Hotărâre nr. 2088 din 22.12.2021

INSTANŢA

Deliberând asupra cererii de suspendare a executării silite, constată:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2137/173/2021 din 10.08.2021, contestatorul P P N, a formulat contestaţie la executare solicitând sistarea poprii conturilor sale, anularea somaţiei pentru teren şi bani emisă de BEJ Cadar Andreea Gabriela şi întoarcerea executării silite prin restituirea sumelor de bani care i-au fost reţinute.

De asemenea, a cerut obligarea executorului judecătoresc la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale.

În motivare a arătat că fratele său P Ghe a solicitat BEJ Cadar Andreea Gabriela punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, prin care i s-a atribuit suprafaţa de 825 mp teren.

Contestatorul deţine o altă suprafaţă de teren cu aceeaşi întindere, învecinată cu cea atribuită intimatului, în baza unui contract de vânzare cumpărare cu nr. 585/18.07.2016.

A specificat că nu deţine terenul vizat de executarea silită, acesta fiind în posesia intimatului, aşa încât nu poate fi executat silit.

A menţionat că şi-a onorat obligaţiile pecuniare faţă de intimat, stabilite prin sentinţa civilă nr. 1737/19.12.2019, achitându-i acestuia, tot prin intermediul aceluiaşi executor judecătoresc suma de 25.552 lei, reprezentând sultă şi cheltuieli de judecată.

Cu toate acestea executorul judecătoresc i-a blocat conturile şi a pus în executare de două ori aceeaşi hotărâre judecătorească, pretinzând cheltuieli de executare silită în mod nejustificat.

A încercat să discute cu executorul judecătoresc, însă acesta nu a vrut să îi dea relaţii, având o atitudine şicanatoare.

În drept nu a motivat cererea.

În probaţiune a depus un set de înscrisuri.

A timbrat primul capăt al cererii cu suma de 100 lei, al doilea capăt cu suma de 50 lei şi cel de al treilea capăt cu suma de 605 lei (fila 121-124).

La data de 15.12.2021 intimatul BEJ Cadar Andreea-Gabriela a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, sens în care a făcut referire la decizia ICCJ nr. 25/2021 şi a precizat că a acţionat în conformitate cu prevederile legale în materia executării silite la cererea creditorului P Ghi.

În drept a invocat art. 205 C. proc. civ. (fila 134).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind depus în copie, dosarul de executare silită nr. 258/2021 al BEJ Cadar Andreea Gabriela.

Analizând cu prioritate excepţia luipsei calităţii procesuale pasive invocată de BEJ Cadar Andreea-Gabriela, instanța reține că potrivit art. 36 CPC calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În cadrul contestaţiei la executare biroul executorului judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă în condiţiile în care executorii judecătoreşti sunt investiţi să îndeplinească un serviciu de interes public conform Legii nr. 188/2000 şi pe cale de consecinţă nu pot avea calitate de parte într-o contestaţie la executare în care raporturile juridice sunt stabilite între creditor şi debitor.

În plus calitatea de părţi în procedura de executare silită o au creditorul şi debitorul, conform art. 645, alin. 1, din Codul de Procedură Civilă, iar nu organul de executare.

Aşadar în ceea ce priveşte motivele de contestaţie la executare, invocate de contestator în primele 3 capete ale petitului, BEJ Cadar Andreea-Gabriela nu are calitate procesuală pasivă, însă în ceea ce priveşte ce de al patrulea capăt al cererii, care are ca obiect pretenţii fundamentate pe răspunderea civilă delictuală, executorul judecătoresc justifică această calitate, pentru că între acesta şi contestator (reclamant) s-a născut un raport juridic litigios, ultimul fiind nemulţumit de modul în care a fost tratat de către intimat (pârât).

De altfel acesta a fost şi motivul pentru care cauza a fost repusă pe rol, situaţie adusă la cunoştinţa executorului judecătoresc, prin remiterea încheierii de şedinţă din data de 23.11.2021.

În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de BEJ Cadar Andreea-Gabriela.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr. 1737/19.12.2019, pronunţată de Judecătoria Adjud, în dosarul nr. 417/173/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 478/20.10.2020, a Tribunalului Vrancea, a fost soluţionată acţiunea având ca obiect partaj formulată de reclamantul P Ghe, în contradictoriu cu pârâţii P P N şi P V.

S-a dispus ieşirea din indiviziune, iar reclamantului i s-a atribuit suprafaţa de 825 m.p. teren arabil, situată în T. 94, P. 718, cu vecinii(..), identificată în anexa 7 la raportul de expertiză (fila 39 şi urm.)

