Sentință penală nr. 1186 din 18.07.2023

Șantaj. Formă continuată.

Fapta inculpatului ######## #### ######, (..) care, în repetate rânduri (...) a constrâns persoana vătămată #### ####### să îi remită suma de Y lei prin amenințări explicite cu acte de violență îndreptate împotriva sa, a familiei sale și a bunurilor acestora, transmise prin mesaje de pe terminalul mobil cu nr. ###########, IMEI, de natură să îi producă persoanei vătămate o stare de temere, în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial pentru sine, constând într-o sumă de bani, constituie infracțiunea de șantaj în formă continuată (2 acțiuni), faptă prevăzută de art. 207 alin. (1), (3) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 43 alin. (5) raportat la art. 41 alin. (1) C.pen. 1. (...) inculpatul a săvârșit două acțiuni de constrângere la diferite intervale de timp, respectiv la ... și ... , între aceste acțiuni existând un interval de timp relativ lung (de 24 de ore) care nu permite reținerea unei unități naturale colective (în cazul căreia trebuie să existe o unitate a procesului execuțional – unitate de spațiu și de timp).

Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, precum și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoare situație de fapt:

I. Situația de fapt

În cursul lunii decembrie 2022, persoana vătămată #### #######, în urma participării la o tombolă în sala de jocuri Las ##### a câștigat suma de X lei.

Despre acest premiu au avut cunoștință mai mulți jucători din sala de jocuri, prezenți la acel moment, printre care și inculpatul ######## #### ######.

La o dată ulterioară, la ora 20:29, de pe numărul de telefon #### ### ###, inculpatul ######## #### care nu și-a dezvăluit identitatea, i-a trimis persoanei vătămate un mesaj prin care îi pretindea suma de jumătate din suma câștigată, pe care aceasta din urmă trebuia să o pună într-un sac de gunoi și să o ducă la o anumită adresă care urma să îi fie furnizată.

Se specifica în mesaj că, în cazul în care #### ####### va refuza să aducă banii, atât el cât și familia lui vor suferințe consecințe grave, respectiv că vor fi bătuți, că li se va incendia barul pe care îl dețin și că viața lor va fi în primejdie.

De asemenea, pentru a accentua forța constrângerii, în mesaj s-a precizat că în spatele solicitării de a remite suma de bani se află o organizație criminală care îi urmărește îndeaproape pe #### ####### și pe familia acestuia și i se solicita victimei să nu discute cu organele de poliție, pentru că acestea nu îl pot ajuta.

Ca urmare a acestor mesaje, persoana vătămată a resimțit o stare de temere, motiv pentru care s-a adresat organelor de poliție care au solicitat să fie încunoștințate în cazul în care vor mai fi trimise alte mesaje.

Inculpatul i-a trimis din nou persoanei vătămate un mesaj de pe același număr de telefon, în care i-a indicat adresa unde trebuie să lase banii ( ######), precum și modalitatea în care trebuie să ajungă la adresă și timpul avut la dispoziție (cu taxiul, în 20 de minute).

Văzând că persoana vătămată nu răspunde, inculpatul i-a trimis mai multe mesaje amenințătoare, conform cărora el și familia lui vor avea de suferit (vor fi bătuți, distruși și vor pierde tot) deoarece nu s-a conformat și nu dorește să aducă banii.

Totodată, inculpatul a încercat să-l contacteze telefonic pe #### #######, însă acesta din urmă nu a răspuns la apel.

Mai departe, persoana vătămată s-a adresat organelor de poliție, iar la indicațiile acestora, a răspuns mesajelor primite, arătând că nu dorește să i se facă rău și că are nevoie de timp să strângă bani, la care inculpatul, a cărei identitate nu era dezvăluită, în numele unei așa-zise organizații, i-a răspuns că „suntem foarte informați de veniturile tale (...) știm foarte bine că ai suma asta de bani și că nu trebuie să o retragi”, avertizându-l încă o dată că poliția nu-l poate ajuta cu nimic. ######## vătămată #### ####### i-a transmis mai departe că îi va remite jumătate din sumă, inculpatul răspunzând că îi va trimite o nouă adresă unde urmează să aducă banii, atenționând-l că „orice om orice mașină apare in zona după ce vă trimitem noua adresa, va încheia discuțiile noastre (...) orice suspiciuni încheie orice discuție” și să trateze cu seriozitate cererea pentru binele lui și a familiei sale.

