, la câteva zile de la incident, nepotul său, V...........

I...........

S............., i-a povestit faptul că în dimineața cu pricina, inculpatul L............

V............. (pe care martorul l-a recunoscut în sala de judecată) l-ar fi lovit în mână pe persoana vătămată N............

I..............

Martorul P...........

I........ a arătat că în dimineața de 03.11.2023, se deplasa împreună cu inculpatul L............

V............. și cu martorul V...........

I...........

S............. în autoturismul condus de acesta din urmă și au oprit la locuința persoanei vătămate N............

I............și a avut loc o discuție în contradictoriu între persoana vătămată și martorul V...........

I...........

S............. cu privire la o sumă de bani, iar la un moment dat acesta din urmă a plecat cu autoturismul pentru a-l aduce acolo și pe unchiul său (filele 25-26 DUP).

Același martor a arătat că se afla pe partea cealaltă a străzii și după ce martorul V...........

I...........

S............. a plecat, a început o discuție între inculpatul L............

V............. și persoana vătămată N............

I............., iar la un moment dat inculpatul l-ar fi amenințat pe persoana vătămată că-l lovește cu palma, după care a văzut pe persoana vătămată așezat lângă gard și spunând ,,mi-a rupt mâna”, după care au sosit și martorii V...........

I...........

S............. și B..............

S............, iar persoana vătămată a intrat în curte.

Inculpatul nu a recunoscut acuzația de lovire ce i-a fost adusă, ci a arătat, în cursul urmăririi penale, faptul că a avut doar o discuție în contradictoriu cu persoana vătămată N............

I............., fără a-l atinge cât timp a fost prezent acolo (filele 31-34 DUP), declarația acestuia fiind însă contrazisă de declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor.

Instanța constată așadar caracterul nesincer al declarațiilor inculpatului, care a relatat că nu a fost autorul agresiunii exercitate asupra persoanei vătămate și că nici nu s-a atins cu acesta, însă martorii B......

V........

G..............., D.........

M.............

N........... și D.........

E............. au observat nemijlocit lovitura aplicată de inculpat, martorul P...........

I........, care se afla în proximitatea inculpatului și persoanei vătămate când aceștia discutau în contradictoriu a auzit pe persoana vătămată cum acuza faptul că inculpatul i-ar fi rupt mâna, martorul V...........

I...........

S............. a arătat că au existat îmbrânceli între inculpat și persoana vătămată, iar martorul B..............

S............ a arătat că a auzit de la V...........

I...........

S............. faptul că până să ajungă la locuința persoanei vătămate, acesta din urmă a fost lovit în mână de către inculpatul L............

V..............

Se mai reține din declarația dată de inculpat în fața instanței (fila 26 verso DUP) faptul că la câteva zile de la incident, o persoană pe nume D............

G........ i-ar fi trimis inculpatului o fotografie cu persoana vătămată N............

I............., i-ar fi spus că acesta din urmă necesita o operație la umăr și l-a întrebat pe inculpat ce a făcut, iar acesta a arătat că nu a făcut nimic.

Coroborând aceste afirmații ale inculpatului cu declarațiile martorilor direcți și indirecți anterior menționate, cu declarația persoanei vătămate și cu certificatul medico-legal, se concluzionează așadar, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a comis fapta reținută prin rechizitoriu în sarcina sa.

Din certificatul medico-legal nr. 59/A2 din 19.01.2023 emis de SJML Olt (fila 36 DUP) rezultă că persoana vătămată a suferit un traumatism umăr drept – postagresiune fizică, fiind internat în perioada 11-19.01.2023 la SJU Slatina – Ortopedie cu diagnosticul la externare fractură 1/3 medie cu distală humerus drept, agresiune, sângerare, contuzie nerv radial dr.

HTA, acesta prezentând leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 11.01.2023, posibil prin lovire cu un corp dur, iar pentru acestea a necesitat un nr. de 78-80 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Situația de fapt expusă mai sus rezultă din coroborarea probelor administrate pe parcursul urmăririi penale cu probele administrate în cursul judecății.

În drept, fapta inculpatului L............

V............., care, la data de 03.11.2023, în jurul orei 11.30, aflându-se în fața locuinței lui N............

I............din com.

Radomirești, sat Poiana, str.

U....., nr. 32, jud.

Olt, a lovit cu pumnul în zona umărului drept pe persoana vătămată N............

I............., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C.pen., cu apl. art. 5 C.pen.

