Sentință civilă nr. 469 din 13.04.2022

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă constată:

Prin cererea înregistrată sub nr. 797/173/2020 din data de 17.03.2020 reclamanta A (fostă S) N, în contradictoriu cu pârâtul S M-D, a solicitat ieşirea din indiviziune asupra bunului imobil înscris în CF a UAT R sub nr. 50436, compus din suprafaţa de 1.166 mp teren curţi -construcţii şi arabil, una casă de locuit cu amprenta la sol în suprafaţă de 97 mp şi o anexă ( grajd) cu o amprentă la sol de 47 mp, lichidarea regimului matrimonial cu privire la unele bunuri mobile: mobilă sufragerie, corp separat, mobilă dormitor, mobilă bucătărie, maşină de spălat automată, aragaz, cuptor cu microunde, aspirator; constatarea faptului că are o cotă de contribuţie de 100% la dobândirea bunurilor comune şi atribuirea întregii mase partajabile către reclamantă, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat, în esenţă, că părţile au fost căsătorite mai mulţi ani, iar după divorţ reclamanta a părăsit imobilul în cale au locuit împreună din cauza comportamentului pârâtului.

Cu un an înaintea căsătoriei, fiind minoră a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct viager cu un unchi de al său, fiind de acord ca pârâtul să figureze alături de ea în calitate de cumpărător.

Preţul menţionat în contract nu a fost niciodată plătit întrucât vânzătorii au fost rudele sale.

Pârâtul nu a avut nicio contribuţie la dobândirea bunurilor menţionate în contract, acesta fiind cunoscut ca un mare consumator de alcool, care obţinea venituri doar sporadic din munca cu ziua.

Pentru îmbunătăţirile aduse imobilului casă de locuit a apelat la sprijinul fratelui său care i-a trimis diverse sume de bani din Germania.

Cu banii puşi deoparte, din sumele aferente concediilor postnatale de care a beneficiat în urma naşterii celor doi copii ai părţilor, cu sumele trimise de fratele său, cu ajutorul familiei sale şi cu un credit contractat cu BCR a reuşit să cumpere bunurile mobile, fără ca pârâtul să aibă vreo contribuţie financiară la achiziţia acestora.

A precizat că dovezile privind primirea banilor de la fratele reclamantei au rămas în casă, iar pârâtul a spus că le-a pierdut.

(...)

Pârâtul a formulat întâmpinare la data de 18.08.2020, prin care a arătat că este de acord cu cererea de împărţire a bunurilor dobândite atât în timpul convieţuirii, cât şi în timpul căsătoriei, dar nu în cotele solicitate de reclamantă, ci în cote egale.

În ceea ce priveşte ieşirea din indiviziune asupra imobilului casa, anexă şi teren, înscris în CF a UAT R sub nr. 50436, a susţinut că afirmaţia reclamantei privind contribuţia sa la dobândirea acestor bunuri în cotă de 100 % este neadevărată.

A menţionat că la data dobândirii imobilului, pârâtul era fiind singurul care realiza venituri din muncă prestată în baza unui contract în Italia.

A precizat că în decursul timpului au fost efectuate o serie de îmbunătăţiri la imobilul casă de locuit, respectiv anvelopare/ izolare cu polistiren, montat uşă dublă la intrare, din PVC cu geam termopan, la cele două camere s-au montat uşi noi şi patru geamuri PVC cu geam termopan, s-a turnat şapă şi montat parchet într-o cameră, cea de-a doua cameră a fost transformată în dormitor cu bucătărie, s-a tras apă şi canalizare, s-a montat sobă de teracotă, în hol s-a turnat şapă, s-a montat gresie, au fost refăcuţi pereţii şi tavanul, a fost demolat un chiler alipit de casă, a fost edificată o cameră nouă din BCA, acoperită cu tablă zincată, s-a construit living, bucătărie, din BCA, cu placă din ciment.

De asemenea la anexa a turnat pardoseală din ciment.

A fost refăcut gardul împrejmuitor în sensul că au fost înlocuite leaţurile şi s-a montat tablă ondulată.

A solicitat ca şi aceste îmbunătăţiri să fie incluse în masa partajabilă.