La data de 07.06.2021, intimatul P Ghe a solicitat BEJ Cadar Andreea Gabriela punerea în executare a sentinţei civile, prin punerea în posesie asupra suprafeţei de teren menţionată mai sus, întrucât acesta este ocupat abuziv de către contestatorul Popa Petrică Nicu, cu recuperarea cheltuielilor de executare silită (fila 64).

Astfel a fost deschis dosarul execuţional nr. 258/2021, executarea silită fiind încuviinţată prin încheierea din data de 22.06.2021, pronunţată de Judecătoria Adjud, în dosarul nr. 1595/173/2021 (fila 79).

La data de 11.06.2021 intimatul a solicitat completarea cererii de executare silită, cerând punerea în executare şi asupra suprafeţei de 876 m.p. teren arabil, situată în T. 91, P. 706, cu vecinii: (...) identificată în anexa 6 la raportul de expertiză (fila 72).

Cererea de completare a încheierii de încuviinţare din data de 22.06.2021, formulată de BEJ Cadar Andreea Gabriela a fost respinsă de Judecătoria Adjud, prin încheierea din data de 29.06.2021 (fila 82).

La data de 22.07.2021 contestatorul a fost somat de către executorul judecătoresc să plătească suma de 2.820 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de executare silită, iar cu o zi înainte a fost somat să evacueze terenul în cauză, când i s-a adus la cunoştinţă şi că s-a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor sale (fila 90-92).

La data de 28.07.2021 contestatorul a solicitat BEJ sistarea popririi şi restituirea sumelor reţinute motivat de faptul că el nu ocupă terenul supus executării silite şi nu datorează cheltuieli de executare silită (fila 101).

Executorul i-a comunicat imposibilitatea rezolvării cererii sale, având în vedere că are calitatea de debitor (fila 104).

La data de 20.08.2021 s-a consemnat la dispoziţia BEJ suma de 2.424,01 lei din contul contestatorului, sumă reţinută de executorul judecătoresc, conform încheierii din aceeaşi dată (fila 109, 112).

Din informaţiile primite de la executorul judecătoresc a reieşit că s-au reţinut contestatorului şi suma de 396 lei, la data de 18.10.2021 şi suma de 395,99 lei la data de 04.11.2021, fiind reconsemnată în contul contestatorului suma de 317,99 lei, după scăderea contravalorii fotocopierii dosarului de executare silită (fila 135).

Instanţa reţine, aşadar, că titlul executoriu care stă la baza declanşării executării silite constă într-o hotărâre judecătorească de partaj, care, conform prevederilor art. 995, alin. 2 C. proc. civ. poate fi pusă în executare chiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă a bunului, ori instanţa nu a dispus în mod expres această predare.

Astfel, intimatul era îndreptăţit să solicite punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, în condiţiile în care bunul atribuit acestuia se afla în posesia contestatorului.

Totuşi acesta din urmă a negat faptul că a deţinut terenul respectiv şi a precizat că nu l-a împiedicat pe fratele său, Popa Gheorghi să intre în posesia suprafeţei de teren ce i-a fost atribuită, executând astfel, în mod benevol dispoziţiile instanţelor de judecată.

În consecinţă, s-a impus analizarea situaţiei concrete, sens în care au fost audiaţi martori.

Martorul P L, propus de către contestator a declarat că a luat mai multe terenuri în arendă de la ambele părţi.

Ştie că în punctul „Grădinărie” există o suprafaţă de aproximativ 16 ari, care a aparţinut tatălui părţilor, care are gard doar la drum, pe care martorul l-a arat şi semnănat cu diverse culturi, la cererea acestuia.

După moartea părintelui părţilor, în urmă cu aproximativ 2 ani, terenul a fost preluat de P P N , care i-a cerut martorului să are terenul, să însămânțeze lucernă, pe care mai apoi a cosit-o, a balotat-o şi a fost luată de către acesta.

În anul 2021 a efectuat prima cosire a terenului, la cererea contestatorului, dar nu ştie cine a luat lucerna, pentru că a lăsat baloţii pe teren.

A fost sunat de P P N , care i-a comunicat că fratele său P Ghe a luat toţi baloţii (fila 129).

Martorul C C , propus de intimat, a arătat că ştie configuraţia terenului respectiv, de aproximativ 16 ani, întrucât se învecinează cu un teren al său aflat în zonă.

Suprafaţa neîngrădită a fost folosită, după moartea tatălui părţilor de către Popa Petrică Nicu, care a recoltat lucerna de pe teren.

