Sentință civilă nr. 262 din 14.02.2024

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal, sub numărul de dosar ......../207/2023, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în contradictoriu cu pârâtul Z.........

I.........., a formulat acțiune în regres, solicitând obligarea pârâtului: să ramburseze suma de 40.921,38 lei, sumă compusă din 15.000,00 lei reprezentând despăgubiri achitate ( daune morale) pentru N.......

M........., în urma vătămării corporale a numitului N.......

C........., decedat în cursul procesului penal; 15.000,00 reprezentând despăgubiri achitate ( daune morale) pentru N.......

D........., în urma vătămării corporale a numitului N.......

C............, decedat în cursul procesului penal; 5.402,96 lei reprezentând dobânda penalizatoare calculata de la data la care a efectuat plata despăgubirilor ( 20.01.2021) si pana la data introducerii acțiunii aferentei sumei de 30.000,00 lei; 4.659,66 lei reprezentând daune materiale:4.182 lei şi dobândă 477,66 lei, către Spitalul Județean de Urgență Slatina, în urma vătămării corporale a numitului N.......

C............, decedat în timpul procesului penal; 858,76 lei, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data efectuării plăţii despăgubirilor ( 16.12.2020) şi până la data introducerii acțiunii, aferente sumei de 4.659,66 lei.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată precum si la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data introducerii acțiunii si pana la achitarea integrala a debitului precum si a celorlalte cheltuieli pe care le va face cu acest proces.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat de către reclamantă că, în data de 12.03.2015, pârâtul a provocat din vina sa, un accident de circulaţie în timp ce conducea autovehiculul înmatriculat sub nr.

B 98 ..., in urma căruia a rezultata vătămarea numitului N.......

C............., pe care l-a vătămat corporal grav, iar la câțiva ani de la accident, partea vătămată a decedat, în cursul procesului penal.

S-a arătat că din actele întocmite de autoritățile competente sa cerceteze accidentele de autovehicule, respectiv serntinţa penală nr.318/27.11.2019 pronunţată de Judecătoria Caracal, modificată prin Decizia penală nr.1518/02.12.2020 a Curţii de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru Cauze cu Minori, în dosarul nr....../207/2019, rezulta ca vinovat pentru producerea accidentului se face paratul Z.........

I.........., în proporție de 50%.

Ulterior producerii accidentului, nu s-a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA pentru pentru autovehiculul condus de persoana responsabilă pentru producerea accidentului, situaţie în care, conform prevederilor art.33 din Legea nr.132/2017, BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor este obligat să garanteze plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.

Având în vedere că persoana vinovată de producerea accidentului nu beneficia de o poliţă de asigurare RCA valabilă, persoanele prejudiciate au solicitat despăgubirea, în baza art. 20 (1), (2) şi (3) din Legea nr.132/2017, iar în baza acestor norme BAAR a dat curs cererilor de despăgubiri, pe care le-a soluţionat în cadrul dosatului de faună F.P.V.S. 979/19.

Astfel, în data de 16.12.2020 a achitat suma de 4.659,66 lei, iar în data de 20.01.2021 a achitat sume totalizând 30.000,00 lei către moștenitorii părţii vătămate, cu titlu de daune.

Acest cuantum a fost stabilit de către instanţă prin sentința penală nr.318/27.11.2019 a Judecătoriei Caracal, modificată prin decizia penală nr.1518/02.12.2020 a Curţii de Apel Craiova – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, în dosarul nr....../207/2019.

În drept, a invocat disp. art.192 C.pr.civ, art.32 alin.(6) din legea nr.132/2017, art.1349, 1357, 1359, 1381 şi 1385 C.civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a arătat că întelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv : Dovada calităţii de reprezentant; sentința penală nr.318/27.11.2019 a Judecătoriei Caracal, decizia penală nr.1518/02.12.2020 a Curţii de Apel Craiova – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, în dosarul nr....../207/2019, Odinele de plată privind plata despăgubirilor; modul de calcul al dobânzii solicitate; Cererile de plată împreună cu conturile în care să se facă transferul bancar.

Reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsa conform art. 411 alin. 1 pct. 2 Cm.C. pr. Civ.

Reclamanta a solicitat scutirea de la plata taxei de timbru: Conform art. 32(6) din legea nr.132/2017, BAAR, „după plata despăgubirilor, se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate.

Totodată, conform art. 29, lit. i) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daune materiale şi morale decurgând din acestea.

La data de 15.12.2023 pârâtul Z......... I.........., a formulat întâmpinare, iar pe cale de excepţie , a solicitat să se constate prescris dreptul material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neântemeiată.

Arată pârâtul că având în vedere dispoziţiile art. 2519 din C. civ care statuează:"(1) Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie in termen de 2 ani.(2) De asemenea, se prescrie in termen de 2 ani dreptul la acțiune privitor la plata remunerării cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate in baza contractului de intermediere", considerând ca ne aflam într-un raport juridic căruia i se aplica regulile privitoare de la asigurări raportat la Legea nr. 132/2017.

Solicită pârâtul să se constatate ca a intervenit prescripția dreptului material la acţiune, indiferent dacă termenul de prescripție curge de la data producerii accidentului (12.03.2015), de la data trimiterii în judecată a pârâtului (10.06.2019), de la data exigibilității creanţei respectiv, data pronunțării apelului-02.12.2020 sau de la data achitării despăgubirii respectiv: 16.12.2020 si 20.01.2021.

Acţiunea in regres a fost depusa la data de 10.11.2023, intervenind astfel, sancţiunea prescripţiei faţă de data sesizării instanţei de judecată.

Pe fond, solicit respingerea acțiunii in regres ca neîntemeiata, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. Legea nr. 132/2017 pentru recuperarea daunelor civile de către BAAR.

A mai susţinut pârâtul că a fost parte in dosarul nr. ...../207/2019 si a avut calitatea de inculpat, săvârșind, din culpa infracțiunea prev. de art. 196 alin 2 C.pen.

Daunele morale si materiale plătite de asigurătorul BAAR, au fost generate de săvârșirea unei infracțiuni din culpa.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, anexând la cerere împuternicirea avocaţială.

La data de 25.01.2024, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, precizând că, termenul de prescripţie a început să curgă de la data la care s-a născut dreptul reclamantei la acţiune, respectiv de la data la care a făcut plata în numele şi pentru pârât.

Referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de prescriţie, a învederat că: prezenta acţiune este o acţiune în regres, o acţiune a garantului fidejusorului) împotriva debitorilor (pârâţii din prezenta cauză) pentru sumele plătite în numele şi pentru aceştia; acţiunea este întemeiată pe prevederile art. 2305-2306 alin. 2 din Noul Cod civil.

În aceste condiţii, sub aspectul prescripţiei dreptului la acţiune în acest caz, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care se naşte dreptul la acţiune al creditorului obligaţiei şi în consecinţă îi sunt aplicabile prevederile art. 2517 din Noul Cod Civil (ART. 2517 Termenul general de 3 ani,) raportat la cele ale art. 2523 (ART. 2523 Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui).

În sprijnul celor susţinute a arătat faptul că prin Decizia nr. 6185/02.11.2001 pronunţată în dosarul 925/2000, Curtea Supremă de Justiţie, a statuat că : Asigurătorul, prin subrogare, hotărăşte dreptul la acţiune din momentul înregistrării prejudiciului, adică cel al plătii, astfel că în cauză dreptul asigurătorului pentru recuperarea sumelor plătite terţului păgubit se naşte la data plătii efective şi nu la data producerii riscului asigurat, deoarece nu ne aflăm în fa{a exercitării acţiunii asiguratului".

A mai susţinut că, faţă de cele arătate, având în vedere că în calitate de garant, a efectuat plata către persoana prejudiciată la data de 16.12.2020, la acea dată s-a născut dreptul la acţiune şi doar de la acea dată a început să curgă termenul de prescripţie, termen care s-ar fi împlinit la data de 16.12.2023.

Acţiunea a fost trimisă înregistrata pe portal instanţelor de judecată în data de 10.11.2023 şi deci a fost formulată în interiorul termenului de prescripţie.

