ARES ARES, Asociația pentru Reziliență, Evaluare și Securitate

Judecătoria BRĂILA ·

Sentință penală nr. 117 din 02.02.2023

Instanță
Judecătoria BRĂILA
Dosar
Obiect
Ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 CP, conducerea unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de
Soluție
Sursa
portal.just.ro

Prin rechizitoriul nr. - din - al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, a fost trimis in judecată inculpatul MAC pentru săvârşirea infracţiunilor ucidere din culpă, prev. de art.192 alin.2 Cod penal, conducerea unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art.336 alin.1 Cod penal şi părăsirea locului accidentului , prev. de art.338 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

Date privind desfășurarea urmăririi penale:

Ca şi situaţie de fapt, organele de urmărire penală au reţinut în sarcina inculpatului că, la data de -, inculpatul a condus autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare -, pe DJ 212 în localitatea Mihai Bravu, judeţul Brăila, având în sânge o alcoolemie de 1,40 g%o fiind implicat într-un accident rutier soldat cu decesul numitului II, după care a părăsit locul producerii accidentului fără acordul lucrătorilor de poliţie .

În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace de probă: proces verbal de depistare; proces verbal de sesizare din oficiu ; proces verbal de cercetare la faţa locului + planşe foto;raport de expertiză tehnică auto ;declaraţie persoana vătămată; raport medico-legal de necropsie;buletin de analiză toxicologică-alcoolemie; declaraţie inculpat; declaraţie suspect ;cazier judiciar ;- declaraţii martori;proces verbal de recoltare mostre biologice;alte acte.

Referitor la actele de urmărire penală: Prin ordonanţa din data de - organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei oraşului Însurăţei, au dispus începerea urmăririi penale „in rem” pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal, conducerea unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art.336 alin.1 Cod penal, părăsirea locului accidentului, prev. de art.338 alin.1 Cod penal şi distrugere din culpă, prev. de art.255 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de - organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliţie Însurăţei au dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul MAC, pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art.192 alin.2 Cod penal, conducerea unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art.336 alin.1 Cod penal şi părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, prev. de art.338 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

Ordonanţa a fost confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăței la data de -.

Prin ordonanţa din data de - organul de cercetare penală din cadrul Postului de Poliţie Victoria, a dispus începerea urmăririi penale „in rem” pentru săvârşirea infracţiunea de distrugere din culpă, prev. de art.255 alin.1 Cod penal (-).

Prin ordonanţa întocmită la data de - Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăţei a dispus reunirea dosarului penal cu nr.- la dosarul penal cu nr.-.

Prin ordonanţa din data de -, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului MAC, pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art.192 alin.2 Cod penal, conducerea unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art.336 alin.1 Cod penal şi părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, prev. de art.338 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

Cu prilejul audierii, i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute de art.108, art.10, art.83 şi art.108 alin.2 Cod procedură penală, întocmindu-se în acest sens procese verbale.

În procedura de cameră preliminară, prin încheierea din -, judecătorul de cameră preliminară a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a Societăţii Asigurarea Românească Asirom Viena Insurance Group SA şi a respins excepţia neregularităţii actului de sesizare învocată de către inculpatul MAC.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a a constatat competenţa Judecătoriei Brăila, legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul cu nr. - din - emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, legalitatea administrării probelor, legalitatea actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauză privind pe inculpatul MAC pentru săvârşirea infracţiunilor ucidere din culpă, prev. de art.192 alin.2 Cod penal, conducerea unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa alcoolului sau a altor substabţe, prev. de art.336 alin.1 Cod penal şi părăsirea locului accidentului , prev. de art.338 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

Încheierea a rămas definitivă prin încheierea din - a Tribunalului Brăila prin care s-a respins contestaţia formulată de către inculpat.

În faza de judecată, la termenul din data de -, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul MAC, a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 375 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, arătând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaşte şi că şi le însuşeşte.

