Sentință civilă nr. 29 din 14.01.2025

Prin cererea înregistrată la data de 19.06.2024, pe rolul Judecătoriei creditoarea Vodafone România S.A. în contradictoriu cu debitorul C.......

M......., a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată, în temeiul art. 1014-1025 Cod procedură civilă, prin care să fie obligat debitorul la plata sumei totale de 18.957,26 lei, compusă din: 1.089,10 LEI, reprezentând servicii prestate şi neachitate conform contractului; 15.235,04 LEI reprezentând contravaloarea ratelor lunare aferente echipamentului/echipamentelor achiziţionat(e); 653,33 LEI, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,5%/zi de întârziere, calculate asupra valoni totale a serviciilor prestate şi neachitate până la data ultimei facturi emise; şi în continuare penalităţi de întârziere de 0,5%/zi de întârziere calculate de la data scadenţei ultimei facturi emise până la achitarea integrală a debitului restant; 1.979,79 LEI reprezentând despăgubiri egale cu valoarea prejudiciului cauzat ca urmare a rezilierii contractului survenit înainte de termen, cu obligarea pârâtului (debitorului) la piaţa cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul dispoziţiilor art 451 si urm. din Codul de Procedura Civilă, respectiv taxa de timbru în cuantum de 200 iei, onorariu avocat în cuantum de 119 lei.

În motivarea în fapt a ordonanţei, creditoarea a arătat că între părţi au existat relaţii comerciale constând în servicii de telefonie prestate în baza contractului/contractelor încheiate, debitorului atribuindu-i-se codul de client 237370711 (denumit în continuare "Contract" sau "Contractul"), semnat(e) şi acceptat(e) de debitor, în conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civ.

Pe cale de consecinţă, între părţi a existat un raport juridic constând în furnizarea de servicii de comunicaţii electronice într-o arie geografică limitată, denumită „aria de acoperire" (conform art. 1 din Contract) şi/sau achiziţie terminal (echipament).

Serviciile astfel contractate au fost prestate de subscrisa, iar pârâtul avea obligaţia de a achita contravaloarea acestora; raportul juridic fund astfel născut şi este dovedit de subscrisa prin intermediul înscrisurilor depuse la dosar.

Creditoarea a arătat, în continuare că a furnizat pârâtului serviciile conform ofertei acceptate de acesta, astfel că în sarcina paratului a luat naştere obligaţia corelativă de plată a serviciilor de care a beneficiat, conform facturilor emise şi anexate prezentei cereri.

Creditoarea a arătat că, potrivit art 4 din Contract, plata facturilor se face în lei, la cursul de schimb EUR/RON menţionat pe factură, la care se adaugă T.VA aplicabila.

Termenul de plată a facturii este de maxim 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii, cu excepţia sumelor solicitate ca plată în avans, pentru care termenul de plată este prevăzut în art 2 4 şi 2.5 în cazul nerespectării termenului de plată, subscrisa are dreptul de a aplica penalităţi de întârziere în cuantum de 0.5 %/zi de întârziere din suma scadentă neachitată, cu titlul de daune moratorii, până la plata întregii sume scadente.

A arătat că penalităţile au fost calculate pentru perioada cuprinsă între scadenţa fiecărei sume ce compune debitul principal si data facturării, urmând ca acestea să curgă până la data plăţii efective a întreg debitului restant.

Prin semnarea contractului, pârâtul a acceptat şi termenii si condiţiile generale pentru persoane fizice -consumatori (denumite în continuare "TCG"), cât şi Clauzele Contractuale Principale (denumite în continuare "CCP") - în conformitate cu prevederile art 9 din Contract.

Penalităţile au fost calculate în conformitate cu prevederile art. 4 din Contract.