În continuare, persoana vătămată a luat un rucsac în care a introdus un sac de gunoi ce conținea o cutie de pantofi, s-a urcat într-un taxi și la indicația inculpatului s-a îndreptat către zona ######.

Inculpatul l-a îndrumat mai apoi către ###### ######## ## ### ######### ## #####, să lase sacul într-un coș de gunoi verde și apoi să plece.

În paralel, organele de poliție, în cadrul unei acțiuni de prindere în flagrant, l-au identificat pe inculpat Înainte de a fi prins, în timp ce traversa podul de trecere către str.

Căprioarei, inculpatul a aruncat telefonul mobil marca IHunt în care era introdusă cartela cu nr. #### ### ### (cartela de pe care au fost trimise mesajele) și care a căzut pe marginea pârâului de sub pod, pe o porțiune din beton. ######## vătămată a rămas în taxi pe toată durata procedurii de prindere în flagrant, nefiind remisă nicio sumă de bani inculpatului.

Mai apoi, persoana vătămată ajunsă în #### ######## # #### ######## ## ####### ## ########### # #### #####.

Situația de fapt reținută mai sus rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

II. Încadrare juridică

În drept, fapta inculpatului ######## #### ######, recidivist, care, în repetate rânduri, respectiv în data de a constrâns persoana vătămată #### ####### să îi remită suma de Y lei prin amenințări explicite cu acte de violență îndreptate împotriva sa, a familiei sale și a bunurilor acestora, transmise prin mesaje de pe terminalul mobil cu nr. ###########, IMEI, de natură să îi producă persoanei vătămate o stare de temere, în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial pentru sine, constând într-o sumă de bani, constituie infracțiunea de șantaj în formă continuată (2 acțiuni), faptă prevăzută de art. 207 alin. (1), (3) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 43 alin. (5) raportat la art. 41 alin. (1) C.pen. 1.

Cu privire la fapta de șantaj reținută în sarcina inculpatului:

Potrivit art. 207 alin. (1) C.pen. constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul constituie infracțiunea de șantaj.

Art. 207 alin. (3) C.pen. prevede forma agravată a infracțiunii, când autorul a urmărit să dobândească în mod injust un folos patrimonial.

Așadar, diferența dintre forma de bază și forma agravată constă în natura folosului urmărit (nepatrimonial/patrimonial).

Prin incriminarea acestei infracțiuni se urmărește să se protejeze libertatea persoanei de a alege dacă va adopta sau nu o anumită conduită, fără influențe din afară.

La nivelul laturii obiective, acțiunea tipică constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.

Din această perspectivă, infracțiunea de șantaj poate fi o infracțiune complexă, care absoarbe legal infracțiunea de amenințare sau infracțiunea de loviri sau alte violențe Modalitatea constrângerii realizată prin amenințare constă în încunoștințarea sau avertizarea subiectului pasiv ca va fi expus să sufere un anumit pericol sau prejudiciu, iminent sau viitor și injust, dacă nu realizează conduita pretinsă de autor.

Amenințarea din structura infracțiunii de șantaj se poate realiza prin orice mijloace (viu grai, telefon, sms, e-mail) și poate fi explicită sau implicită.

Ea poate fi adresată direct sau indirect subiectului pasiv.

Amenințarea trebuie să fie determinată (autorul arată precis răul cu care amenință) sau cel puțin determinabilă, când persoana amenințată poate să deducă din afirmațiile autorului, răul cu care este amenințată.

Ea trebuie să fie de natură să producă la nivelul subiectului pasiv o stare de temere.

Pentru existența infracțiunii de șantaj este indiferent dacă persoana șantajată satisface sau nu pretenția făptuitorului, dat fiind că șantajul este o infracțiune îndreptată, în principal, împotriva libertății morale a persoanei, libertate fiind încălcată prin simplul fapt al constrângerii acesteia să dea, să facă, să nu facă etc.

Urmarea tipică constă în starea de pericol creată la adresa libertății psihice a victimei, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re, infracțiunea de șantaj fiind una de pericol.

La nivelul laturii subiective, infracțiunea de șantaj se comite cu intenție directă calificată prin scop.

Scopul special constă în dobândirea de către făptuitor în mod injust a unui folos nepatrimonial.

Art. 207 alin. (3) C.pen. prevede varianta agravantă a infracțiunii, atunci când făptuitorul urmărește dobândirea în mod injust a unui folos patrimonial.