De asemenea a menţionat , faptul că litigiul adus prezentei judecăţi nu se află în materia asigurărilor.

Potrivit art. 32 alin (2) din Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terilor prin accidente de vehicule şi tramvaie: BAAR are următoarele atribuţii: a)de birou naţional auto; b)de organism de plată a despăgubirilor, in conformitate cu prevederile art. 33; (...).

Iar potrivit art. 33 alin (1): In calitate de organism de plată a despăgubirilor, BAAR garantează fără a avea beneficiu dc discufiunc despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenţi ai statelor membre, prin accidente produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt slat membru decât statul lor de rezidenţă, prin intermediul unor vehicule sau tramvaie care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat al cărui birou naţional auto nu a semnat Acordul multilateral, neasigurate RCA cu toate că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia încheiată asigurarea RCA sau prin intermediul unor vchicle neidentificate, în următoarele condiţii: a)ducă vehiculul sau tramvaiul a fost identificat, dar nu era asisurat pentru RCA. se acordă despăgubiţi atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori pentru deces;

În continuare conform art 32 alin (6) dîn Legea 132/2017: în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), BAAR despăgubeşte persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire şi, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privinţa despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.

Susţine reclamanta că, în prezenta cauză ne aflăm în materia răspunderii civile delictuale, relaţia dintre reclamant şi pârât a apărut ca urmare a unui delict comis de pârât, ci nu a unui contract de asigurare încheiat între părţi.

Astfel, nu pot fi aplicate în cauza supusă judecăţii prevederile art. 483 alin. 2 CPC atât timp cât conform prevederilor legale litigiile dintre BAAR şi persoanele responsabile pentru repararea prejudiciu lui nu sunt litigii în materia asigurărilor, ci litigii în materia răspunderii civile delictuale.

Pârâtul Z.........

I.......... răspunde în prezentul litigiu potrivit art. 1357 noul cod civ. privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

In acest sens, sunt îndeplinite anumite condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei celui ce a acţionat.

Pe cale de consecinţă, având în vedere şi luând în considerare motivele expuse a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârât si să admită acţiunea aşa cum a fost formulată şi susţinută în drept şi în fapt.

De asemenea, a solicitat judecarea cauzei în lipsa, potrivit art. 223 NCPC.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin cererea formulata reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în contradictoriu cu pârâtul Z.........

I.........., a formulat acțiune în regres, solicitând obligarea pârâtului: să ramburseze suma de 40.921,38 lei, sumă compusă din 15.000,00 lei reprezentând despăgubiri achitate ( daune morale) pentru N.......

M........., în urma vătămării corporale a numitului N.......

C........., decedat în cursul procesului penal; 15.000,00 reprezentând despăgubiri achitate ( daune morale) pentru N.......

D........., în urma vătămării corporale a numitului N.......

C............, decedat în cursul procesului penal; 5.402,96 lei reprezentând dobânda penalizatoare calculata de la data la care a efectuat plata despăgubirilor ( 20.01.2021) si pana la data introducerii acțiunii aferentei sumei de 30.000,00 lei; 4.659,66 lei reprezentând daune materiale:4.182 lei şi dobândă 477,66 lei, către Spitalul Județean de Urgență Slatina, în urma vătămării corporale a numitului N.......

C............, decedat în timpul procesului penal; 858,76 lei, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data efectuării plăţii despăgubirilor ( 16.12.2020) şi până la data introducerii acțiunii, aferente sumei de 4.659,66 lei.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata precum si la plata dobânzii legale penalizatoare calculata de la data introducerii acțiunii si pana la achitarea integrala a debitului precum si a celorlalte cheltuieli pe care le va face cu acest proces.

Instanța constată că, prin sentința penală nr. 318 din 27.11.2019, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. ...../207/2019, definitivă prin decizia penală nr.1518 din 02.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr....../207/2019, au fost admise apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, inculpatul Z.........