În conformitate cu prevederile art. 5 din Contract (denumire marginală "încetarea contractului"), pârâtul are obligaţia de a achita o justă despăgubire în cazul denunţă unilateral Contractul sau în cazul rezilierii Contractului de către Vodafone, din motive imputabile pârâtului, doar dacă încetarea intervine, în ambele cazuri înainte de expirarea perioadei minime contractuale Despăgubirea datorată este egală cu procentul de 18 % din valoarea abonamentului serviciilor contractate înmulţit cu numărul de luni rămase până la expirarea acestei perioade minime şi reprezintă paguba efectiv suferită de Vodafone, ce rezultă din comisioanele suportate pentru activarea abonamentului pârâtului

Conform art. 5.3. din Contract, creditoarea a menţionat că poate rezilia contractul de plin drept şi fără nicio altă formalitate prealabilă, în caz de- (1) neplată (sau plata parţială) a sumelor datorate; (2) întârzieri repetate (cel puţin 3 luni consecutive sau cel puţin 4 luni neconsecutive) la plata facturilor, (3) utilizarea abuzivă sau frauduloasă a oricărui serviciu, (4) Clientul nu transmite Vodafone, în termen de 30 de zile de la data semnării contractului, documentele necesare încheierii contractului sau nu plăteşte garanţia solicitată de către Vodafone, sau dacă se constată ulterior că documentele prezentate în vederea încheierii contractului au fost expirate sau false, (5) utilizatorul efectiv al Serviciilor nu cunoaşte datele de identificare ale titularului de contract 5.4. în cazurile de încetare a contractului de către Client, prevăzute Ia art 5.1., Clientul va achita, adiţional sumei prevăzute la art 5.1 (dacă este cazul), diferenţa dintre preţul de achiziţie a echipamentului terminal şi preţul fără conectare (dacă există o astfel de diferenţă).

Pentru echipamentele achiziţionate cu plata preţului în rate, la încetarea contractului, clientul va achita într-o singură tranşă, ratele rămase neachitate.

Creditoara a mai arătat că în speţa de faţă este incidentă clauza penală, invocând disp. art.1538 Cod civ şi art. 1539 Cod civ.

Creditoarea a apreciat că în cazul existenţei unei clauze penale, creditorul nu trebuie să facă dovada existenţei şi a cuantumului prejudiciului suferit atunci când debitorul nu-şi execută obligaţiile conform prevederilor contractuale, cuantumul acestuia fiind determinat sau determinabil anterior încălcării obligaţiei Creditorul trebuie să facă numai dovada faptului care determină activarea clauzei penale inserate în contract, respectiv a neexecutăru culpabile a unei obligaţii.

A subliniat că în cauza de faţă neîndeplinirea obligaţiei de plată a contravalorii serviciilor a atras calcularea de penalităţi de întârziere, dar şi încetarea contractului şi, implicit, activarea celorlalte clauze penale.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat instanţei să aibă în vedere că se impune a se constata îndeplinită condiţia existenţei neexecutăru unor obligaţii contractuale de către pârât, precum şi pe cea a caracterului culpabil al neexecutăni, dat fiind că, potrivit dispoziţiilor art. 1548 din Codul civil, debitorul care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate este prezumat că este în culpă prin simplul fapt al neexecutăru, debitorul nefacând dovada răsturnării acestei prezumţii

În ceea ce priveşte punerea în întârziere a pârâtului pentru neexecutarea obligaţiilor, în fapt, a arătat că acesta este de drept în întârziere de la data scadenţei fiecărei facturi, conform dispoziţiilor art. 1523 alin. [1] Cod civ. raportate la termenii contractuali.

A precizat că a depus toate eforturile pentru a soluţiona pe cale amiabilă diferendul intervenit între părţi, iar cu acest scop, pârâtul a fost notificat scris si/sau telefonic Pârâtul a ales sa nu dea curs notificărilor transmise de subscrisa, rămânând în stare de pasivitate până la data prezentei, astfel că s-a impus sesizarea instanţei de judecată competente pentru a se constata caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei datorate.

Coroborând prevederile art 1469 cu cele ale art. 1480 şi 1488 Cod civ. unde se prevede că obligaţia se stinge prin plată atunci când prestaţia datorată este executată de bunăvoie, respectiv că debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate, şi că debitorul este ţinut să îşi execute obligaţiile cu diligenta pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale, solicit instanţei de judecată să constate ca pretenţiile formulate de subscrisa au un caracter întemeiat.