(...)

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul reclamantei, expertizele de specialitate (fila 29-31).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu martori, părţile renunţând la proba cu interogatoriu.

Prin încheierea de principiu din data de 22.04.2021, instanța a constatat că masa partajabilă se compune din:

1. imobilul casa şi teren, înscris în CF a UAT R sub nr. 50436, compus din suprafaţa real măsurată de 1.166 mp teren curţi, construcţii şi arabil, casa de locuit, notată cu C 1, construită din paiantă, acoperită cu ţiglă, cu o suprafaţă construită la sol de 97 mp şi anexa - grajd notată cu C 2, construită din paiantă, acoperită cu ţiglă, cu o suprafaţă construită la sol de 47 mp, imobil situat în intravilanul comunei R, jud.

Vrancea, T 3, Pc 121, având număr cadastral 50436 N, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP Munteanu Simona Daniela sub nr. 2362/ 23.08.2010.

2. bunuri mobile: mobila sufragerie şi corp separat, mobila dormitor, mobila bucătărie, maşina de spălat automată, aragaz, cuptor cu microunde, aspirator.

A stabilit că părţile au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, cota fiecăruia fiind de 50%.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de 17.12.2011 şi au divorţat conform sentinţei civile nr. 1343/15.10.2020, pronunţată de Judecătoria Adjud în dosarul nr. 699/173/2020 (fila 62).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către BNP Munteanu Simona Daniela sub nr. 2362/ 23.08.2010, vânzătorii A M, M E şi M M au vândut minorei A N, reprezentată prin curatorul Coman Ionel şi cumpărătorului S M D, în indiviziune şi cote egale nuda proprietate pentru imobilul înscris în CF a UAT R sub nr. 50436, compus din suprafaţa de 1200 mp (real măsurată 1166 m.p.) teren curţi, construcţii şi arabil, una casă de locuit notată cu C1, construită din paiantă, acoperită cu ţiglă cu suprafaţa de 97 mp şi o anexă ( grajd), notată cu C2, construită din paiantă, acoperită cu ţiglă cu suprafaţa la sol de 47 m.p., imobil situat în com.

R, sat R, jud.

Vrancea, T. 3, P. 121.

Preţul a fost stabilit la suma de 6000 lei, achitat anterior semnării contractului.

S-a stipulat că preluarea în stăpânire de drept a imobilului de către cumpărători se va face la data încetării din viaţă a vânzătorului M E, care înţelege să îşi rezerve un drept de uz viager asupra imobilului (fila 16 şi urm., 91-92).

Părţile nu au avut poziţii divergente în ceea ce priveşte masa partajabilă ci cu privire la cota ce revine fiecăruia.

În acest sens au fost audiaţi martori, pentru a se stabili nivelul contribuţiei părţilor la dobândirea bunurilor comune, si a fost administrată proba cu înscrisuri.

Martorul G N, propus de reclamantă a arătat că rudele acesteia i-au vândut casa şi terenul în care locuieşte în prezent, bunicul său rezervându-şi un drept de uz viager.

La acel moment reclamanta avea 16 ani, fapt pentru care vânzarea s-a făcut şi pe numele pârâtului.

Nu a putut preciza care a fost preţul vânzării şi nici cine a plătit.

Părţile s-au cunoscut în Italia, iar când au revenit în ţară au locuit în casa respectivă, reclamanta s-a angajat la un restaurant, iar pârâtul lucra fără carte de muncă în construcţii.

S-a despărţit în urmă cu aproximativ un an, iar reclamanta s-a mutat în casa mamei sale din satul Angheleşti.

Nu cunoaşte dacă reclamanta a primit sume de bani de la fratele ei (fila 81).

Martora D L, propusă de reclamantă a arătat că ştie că între reclamantă şi unchiul său G a fost încheiat un contract vizând casa şi terenul ce face obiectul acţiunii, întrucât aceasta a avut grijă de el până la moarte.

Părţile au locuit împreună cu unchiul reclamantei în casa respectivă, fiind căsătorite.

Cunoaşte că reclamanta a lucrat la croitorie, apoi la un restaurant şi a obţinut venituri lunare.

