Sentință civilă nr. 37 din 10.01.2023

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal, sub numărul de dosar ..../207/2021, reclamantul Z......

C....-G....., în contradictoriu cu pârâta Z......

I....-M....., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: desfacerea căsătoriei încheiate între părți, înregistrate în Registrul Stării Civile al Primăriei Comunei Bucinișu, din vina exclusivă a pârâtei; reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior încheierii căsătoriei, anume acela de ”T.....”; stabilirea locuinței minorelor Z......

M....-G....., , şi Z......

E....-S....., la domiciliul reclamantului; stabilirea modului în care va fi exercitată autoritatea părintească cu privire la cele două minore; obligarea pârâtei la plata unei contribuții în favoarea minorelor raportat la veniturile pe care aceasta le realizează și nevoilor minorelor; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în data de 17.08.2013, iar din căsătoria lor au rezultat minorele Z......

M....-G....., şi Z......

E....-S.....,.

Dată fiind modalitatea de soluționare a divorțului, instanța nu va reda motivele invocate în cererea inițială pentru desfacerea căsătoriei.

În drept, cererea de chemare în judecată s-a întemeiat pe dispozițiile art.373 și următoarelor din Codul civil, art.915 și următoarelor din Codul de procedură civilă.

În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei cu interogatoriul pârâtei și a probei testimoniale, indicând, în procedura regularizării, datele de identificare ale martorei solicitate.

A anexat cererii: copie pașaport minoră Z......

E....-S..... (f.6), copie carte de identitate reclamant (f.7-8), Certificatul de naștere seria NH nr.948167 (f.9), Certificatul de naștere seria NY nr.165519 (f.10), Certificatul de naștere seria NW nr.149149 (f.11), copie carte de identitate pârâtă (f.12), Certificatul de căsătorie seria CG nr.448614 (f.13).

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, potrivit art.15 lit. b) din O.U.G. nr.80/2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de lei fiind anexată cererii (f.10).

La termenul din data de 23.11.2021, judecata a fost amânată față de lipsa de procedură cu pârâta.

Pârâta, în data de 24.01.2022, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând: exercitarea autorității părintești, în comun, de către ambii părinți în ceea ce le privește pe minorele Z......

M....-G....., şi Z......

E....-S.....; păstrarea numelui dobândit prin căsătorie; stabilirea domiciliului minorelor la mamă; stabilirea unui program de legături personale al reclamantului cu minorele; obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorelor; obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, a fost invocată excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei Caracal

În drept, întâmpinarea și cererea reconvențională s-au întemeiat pe dispozițiile invocate în cuprinsul acestora.

În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantului și a celei testimoniale. A anexat întâmpinării și cererii reconvenționale o serie de înscrisuri (f.34-58).

Cererea reconvențională a fost legal timbrată, potrivit art.34 alin.(3) raportat la art.15 lit. b) din O.U.G. nr.80/2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de lei fiind anexată (f.32).

La termenul din data de 25.01.2022, judecata a fost amânată față de lipsa de procedură cu pârâta.

În data de 27.02.2022, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Caracal.

La termenul din data de 01.03.2022, judecata a fost amânată, în temeiul art.131 alin.(2) din Codul de procedură civilă, pentru administrarea de probe în vederea verificării competenței.

La termenul din data de 05.04.2022, instanța a procedat la verificarea competenței instanțelor române și, ulterior, a Judecătoriei Caracal în soluționarea cauzei și a încuviințat, pentru fiecare parte, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială, fiind acordat termen în vederea administrării probatoriului.

La termenul din data de 03.05.2022, judecata a fost amânată pentru a se verifica stadiul soluționării cererilor de răpire internațională de copii formulate de ambele părți.

La termenul din data de 07.06.2022, judecata a fost amânată pentru a se verifica stadiul soluționării cererilor de răpire internațională de copii formulate de ambele părți.

La termenul din data de 13.09.2022, judecata a fost amânată pentru a se verifica stadiul soluționării cererilor de răpire internațională de copii formulate de ambele părți.