În sprijinul celor susţinute, creditoarea a expus prevederile art. 1530 Cod civ. şi art. 1535 Cod civ.

În ceea ce priveşte condiţiile de adminisibihtate ale ordonanţei de plată, prevăzute de dispoziţiile art. 1014 Cod proc.

Civ., creditoarea a menţionat faptul că acestea sunt pe deplin îndeplinite, după cum urmează: condiţia deţinerii împotriva debitorului a unei creanţe certe, lichide şi exigibile; sumele solicitate de subscrisa prin prezenta cerere rezultă dintr-un contract civil, încheiat în mod valabil, constatat printr-un înscris, ataşat prezentei; Contractul încheiat între părţi, împreună cu anexele au fost însuşite de către pârât.

În drept, prezenta cerere de ordonanţă de plată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1014 şi următoarele, pe ale art. 451 şi urm., Codul Civil, orice alte dispoziţii relevante

În sprijinul susţinerilor formulate, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile anexate prezentei, precum şi de orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri

A solicitat judecarea cauzei (şi) în lipsă, în conformitate cu prevederile art 223 alin. (3) din Cod proc. civ.

La termenul de judecată din data de 22.10.2024, pârâta s-a prezentat în vederea formulării de apărări, a depus la dosar copia titlului executoriu din data de 12.05.2022 şi somaţia din data de 12.05.2022 şi a precizat că nu a încheiat niciun contract cu Vodafone, nu a achizitionat niciun telefon şi nu are cunoştinţă cine ar fi putut sa încheie în numele acesteia.

Având în vedere susţinerile debitoarei, în sensul că nu a încheiat niciun contract cu Vodafone, nu a achizitionat niciun telefon şi nu are cunoştinţă cine ar fi putut sa încheie în numele acesteia, instanţa a dispus acordarea unui nou termen de judecată la data de 26.11.2024, cu emiterea unei adrese către creditoare pentru a preciza locul încheierii contractului cu debitoarea, solicitarea făcută de debitoare în acest sens şi să comunice toate actele debitoarei avute în vedere la încheierea contractului.

La termenul de judecată din data de 26.11.2024, instaţa a amânat cauza pentru data de 14.01.2025, faţă de lipsa relaţiilor solicitate din partea pârâtei.

La termenul de judecată din 14.012.2025, au fost înaintate relaţiile solicitate din partea creditoarei, instanţa reţinând cauza spre soluţionare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

1.

Conform art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă (republicat), procedura Ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Procedura Ordonanței de plată a fost concepută de legiuitor pentru a facilita realizarea operativă a creanțelor în cazurile în care acest lucru nu presupune administrarea unui probatoriu complex care să necesite o perioadă procesuală îndelungată.

2.

În acest context, pentru a putea fi soluționată o cerere privind emiterea unei Ordonanțe de plată prin procedura specială prevăzută de art. 1014 – 1023 C.pr.civ. este necesar parcurgerea unei proceduri prealabile, impusă prin art. 1015 C.pr.civ., respectiv cadrul procesual să nu comporte un probatoriu complex a cărui durată sau conținut să contravină procedurii speciale care se bucură de celeritate.

Astfel, pentru aceste motive legiuitorul a înțeles să precizeze, prin art. 1.021 C.pr.civ., că în ipoteza în care debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor.

În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.

Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.

Astfel, în cazurile de mai sus, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

Ca atare, din art. 1021 alin. (2) C.pr.civ. rezultă că o cercetare a procesului care ar afecta negativ celeritatea procedurii speciale este incompatibilă cu această cale procesuală, motiv pentru care, conform art. 1021 alin. (3) C.pr.civ. este lăsată deschisă creditorului calea dreptului comun pentru valorificarea creanței pretinse, în acest context soluția instanței neurmând a fi dată pe fondul cauzei.

3.

Instanţa reţine că prin cererea de chemare în judecată, creditoarea Vodafone România S.A. în contradictoriu cu debitorul C.......