Pârâtul lucra cu ziua în domeniul construcţiilor.

Reclamanta a luat bani cu împrumut de la bancă şi a efectuat mai multe îmbunătăţiri la casă.

Cunoaşte că reclamanta are un frate în Germania care îi trimitea bani lunar sau la două luni, prin bancă.

După separarea în fapt petrecută în urmă cu aproximativ un an reclamanta s-a mutat în casa mamei sale, cu ambii copii, unde nu are condiţii, iar pârâtul a rămas în casă.

Cu privire la imobil a precizat că ştie că a aparţinut unui unchi al reclamantei, Eugen, care l-a donat reclamantei pentru că a avut grijă de el.

Lucrările de îmbunătăţire a casei au fost efectuate de către pârât împreună cu colegii săi după terminarea programului de lucru.

Reclamanta le făcea mâncare şi nu ştie cine a plătit costul lucrărilor respective (fila 82).

Martorul D D E, propus de pârât a declarat că ştie că părţile au fost căsătorite şi că au fost plecate o perioadă în străinătate.

Când au revenit în ţară s-au stabilit în casa în care locuiesc şi în prezent, care a aparţinut bunicilor reclamantei şi a fost locuită de un unchi al acesteia, G.

Casa a fost vândută părţilor de către rudele reclamantei, iar unchiul acesteia a locuit împreună cu părţile în acest imobil până la moarte.

Ambele părţi au avut grijă de acesta.

La rugămintea reclamantului, când trăia G, a efectuat mai multe lucrări de construcţii la casă.

A montat rigips pe pereţi, i-a geltuit şi văruit, a schimbat uşile interioare, a aplicat adeziv peste polistirenul montat la exterior de către pârât.

A fost plătit de către pârât, iar reclamanta le făcea mâncare.

În urmă cu aproximativ 8 luni părţile s-au despărţit, în casă rămânând pârâtul.

Acesta a lucrat în Italia cu contract de muncă iar de când a revenit în ţară a lucrat la numitul A F în domeniul construcţiilor.

Reclamanta a contractat un împrumut pentru achitarea mobilei din bucătărie înainte de naşterea primului copil, ulterior nu a mai lucrat.

Acesta a precizat că la încheierea contractului dintre părţi şi G era de faţă când pârâtul a dat rudelor reclamantei suma de 5000 lei (fila 83).

Martorul A Ş, propus de către pârât a declarat că a lucrat împreună cu pârâtul în domeniul construcţiilor mai mulţi ani, inclusiv în Italia.

Prin anul 2010 l-a împrumutat pe martor cu suma de 2000 euro.

A precizat că a fost de faţă când pârâtul şi rudele reclamantei au mers la notariat pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru casa şi terenul în care au locuit părţile şi cunoaşte că ambele părţi au contribuit la plata preţului.

Cunoaşte că acestea au dat unei mătuşi un televizor şi un frigider.

A precizat că a fost în casa respectivă şi a ajutat la cumpărarea materialelor de construcţii folosite de către părţi pentru a edifica încă o cameră pentru unchiul pe care s-au angajat să îl întreţină, au schimbat tâmplăria casei, uşile interioare, au montat parchet, au pus rigips pe pereţi, au zugrăvit, au izolat casa pe exterior şi în urmă cu 4 ani au refăcut gardul la drum.

Nu l-a ajutat pe pârât, care a efectuat nemijlocit lucrările de construcţii, probabil ajutat de alte persoane.

După despărţirea părţilor în urmă cu doi ani nu s-au mai efectuat lucrări de îmbunătăţire la imobil.

Nu a putut preciza dacă fratele reclamantei a trimis bani din străinătate.

Cunoaşte că reclamanta a lucrat la un restaurant până la naşterea copiilor, însă ulterior nu a mai lucrat (fila 5 vol. 2).

La solicitarea instanţei BCR SA, a comunicat faptul că pârâtul nu deţine şi nu a deţinut conturi la această bancă, iar reclamanta figurează cu două contracte de credit, tip card de credit, prima extragere fiind efectuată la data de 11.02.2014 şi cu un împrumut tip clasicont cu descoperire de cont, folosit prima dată la 30.03.2013.