Instanţa a procedat la audierea inculpatului în acest sens şi, având în vedere poziţia procesuală a acestuia, dar şi probele administrate în cursul urmăririi penale, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 375 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală.

Cu ocazia audierii, inculpatul a declarat că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cazul în care va fi găsit vinovat.

Pe latură civilă, la solicitarea părţilor civile, a fost administrată proba testimonială cu doi martori.

Analizând şi coroborând materialul probator existent în dosarul cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În după-amiaza zilei de -, inculpatul MAC se deplasa cu autoutilitara marca Iveco având nr.de înmatriculare -, pe DJ 212, în localitatea Mihai Bravu, jud.Brăila, din direcţia mun.Constanţa către mun.Brăila, moment în care, pe fondul neatenţiei în conducere a pătruns pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu nr.de înmatriculare -, condus de către II, care a suferit vătămări corporale grave, fiindu-i declarat decesul de personalul medical sosit la faţa locului.

La scurt timp după accident, inculpatul MAC a coborât din autoutilitara condusă şi a plecat de la locul producerii accidentului spre centrul localităţii, revenind după aproximativ 15 – 20 minute, prilej cu care le-a declarat organelor de poliţie ajunşi la faţa locului, că el a condus autoutilitara şi a consumat băuturi alcoolice.

În urma testării cu aparatul alcotest a rezultat valoarea de 0,60 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Inculpatul a fost condus la Centrul Medical de Permanenţă Însurăţei, unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei

Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie - emis de Serviciul de Medicină Legală Brăila, la ora primei recoltări – 1945, inculpatul realiza o alcoolemie de 1,40 g%o alcool în sânge, iar la ora celei de-a doua recoltări – 2045, inculpatul realiza o alcoolemie de 1,10 g%o alcool în sânge.

Tot în urma accidentului, autoutilitara cu nr.de înmatriculare - condusă de inculpatul MAC a lovit un stâlp de electricitate pe care l-a rupt, precum şi un gard al imobilului cu nr.125 pe care l-a distrus pe o lungime de 24 metri.

Cu ocazia audierii, numita IM, fiica victimei II, a declarat că în după-amiaza zilei de -, în timp ce se afla la domiciliu, a auzit un zgomot puternic, motiv pentru care a ieşit la stradă să vadă ce s-a întâmplat.

Cu acea ocazie a observat autoturismul marca Dacia de culoare albă, cu nr.de înmatriculare -, aparţinând tatălui său, în afara părţii carosabile a sensului de mers Brăila – Constanţa şi mai multe persoane care se adunase în preajma maşinii şi care îl strigau pe nume pe tatăl său.

A mers imediat la autoturismul avariat şi văzându-l pe tatăl său prins între fiarele contorsionate, aflat în stare de inconştienţă, a încercat să-i acorde măsuri de prim ajutor până la sosirea ambulanţei care, după ce a evaluat situaţia la faţa locului echipajul de pe ambulanţă a declarat decesul tatălui său.

A ţinut să precizeze că autoturismul era distrus în partea din faţă şi lateral stânga.

În cauză a fost audiat şi numitul -, în calitate de persoană vătămată, proprietarul imobilului cu nr.125 căruia i-a fost distrus gardul, acesta a declarat iniţial că se constituie parte civilă în cauză, ulterior revenind asupra declaraţiei şi precizând că întrucât şi-a recuperat prejudiciul, nu mai are pretenţii în cauză.

Fiind audiat inculpatul MAC, acesta a declarat că în ziua de - a mers în vizită la nişte prieteni, la o petrecere, unde a consumat alcool şi alte alimente.

Ştiind că a doua zi nu va merge la serviciu, a stat la petrecere până după miezul nopţii, ulterior plecând la domiciliu. A doua zi, în jurul orelor 1100, a fost chemat la serviciu întrucât era o urgenţă şi era nevoie de prezenţa sa acolo.

Considerând că datorită orelor de somn alcoolul a fost eliminat din organismul său, a fost de acord să plece în cursă, având ca itinerariu de deplasare mun.Constanţa – mun.Brăila.