La termenul din data de 11.10.2022, judecata a fost amânată pentru a se verifica stadiul soluționării cererilor de răpire internațională de copii formulate de ambele părți.

La termenul din data de 15.11.2022, judecata a fost amânată pentru a se verifica stadiul soluționării cererilor de răpire internațională de copii formulate de ambele părți.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa, reţine următoarele:

În fapt, în data de 17.08.2013, a fost încheiată căsătoria dintre părți, fiind înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Comunei Bucinișu sub nr. 4/17.08.2013 (Certificatul de căsătorie seria CG nr.448614- f.6).

La căsătorie, părțile au stabilit că vor purta numele de familie al soțului, acela de ”Zgură”.

Potrivit Certificatului de naștere seria NH nr.948167 (f.9) și Certificatului de naștere seria NY nr.165519 (f.10), reiese că, din căsătoria părților, au rezultat minorele Z...... M....-G....., , şi Z...... E....-S.....,.

În conformitate cu dispozițiile art. 373 lit. a) şi art. 374 din Codul civil, căsătoria se poate desface prin acord, la cererea ambilor soți, indiferent de durata căsătoriei și independent de existența unor copii minori rezultați în urma căsătoriei, instanța fiind obligată să verifice existența consimțământului soților în acest sens.

În acest caz, potrivit art. 931 alin.(1) din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța cu privire la desfacerea căsătoriei fără a administra probe cu privire la motivele de divorț și fără a statua cu privire la culpa vreunuia dintre soţi.

În cauză, instanța constată că părțile și-au exprimat consimțământul în mod liber și neviciat cu privire la desfacerea căsătoriei lor prin acord, la termenul din data de 10.01.2023, acestea fiind prezente în instanță personal.

În consecinţă, în temeiul textelor de lege anterior menționate, instanța va admite cererea părților și va desface căsătoria încheiată între acestea, prin acordul soților, hotărârea urmând a nu fi motivată cu privire la acest capăt de cerere.

În temeiul art. 383 alin.(3) din Codul civil, potrivit căruia, dacă nu a intervenit o înțelegere, fiecare dintre soți va purta numele dinainte de căsătorie, având în vedere înțelegerea existentă între părți, instanța va încuviința ca pârâta-reclamantă Z......

I....-M..... să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, acela de „Zgură”.

Raportat la exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minorele Z......

M....-G....., , şi Z......

E....-S....., instanţa reţine că, potrivit art. 483 din Codul civil, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului, revenind, în principiu, în egală măsură, ambilor părinţi.

În acest sens, art. 487 din Codul civil stabileşte că părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.

În această materie, legiuitorul a instituit principiul codeciziei, autoritatea părintească exercitându-se cu privire la minor, ca regulă, de către ambii părinţi, acestora revenindu-le deopotrivă răspunderea pentru creşterea copilului.

Având în vedere că, în cauză, părțile au convenit exercitarea autorității părintești cu privire la minore în comun, instanța urmează a analiza dacă înțelegerea părților respectă interesul superior al minorelor, având în vedere criteriile din art.2 alin.(6) din Legea nr.272/2004, potrivit căruia, în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele: a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat existenţa vreunui motiv temeinic care să justifice luarea unei măsuri excepţionale precum scindarea autorităţii părinteşti.

Prin urmare, ţinând cont de înţelegerea părţilor şi de referatul de anchetă psihosocială efectuat în cauză, instanţa apreciază că este în interesul superior al minorelor ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, de către ambii părinţi.

În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorelor, instanța reține, la acest moment, ambele minore locuiesc cu tatăl reclamant în Comuna Bucinișu, Județul Olt, într-un imobil casă, proprietatea bunicilor reclamantului, construit din cărămidă, format din patru camere, hol și bucătărie, mobilat și utilat corespunzător cu mobilier și aparatură electrocasnică de calitate și funcționale, întreținut corespunzător, casa fiind încălzită cu sobe pe combustibili solizi.

Prin urmare, spațiul de locuit oferă condiții optime de trai pentru o dezvoltare armonioasă a minorelor.