Plafonul acordat pentru primul împrumut a fost de 1700 lei, iar pentru cel de al doilea de 3500 lei.

Tipurile de împrumut nu sunt însoţite de grafic de rambursare, pentru că reprezintă linie de credit pe contul curent.

Din extrasele de cont reiese faptul că din ambele conturi au fost extrase diverse sume de bani, atât anterior divorţului, cât şi ulterior, totalul tranzacţiilor efectuate în primul cont fiind de 8.530 lei, iar în cel de al doilea cont de 72.944,16 lei.

De asemenea, pârâta a depus 4 chitanţe ce par a fi eliberate de Money Gram, ilizibile, din care se poate observa cu greu faptul că Mihalache Cristian a trimis reclamantei S N sume de bani cuprinse între 270 euro şi 320 euro, fără a putea fi desluşită data emiterii acestor chitanţe (fila 125 şi urm. vol.1).

A mai anexat contractul individual de muncă nr. 112/23.06.2020, încheiat între reclamantă şi SC Z Impex SRL, precum şi un set de fotografii din locuinţă, care prezintă dezordinea interioară (fila 129 şi urm. vol. 1).

Alte înscrisuri din care să reiasă veniturile obţinute în timpul căsătoriei nu a mai depus la dosar.

Pârâtul a depus înscrisuri din care reiese că a absolvit cursurile de ucenicie în meseria de zidar, în Italia şi că a fost angajat la o societate din Italia în cursul anilor 2009-2010.

De asemenea a depus contractul de împrumut în sumă de 6000 euro încheiat cu Unicredit Banc, încheiat în cursul anului 2009, rambursabil în 34 rate.

Din cuprinsul actului reiese că solicitantul a fost angajat prima dată în noiembrie 2008, contractul de muncă expirând în luna octombrie 2013 (fila 65 şi urm.).

A mai depus înscrisuri emise de Institutul Naţional al Asigurărilor împotriva Accidentelor de Muncă din Italia, din care reiese că a fost remunerat în perioada noiembrie 2009-noiembrie 2010 cu suma de aproximativ 1000 euro lunar (fila 75 şi urm, vol. 1).

Coroborând materialul probator, instanţa reţine că părţile au fost căsătorite între anii 2011-2020.

Anterior căsătoriei au dobândit prin contract de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct viager dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 1166 m.p. teren, asupra unei case C1 şi asupra unei anexe C2, situate în com.

R, sat R, jud.

Vrancea.

În timpul căsătoriei ambele părţi au realizat venituri.

Reclamanta a lucrat o perioadă în domeniul croitoriei şi apoi la un restaurant, pentru ca după naşterea primului copil să se ocupe doar de creşterea celor doi copii şi de gospodărie.

Pârâtul a lucrat în Italia până în anul 2010, iar după reîntoarcerea în ţară a lucrat fără carte de muncă în domeniul construcţiilor.

Tot în timpul convieţuirii părţile au efectuat o serie de îmbunătăţiri la imobilele construcţii şi au cumpărat mai multe bunuri mobile, asupra cărora nu au existat divergenţe.

În ceea ce priveşte cotele de contribuţie, părţile au avut o poziţia contradictorie, reclamanta solicitând să se constate că a avut o contribuţie de 100 % iar pârâtul a solicitat cote egale.

În drept (...)

Referitor la cota de contribuţia a soţilor la dobândirea bunurilor comune, după cum s-a recunoscut în mod unanim în doctrina și practica judiciară, pentru stabilirea cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune se iau în considerare veniturile obținute de soți, aportul pe care fiecare l-a adus cu bunuri proprii la realizarea bunurilor comune, munca prestată de soție/soț în gospodărie, participarea la îndeplinirea sarcinilor specifice căsătoriei sau plata datoriilor comune, efortul depus de unul dintre soți pentru conservarea și menținerea bunurilor în comunitate, etc.