Astfel, în jurul orelor 1500 a plecat în cursă din mun.

Constanţa iar în apropiere de localitatea Mihai Bravu, jud.

Brăila, după ce a intrat în localitate şi a parcurs câteva sute de metri, a pătruns pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu autoturismul Dacia cu nr.de înmatriculare -, după care a părăsit partea carosabilă spre partea stângă, lovind un stâlp de electricitate pe care l-a rupt, distrugând totodată şi gardul de la imobilul cu nr.125 pe o porţiune de 24 metri.

Imediat după ce autoutilitara condusă de inculpat s-a oprit, acesta a coborât şi a plecat, iar după aproximativ 15 – 20 minute, inculpatul a revenit la locul accidentului, însoţit de câţiva localnici.

„Ajuns în loc.

Mihai Bravu, aici traficul a fost unul normal, după ce am intrat în localitate şi am parcurs aproximativ 200-300 m, nu-mi pot explica de ce şi cum , dar am pătruns pe sensul opus de mers şi nu am reuşit să evit impactul cu un autoturism care circula din sensul opus de mers”.

În declaraţia martorului -, persoana care l-a însoţit pe inculpat înapoi spre locul producerii accidentului după ce l-a preluat din centrul satului, a precizat că, în autoturism, a avut o discuţie cu inculpatul iar acesta i-a spus că a folosit telefonul mobil şi din această cauză a pierdut controlul volanului şi a intrat pe contrasens..

Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că autoutilitara condusă de inculpat a rulat înaintea impactului cu autoturismul Dacia, cu o viteză de minim 78 km/h, iar cauza accidentului a constituit-o pătrunderea pe contrasens a autoutilitarei Iveco care se deplasa pe DJ 212 către mun.

Brăila, în zona km 56 + 800 m, intrând în coliziune frontală cu autoturismul Dacia, condus pe sensul său de mers către mun.

Constanţa de victima II.

După coliziunea cu autoturismul Dacia, autoutilitara şi-a continuat deplasarea până la oprire atât pe carosabil cât şi pe acostament şi spaţiul verde stânga a sensului de mers către mun.

Brăila, distrugând gardul imobilului cu nr.125 şi un stâlp de electricitate.

Faptul că inculpatul s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, având o concentraţie de 1,40 g%o alcool în sânge, i-a influenţat în mod negativ capacitatea de gândire şi percepţia asupra realităţii, astfel că nu a mai fost capabil să adopte corecţiile necesare în circulaţia pe drumurile publice.

Inculpatul a recunoscut şi regretat faptele comise. De asemenea, inculpatului i-a fost adus la cunoştinţă raportul de expertiză tehnică, acesta neavând obiecţii cu privire la conţinutul raportului.

Conform Raportului medico-legal de necropsie nr.- întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi moartea numitului II a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic, consecutiv unor multiple fracturi sterno-costale, fracturi coloană toracală, fractură membru superior, fractură de femur şi a unor rupturi pluriviscerale, produse prin lovire de compunentele dure din interiorul unui autovehicul aflat în deceleraţie bruscă în cadrul unui accident rutier.

Între leziunile traumatice şi deces existând legătură directă şi necondiţionată de cauzalitate.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută mai sus, rezultă din analiza următoarelor mijloace de probă administrate în cauză: proces verbal de depistare ; proces verbal de sesizare din oficiu;proces verbal de cercetare la faţa locului + planşe foto;raport de expertiză tehnică auto ; declaraţie persoana vătămată IM ;raport medico-legal de necropsie; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie;declaraţie inculpat; declaraţie suspect; cazier judiciar;- declaraţii martori;proces verbal de recoltare mostre biologice.

