Decizie nr. 236 din 15.03.2021

INSTANŢA,

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2321/173/2021, din data de 30.08.2021, reclamanta, B G M, , în contradictoriu cu pârâtul, B A, a solicitat instanţei să desfacă căsătoria încheiată între părţi din culpa pârâtului, sau prin acord, să încuviinţeze să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „P”, ca autoritatea părintească asupra minorilor B D Ş, şi B R A, , să fie exercitată exclusiv numai de către mamă, să se stabilească locuinţa minorilor la domiciliul mamei şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că părţile s-au căsătorit la data de 28.04.2007 şi că au împreună 2 copii minori. În timpul căsniciei au locuit în com. Tănăsoaia, jud. Vrancea, iar din data de 25.07.2021 sunt separaţi în fapt.

Pârâtul, în urmă cu aproximativ 7 ani, a început să consume alcool, provoca adesea scandaluri acasă şi o lovea din ce în ce mai des pe reclamantă, în ultima perioadă.

Uneori era violent şi cu cei doi copii.

În ziua de 25.07.2021 părţile s-au certat, iar pârâtul a lovit-o pe reclamantă cu pumnii, apoi cu muchia unei securi.

A intervenit fiul cel mare al părţilor însă l-a lovit şi pe acesta.

Pârâtul a fost îndepărtat de către fratele său, aşa încât reclamanta şi cei soi copii au reuşit să plece din locuinţa comună.

În ziua de 30.07.2021 a revenit acasă pentru a-şi lua lucrurile personale, iar pârâtul i-a cerut să se întoarcă, iar în urma refuzului reclamantei a ameninţat-o cu moartea şi i-a luat telefonul.

La solicitarea mamei reclamantei, care a constatat că aceasta nu răspunde la telefon, a intervenit poliţia, împotriva pârâtului fiind emis un ordin de protecţie pe o perioadă de 5 luni, prin care i s-a interzis să se apropie la mai puţin de 100 m. de reclamantă, de copii şi de locuinţa părinţilor acesteia din com.

Gohor.

De creşterea copiilor s-a preocupat reclamanta, pârâtul comportându-se bine cu copiii doar când nu era sub influenţa alcoolului, fiind adesea agresiv cu ei, aşa încât se tem, de el.

(...)

Pârâtul a formulat întâmpinare la data de 13.10.2021, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, iar în subsidiar a cerut desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, stabilirea domiciliului minorilor la locuinţa mamei, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, stabilirea unui program de legături personale a pârâtului cu minorii, stabilirea unei pensii de întreţinere prin raportare la venitul minim pe economie, revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, cu plata cheltuielilor de judecată.

Şi-a cerut iertare soţiei sale pentru incidentul produs în luna iulie 2021, care a fost generat tot de către aceasta şi a precizat că îşi doreşte să continue relaţia de familie.

Dacă nu se poate doreşte să ţină legătura cu fii săi, pentru că s-a preocupat întotdeauna de bunăstarea acestora.

Timp de 7 ani a lucrat în străinătate şi a trimis periodic sume de bani pentru familia sa.

Este nemulţumit că soţia sa a obţinut un ordin de protecţie împotriva sa, pentru că el nu a vrut decât să o ajute atunci când a plecat pe jos cu copiii de acasă, sens în care a închiriat o maşină şi intenţiona să îi ducă pe toţi la părinţii reclamantei, însă aceasta a solicitat sprijinul poliţiei.

Ca atare doreşte să i se admită un program de legături personale cu minorii.

(...)

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 28.04.2007, căsătoria fiind înregistrată la Primăria com. Tănăsoaia la nr. 5/28.04.2007 (fila 6).

Din căsătorie au rezultat minorii B D Ş, născut la data de 20.12.2009 şi B R A, născut la data de 26.07.2016 (fila 7, 8).

Reclamanta a depus la dosar sentinţa civilă nr. 1146/03.08.2021, emisă de Judecătoria Adjud în dosarul nr. 2052/173/2021, prin care s-a dispus emiterea unui ordin de protecţie a victimei B G M, împotriva agresorului B A, acestuia fiindu-i interzis să se apropie la mai puţin de 100 m. de reclamantă, de copii şi de locuinţa părinţilor acesteia din com.

Gohor (fila 10-12).

Martorul B P, tatăl pârâtului, a precizat că ambele părţi obişnuiau să consume băuturi alcoolice, iar reclamanta avea un comportament agresiv faţă de soţul său.