Reclamanta a susţinut că rudele sale au dorit să îi doneze imobilele teren şi construcţii, care fac obiectul contractului de vânzare-cuprare autentificat sub nr. 2362/ 23.08.2010, acesta fiind de fapt o donaţie simulată, având în vedere că preţul menţionat nu a fost plătit.

Ca urmare, acest bun este bunul său propriu, dobândit anterior căsătoriei.

Instanţa reţine că acest contract reprezintă un înscris autentic, în accepţiunea art. 269 C. proc. civ., şi face deplină dovadă, până la declararea sa ca fals cu privire la constatările personale ale celui care a autentificat înscrisul, conform art. 270 alin. 1 C. proc. civ..

Contractul a fost autentificat de către un birou notarial, în condiţiile legii, iar reclamanta sau alte persoane nu au denunţat înscrisul ca fiind fals.

Ca atare, instanţa nu poate primi afirmaţiile reclamantei conform cărora suma de bani ce a constituit preţul imobilului nu a fost plătită de vreme ce s-a stipulat în contract acest aspect, părţile însuşindu-şi menţiunea prin semnarea actului.

Cât timp contractul nu a fost desfiinţat, chiar şi în parte, acesta produce efecte depline, situaţia juridică consfinţită de acesta fiind opozabilă părţilor din cauză.

În consecinţă, instanţa nu poate decât să constate că bunul imobil ce face obiectul contractului de vânzare autentificat sub nr. 2362/ 23.08.2010, este bun comun al părţilor, dobândit anterior căsătoriei, în cote egale.

Referitor la bunurile mobile enumerate de reclamantă, despre care afirmă că au fost cumpărate doar prin eforturi proprii, pârâtul neavând nicio contribuţie, instanţa reţine că niciuna din părţi nu a depus înscrisuri şi nici nu au furnizat probe concrete din care să reiasă data achiziţionării bunurilor, valoarea acestora, modalitatea de intrare în patrimoniului soţilor şi sursele de finanţare.

Deşi reclamanta a afirmat că doar ea a obţinut venituri în timpul căsătoriei, înscrisurile depuse de pârât şi martorii audiaţi în cauză o contrazic, întrucât s-a probat că şi pârâtul a obţinut venituri anterior căsătoriei, în urma muncii legale prestate pe teritoriul Italiei şi ulterior, după căsătorie, în România, în domeniul construcţiilor, fără forme legale de muncă, în acest sens relevante fiind înscrisurile depuse de către petent referitoare la nivelul veniturilor obţinute în Italia şi declaraţiile martorilor D D E şi A Ş.

Chiar şi în condiţiile în care nu a fost angajat cu contract de muncă, s-a dovedit faptul că acesta muncea cu ziua în domeniul construcţiilor şi a obţinut venituri, cel puţin la nivelul salariului minim garantat.

Pârâta a lucrat (nu s-a dovedit dacă în mod continuu sau cu intermitenţe) până în anul 2014, când s-a născut primul copil, iar ulterior s-a ocupat doar de ce i doi copii şi de gospodărie.

Reclamanta a susţinut că a primit diverse sume de bani de la fratele ei din Germania, aspect confirmat de martorul Drug Lucica şi parţial de chitanţele emise de Money Gram depuse de reclamantă.

Cu toate acestea, instanţa reţine că reclamanta a făcut dovada doar a unui număr de 4 astfel de trimiteri, în cuantum total de până în 1200 lei, valoare care nu o îndreptăţeşte pe reclamantă să pretindă că doar ea a susţinut financiar familia şi investiţiile efectuate în timpul căsătoriei, mai ales că timp de 6 ani nu a dovedit prin nicio probă că a obţinut venituri periodice (între anii 2014-2020).

Referitor la cele două linii de credit contractate de reclamantă în timpul căsătoriei, active şi în prezent, instanţa reţine că fondurile obţinute în urma folosirii cardurilor de credit nu pot constitui temei faptic sau juridic pentru a justifica o cotă de 100% la achiziţionarea bunurilor mobile.

Acestea, chiar dacă au fost contractate de către reclamantă în nume personal, fiind iniţiate în timpul căsătoriei, reprezintă o datorie comună a soţilor, conform prevederilor art. 315, C. civ., având în vedere că nu s-a făcut dovada faptul că sumele de bani au fost folosite în mod exclusiv de către reclamantă sau că rambursarea a fost efectuată doar de către ea, din surse proprii de finanţare.