Instanţa reţine astfel, că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declaraţia de recunaoştere a faptei de către inculpat, rezultă, dincolo de orice îndoială, că faptele reţinute în sarcina inculpatului există, acestea constituie infracţiuni, fiind săvârşite cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Încadrarea juridică a faptei:

În drept, faptele inculpatului MAC care, la data de la data de 08.10.2020, inculpatul a condus autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare -, pe DJ 212 în localitatea Mihai Bravu, judeţul Brăila, având în sânge o alcoolemie de 1,40 g%o fiind implicat într-un accident rutier soldat cu decesul numitului II, după care a părăsit locul producerii accidentului fără acordul lucrătorilor de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art.192 alin 2 Cod penal, conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe prev. de art. 336 alin 1 Cod penal şi părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin 1 Cod penal.

În ceea ce priveşte infracţiunea de ucidere din culpă reţinută în sarcina inculpatului, instanţa reţine că, potrivit art. 192 alin 2 Cod penal, infracţiunea constă în uciderea din cupă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi.

Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă, asigurat fiecărei persoane, asigurat fiecărei persoane prin incriminarea faptelor care aduc atingere acestei valori fundamentale.

Elementul material al agravantei prevăzute la art. 192 alin 2 Cod penal, constată într-o acţiune desfăşurată cu nerespectarea unor dispoziţii legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite acivităţi.

În situaţia concretă a inculpatului, acesta a nesocotit atât dispoziţiile legale privind viteza maximă admisă în localitate ( art. 49 alin 1 din OUG nr. 195/2002), cât şi dispoziţiile legale care interzic conducerea unui vehicul având în sânge o îmbinaţie alcoolică.

Urmare a accidentului de circulaţie produs de către inculpat, a intervenit decesul victimei II.

Raportul de cauzalitate dintre acţiunea conducătorului auto-inculpat MAC şi urmarea imediată- decesul victimei II, rezultă raportul de expertiză medico legală- necropsie.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa apreciază că inculpatul a acţionat cu forma culpei cu previziune, prevăzând rezultatul faptei sale, dar nu a acceptat producerea sa, considerând fără temei că acesta nu se va produce.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 336 alin 1 Cod penal, instanţa constată că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia, atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv.

Analizând fapta concret săvârşită de către inculpate prin prisma elementelor constitutive ale infracţiunilor mai sus menţionate, instanţa constată că există deplină corespondenţă, fiind îndeplinite toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, astfel că va dispune condamnarea inculpatului.

Individualizarea judiciară a pedepsei:

Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal este cel al individualizării, potrivit căruia sancţiunile penale trebuie să fie astfel stabilite încât să reflecte periculozitatea faptei şi făptuitorului şi să asigure realizarea scopurilor acestor sancţiuni.

Având ca scop stabilirea unei sancţiuni corecte, care să fie o reflectare a atingerii aduse în mod concret valorii sociale încălcate, individualizarea judiciară a pedepsei trebuie să fie guvernată de principiul proporţionalităţii .

În acest sens, art. 74 Cod penal, cu denumire marginală „Criterii generale de individualizare a pedepsei, statuează: „stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului , care se evaluează după următoarele criterii:

a) de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită

c) natura și gravitatea rezultatului produs

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială..

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt de o gravitate ridicată; urmare a acţiunilor inculpatului a rezultat decesul unei persoane, una dintre cele mai grave urmări pe care le poate avea o infracţiune.

Pe de altă parte, inculpatului i-au mai fost reţinute în sarcină alte două infracţiuni, respectiv cea prev. de art. 336 alin 1 Cod penal şi art. 338 alin 1 Cod penal.

Valoarea alcoolemiei inculpatului la ora 19.45 ( în condiţiile în care accidentul de circulaţie s-a produs la ora 17.47) a fost de 1,40 g‰, aflată pe curba descendentă, întrucât, la cea de a doua probă, recoltată la interval de o oră, aceasta a fost de 1,10 g‰.

Având în vedere că prima probă de sânge a fost recoltată la un interval de aproximativ 2 ore de la accident, cel mai probabil evenimentul rutier s-a produs la momentul punctului maxim al curbei de metabolizare a alcoolului, iar susţinerile inculpatului potrivit cărora a consumat alcool cu o seara înainte, sunt în mod evident total nereale.