P Ghe a mers la teren, în vara acestui an, şi a dorit să recolteze lucerna, însă fratele său, P P N nu i-a permis, interzicându-i să vină la teren.

Martorul a auzit când acesta i-a spus intimatului că nu are niciun drept asupra terenului.

P Ghi nu a lucrat niciodată acel teren.

A mai precizat martorul că P P N a îngrădit o suprafaţă de teren mai mare decât avea dreptul şi a blocat accesul martorului către terenul său, acesta fiind nevoit să apeleze la sprijinul autorităților.

Doar astfel, a putut să ajungă la terenul său şi să refacă canalele de scurgere a apelor.

Ulterior contestatorul a montat gardul la loc.

În prezent pe terenul în litigiu există o porţiune de aproximativ 8 ari nelucrată, respectiv necosită (fila 128).

Coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că hotărârea judecătorească de partaj a rămas definitivă la data de 20.10.2020.

Terenul atribuit intimatului P Ghi se afla, la acea dată în posesia contestatorului P P N , care, deşi cunoştea conţinutul hotărârii judecătoreşti şi modul de atribuire a masei partajabile, a apelat la martorul Păduraru Liviu, căruia i-a solicitat să cosească lucerna aflată pe terenul partajat.

Martorul C C a precizat că P P N nu i-a permis accesul fratelui său pe terenul în cauză, situaţie contrazisă într-o oarecare măsură de celălalt martor, care, însă, are informaţii mult mai puţine despre relaţia dintre cei doi fraţi cu referire la terenul în cauză.

Ca urmare, instanța reține ca fiind pertinente decralaţiile martorului propus de către intimat, concluzia fiind aceea că nu a existat o executare benevolă din partea contestatorului a dispoziţiilor instanței de judecată.

Acesta a continuat să folosească terenul după ce a devenit definitivă hotărârea judecătorească şi i-a interzis fratelui său să intre în posesie suprafeței de teren atribuite prin sentinţa de partaj, ceea ce l-a făcut pe acesta să apeleze la sprijinul executorului judecătoresc.

În situaţia în care contestatorul ar fi fost de bună credinţă, ar fi premis intimatului să intre în posesia porţiunii de teren atribuite de către instanţele de judecată, ar fi iniţiat activităţi de demarcare a loturilor şi ar fi notificat eventual pe intimat cu privire la intenţia sa de a lăsa liber terenul respectiv.

În consecință, instanța reține că nu a existat o executare benevolă din partea contestatorului, executarea silită fiind demarată în condiţii de legalitate.

Nu se pune probleme unei duble executări silite, pentru că dosarul de executare silită nr. 106/2021, deschis de acelaşi executor judecătoresc, BEJ Cadar Andreea-Gabriela, la solicitarea aceluiaşi creditor, P Ghi , a vizat recuperarea de la debitorul P P N a sumei de 25.552 lei, acordată de instanța de judecată creditorului, cu titlu de sultă.

Prezentul dosar de executare silită, nr. 258/2021 vizează punerea în posesie a aceluiași creditor asupra unei suprafețe de teren care i-a fost atribuită prin hotărârea judecătorească, aflată în stăpânirea faptică a creditorului Popa Petrică Nicu.

Ca urmare, nu pot fi primite susţinerile contestatorului cu privire la o dublă executare silită.

În ceea ce priveşte cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc, contestate de către P P N , instanța reține că prin încheierea din data de 21.07.2021, BEJ Cadar Andreea-Gabriela, a stabilit cuantumul total al cheltuielilor de executare la suma de 2.820 lei, reprezentând: 270 lei cheltuieli înfiinţare poprire şi procedură, 130 lei birotică, tehnoredactare, consumabile, 200 lei transport, 2.200 lei onorariu executor judecătoresc -obligaţia de a face, 20 lei taxă judiciară de timbru (fila 96).

Atât Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, cât și Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti reglementează limite maxime pentru onorariul executorului judecătoresc.

Pentru activitatea de punere în posesie, grăniţuiri acele normative menţionate prevăd un onorariu pentru executorul judecătoresc cuprins între 60 lei şi 2.200 lei.

Dacă în ceea ce priveşte cheltuielile de transport, birotică, consumabile, taxe de timbru, instanța constată că executorul judecătoresc a calculat corect valoarea acestora, în ceea ce priveşte activitatea de punere în posesie, a fost evaluată la nivelul maximal, fără a se lua în calcul criterii obiective.

Contestatorul, deşi iniţial s-a opus intrării în posesie asupra terenului de către intimat, ulterior nu a mai manifestat rezistenţă, așa încât executorul judecătoresc avea de îndeplinit o formalitate în sensul de a se deplasa la faţa locului şi de a delimita terenul atribuit prin hotărâre judecătorească intimatului, fără a întâmpina opoziţie.