I.......... şi partea responsabil civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), împotriva sentinţei penale nr.318/27.11.2019, pronunţată de Judecătoria Caracal, a fost desfiinţată sentinţa penală şi rejudecând curtea a înlăturat dispoziţiile privind executarea pedepsei în regim de detenţie, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele complementare, pe care le-a repus individualitate.

Curtea a constatat că, în apel, prin încheierea din data de 08 octombrie 2020, în baza art. 386 C.p.p.. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de vătămare corporală din culpă, din infracțiunea prev. de art. 196 alin. 2 Cp. in infracțiunea prev. de art. 196 alin. 2 şi 3 Cp.

În baza art. 335 alin.

I Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod pr.pen. a condamnat pe inculpatul Z.........

I..........,. domiciliat în comuna Stoicăneşti. sat Stoicăneşti. str.V........., nr.2, judeţul Olt. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod pr.pen.a condamnat pe inculpatul Z.........

I.........., la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului.

În baza art. 196 alin. 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod pr.pen. a condamnat pe inculpatul Z......... I.......... la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săsârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 38 alin. 1 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cp. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 2 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din suma celorlalte pedepse, de 8 luni închisoare, rezultând în final pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 91 Cp., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an şi 10 luni închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

A fost redus la 30.000 lei cuantumul daunelor morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA către părţile civile N....... D......... şi N....... M..........

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢA SLATINA şi obligă partea responsabilă civilmente BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA la plata către aceasta parte civilă a sumei de 4.182 lei şi a dobânzii legale ce urmează a fi calculată de la data de 09.04.2015 şi până la achitarea integrala a debitului.

Pentru a pronunța aceasta decizie, s-a reținut că, la data de 12.03.2015 lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Rutiere Drăgănești-Olt s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul Z.........

I.......... a condus fără a poseda permis de conducere şi sub influenţa alcoolului autoturismul marca Dacia Super Nova, cu nr. de înmatriculare B 98 ..., în localitate Stoicăneşti, pe D.J. 546A şi a accidentat-o pe persoana vătămată N.......

C............, în vârstă de 79 ani, care se deplasa în calitate de biciclist, după care a părăsit locul accidentului, fără a anunța organele de poliţie.

În drept, se reţine că, potrivit art. 32 alin.(1) din Legea nr. 132/2017, B.A.A.R. este o asociație profesională, independentă și autonomă a tuturor societăților de asigurare, indiferent de forma de organizare și de statul în care își au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule.

De asemenea, potrivit alin.(6) al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), B.A.A.R. despăgubește persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligației de despăgubire și, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privința despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.

Reclamantul este, potrivit Legii nr. 132/2017, o asociaţie profesională care îndeplineşte atribuţiile de organism de plată a despăgubirilor în cazul accidentelor provocate de persoane ce au condus autoturisme fără asigurare obligatorie de răspundere civilă.

Situaţia reglementată, fiind un caz de subrogaţie, pentru existenta dreptului, B.A.A.R. este necesar sa aibă împotriva celui chemat în judecată o acţiune în răspundere civilă, ceea ce înseamnă, implicit, îndeplinirea cumulativă a condiţiilor acestei forme de răspundere prevăzute de art. 1349 din Codul civil.

Totodată, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, astfel că, în cadrul acţiunii în răspundere civilă delictuală, reclamantului îi revine sarcina probei privind toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăţia şi legătura de cauzalitate concretă dintre faptă şi prejudiciu, astfel cum rezultă acestea din dispoziţiile textelor legale menţionate anterior.

Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art.1357 Cod civ. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, este obligat să-l repare.

Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate instanţa apreciază că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudența cu care a acţionat.

Pe de o parte, în speţă, s-a făcut dovada existenţei unei fapte ilicite, în sensul art.1349 din Codul civil, faptă ilicită constând în încălcarea de către pârât a regulilor de circulaţie prevăzute de O.U.G. nr.195/2002, prejudiciul constând în vătămarea integrităţii corporale a numitului N.......