M......., a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată, în temeiul art. 1014-1025 Cod procedură civilă, prin care să fie obligat debitorul la plata sumei totale de 18.957,26 lei, compusă din: 1.089,10 LEI, reprezentând servicii prestate şi neachitate conform contractului; 15.235,04 LEI reprezentând contravaloarea ratelor lunare aferente echipamentului/echipamentelor achiziţionat(e); 653,33 LEI, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,5%/zi de întârziere, calculate asupra valoni totale a serviciilor prestate şi neachitate până la data ultimei facturi emise; şi în continuare penalităţi de întârziere de 0,5%/zi de întârziere calculate de la data scadenţei ultimei facturi emise până la achitarea integrală a debitului restant; 1.979,79 LEI reprezentând despăgubiri egale cu valoarea prejudiciului cauzat ca urmare a rezilierii contractului survenit înainte de termen.

Ulterior, prin apărările formulate verbal în instanţă (la termenul din 22.10.2024), pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanta nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă, având în vedere că între părţi nu ar exista niciun raport juridic obligaţional, întrucât pârâta-debitoare nu a încheiat niciun contract de prestări servicii cu reclamanta-creditoare.

Astfel, pârâta a învederat instanţei că nu a semnat niciun înscris, contestând semnătura aplicată în dreptul său.

Analizând înscrisul de care se prevalează reclamanta, instanţa constată că în dreptul pârâtei C.......

M....... a fost aplicată o semnătura electronică, înscrisul nefiind semnat olograf.

Totodată, în alte documente folosite în dovedirea cererii introductive, nu există nicio semnătură aplicată în dreptul rubricii „Client”, deşi potrivit susţinerii reclamantei, acestea ar conţine înţelegeri contractuale încheiate între Vodafone şi C.......

M........

În baza rolului activ, instanţa a solicitat reclamantei să prezinte înscrisuri din care să rezulte autenticitatea semnăturii „clientului” C.......

M......., iar prin răspunsul oferit aflat la fila 84, reclamanta Vodafone arată că pârâta ar fi semnat înscrisul în baza unei semnături electronice, fapt care conferă autenticitate deplină documentului, invocând în acest sens dispoziţiile art. 266 rap. la art. 282-284 CPC, respectiv ale regulamentului UE 910/2014 si ale Legii 455/2001.

4.

Potrivit art. 35 alin. 1 lit. a) din Legea 214/2024, privind utilizarea semnăturii electronice, a mărcii temporale şi prestarea serviciilor de încredere bazate pe acestea, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, a fost abrogată Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 30 aprilie 2014, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile, aplicabil actelor juridice civile, la data încheierii contractului de prestări servicii (09.05.2021) erau în vigoare dispoziţiile Legii 455/2001.

Potrivit art. 4 alin. 4 din Legea 455/2001, semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.

Conform art. 7 din Legea 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Potrivit art. 8 alin. 1, în cazul în care una dintre părţi nu recunoaşte înscrisul sau semnătura, instanţa va dispune întotdeauna ca verificarea să se facă prin expertiză tehnică de specialitate.

5.

Instanţa constată că pârâta a contestat autenticitatea semnăturii aplicate în dreptul său în cuprinsul contractului de prestări servicii cu Vodafone Romania.

În această situaţie, dispoziţiile art. 8 alin. 1 din Legea 455/2001 sunt imperative, obligând astfel instanţa să procedeze la administrarea unei expertize tehnice de specialitate, fapt care ar contravine scopului procedurii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 1014-1025 C.proc.civ.

Conform art. 1021 alin.1 C.proc civ. dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor.

În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.

La alin.2 se arată că dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.

Pe de altă parte, la simplă verificare a înscrisului instanța constată că cele două semnături aplicate în cuprinsul contractului, atât de prestator, cât și de client prezintă elemente de similitudine, creând aparența unui singur proprietar al ambelor semnături „electronice”.

Instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. f) din HG 1259/2001, privind normele tehnice şi metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, conform cărora mecanismul de verificare a semnăturii electronice se bazează pe utilizarea cheii publice, a funcţiei hash-code şi a semnăturii electronice primite.

Verificarea semnăturii este o operaţie automată.