În cauză, inculpatul a constrâns persoana vătămată utilizând amenințări pe care le-a transmis de la postul telefonic cu nr. ########### .

Amenințarea îi este adresată părții civile în mod direct (fiind transmisă prin mesaj text pe telefonul persoanei vătămate), având un caracter determinat, inculpatul arătând precis răul cu care amenință (faptul că el și familia lui vor fi supuși violențelor, faptul că barul lui îi va fi incendia), iar pentru a spori efectul amenințării, inculpatul, în numele unei așa-zise organizații, i-a mai transmis persoanei vătămate că este urmărită ea și familia acesteia și că poliția nu o poate ajuta.

În continuare, inculpatul, tot prin intermediul unor mesaje text transmise de la postul telefonic cu nr. ###########, după ce i-a transmis persoanei vătămate #### ####### locul unde trebuie să lase banii, văzând că aceasta nu răspunde nici la mesaje și nici la apelul telefonic, a amenințat-o din nou cu pericole injuste injust, respectiv cu violențe asupra copilului si soției, cu faptul că o să-și blesteme zilele, că îi va distruge familia și o să-l lase pe el la pat suferind.

Și de această dată, amenințarea îi este adresată direct persoanei vătămate și are un caracter determinat, inculpatul invocând din nou, pentru a spori efectul intimidant al mesajelor, o așa-zisă organizație criminală care deține informații despre persoana vătămată, cu conexiuni în poliția, care nu poate fi atinsă și care stă în spatele solicitării și a mesajelor.

Aceste amenințări explicite însoțite de precizări cu privire la o organizație puternică care stă în spatele acestora au fost de natură să-i producă victimei o stare de temere.

Astfel cum rezultă din declarațiile date de persoana vătămată în cursul procesului, aceasta, după ce a primit mesajele text cu conținut amenințător, s-a consultat cu soția sa și s-a adresat organelor de poliție pentru ajutor.

În faza de judecată a declarat că: „am mers la poliție pentru siguranța familiei mele”.

Totodată, a declarat că resimte o stare de temere după acest incident pentru el și familia lui.

În ambele cazuri, este clar că inculpatul a atentat la libertatea psihică a părții civile încercând să o determine să adopte o conduită contrar voinței sale, respectiv să-i remită o sumă de bani importantă.

Amenințările descrise mai sus au fost săvârșite în încercarea de a o determina pe victimă să dea o sumă însemnată de bani inculpatului.

Astfel, i-a fost solicitat acesteia să pună suma de bani într-un sac de gunoi pe care să îl lase la o adresă indicată de inculpat.

Faptul că victima s-a adresat organelor de poliție care au organizat o acțiune de prindere în flagrant, iar prejudiciul în patrimoniul persoanei vătămate nu avea cum să se producă nu poate conduce la concluzia că fapta nu s-a consumat, având în vedere că, după cum se arată mai sus, este suficient ca actele de constrângere să creeze o stare de temere victimei, nefiind necesar ca aceasta să realizeze conduita pretinsă de autor (în cauză, să lase inculpatului suma de bani la adresa indicată de acesta).

Inculpatul a acționat cu intenție directă, urmărind prin comiterea actelor de amenințare obținerea unui folos de natură patrimonială, iar modalitatea de a obține suma de bani este injustă (prin amenințări). 2.

Cu privire la reținerea infracțiunii continuate: Potrivit art. 35 alin. (1) C.pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Din textul legal menționat rezultă condițiile infracțiunii continuate, respectiv: pluralitatea de acțiuni săvârșite la diferite intervale de timp; omogenitatea juridică a acțiunilor; unitatea de subiect activ; unitatea de rezoluție infracțională.

În cauză, sunt îndeplinite toate condițiile infracțiunii continuate, în structura căreia intră două acțiuni – una la data de ... , iar cealaltă la data de ... . #### de precizat, cu titlu preliminar, că în data de ... , au fost realizate mai multe acte de constrângere constând în amenințări la adresa persoanei vătămate și a membrilor săi de familie, însă aceste acte au avut loc în aceeași împrejurare (mesajele fiind transmise unul după altul în intervalul orar 20:40-23:43), având la bază aceeași manifestare de voință, respectiv inculpatul urmărind determinarea victimei să lase o sumă de bani la adresa indicată de acesta, astfel că acestea constituie o unică acțiune de șantaj în forma unității naturale colective.