Este adevărat că reclamanta figurează cu debite în ambele contracte de credit, însă se poate observa că au fost extrase sume de bani din conturi şi după desfacerea căsătoriei şi, cum nu s-a probat momentul cumpărării bunurilor mobile, nu se poate stabili dacă sumele extrase au fost destinate achiziţionării bunurilor, dacă acestea au fost restituite în timpul căsătoriei, ori dacă sumele de bani au fost folosite în alte scopuri.

Cum nu s-a solicitat includerea în masa partajabilă şi a pasivului, instanţa va trata aceste împrumuturi ca elemente ce au generat venituri pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei.

Ca urmare, instanţa nu va lua în considerare aspectele invocate de reclamantă referitoare la contribuţia sa exclusivă şi la sprijinul financiar primit din partea fratelui său, acestea nefiind dovedite decât parţial prin probele administrate.

Pârâtul a susţinut că a efectuat mai multe îmbunătăţiri la casa de locuit, aspect confirmat de către martorii audiaţi în cauză, însă acestea au fost începute şi finalizate în timpul căsătoriei.

După separarea în fapt nicina din părţi nu a mai adus plus valoare casei sau terenului aferent, aşa încât instanţa nu poate deduce din valoarea bunurilor partajabile eventualele îmbunătăţiri efectuate de către pârât.

Acesta a probat că a lucrat singur, sau ajutat de diverse persoane pentru a spori confortul locuinţei, însă cum aceste lucrări s-au încadrat din punct de vedere temporal în perioada căsătoriei, nu pot fi tratate separat, în cel mai bun caz putând afecta cota de contribuţie a soţilor.

Aceste îmbunătăţiri vor fi avute în vedere de către expertul în construcţii ce va fi desemnat de instanţă aleatoriu, în şedinţa publică, prin stabilirea valorii actuale a imobilului casă de locuit ce va fi inclus în masa partajabilă.

În plus, pârâtul nu a înţeles să solicite instanţe să constate existenţa unui drept de creanţă, pe cale reconvenţională, susţinerile sale referitoare la îmbunătăţiri fiind tratate ca apărări de fond.

Aplicând prevederile legale situaţiei concrete, instanţa reţine că bunurile enumerate mai sus au fost dobândite în timpul căsătoriei, părţile neputând face dovada că acestea sunt bunurile proprii ale unuia dintre foştii soţi.

De asemenea, nu au fost administrate probe din care să reiasă faptul că unul dintre soţi a avut o contribuţie sporită la dobândirea bunurilor.

Este adevărat că pârâtul a fost cel care a obţinut venituri pe o perioadă mai îndelungată de timp, însă reclamanta a fost cea care s-a ocupat de creşterea copiilor şi de munca în gospodărie.

Astfel instanţa reţine că cei doi soţi au avut o contribuţie egală de ½, la dobândirea bunurilor aflate în indiviziune.

(...)

Potrivit art. 676 C. civ. „(1) Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar.

Aplicând dispoziţiile legale, în materie, instanța constată că acţiunea este admisibilă, urmând a dispune ieşirea din indiviziune a părţilor.

La ultimul termen de judecată reclamanta a arătat că renunţă la partajarea bunurilor mobile, iar pârâtul, prin reprezentant a arătat că este de acord cu această solicitare, instanța urmând a lua act de manifestarea de voinţă a reclamantei, conform prevederilor art. 406 C. proc. civ..

Pentru a se stabili modalitatea concretă de formare şi atribuire a loturilor, instanța a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcţii, de către expertul Seciu Nicolae, onorariul, în cuantum, de 800 lei fiind achitat de reclamantă (fila 84).

Expertul a identificat construcţiile care fac obiectul partajului şi a stabilit că imobilul casă de locuit cu suprafaţa utilă de 44,35 mp valorează 20.937 lei, grajdul cu suprafaţa utilă de 38,40 mp nu are valoare economică, fiind în stare avansată de degradare, camerele 4 şi 5 care intră în compunerea casei, aflate în fază constructivă, valorează 3450 lei, iar îmbunătăţirile aduse imobilului în timpul căsătoriei sunt în cuantum de 5.115 lei, Astfel, valoarea construcţiilor şi a îmbunătăţirilor se ridică la suma de 29.502 lei.