Potrivit prevederilor art. 193 alin. (1) C.pen., lovirea sau orice alte acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc în condițiile legii penale.

Varianta agravată a acestei infracțiuni, în temeiul dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol se reține în ipoteza în care prin activitatea ilicită au fost produse victimei leziuni traumatice ori i-a fost afectată sănătatea, a căror gravitate este evaluată la cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale, împrejurare reținută în prezenta cauză, având în vedere că leziunile traumatice ale persoanei vătămate, rezultate ca urmare a agresiunii exercitate de inculpat, au necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii în discuție constă în aceea că inculpatul a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate, lovindu-l puternic cu pumnul în zona umărului drept.

Urmarea imediată constă în producerea de suferințe fizice, în cazul alin. (1), și în producerea unor leziuni traumatice sau afectarea sănătății persoanei care să fi necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, în cazul alin. (2).

Diferența dintre varianta tip și varianta agravată este dată de existența sau nu a îngrijirilor medicale, în primul caz producându-se numai suferințe fizice, care nu necesitat tratament.

Astfel, problema zilelor de îngrijiri medicale reprezintă nu numai un criteriu medical, terapeutic, ci și un criteriu legal de apreciere a gravității vătămării, cu consecințe asupra corectei încadrări juridice a faptei.

În acest context, este necesară fie examinarea medico-legală a persoanei, fie o expertiză medico-legală care, evaluând gravitatea leziunilor traumatice produse, stabilește, dacă este cazul, incidența criteriului zilelor de îngrijiri medicale.

În prezenta cauză, se reține din cuprinsul certificatului medico-legal nr. 319/A2 din 59/A2 din 19.01.2023 emis de SJML Olt, faptul că urmarea imediată este reprezentată de leziunile traumatice cauzate persoanei vătămate prin acțiunea de lovire exercitată asupra acesteia de către inculpat, fiind necesare pentru persoana vătămată un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate este dovedită, din probele administrate în cauză rezultând faptul că producerea leziunilor traumatice ale victimei, ce au necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale, reprezintă o consecință a acțiunii inculpatului de exercitare a acțiunii de lovire asupra acesteia.

Sub aspectul laturii subiective, se constată că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, intenția directă a inculpatului rezultând din modul în care acesta a acționat, prin lovirea persoanei vătămate cu pumnul în zona umărului.

Așadar, instanța constată, pe baza probelor administrate în cauză, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta reținută în sarcina inculpatului există, că aceasta constituie infracțiune și că a fost săvârșită de către inculpat, motiv pentru care, în baza art. 396 alin. (2) C.pr.pen., urmează să dispună condamnarea inculpatului L............

V............. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C.pen.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen.

Instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu violență, aplicând persoanei vătămate o lovitură puternică cu pumnul în zona umărului, aceasta necesitând pentru vindecare un nr. ridicat de zile de îngrijiri medicale (75-80), precum și o intervenție chirurgicală conform considerentelor certificatului medico-legal, acestea fiind o consecință directă a agresiunii exercitate de inculpat.

Cu privire la starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, se constată că infracțiunea de lovire sau alte violențe, fiind una de rezultat, transformă o eventuală amenințare într-o veritabilă atingere adusă integrității fizice a persoanei vătămate.

Starea de pericol este așadar evidentă, având în vedere îndrăzneala inculpatului de a agresa victima într-un mod atât de violent, în public, intensitatea loviturii de inculpat și urmările produse.

În ceea ce privește motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, se constată că inculpatul a urmărit, prin încălcarea normelor penale, aplicarea unei corecții persoanei vătămate, ca urmare a unui presupus conflict preexistent între persoana vătămată și persoane din anturajul inculpatului.

Referitor la circumstanțele personale, se reține că inculpatul are vârsta de 37ani, este necăsătorit, are studii de 11 clase, nu are ocupație și figurează cu antecedente penale care însă nu atrag nicio formă a pluralității de infracțiuni.

Potrivit art. 193 alin. (2) C.pen., săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, în forma agravată, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

Nu se impune reținerea niciuneia dintre circumstanțele agravante menționate de art. 193 alin. (21) C.pen., având în vedere că fapta reținută în sarcina inculpatului în prezenta cauză a fost comisă la data de 03.11.2023, înainte de intrarea în vigoare a modificărilor aduse art. 193 C.pen. prin Legea nr. 248/2023).