Având în vedere valoarea alcoolemiei pentru cele două probe recoltate şi ora producerii evenimentului rutier, în mod cert, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, în cantităţi semnificative, în partea a doua a zilei de -.

Pe fondul consumului iraţional de alcool, inculpatul a circulat cu o viteză peste maxima admisă de lege în localităţi, a pierdut controlul autovehiculului, intrând pe contrasens şi în coliziune frontală cu un alt autoturism, din eveniment rezultând decesul unei persoane.

În raportul de expertiză tehnică auto este prezentată modalitatea în care s-a produs accidentul, putându-se remarca impactul violent dintre cele două autovehicule: „în urma impactului, partea frontală a Daciei este distrusă complet iar autoturismul este împins spre înapoi (spre Brăila) şi rotit cu 90 grade în sens trigonometric, ajungând perpendicular pe şosea, cu spatele la 1,2 m de gardul imobilului cu nr. 123.

După impactul cu autoturismul Dacia, autoutilitara a intrat în gardul imobilului cu nr. 125.

A doua urmă de frânare a fost imprimată atât pe carosabil cât şi pe acostament, şanţ şi alee.

Autoutilitara Iveco s-a orit la 41 m de autoturismul Dacia”.

După producerea accidentului, inculpatul a părăsit locul de impact, fiind readus de către localnici după aproximativ 15 minute.

Martorul -:” am observat cum conducătorul auto al autoutilitarei a coborât din aceasta şi a fugit către centrul satului Mihai Bravu, în timp ce vorbea la telefon”.

Instanța nu va reține dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 76 Codul penal, pentru coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistând justificare în acest sens.

Instanța va ține cont de conduita anterioară a inculpatului caracterizată prin lipsa antecedentelor penale, precum şi de conduita avută în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii.

În aceste condiții, punând în balanță toate elementele mai sus arătate, instanţa consideră că o pedeapsă cu închisoarea constituie un mijloc apt de reeducare a inculpatului.

Având în vedere criteriile menţionate şi gravitatea faptei, instanţa va condamna pe inculpatul MAC la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (faptă din -, o pedeapsă de 1 an şi 5 luni pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe prev. de art. 336 alin 1 Cod penal şi la o pedeapsă de 1 an şi 5 luni pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin 1 Cod penal.

Inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală.

Astfel prin sentinţa penală nr. - a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. - a Curţii de Apel Constanţa, acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 5 luni închisoare, executare care a fost suspendată în temeiul art. 91 Cod penal pe un termen de încercare de 4 ani.

Având în vedere data rămânerii definitive a sentinţei penale menţionate, în temeiul art. 97 alin 1 Cod penal, va anula suspendarea sub supraveghere dispusă, va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepse componente , iar în temeiul art. 38- art. 39 alin 1 lit. b Cod penal va contopi pedepsele aplicate pentru toate infracţiunile, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea cu aplicarea unui spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei principale, având în vedere situaţia de fapt reţinută, cuantumul pedepsei aplicate, persoana inculpatului, se va dispune executarea în regim privativ de libertate.

Latura civilă

În cauză, prin apărător ales, av -, s-au constituit părţi civile:

1.ID, soție a victimei, cu suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale; suma de 7716.2 lei cu titlu de daune materiale reprezentand cheltuieli inmormantare si pomeniri; suma de 1000 euro reprezentand contravaloare autoturism Dacia 1310 ( proprietatea victimei II, inmatriculat sub nr. - , dauna totala urmare accidentului),

2.IN , fiul victimei, suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale;

3.VN , fiica a victimei, cu suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale;

4.Drăgan (fostă Iancu) Vasilica , fiica victimei, cu suma de 500.000 lei, cu titlu de daune morale;

5.IM, fiica victimei, cu suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale;

6.ILN nepot al victimei, cu suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