C............, reținută potrivit, culpa pârâtului în producerea accidentului a fost stabilită, precum şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu aşa cum rezultă din sentința penală nr. 318 din 27.11.2019, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. ...../207/2019, definitivă prin decizia penală nr.1518 din 02.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr....../207/2019, ce se bucură de putere de lucru judecat .

În ceea ce priveşte vinovăţia, potrivit art.1.357 alin. 2 C.pr.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

La art. 32 alin. (6) Legea 132/2017 se prevede că în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), BAAR despăgubeşte persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire şi, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privinţa despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.

Îndeplinirea condițiilor cumulative privind răspunderea civilă delictuală a persoanei care a produs riscul asigurat.

Sub acest aspect, conform art. 1349 alin. (1)-(3) C.civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.

Din examinarea situației de fapt din prezenta cauză reiese că este incidentă răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, care intervine în condițiile în care există o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, care cauzează unei alte persoane un prejudiciu, fără a exista o cauză exoneratoare de răspundere prevăzută de lege, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, reclamanta având dreptul de regres contra pârâtului având în vedere că pârâtul nu avut poliţă de asigurare, iar reclamanta nu a plătit în calitate de asigurător al acestuia.

Relativ la fapta ilicită şi vinovăţia pârâtului aceste aspecte au fost tranşate prin decizia penală nr.1518 din 02.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr....../207/2019 cu ocazia cercetării accidentului rutier, neexistând, de altfel, obiecţiuni cu privire la vinovăţia pârâtului.

Prin comiterea faptei ilicite comisive proprii s-a generat producerea unui accident de circulaţie la data de 12.03.2015, pârâtul conducând fără a poseda permis de conducere şi sub influenţa alcoolului autoturismul marca Dacia Super Nova, cu nr. de înmatriculare B 98 ..., în localitate Stoicăneşti, pe D.J. 546A, şi a accidentat-o pe persoana vătămată N.......

C............, în vârstă de 79 ani, care se deplasa în calitate de biciclist, după care a părăsit locul accidentului, fără a anunța organele de poliţie.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs reiese din constatările efectuate prin evaluarea pagubelor, constatându-se că au fost consecinţa accidentului rutier produs de pârât.

Instanţa constată că, notiunea de proces echitabil presupune ca dezlegările irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece s-ar încalcă principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale si a reducerii încrederii justițiabililor in sistemul judiciar.

In esența, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumata a exprima adevărul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).

După cum se poate observa efectul de „lucru judecat” al unei hotărâri judecătorești are doua accepțiuni.

Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauza (exclusivitatea).

Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabila ca exprima adevărul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotărâre (obligativitatea).

Autoritatea de lucru judecat” si „puterea de lucru judecat” nu sunt sinonime.

Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat.

Cu alte cuvinte, existenta unei hotărâri judecătorești poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invoca exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invoca obligativitatea sa, fără ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleași părți, sa se discute același obiect si aceeași cauza.

Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identități de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identității intre problema soluționată irevocabil si problema dedusa judecații, instanța de judecata fiind ținută sa pronunțe aceeași solutie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Instanța a reținut așadar că puterea, prezumția de lucru judecat, a sentinței penale nr. 318 din 27.11.2019, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. ...../207/2019, definitivă prin decizia penală nr.1518 din 02.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr....../207/2019, ce impune consecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre, motiv pentru care nu va mai analiza aspectele constatate prin sentința penală anterior menționată.

Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, instanţa reţine că în conformitate cu prevederile art. 1535 alin. (1) C. civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Totodată potrivit art. 1.523 alin.(2) lit. e) din Codul civil, debitorul este de drept în întârziere atunci când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extra contractuale.

Având în vedere stabilirea în sarcina pârâtului a obligației de a plăti către reclamantă suma de 34.659,66 lei, reprezentând debit principalinstanţa reţine că, reține că pârâtul datorează dobânzi pentru lipsa folosinței sumei plătită de reclamant.

În aceste condiţii, instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 40.921,38 lei cu titlu de despăgubiri achitate de reclamantă precum şi la plata dobânzii legale calculate în continuare până la data plăţii integrale a debitului principal de 34.659,66 lei.

Postat 05.03.2024