Așadar, inculpatul a săvârșit două acțiuni de constrângere la diferite intervale de timp, respectiv la ... și ... , între aceste acțiuni existând un interval de timp relativ lung (de 24 de ore) care nu permite reținerea unei unități naturale colective (în cazul căreia trebuie să existe o unitate a procesului execuțional – unitate de spațiu și de timp).

Acțiunile sunt omogene juridic, realizând fiecare conținutul infracțiunii de șantaj (după cum se arată anterior) sunt comise de aceeași persoană (inculpatul) în baza aceleiași rezoluții infracționale reprezentantă de determinarea persoanei vătămate prin amenințări și injurii transmise prin mesaje text să remită suma de Y lei.

Unitatea rezoluției infracționale rezultă din însăși conținutul mesajelor, astfel, la data de ... , inculpatul i-a adus la cunoștință persoanei vătămate solicitarea privind remiterea unei sume de bani, avertizându-l asupra consecințelor la care se expune în cazul în care va refuza cererea și i-a transmis că îi va furniza ulterior o adresă unde să lase banii.

La data de ... a revenit cu un alt mesaj text prin care i-a comunicat adresa exactă.

Văzând că persoana vătămată nu răspunde solicitării, a continuat cu amenințările.

De asemenea, inculpatul a făcut referire în ambele rânduri când a transmis amenințările la o organizație puternică care se află în spatele mesajelor.

În concluzie, văzând îndeplinite condițiile infracțiunii continuate, instanța reține aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (1) C.pen. și forma continuată a infracțiunii comise de inculpat, respectiv fapta prevăzută de art. 207 alin. (1), (3) C.pen. 3.

Cu privire la reținerea recidivei postexecutorii: Potrivit art. 41 alin. (1) C.pen., există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitarea sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Art. 41 alin. (5) C.pen. circumscrie domeniul de aplicare al recidivei postexecutorii, respectiv ca noua infracțiuni să fie săvârșită după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei anterioare.

Totodată, art. 42 C.pen. enumeră condamnările care nu atrag starea de recidivă.

Din textele legale de mai sus rezultă condițiile de existență ale recidivei postexecutorii.

Cu privire la primul termen al recidivei: infractorul să fi comis anterior o infracțiune ce are la bază intenția, pentru aceasta să existe o hotărâre de condamnare la pedeapsa detențiunii pe viața sau închisorii mai mare de 1 an, pedeapsa aplicată să fi fost executată sau considerată ca executată și condamnarea să nu privească o faptă din cele menționate la art. 42 C.pen.

Cu privire la al doilea termen al recidivei: infracțiunea care constituie al doilea termen să aibă la bază intenția, pentru aceasta legea să prevadă pedeapsa detențiunii pe viață sau închisorii de cel puțin 1 an, să fie comisă după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei de la primul termen al recidivei, dar înainte de reabilitarea sau împlinirea termenului de reabilitare.

În cauză, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, prin sentința nr. ######### a Judecătoriei ###### definitivă prin decizia penală nr. ###/Ap a Curții de apel ######, inculpatul ######## #### ###### a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni șantaj prevăzute de art. 207 alin. (1) C.pen. (fapte concurente, ambele în stare de recidivă postexecutorie).

III.

Individualizarea pedepsei

Mai departe, instanța, pe baza criteriilor oferite de art. 74 C.pen., va stabili pedeapsa principală, complementară, accesorie, precum și modalitatea de executare a pedepsei principale, procedând mai întâi la individualizarea judiciară a pedepsei și apoi la individualizarea judiciară a executării pedepsei.

A. Individualizarea judiciară a pedepsei

Luând în considerarea că inculpatul nu a optat ca judecata cauzei să se facă în procedură simplificată, acesta nerecunoscând fapta săvârșită astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, ci a susținut că nu el a fost acela care a trimis mesaje cu conținut amenințător către persoana vătămată pentru a o determina să remită suma de Y lei, limitele de pedeapsă ale infracțiunii nu pot fi reduse.

Pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, art. 207 alin. (1), (3) C.pen. prevede pedeapsa închisorii de la 2-7 ani.

Potrivit art. 36 alin. (1) C.pen., infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.

Totodată, potrivit art. 43 alin. (5) C.pen., dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

În virtutea considerentelor de mai sus, instanța va proceda la majorarea limitelor de pedeapsă cu o jumătate, potrivit art. 43 alin. (5) C.pen., urmând apoi, ca pe baza criteriilor oferite de art. 74 C.pen. și reținând tratamentul sancționator de la infracțiunea continuată, să stabilească pedeapsa principală.