În conformitate cu dispozițiile art. 42 din HG 1259/2001, formatul semnăturii electronice trebuie să corespundă prevederilor legale în domeniu - PKCSdiez7 Standard de sintaxă al mesajelor criptate.

La art. 43 se arată că rezultatul verificării unei semnături electronice extinse este sigur doar dacă se utilizează un dispozitiv de verificare a semnăturii electronice specificat de către furnizorul de servicii de certificare care a emis certificatul pe baza căruia se face validarea semnăturii.

6.

Analizând tipologia raportului juridic dintre părțile procesuale, instanța reține faptul că acestea au încheiat mai multe contracte, toate având un caracter sinalagmatic și comutativ, care a dat naștere la drepturi și obligații reciproce între părți, fiecare dintre ele fiind cauza juridică a celeilalte, iar executarea lor fiind interdependentă.

Ca atare, pentru ca instanța să poată analiza fondul și temeinicia cererii de emitere Ordonanță de plată, conform procedurii speciale, este necesar să stabilească dacă creanțele a căror valorificare se cere prin forța coercitivă a statului există (este certă), este lichidă (are o întindere concretă, cunoscută, efectivă), respectiv dacă aceasta este exigibilă (adică poate fi valorificată, la momentul solicitării, de către titular).

7.

Or, având în vedere climatul procesual precum și natura susținerilor de-o parte și de alta a părților procesuale, instanța constată că pentru formarea convingerii cu privire la temeinicia/netemeinicia cererii de emitere a unei Ordonanțe de plată are nevoie de un probatoriu complex (verificarea dacă partea reclamantă și-a executat obligațiile contractuale, atrăgând pe această cale exigibilitatea creanței sale, fondată pe caracterul interdependent al contraprestațiilor), iar pentru verificarea acestor obligaţii de a face este necesar un ansamblu probatoriu mai larg decât cel limitat la înscrisuri (spre pildă, expertiză tehnică de specialitate pentru verificarea semnăturii electronice).

Or, ținându-se cont de celeritatea de care se bucură prezenta procedură specială, precum și de operativitatea cu care trebuie emisă Ordonanța de plată, instanța constată că probatoriul de care are nevoie pentru formarea convingerii relativ la temeinicia/netemeinicia cererii (fondul cauzei) este incompatibil cu prezenta procedură specială, fapt pentru care va respinge cererea în temeiul art. 1021 alin. (2) C.pr.civ., legiuitorul excluzând această procedură specială dacă presupune o cercetare a procesului cu caracter complex și care comportă o perioadă de timp relativ îndelungată, orientând persoana interesată, prin art. 1021 C.pr.civ., către calea dreptului comun în realizarea creanței.

8.

Instanța apreciază că se impune respingerea cererii de emitere Ordonanță de plată dat fiind faptul că singura modalitate prin care se poate soluționa cauza comportă administrarea unui probatoriu complex, cercetarea procesului neputând avea loc sub această formă în cadrul procedurii speciale prevăzută de art. 1014-1023 C.pr.civ.

Prin urmare, atâta timp cât instanța are nevoie de probe suplimentare pentru a se lămuri cu privire la cererea de emitere a unei Ordonanțe de plată, iar administrarea lor este incompatibilă cu procedura specială [conform art. 1021 alin. (2) C.pr.civ.], înseamnă că aceasta nu-și poate forma încă convingerea cu privire la fondul dreptului pretins (temeinicia/netemeinicia cererii).

10. Or, cât timp instanța constată că prin probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei.

11.

Față de cele arătate mai sus, instanța constată, pe de o parte, că în procedura judiciara privind emiterea unei ordonanțe de plată, nu poate fi administrată proba cu expertiză tehnică de specialitate, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 1021 C.proc civ, iar, pe de altă parte, că reclamanta nu furnizat instanței informații suficiente, astfel încât să poate fi verificată autenticitatea semnăturii aplicate în numele clientului C.......

M....... în cuprinsul înscrisului folosit în susținerea și dovedirea cererii de chemare în judecată, motiv pentru care va respinge cererea reclamantei de emitere a unei ordonanțe de plată împotriva pârâtei C.......

M........

Postat 03.02.2025