Deşi expertul a evaluat şi suprafaţa de teren aferentă, instanța nu va lua în considerare concluziile expertului, având în vedere că în cauză a fost efectuată şi o expertiză topometrică, expertul desemnat în acest sens fiind mai calificat pe domeniul respectiv, evaluarea făcută de acesta urmând a fi avută în vedere de instanţă.

Expertul în specialitatea construcţii a arătat că imobilele nu sunt comod partajabile în natură şi a propus o singură variantă de lotizare în sensul atribuirii construcţiilor către reclamanta S N, cu obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzătoare către pârât (fila 98 şi urm).

În cauză a fost dispusă o expertiză în specialitatea topometrie, efectuată de către expertul Pătraşcu Ovidiu, onorariul, în cuantum de 800 lei, fiind achitat de către pârât (fila 90, vol. 2).

Expertul a măsurat terenul care face obiectul partajului şi a constatat că acesta are o suprafaţă de 1157 mp, fiind situat în com. R, jud. Vrancea, T. 3, P. 121, înscris în CF nr. 50436 R. Pe acest teren se găseşte două construcţii şi o anexă.

Expertul a evaluat terenul la suma de 20.045 lei şi a propus o singură variantă de lotizare, în sensul atribuirii terenului către reclamantă, cu obligarea acesteia la plata către pârât a sumei de 10.023 lei, cu titlu de sultă (fila 129 şi urm.)

Părţile nu au formulat obiecțiuni la nici una din expertizele efectuate în cauză, ambele achiesând la variantele de lotizare propuse de către experţi.

În consecință, instanța va atribui reclamantei întreaga masă partajabilă şi o va obliga la plata unei sulte compensatorii către pârât în cuantum de 24.773,50 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În concordanţă cu prevederile art. 455 C. proc. civ., în cazul coparticipării procesuale pasive cheltuielile de judecată vor fi suportate de către toţi copărtaşii în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.

Având în vedere că în procesele de partaj, în care părţile sunt şi reclamanţi şi pârâţi, ele suportă împreună cheltuielile de judecată, în afară de cele provocate prin cereri neîntemeiate ale uneia din părţi, acestea având o dublă calitate, iar soluţia de ieşire din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor, reţinând că obiectul acţiunii este indivizibil, se impune suportarea cheltuielilor de judecată în raport de valoarea pretenţiilor admise şi potrivit cu cota ce revine fiecăruia.

Se constată că reclamanta a efectuat cheltuieli în cuantum de 2090 lei, constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 1290 lei şi onorariul expertului în construcţii 800 lei.

Pârâtul a efectuat cheltuieli în cuantum total de 2480 lei, constând în: 800 lei onorariul expertului topo şi 2000 lei onorariul avocaţial.

Astfel, părţile au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 4570 lei.

Fiecare parte trebuie să contribuie la cheltuielile de judecată în măsura cotei deţinută, de 1/2, respectiv suma de 2.285 lei.

În consecinţă, instanţa va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 195 lei.

Având în vedere natura juridică diferită a sumelor datorate de părţi (sultă şi cheltuieli de judecată), instanţa nu le va cumula/compensa, părţile putând să facă acest lucru la momentul efectuării plăţii efective.

Având în vedere valorile imobilelor stabilite de cei doi experţi desemnaţi în cauză, inatanţa a recalculat taxa judiciară de timbru, conform prevederilor art. 5, alin. 2, din OUG nr. 80/2013 şi a constatat că aceasta este în cuantum de 2477,35 lei, din care reclamanta a achitat suma de 1290 lei, rămânând de plată suma de 1187,35 lei.

Cum ambele părţi trebuie să contribuie în mod egal la efortul financiar, instanța va obliga fiecare parte să plătească statului suma de 748,30 lei fiecare cu titlul de diferenţă de taxă de timbru.