Așadar, mai întâi, instanța, aplicând regulile de la tratamentul sancționat al recidivei postexecutorii, va stabili o pedeapsă între limitele de pedeapsă 3 ani-10 ani și 6 luni.

Apoi, analizând prin prisma dispozițiilor art. 74 C.pen., semnificația socială a infracțiunii comise, precum și situația personală a infractorului, instanța reține următoarele:

1.

În raport cu criteriul prevăzut de art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen., instanța reține că inculpatul, ascunzându-și adevărata identitate, a încercat obținerea unor sume importante de bani (Y lei) de la persoana vătămată, pe care a constrâns-o prin amenințări cu acte de violență și fapte păgubitoare grave la adresa sa și a familiei acesteia.

Actele de amenințare și solicitările de a remite sume de bani au fost realizate prin intermediul mesajelor text trimise persoanei vătămate pe telefonul mobil al acesteia.

Instanța constată că caracterul premeditat al faptelor comise de inculpat, acesta organizându-și activitatea infracțională.

Astfel, acesta a folosit un alt telefon mobil decât acela pe care îl folosește în mod obișnuit, respectiv un telefon clasic de mică valoare care nu poate fi localizat sau urmărit ca un telefon smartphone contemporan și care poate fi abandonat cu ușurință și fără prejudicii, și-a achiziționat, chiar înainte de comiterea infracțiunii, o cartelă prepaid pe care a introdus-o în telefon, în același scop, de a îngreuna localizarea și identificarea sa. (...) Amenințările transmise prin mesaje text, deși sunt grave, nu sunt prin ele însele suficiente pentru a determina persoana vătămată să remită o sumă atât de mare de bani.

Modalitatea în care au fost redactate mesajele text (prezența greșelilor gramaticale și de ortografie, lipsa diacriticelor), indicarea generică a pericolelor la care se expune persoana vătămată, fără detalii care să sugereze caracterul iminent al acestora, referirile generice la organizația din spatele mesajelor, încercarea aproape puerilă de o convinge pe persoana vătămată că poliția nu o poate ajuta („politia nu ajută pe nimeni politia este mana in mana cu grupari interlope,cu ajutorul politie se fac trafic de organe,persoane,drocuri,etc.”) sugerează, pe de o parte, că inculpatul s-a limitat doar la a face afirmații (cu conținut amenințător grav, într-adevăr) din spatele unui personaj fictiv (organizație criminală), fără a-și susține activitatea infracțională cu alte manopere care să sporească șansele lui de succes, iar, pe de altă parte, că aceste afirmații aveau șanse foarte mici de a convinge persoana vătămată să remită banii. (...).

Acestea sunt de natură să conducă la concluzia că reținerea infracțiunii continuate nu ar trebuie să agraveze răspunderea penală a inculpatului, instanța limitându-se să o sancționeze între limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de șantaj, potrivit art. 36 alin. (1) teza I C.pen., astfel cum aceste limite au rezultat în urma aplicării tratamentului sancționator de la recidiva post executorie.

2.

În raport cu criteriul prevăzut de art. 74 alin. (1) lit. b) C.pen., instanța reține că s-a produs o stare de pericol pentru libertatea psihică a persoanei vătămate, care s-a aflat în situația de a-i fi solicitată o sumă însemnată de bani sub amenințarea cu acte de violență și fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa și a familiei acesteia.

Mesajele transmise de inculpat i-au provocat persoanei vătămate o stare de temere atât pentru propria persoană, cât și pentru cea a membrilor săi de familie cu privire la existența unui pericol viitor, motiv pentru care s-a adresat imediat organelor de poliție Instanța reține că persoanei vătămate nu i-a fost îngrădită libertatea psihică de a acționa, aceasta neavând în niciun moment intenția de a plăti suma solicitată inculpatului sau de a-i răspunde acestuia la mesaje. (...)

3. În raport de criteriul prevăzut de art. 74 alin. (1) lit. d) C.pen., prin activitatea infracțională desfășurată, inculpatul a urmărit să obțină în mod injust o sumă importantă de bani (...)

4.

In raport de criteriul prevăzut la art. 74 alin. (1) lit. e) C.pen., instanța reține din certificatul de cazier judiciar (fila 27) faptul că inculpatul are antecedente penale.