A prezentat o situaţie din luna septembrie 2021 când aceasta a aruncat cu un scaun către pârât, pe care acesta l-a prins înainte de a fi lovit.

Ulterior aceasta a părăsit locuinţa comună cu cei doi copii şi a mers la mama sa.

Părţile se certau, însă pârâtul avea un comportament liniştit, nu a creat probleme în comunitate şi chiar dacă martorul s-a mai certat cu fiul său, l-a iertat.

De copii se ocupau ambele părţi, pârâtul fiind ataşat de copiii săi, cu care doreşte să aibă relaţii în continuare.

Niciuna din părţi nu avea serviciu şi trăiau din sprijinul statului şi creşteau animale (fila 71).

Martora P V, a declarat că părţile s-au căsătorit în urmă cu 15 ani şi că au doi copii.

Pârâtul a început să consume băuturi alcoolice după naşterea primului copil şi era foarte gelos, devenind agresiv atât cu soţia sa cât şi cu persoanele bănuite că au relaţii cu reclamanta.

Pe fiul său mai mare l-a lovit de mai multe ori.

În luna iulie 2021 părţile s-au certat, iar pârâtul şi-a lovit soţia şi pe fiul cel mare cu securea.

Reclamanta a părăsit locuinţa comună împreună cu cei doi copii şi au mers pe jos peste 6 km, stabilindu-se la locuinţa martorei.

Toţi erau speriaţi, iar copilul mai mare i-a spus că tatăl său a vrut să îl omoare.

Martora a văzut personal când pârâtul se culca seara cu cuţitul la cap şi îl împungea pe fiul său cel mare spunându-i că nu este copilul lui şi că în va omorî dacă nu pleacă la bunici.

De la momentul separării pârâtul nu a trimis nimic copiilor săi.

Aceştia sunt înscrişi la şcoală în com.

Gohor.

Veniturile familiei proveneau din ajutorul social şi din gospodăria proprie, de care se îngrijea reclamanta şi copilul mai mare.

Minorii nu vor să vorbească cu tatăl lor, care le-a spart telefoanele, iar când o sună pe martoră vorbeşte foarte urât.

Consideră că nu poate fi continuată căsnicia din cauza comportamentului violent al pârâtului (fila 56).

Din referatul de anchetă socială efectuat de reprezentanţii Autorităţii Tutelare Gohor a reieşit că reclamanta şi minorii locuiesc în prezent în casa părinţilor reclamantei, formată din 3 camere, bucătărie, baie, modest mobilate, dar întreţinute corespunzător.

Veniturile familiei provin din pensiile bunicilor materni în cuantum total de 1800 lei (fila 22).

Ancheta socială efectuată la locuinţa pârâtului a reliefat faptul că acesta este cunoscut în localitate ca o persoană violentă, consumatoare de alcool.

Imobilul în care a locuit familia B este proprietatea părinţilor pârâtului şi este compus din 4 camere, decent mobilate.

Este conectat la reţeaua electrică, apa fiind în regim propriu, iar încălzirea de face cu sobe pe lemne.

Părinţii pârâtului sunt în vârstă şi bolnavi.

Colectivul de anchetă a propus stabilirea domiciliului minorilor la mamă (fila 65).

Din probatoriul administrat, instanţa constată că vina în destrămarea căsniciei revine pârâtului, care nu a înţeles în mod corespunzător care sunt obligaţiile unei căsnicii.

Provocarea unor scandaluri la care asistau şi copii, folosirea de cuvinte şi gesturi jignitoare, nepotrivite la adresa soţiei, recurgerea la agresiuni fizice, de natură a o determina pe reclamantă să părăsească domiciliul conjugal şi să solicite sprijinul autorităţilor, atât pe cale penală cât şi pe cale civilă, constituie suficiente motive care să indice instanţei faptul că pârâtul se face vinovat de destrămarea legăturilor sentimentale între cei doi, aspect care a condus, în final, la imposibilitatea continuării traiului în comun.

În acest sens, instanța reține că împotriva pârâtului au fost emise două ordine de protecţie, în dosarul nr. 2052/173/2021 şi 2070/173/2021, prin care i s-a interzis să se apropie de soţie şi copii, respectiv faţă de tatăl său, Bozianu Petrache.

Pârâtul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 175/17.12.2021 cu închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru comiterea mai multor infracţiuni cu violenţă, precum şi pentru încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie (fila 33 şi urm).