7.IEA, nepot al victimei, cu suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

8.DM, nepoată a victimei, cu suma de 100.000 ei cu titlu de daune morale;

9.KM , nepoată a victimei,, cu suma de 100 000 lei cu titlu de daune morale

10.DIG, nepoată a victimei,, cu suma de 100 000 lei cu titlu de daune morale

11.VA, nepoată a victimei,, cu suma de 100 000 lei cu titlu de daune morale

12.IMS, nepoată a victimei,, cu suma de 100 000 lei cu titlu de daune morale

13.DCM, nepot a victimei,, cu suma de 100 000 lei cu titlu de daune morale

14.IM, frate al defunctului, cu suma de 200 000 lei daune morale

15.IN, frate al defunctului, cu suma de 200 000 lei daune morale

16.DF, soră a defunctului, cu suma de 200 000 lei daune morale

17.ID, frate al defunctului, cu suma de 200 000 lei daune morale

Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Potrivit art. 19 alin 5 Cod procedură penală, repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit legii civile.

Potrivit art. 1357 alin 1 şi 2 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Esența răspunderii civile constă în ideea de reparare a unui prejudiciu, afirmându-se că răspunderea civilă are o funcție reparatorie.

Aceasta rezultă din prevederile art. 1357 Cod civil unde se arată că cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara, precum și din toate celelalte norme juridice ale instituției răspunderii civile.

Instanţa, analizând condiţiile angajării răspunderii civile delictuale raportat la speţa dedusă judecăţii, constată că acestea sunt îndeplinite cumulativ, în parte, în prezenta cauză, pentru unele părţi civile.

Comiterea faptei ilicite şi vinovăţia inculpatului sunt dovedite de probele administrate în cauză.

Instanţa reţine de asemenea că este îndeplinită şi cerinţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi paguba produsă, precum şi a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

În ceea ce priveşte daunele materiale, instanţa constată că acestea au fost dovedite, de către partea civilă ID, la dosarul cauzei fiind depuse chitanţe ce atesta plata serviciilor funerare, achiziţii de produse necesare pomenirilor.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite acţiunea civilă sub aspectul daunelor materiale referitoare la cheltuielile efectuate, şi va obliga asiguratorul la plata sumei de 7716,2 lei către partea civilă ID.

Cu privire la plata daunelor pentru autoturismul distrus, instanţa apreciază că acesta era bun comun al victimei şi al părţii civile ID şi că devin aplicabile dezlegările date de către ÎCCJ prin Decizia nr. 1/2004, potrivit căreia instanţa penală învestită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă săvârşite de un conducător auto, este învestită să judece acţiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiaşi fapte.

În considerentele deciziei se arată că decizia se aplică, în principal, când prin aceeaşi faptă, de conducere culpabilă a autovehiculului, sunt lezate, de regulă, atât integritatea corporală a victimei, cât şi bunurile acesteia.

De asemenea, decizia se aplică în orice alte situaţii de comitere a unei fapte complexe, cu mai multe consecinţe păgubitoare pentru aceeaşi victimă.

Autoturismul condus de victimă era marca Dacia 1310, cu an de fabricaţie 2004 (fila 86), iar potrivit înscrisului de la fila 84, a fost constatată daună totală.

Instanţa nu va avea în vedere, în tot, evaluarea depusă de partea civilă şi aflată la filele - dosar, evaluare din cuprinsul căreia lipsesc elemente esenţiale precum nr. de km parcurşi, fiind binecunoscut faptul că valoarea unui autoturism scade cu cât nr. de km este mai mare.

Sub acest aspect, instanţa va admite în parte acţiunea civilă şi va obliga asiguratorul la plata sumei de 2500 lei reprezentând contravaloarea autoturismului distrus.

Cu privire la daunele morale, se impun a fi făcute următoarele precizări:

Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție Secția I Civilă s-a pronunțat într-un recurs, prin Decizia nr. 824/2016, în sensul că prejudiciul moral a fost definit ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima.

