Sentință civilă nr. 342 din 28.01.2010

Prin sentinta civila nr. 342/28.01.2010, Judecatoria Campina a admis contestatia la executare formulata de contestatorii T.I. si T.C. impotriva intimatei S.C.

INCF S.A. si a anulat actele de executare imobiliara întocmite în dosarul nr. 182/2008 al B.E.J.

R.C. înainte de încheierea actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 4128/29.09.2009.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca executarea silita a unui bun imobil determinat nu poate fi inceputa doar printr-o verificare formala a titlului de proprietate apartinând debitorului, lasand in seama eventualului tert vatamat "dreptul" de a formula contestatie la executare.

Instanta a constatat ca relatiile in baza carora s-a dispus vânzarea la licitatie a imobilului au fost obtinute de la Primaria corn. C, prin verificarea registrelor agricole.

Din analiza coroborata a inscrisurilor administrate a rezultat ca imobilul asupra caruia s-a inceput executarea silita nu se afla in proprietatea exclusiva a debitorilor, ci era bun comun pe cote parti al unuia dintre acestia, împreuna cu un tert.

Pentru o datorie personala a debitorilor nu se pot face acte de executare asupra unui imobil aflat în proprietatea comuna a unuia dintre debitori cu o alta persoana.

Atâta vreme cat adeverinta ce confirma înscrierea in evidentele agricole sau fiscale nu reprezinta titlu de proprietate, este nelegala executarea silita a unui bun imobil doar pe baza adeverintei eliberate de catre primarie.

Legea pune la dispozitia creditorului toate actiunile debitorului pentru a face dovada calitatii de proprietar asupra bunurilor aflate in posesia lui.

Pe cale de consecinta, creditorul ce doreste sa urmeze calea executarii imobiliare, are obligatia, si nu facultatea, de a exercita una din cele doua variante legale: fie sa urmareasca cota parte determinata din bunul comun, fie sa solite partajarea bunului comun, si ulterior sa urmareasca bunul atribuit debitorului la partaj, ori sulta obtinuta de acesta.