Având în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) C.pen. pentru individualizarea pedepsei, astfel cum au fost analizate anterior, instanța constată, prin raportare la prevederile art. 74 alin. (2) C.pen., că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată către mediul prevăzut de lege, aceasta fiind apreciată ca necesară și totodată suficientă pentru atingerea scopului punitiv și de reeducare al pedepsei, motiv pentru care va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, văzând dispozițiile art. 91 din C.pen., în raport de persoana infractorului, precum și de posibilitățile sale de îndreptare (în raport de vârsta acestuia), instanța consideră că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 91 C.pen., se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei în cuantum minim este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În concret, astfel cum s-a precizat anterior, instanța urmează să aplice inculpatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă mai mică decât maximul de 3 ani închisoare prevăzut de lege pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, în fața instanței și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

Cu privire la condiția referitoare la persoana inculpatului, instanța constată că acesta este în vârstă de 37 ani și nu a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni care să fi fost recunoscută de instanțele din România.

Raportat la vârsta acestuia, există în mod concret posibilitatea de îndreptare fără executarea pedepsei aplicate în regim de detenție.

Pentru realizarea acestui scop, instanța urmează să stabilească însă un termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 alin. (1) C.pen., cuantum necesar pentru respectarea măsurilor și obligațiilor de supraveghere ce urmează a fi stabilite, termen ce se va calcula, conform art. 92 alin. (2) C.pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 93 alin. (1) C.pen., va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pentru realizarea unei integrări depline în societate a inculpatului, având în vedere că inculpatul nu are în prezent nicio ocupație, precum și pentru conștientizarea pe deplin a faptelor sale, instanța apreciază că este necesar ca acesta să respecte obligația prev. de art. 93 alin. (2) lit. a) C.pen. și anume obligația de a urma un curs de calificare profesională.

De asemenea, în baza art. 93 alin. (3) C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile în cadrul Primăriei mun.

Roșiori de Vede, jud.

Teleorman sau în cadrul Spitalului mun.

Roșiori de Vede, jud.

Teleorman, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013, urmând ca supravegherea îndeplinirii măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului să se efectueze de către Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.

În baza art. 91 alin. (4) C.pen. și art. 404 alin. (2) C.pr.pen., va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C.pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere cu consecința executării pedepsei în regim privativ de libertate, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligațiilor impuse, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile până la expirarea termenului de supraveghere (cu excepția situației în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le plătească) ori în cazul săvârșirii de noi infracțiuni pe durata termenului de supraveghere.

Sub aspectul acțiunii civile, instanța reține faptul că potrivit art. 19 alin. (1) C.pr.pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Alin. (5) al aceluiași text prevede modalitatea prin care se repară prejudiciul material sau moral cauzat persoanei vătămate prin săvârșirea infracțiunii, respectiv potrivit dispozițiilor legii civile.

Așadar, în cauză devin incidente dispozițiile din C.civ. privind răspunderea civilă delictuală.

Prevederile art. 1349 C.civ. și cele ale art. 1357 – 1371 C.civ. reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în timp ce dispozițiile art. 1381 – 1395 C.civ. prevăd regulile aplicabile în ceea ce privește repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale.

Conform art. 1349 C.civ., „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.

Totodată, art. 1357 C.civ. statuează următoarele: „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.

Din analiza acestor dispoziții reiese că incidența răspunderii civile delictuale într-un caz concret presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite; producerea unui prejudiciu; existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția autorului faptei ilicite.

De asemenea, art. 252 C.civ. prevede că „Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică”.

Persoana păgubită are la dispoziție mai multe mijloace de apărare, printre care și cel enunțat de art. 253 alin. (4) C.civ., conform căruia „De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive”, iar potrivit art. 61 alin. (1) C.civ., ,,Viața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a oricărei persoane sunt garantate și ocrotite în mod egal de lege”.

În privința cererii formulate de persoana vătămată N............

I............., instanța reține că acesta s-a constituit parte civilă prin declarația dată în cursul urmăririi penale cu suma de 100.000 lei (fila 12 DUP), pretenții precizate în fața instanței ca fiind contravaloarea salariilor pe care acesta nu le-a mai primit și suferința persoanei vătămate ca urmare a leziunilor produse (fila 43 DI).

Infracțiunea de loviri sau alte violențe reținută în sarcina inculpatului reprezintă fapta ilicită care antrenează răspunderea civilă delictuală în sensul art. 1357 C.civ.