Având în vedere nevoia minorelor de stabilitate, condițiile bune de locuit evidenţiate de raportul de anchetă socială efectuat în cauză, faptul că tatăl s-a ocupat de creșterea și îngrijirea acestora, vârsta fragedă a copiilor (7 și 8 ani), dar și faptul că a permis menținerea relațiilor interpersonale între minore și mama-pârâtă, instanţa reţine că este în beneficiul acestora să rămână în mediul în care locuiesc împreună cu tatăl acestora.

Pentru aceste motive, instanţa reţine că înţelegerea părţilor respectă interesul superior al minorelor, urmând a o încuviința, stabilind locuinţa locuinţa minorelor Z......

M....-G....., şi Z......

E....-S....., la tatăl reclamant Z......

C....-G......

În ceea ce priveşte obligaţia de întreţinere, instanța reține că aceasta reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, în cazul obligaţiei de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori, constând în asigurarea mijloacelor necesare creşterii, educării şi pregătirii profesionale, în temeiul solidarităţii familiale, precum şi a raporturilor de rudenie, ce implică sprijin moral şi material din partea membrilor.

Existenţa, cuantumul, precum şi modalităţile de executare ale acesteia se stabilesc în raport de situaţia concretă în care se găsesc părţile, respectiv, în funcţie de starea de nevoie a celui ce pretinde întreţinerea şi posibilităţile materiale ale celui obligat să asigure întreţinerea.

Sub aspectul modului de executare a obligaţiei de întreţinere, dispoziţiile art.530 alin.(1) din Codul civil stabilesc regula în această materie, aceea a executării obligaţiei de întreţinere în natură, în acest sens fiind și considerentele Deciziei C.C.R. nr.232 din 7 aprilie 2021, publicate în Monitorul Oficial al României nr.549 din 27 mai 2021.

În consecință, instanța o va obliga pe pârâta Z......

I....-M..... la prestarea obligaţiei de întreţinere faţă de minorele Z......

M....-G....., şi Z......

E....-S....., în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională, până la majoratul copiilor ori până la intervenirea altei cauze de modificare ori încetare a obligaţiei.

Cu privire la programul de legături personale, instanța reține că, potrivit art.262 alin.(2) din Codul civil, copilul care nu locuieşte la părinţii săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceştia.

Exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.

Totodată, conform art.401 alin.(1) din Codul civil, în cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Acest drept al copilului este menţionat şi de Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului care, prin art.17, prevede că minorul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, iar art.18 din aceeaşi lege prevede modalităţile prin care se pot realiza aceste relaţii personale, printre care: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul.

Instanța reține că, prin înțelegerea părților s-a stabilit un program de legături personale al pârâtei cu minorele, iar acesta respectă interesul superior al copiilor, fiind, totodată, în concordanță cu aspectele reglementate prin art.2 alin.(6) din Legea nr.272/2004.

În consecință, instanța va încuviința pârâtei Z...... I....-M..... un program de păstrare a legăturilor personale cu minorele Z...... M....-G....., şi Z...... E....-S....., după cum urmează:

-prima săptămână din vacanţa de iarnă, la mamă, în anii pari, şi a doua săptămână din vacanţa de iarnă, la mamă, în anii impari, cu luarea minorelor din domiciliul tatălui reclamant în domiciliul mamei pârâte;

-prima săptămână din vacanţa de Paşte, la mamă, în anii pari, şi a doua săptămână din vacanţa de Paşte, la mamă, în anii impari, cu luarea minorelor din domiciliul tatălui reclamant în domiciliul mamei pârâte;

-prima lună din vacanţa de vară (iulie), în anii pari, la mamă, şi a doua lună din vacanţa de vară (august), în anii impari, la mamă, cu luarea minorelor din domiciliul tatălui reclamant în domiciliul mamei pârâte;

-zilele de naştere ale minorelor, în anii pari, la mamă, cu luarea minorelor din domiciliul tatălui reclamant în domiciliul mamei pârâte, şi, în anii impari, la tată;

-onomasticele minorelor, în anii impari, la mamă, cu luarea minorelor din domiciliul tatălui reclamant în domiciliul mamei pârâte, şi, în anii pari, la tată.

Instanța va lua act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Postat 07.03.2023