Astfel, acesta a mai comis anterior, în stare de recidivă postexecutorie, două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 207 alin. (1) C.pen., pentru care s-au aplicat pedepse cu închisoarea (în regim de detenție).

Aceste antecedente sunt de natură să indice o periculozitate sporită a inculpatului care are o înclinație spre comiterea acestui tip de infracțiuni.

Cu toate că a primit un avertisment din partea societății materializat în hotărârea de condamnare și cu toate că și-a executat în regim de detenție pedeapsa, rolul educativ și de intimidare al acesteia nu a fost îndeplinit, inculpatul săvârșind o nouă infracțiune de șantaj, tot în stare de recidivă postexecutorie (recidivă specială – când infracțiunile din structura recidivei sunt de același fel).

Tot din fișa de cazier judiciar reiese că inculpatul a mai comis și infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului (infracțiuni aflate în pluralitate nenumită cu infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar), aspect care relevă faptul că inculpatul a înțeles și înțelege în continuare să obține venituri prin fapte ilicite cu caracter penal.

5. În raport cu criteriul prevăzut la art. 74 alin. (1) lit. f) C.pen., instanța reține, pe de o parte, că inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe întreg parcursul procesului penal, negând săvârșirea infracțiunii (...)

6.

În raport cu criteriul prevăzut la art. 74 alin. (1) lit. g) C.pen., (...) Instanța, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului (astfel cum au fost descrise anterior) constată necesară aplicarea pedepselor complementare și accesorii.

De asemenea, având în vedere infracțiunea comisă, gravitatea ei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, atitudinea inculpatului în timpul săvârșiri infracțiunii și ulterior, apreciază că restrângere exercițiului drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. n) C.pen. este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o (săvârșirea infracțiunii).

Astfel, în baza art. 67 alin. (1) C.pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) C.pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu persoana vătămată #### ####### sau cu membri de familie ai acesteia ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 de metri, pe o durată de 5 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 67 alin. (1) lit. c) C.pen. (după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) C.pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu persoana vătămată #### ####### sau cu membri de familie ai acesteia ori de a se apropia la o distanță mai mică de 50 de metri de aceștia, pedeapsă ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

B.

Individualizarea judiciară a executării pedepsei ##### pedeapsa stabilită, instanța va decide aplicarea acesteia și va dispune executarea acesteia în regim de detenție, dat fiind că, raportat la faptă și la făptuitor, nu sunt îndeplinite condițiile pentru o altă modalitate de individualizare a executării pedepsei.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C.proc.pen. și art. 72 C.pen., va deduce din pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni aplicată inculpatului ######## #### ###### perioada reținerii și arestării preventive de la 07.03.2023 până în prezent.

C. ###### de siguranță Potrivit art. 107 alin. (1) C.pen., măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală, iar potrivit alin. (2) măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.

Conform art. 112 alin. (1) lit. b) C.pen., sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

Potrivit art. 112 alin. (4) C.pen., dispozițiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârșite prin presă.

Din conținutul dispozițiilor legale menționate, rezultă condițiile necesar a fi îndeplinite pentru a se putea dispune confiscarea specială, și anume: fapta comisă să aibă la bază un element intențional; bunul să se afle în proprietatea făptuitorului la data comiterii faptei; bunul să fi fost folosit sau destinat a fi folosit la comiterea faptei; fapta să nu fi fost săvârșită prin presă.

În cauză, în cadrul acțiunii de prindere în flagrant, s-a procedat la ridicarea telefonului mobil marca IHunt, IMEI ##############, găsit pe marginea pârâului de sub pod, folosit de inculpat la săvârșirea faptei de șantaj (proces-verbal de prindere în flagrant, f. 54).

Instanța constată îndeplinite condițiile confiscării în ceea ce privește telefonul inculpatului, marca IHunt, IMEI ##############.

Astfel, fapta reținută în sarcina inculpatului a avut la bază intenția, telefonul s-a aflat la momentul comiterii infracțiunii în posesia inculpatului, acesta fiind folosit la comiterea infracțiunii de șantaj, de pe acesta trimițându-se mesajele conținut amenințător și solicitarea către persoana vătămată de a remite sume de bani.

Infracțiunea nu a fost săvârșită prin presă, ci într-un context privat.

Pentru motivele de mai sus, instanța, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C.pen., va dispune confiscarea telefonului inculpatului, marca IHunt, IMEI ##############.