Prejudiciul reprezintă consecința păgubitoare ce s-a produs prin săvârșirea faptei ilicite, acesta constând, în concret, în lezarea integrității fizice a persoane vătămate.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate, acțiunea inculpatului a avut drept urmare lezarea integrității fizice a persoanei vătămate și implicit a integrității psihice, iar fapta ilicită a fost comisă de inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe.

În ceea ce privește acțiunea civilă având ca obiect daunele morale, instanța reține că nu există criterii clare de cuantificare a acestor daune, care au un statut diferit de cel al prejudiciului patrimonial, susceptibil de o evaluare exactă.

Este de necontestat faptul că, prin natura sa nepecuniară, prejudiciul moral nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare.

Astfel, instanța are îndatorirea de a asigura reparația bazată pe un raport echitabil între fapta inculpatului și prejudiciul suferit în plan psihic de către partea civilă, prejudiciul moral neputând fi dovedit cu probe certe, existând doar criterii generale lăsate la aprecierea judecătorului, care va stabili cuantumul bănesc al prejudiciului suferit, întrucât, spre deosebire de prejudiciul material, a cărui întindere trebuie să fie certă, în cazul daunelor morale, certitudinea poartă numai asupra existenței prejudiciului, nu și asupra posibilității de evaluare a acestuia.

Daunele morale reprezintă așadar prejudiciul de natură nepatrimonială al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic care definesc personalitatea umană și, în pofida faptului că acest rezultat nu poate fi evaluat pecuniar, generează dreptul și obligația corelativă de reparare.

Infracțiunea de loviri sau alte violențe este de natură să provoace inclusiv o stare de disconfort psihic, o suferință psihică generatoare de prejudicii morale, orice suferință repercutându-se în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suportă astfel, pe lângă o suferință fizică, și una de ordin psihic.

În ceea ce privește integritatea fizică și psihică, acestea apar ca fiind un atribut inerent ființei umane, intangibil, de o valoare incomensurabilă.

Acestea constituie premisa viețuirii în condiții normale, a dezvoltării personalității omului și a implicării sale sociale.

Potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Tolstoy Miloslavsky c.

Regatului Unit), daunele morale se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de victimă, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs persoanei vătămate, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.

Impunerea în sarcina persoanei vătămate a obligației de a dovedi, prin înscrisuri sau alte asemenea mijloace de probă, prejudiciul moral ce i-a fost cauzat apare ca fiind o sarcină excesivă, incompatibilă cu garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, consacrat la nivel convențional prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Concluzia exonerării persoanei vătămate de proba unui prejudiciu concret este și o consecință a naturii dreptului lezat – integritatea fizică și psihică – natură care nu face loc unei evaluări mecanice.

Potrivit certificatului medico-legal nr. 59/A2 din 19.01.2023 emis de SJML Olt (fila 36 DUP) rezultă că persoana vătămată a suferit un traumatism umăr drept – postagresiune fizică, fiind internat în perioada 11-19.01.2023 la SJU Slatina – Ortopedie cu diagnosticul la externare fractură 1/3 medie cu distală humerus drept, agresiune, sângerare, contuzie nerv radial dr.

HTA, acesta prezentând leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 11.01.2023, posibil prin lovire cu un corp dur, iar pentru acestea a necesitat un nr. de 78-80 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Față de aceste aspecte, instanța apreciază că se impune a fi admisă în parte acțiunea civilă sub aspectul daunelor morale, motiv pentru care va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă pentru a compensa prejudiciul moral cauzat acesteia, neputându-se vorbi, pe de o parte, în acest context, de o reparare propriu-zisă a prejudiciului, aceste sume având un caracter preponderent indemnitar, dat fiind faptul că un drept atât de strâns legat de personalitatea omului nu poate fi supus mecanismului reparatoriu de tip clasic, dar, pe de altă parte, evaluarea daunelor morale nu trebuie să fie excesivă pentru autorii daunelor și nici nu trebuie să constituie o sursă nejustificată de îmbogățire pentru persoana prejudiciată.

În ceea ce privește acțiunea civilă îndreptată împotriva inculpatului pentru sumele reprezentate de contravaloarea salariilor pe care persoana vătămată nu le-a mai încasat în calitate de șofer, instanța reține că persoana vătămată nu a depus la dosar niciun înscris și nu a propus nicio probă prin care să dovedească faptul că ar fi obținut astfel de venituri înainte de comiterea infracțiunii și că ar fi fost ulterior privat de aceste venituri pe perioada îngrijirilor medicale pe care le-a necesitat.

