Sentință civilă nr. 303 din 18.02.2025

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.06.2024 sub nr. ...../207/2024, petentul P.........P....... a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Olt, ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească dacă procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria POTX nr. 0405054 din 16.06.2024 a fost întocmit în mod legal.

În motivare, petentul a arătat că a fost sancţionat pentru săvârşirea unei abateri rutiere, constând în aceea că, Ia data de 16.06.2024 se deplasa pe raza comunei Dăneasa, conducând un autovehicul, iar la ieşirea din localitate, a fost oprit de un echipaj de poliţie rutieră care a susţinut că ar fi circulat cu 102 km/ h în intraurban.

Petentul a învederat că, la momentul la care s-a apropiat de limita cu zona extraurbană, a mărit viteza, dar apreciază că cea reţinută de agentul de poliţie era cea cu care se deplasa în afara localităţii.

De asemenea, petentul a menţionat că nu au fost respectate disp. art. 16 şi 17 din OG 2/2001, în sensul că în procesul verbal nu este menţionată locaţia exactă în care ar fi comis contravenţia, ci s-a menţionat în mod generic "comuna Dăneasa DE 70", ceea ce reprezintă motiv de nulitate al procesului verbal.

A solicitat instanţei să dispună ca IPJ Olt să comunice la dosar copia înregistrării video a pretinsei abateri, însoţită de dovada utilizării unui cinemometru omologat şiverificat metrologic, probe în conformitate cu care, raportat la dispoziţiile Ordinului 321/ 2005 al BRML, va fi analizată legalitatea procesului verbal.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (fila 6).

La data de 23.07.2024, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Olt a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solcitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimatul a învederat instanței, în esență, că la data de 16.06.2024, petentul a fost sancţionat, reținându-se în sarcina sa comiterea faptei prevăzute de art. dispoziţiile art 102 alin.(3) lit.e). din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, rep., constând în aceea că a condus autoturismul indicat în cuprinsul actului sancţionator cu viteza de 102/km, în localitate, pe raza loc.

Dăneasa, jud.

Olt.

A arătat că fapta reţinută în sarcina petentului a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

A mai susținut intimatul că, procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de fond prevăzute la art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și pe cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.

În susținerea întâmpinării, intimatul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a depus la dosarul cauzei, planșele fotografice, înregistrarea video pe suport CD precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria POTX nr. 0405054 din 16.06.2024, petentul P.........P....... a fost sancționat contravențional de către intimatul I.P.J.

Olt cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 1485 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

În cuprinsul procesului-verbal s-a reţinut că în data de 16.06.2024, petentul a condus autoturismul marca Volvo, cu viteza de 102 km/h, pe un sector de drum cu limita de viteză admisă de 50km/h.

Instanţa reţine că plângerea contravenţională a fost formulată în termenul de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de contravenţie prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. 2/2001, respectiv la data de 17.06.2024, petentului fiindu-i comunicat procesul-verbal de contravenție la data de 16.06.2024, odată cu întocmirea acestuia.

În drept, conform art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, ,,Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologicˮ.

Observând procesul-verbal contravenţie întocmit de intimat, instanţa constată că acesta conţine menţiunile obligatorii prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

De asemenea, instanţa constată că sancţiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de lege, conform art. 98 şi art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei beneficiază de prezumţia de legalitate si temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanțelor judecătorești.

O astfel de prezumţie nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie.

După cum a constatat si Curtea Europeană în cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României, orice sistem de drept cunoaşte prezumţii de fapt sau de drept, iar Convenţia nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depăşească o anumită graniţă.

În particular, art. 6 par. 2 din Convenţie impune statelor să încadreze aceste prezumţii în anumite limite rezonabile, ţinând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat şi respectând drepturile apărării.

Potrivit prevederilor art. 109 alin. (2) din O.U.G nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, constatarea contravenţiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenţiei iar potrivit prevederilor art. 121 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Instanța reține că procesul-verbal de contravenţie contestat a fost întocmit de agentul constatator prin utilizarea de mijloace tehnice, potrivit prevederilor art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește acest tip de contravenții, spre deosebire de procesul-verbal întocmit de agentul constatator pe baza constatărilor personale, care se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, procesul-verbal întocmit cu ajutorul unui probatoriu tehnic nu beneficiază de această prezumție, sarcina probei revenind în totalitate emitentului procesului-verbal, care are obligația să pună la dispoziția instanței de control contravențional înregistrările și toate înscrisurile întocmite în baza lor (decizia nr. 4/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recurs în interesul legii, par. 67).

Analizând procesul-verbal de contravenţie contestat (fila 5), instanța observă că în cuprinsul acestuia sunt menţionate datele de identificare ale aparatului radar folosit, starea de fapt fiind descrisă astfel încât instanţa poate verifica îndeplinirea cerinţelor legale pentru ca înregistrările să poată fi folosite ca probă.

Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML ,,Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)ˮ, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007, înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă cel puţin următoarele: data şi ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.

Analizând înregistrarea video și planșa fotografică aflate la dosar (filele 13-16) instanța constată că la data de 16.06.2024, ora 08:35:09, autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare OT-14-.... se deplasează cu o viteză de rulare de 102 km/h., pe raza unei localități.

Astfel, instanţa constată că înregistrarea video depusă la dosar de intimat, dar şi planşele fotografice aferente acesteia îndeplinesc cerinţele impuse de art. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05.

De asemenea, instanţa reţine că pe sectorul de drum în cauză, limita maximă de viteză admisă era de 50 km/h., conform art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, împrejurare care rezulta din adresa nr.

DN6_006/30.01.2025 eliberata si comunicată de administratorul drumului, Ozaltin Insaat instanței la data de 31.01.2025 (fila 52).

În ceea ce priveşte mijlocul tehnic cu ajutorul căruia au fost constatate contravenţiile, aşa cum a fost menţionat în procesul-verbal de contravenţie, în sarcina petentului a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul LTI 20/20 TruCAM seria TC011255, instanța constată, din analiza buletinului de verificare metrologică depus de intimat (fila 14), că acesta era verificat metrologic la momentul constatării contravenţiei, buletinul fiind emis la data de 13.11.2023 cu o valabilitate de 1 an, în timp ce contravenţia a fost constatată la data de 16.06.2024.

De asemenea, se constată din analiza aceluiaşi înscris că cinemometrul are aprobare de model AM nr. 002/2011, acesta măsurând viteza altor autoturisme în regim staționar.

Prin urmare, instanța constată temeinicia procesului-verbal de contravenție în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Potrivit art. 5 alin. (5) din O.G. 2/2001 „sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar conform art. 21 alin. (3) din acelaşi act normativ, sancţiunea se aplică „în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenţie”.

Instanţa reţine faptul că petentului i-a fost aplicată, pentru contravenţia reţinută prin actul sancționator contestat, sancțiunea principală a amenzii şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, sancțiunea complementară fiind nu doar aplicată în limitele dispozițiilor legale, ci și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, depășirea limitei maxime de viteză admisă cu peste 50 km/h, prezentând un real pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier.

Totodată, instanța are în vedere și decizia nr. 5/2021 pronunțată de Î.C.C.J. în Recurs în interesul legii.

Faţă de situaţia de fapt și de drept expusă, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic, iar sancţiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

Postat 27.03.2025