Caracterul suferințelor trebuie privit în legătură cu particularitățile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, rușinea, tristețea, neliniștea, umilirea și alte emoții negative.

În ceea ce privește modul de calcul, cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc dar nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.

Așadar, ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat.

În jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că daunele morale trebuie stabilite de instanța de judecată prin evaluare, însă pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru ca să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum și toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probele administrate

Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța de judecată are în vedere o serie de criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere și gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

La stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie realizat un echilibru între trauma psihică, reprezentând prejudiciul moral şi principiul îmbogăţirii fără justă cauză.

În analiza acestui echilibru nu trebuie omis la stabilirea despăgubirilor morale , nivelul de trai general al populaţiei pe teritoriul căreia a avut loc accidentul de circulaţie cauzator de prejudiciu, respectiv standardul mediul al nivelului de trai al acestora.

Revenind la părţile civile din prezenta cauză, instanţa constată că acestea se împart în următoarele categorii:

-soţia victimei:

-copiii victimei:

-fraţii victimei:

-nepoţii victimei:.

Referitor la soția si copiii victimei, este dincolo de orice îndoială că sunt îndreptăţiţi la repararea prejudiciului moral de afecţiune, ca urmare a traumei psihice determinate de moartea soţului, respectiv a tatălui acestora.

Sub aspectul cuantumului daunelor morale este esenţial de reţinut că acestea nu pot reprezenta un pretium doloris pentru părţile civile, ci au menirea de a compensa, într-o anumită măsură, durerea cauzată de dispariţia copilului ,respectiv a fratelui,sorei.

Părţile civile sunt tentate să măsoare această suferinţă prin pretinderea unor sume cât mai mari, care, în opinia lor, sunt de natură a sublinia dimensiunea dramei încercate (traumele psihice de acest fel sunt însă de nereparat, în bani).

În contextul celor arătate, instanţa apreciază că , pentru a se realiza o reparaţie justa şi echitabila a prejudiciului moral suferit, se impune obligarea asiguratorului la plata către soţia victimei a sumei de 50 000 lei si la plata către copiii victimei a sumei de 35 000 lei.

Instanţa va respinge acţiunea civilă formulată de fraţii şi, respectiv nepoţii victimei, având în vedere gradul de rudenie și împrejurarea că nu s-a dovedit că au suferit daune morale, nefiind, prin urmare, îndreptățiţi la repararea acestui prejudiciu.

În ceea ce priveşte dobânda legală penalizatoare aferentă daunelor morale de la data producerii accidentului, acestea se plătesc potrivit art. 21 alin 4 din Legea nr. 132/2017, şi nu dela data producerii accidentului rutier.

În acest sens, ÎCCJ a statuat că sunt incidente prevederile menţionate mai sus, întrucât acordarea daunelor morale este un atribut al instaţei de judecată , iar suma devine certă abia la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Potrivit art. 11 (Riscurile acoperite) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie:

(1) Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.

(2) Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:

a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere şi înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparaţii, dovedite cu acte sau expertiză;

c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condiţiile legii;

d) prejudicii reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opţiunii persoanei prejudiciate;

e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă persoanei prejudiciate;

f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparţinând terţului păgubit, de la locul accidentului la locaţia în care se găseşte centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.

(3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru:

a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a ataşului tractat de vehicul;

b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat;

c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;

d) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic;

e) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a conducerii vehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.

(4) Prevederile alin. (3) lit. b) se aplică inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:

a) a condus vehiculul fără consimţământul expres sau prezumat al asiguratului;

b) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv;

c) nu a respectat obligaţiile legale cu privire la starea şi siguranţa vehiculului respectiv.

(5) Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicule şi este acoperită de asigurarea obligatorie RCA nu sunt excluşi de la beneficiul asigurării pentru propriile lor vătămări corporale.

Cheltuieli judiciare:

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul MCA la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei este aferentă fazei de urmărire penală.