De asemenea, nu au fost propuse probe din care să rezulte contravaloarea tratamentului medical pe care persoana vătămată a suportat-o în vederea recuperării medicale ca urmare a comiterii infracțiunii, acesta declarând în fața instanței că nu mai deține astfel de înscrisuri (fila 43 verso DI).

Față de aspectele anterior expuse, în baza art. 397 alin. (1) C.pr.pen. și art. 25 alin. (1) C.pr.pen. rap. la art. 19 alin. (1) și (2) C.pr.pen. și la art. 1357 C.civ., art. 1381 alin. (1) C.civ., art. 1385 alin. (2), art. 253 alin. (4) C.civ. rap. la art. 58 alin. (1) și art. 61 alin. (1) C.civ., instanța va admite în parte acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată N............

I............și va dispune obligarea inculpatului L............

V............. la plata către partea civilă N............

I............a sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale, urmând să respingă în rest acțiunea civilă, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată în cauză de către Spitalul Județean de Urgență Slatina (fila 14 DCP), instanța o va admite, pentru următoarele considerente:

Conform art. 1357 C.civ., ,,Cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”

Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță în baza aprecierii acesteia, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin probele administrate în cauză.

Instanța ține cont, la acordarea daunelor materiale, numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul.

În ceea ce privește existența acestora, din decontul de cheltuieli depus la dosarul cauzei (fila 15 DCP) rezultă că, în perioada 11-19.01.2023, persoana vătămată N............

I............a fost internată la această unitate spitalicească, cheltuielile de spitalizare ridicându-se la suma de 4.329,56 lei.

De asemenea, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 320 alin. (1) din Legea 95/2006 ,,Cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată de furnizorii de servicii medicale, aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, persoanelor cărora le-au fost aduse daune sănătății prin fapta altor persoane sunt recuperate de către furnizorii de servicii medicale de la persoanele care răspund potrivit legii și au obligația reparării prejudiciului produs.

Cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată nu pot fi recuperate de la victimele agresiunilor sau ale accidentelor cu autor neidentificabil, fiind decontate din fond.”

Prin fapta sa de vătămare a integrității corporale a persoanei vătămate N............

I............., inculpatul a produs un prejudiciu în cuantum de 4.329,56 lei în patrimoniul părții civile Spitalul Județean de Urgență Slatina, constând în cheltuielile aferente tratamentului necesar și spitalizării, în vederea însănătoșirii acestuia, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu fiind evidentă.

Față de considerentele anterior menționate instanța apreciază că parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Slatina a suferit un prejudiciu patrimonial ca urmare a spitalizării persoanei vătămate N............

I............Marian, prejudiciu a cărui valoare este de 4.329,56 lei, conform decontului de cheltuieli depus la dosar, prejudiciu cert atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare.

De asemenea, se reține că dreptului la reparație prin plata unei despăgubiri îi sunt aplicabile, de la data producerii prejudiciului, dispozițiile art. 1.535 C. civ., daunele moratorii fiind datorate de la scadență, adică de la data producerii prejudiciului.

În cauză, data producerii prejudiciului este data externării persoanei vătămate, respectiv data de 19.01.2023, dată de la care partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Slatina a solicitat să fie avută în vedere dobânda legală penalizatoare în raport cu debitul principal.

De altfel, concluzia menționată este în acord cu reperul temporal relevant pentru stabilirea despăgubirii, acesta fiind reprezentat de data producerii prejudiciului, potrivit art. 1.386 alin. (2) C. civ., urmând ca intervalul de timp de la data producerii prejudiciului și până la data executării obligației de despăgubire să fie acoperit, la cerere, din perspectiva indemnizării creditorului, prin acordarea dobânzii legale penalizatoare.

Prin urmare, în baza art. 397 alin. (1) C.pr.pen. rap. la art. 25 alin. (1) C.pr.pen. rap. la art. 19 alin. (1) și (2) C.pr.pen., art. 1357 C.civ., art. 1523 alin. (2) lit. e) C.civ. și art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Slatina și va obliga pe inculpatul L............

V............. la plata către acesta a sumei de 4.329,56 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată N............

I............., sumă ce se va actualiza cu dobânda legală penalizatoare, de la data de 19.01.2023 până la data plății efective.

În baza art. 272 alin. (1), art. 274 alin. (1) C.pr.pen. și art. 398 C.pr.pen., instanța va obliga pe inculpatul L............

V............. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (400 lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale și 600 lei cheltuieli judiciare aferente camerei preliminare și judecății).

Postat 27.03.2025