În aceste condiţii, stabilirea unui onorariu maximal înainte de efectuarea primelor activităţi specifice apare ca fiind disproporţionată în raport de munca executorului judecătoresc.

Dacă s-ar fi impus mai multe deplasări, solicitarea intervenţiei forţei publice, participarea altor specialişti, executorul judecătoresc avea posibilitatea de a suplimenta onorariul, până la limita maximă.

În aceste condiţii, instanța urmează să admită, în parte cererea contestatorului privind anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită, instanța urmând a îndrepta această încheiere, în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc la suma de 1000 lei, urmând ca executorul judecătoresc să fie obligat la restituirea către contestator a sumei de 1200 lei, cu titlu de onorariu de executare silită încasat suplimentar.

Cu privire la capătul al treilea capăt al cererii de chemare în judecată, respectiv sistarea popririi înfiinţate asupra conturilor contestatorului, instanța reține că suma stabilită de executorul judecătoresc cu titlu de cheltuieli de executare silită a fost reţinută integral de către BEJ Cadar Andreea-Gabriela la data de 04.11.2021, așa încât nu se mai impune menţinerea popririlor înfiinţate asupra conturilor şi veniturilor contestatorului, sens în care va admite acest capăt al cererii.

Referitor la capătul cererii vizând obligarea executorului judecătoresc la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 euro (sumă modificată la primul termen de judecată la 10.000 lei), instanța reține că reclamantul P P N nu a solicitat administrarea niciunei probe în sensul dovedirii prejudiciului moral cauza de către executorul judecătoresc.

A specificat că a făcut 7 drumuri la acesta şi că nu i s-au oferit informaţiile solicitate, fiind şicanat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că la stabilirea existenței prejudiciului moral, definit în doctrina dreptului și în jurisprudență ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau morală, pe care le resimte victima, trebuie avute în vedere caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, situaţia personală a victimei, ţinând cont de mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar și de valori apărate de Constituţie și de legile naționale, existenta prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, Înalta Curte a precizat că este suficientă proba faptei ilicite, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.

Analizând probatoriul administrat, prin prisma condiţiilor de existenţă a răspunderii civile delictuale, instanța apreciază că nu s-a dovedit săvârşirea de către BEJ Cadar Andreea-Gabriela a unei fapte ilicite, lipsa de solicitudine în relaţiile cu reclamantul nefiind suficientă pentru a putea cataloga ca o faptă ilicită.

Din probatoriul administrat nu reiese în ce anume a constat prejudiciul moral a cărui reparare a fost solicitată prin acțiune, în condițiile în care, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 249 C.proc.civ., sarcina probei îi incumbă reclamantului.

Acesta nu a reuşit să facă dovada întinderii prejudiciului solicitat, singura sa susţinere fiind aceea că a fost şicanat de către executorul judecătoresc, fără a fi probată în vreun fel.

În consecinţă, întrucât din probele administrate nu a reieşit existenţa unei fapte ilicite a executorului judecătoresc şi nici a unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului instanţa va respinge cererea acest capăt al acererii ca nefondat.

Cu privire la cererea contestatorului de restituire a cheltuielilor de judecată, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 453, alin. 2, C. proc. civ., atunci când cererea este admisă în parte, judecătorul va stabili măsura în care fiecare parte va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În speţă contestaţia la executare a avut 4 capete, instanța admiţând două dintre acestea, deci un procent de 50%.

Ultimul capăt al cererii a avut ca obiect pretenţii şi va fi respins în totalitate, așa încât se consideră că cel care a pierdut procesul este reclamantul, conform prev.

Art. 453, alin. 1 C. proc. civ..

Intimaţii/pârâţii nu au făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată, fapt pentru care instanța în baza art. 45 alin. 1, lit. f, din OUG 80/2013 va dispune restituirea către contestator a 50 % din valoarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 lei, respectiv a sumei de 75 lei, sub rezerva rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

Având în vedere că suma de 78 lei a fost achitată de către contestator cu chitanţa seria 177352/2021MS nr. 3021/15.09.2021, în contul UAT Pufeşti, deşi aceasta trebuia achitată BEJ Cadar Andreea-Gabriela, întrucât reprezenta contravaloarea fotocopierii dosarului de executare silită, sumă reţinută de către executor în urma popririi înfiinţate asupra conturilor contestatorului, se impune restituirea acestei sume, întrucât a fost eronat plătită de către contestator.