Ca urmare, instanța va înlătura parţial depoziţia martorului propus de pârât, B P, ca nesinceră, în ceea ce priveşte caracterizarea făcută pârâtului, având în vedere că s-a dovedit comportamentul agresiv al acestuia atât faţă de familie, inclusiv faţă de martor, dar şi în comunitate – anchetele sociale, ordinele de protecţie.

Astfel, instanța reține că pârâtul are o fire agresivă şi nu se poate cenzura de la comiterea unor acte de violenţă, ţintele sale fiind soţia, dar şi ceilalţi membri ai familiei.

Deşi cunoştea faptul că i s-a interzis orice contact cu familia, acesta nu a respectat dispoziţiile instanței şi a încălcat cu bună ştiinţă interdicţiile impuse, aspect care reliefează instanței faptul că pârâtul îşi încalcă cu uşurinţă orice angajamente pe care le-ar putea lua, fiind justificată temerea reclamantei faţă de pârât.

În consecinţă, instanţa va admite capătul de cerere al reclamantei privind desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 28.04.2007, înregistrată la Primăria com. Tănăsoaia la nr. 05/28.04.2007, din culpa pârâtului.

În temeiul art. 383, alin. 3 C. civ., întrucât între părţi nu a intervenit o înţelegere, instanţa va încuviinţa ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „P”.

În ceea ce priveşte capătul cererii referitor la autoritatea părintească, instanţa reţine că potrivit art. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie.

Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Este obligatorie implicarea familiei în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.

Instanţa are în vedere şi art. 36 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 conform căruia exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

Alineatul 7 din acelaşi articol prevede că se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

În situaţia concretă, instanţa reţine că s-a dovedit faptul că pârâtul a avut un comportament mai mult decât agresiv faţă de soţia sa, manifestările reprobabile având loc şi în prezenţa copiilor (declaraţii martor P V, ancheta socială efectuată la domiciliul său, susţinerile minorului B D Ş).

Nu poate fi trecut cu vederea faptul că reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal şi să se mute într-o altă localitate, pentru ca pârâtul să nu poată ajunge la ea cu uşurinţă.

De asemenea, trebuie reţinută şi poziţia minorului D-Ş, care a arătat în mod explicit faptul că tatăl său, pe fondul consumului de băuturi alcoolice provoacă scandaluri la domiciliu aproape în fiecare seară.

Acesta a prezentat un incident când minorul a intervenit pentru a-şi apăra mama, iar tatăl său l-a lovit cu securea.

A precizat că în prezent se simte în siguranţă aproape de mama sa, este liniştit şi nu doreşte să locuiască cu tatăl său pentru că se teme de acesta (fila 31).

Declaraţiile martorului B P, care a afirmat că ambele părţi consumau băuturi alcoolice, nu se coroborează cu niciuna din probele administrate în cauză, instanța considerând atitudinea acestui martor ca subiectivă, părtinitoare, în favoarea pârâtului.

Având în vedere probatoriul administrat, instanţa consideră că a fost dovedită atitudinea agresivă a pârâtului faţă de soţie şi copiii săi, așa încât este în interesul superior al minorilor admiterea cererii de exercitare exclusivă de către unul dintre părinţi, a autorităţii părinteşti, atunci când celălalt părinte (pârâtul) are un comportament faţă de minor care are ca şi consecinţe periclitarea dezvoltării fizice, psihice, spirituale, morale sau sociale a copilului, situaţie care a fost dovedită în cauză.

Este de reţinut faptul că minorul audiat de instanţă resimte o temere faţă de pârât, nu doreşte să aibă legături cu acesta şi a precizat că se simte mult mai bine de când s-a mutat în casa bunicii materne.

În aceste condiţii şi faţă de dispoziţiile art. 398 al.1 Cod civil şi art. 36 al.7 Legea 272/2004 se constată că riscurile pe care le prezintă pârâtul, cel puţin temporar pentru aceştia raportat la situaţia actuală personală, constituie motive temeinice pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către reclamantă, pârâtul păstrând oricum drepturile prevăzute de art. 398 al.2 Cod civil..

Pe calde consecinţă, instanţa va stabili domiciliul minorilor la mamă, aceasta fiind ajutată, conform celor arătat de reprezentanţii autorităţii tutelare, de către bunicii materni, condiţiile locative şi materiale fiind corespunzătoare.

Instanţa aminteşte prevederile art. 403 C. civ., care stipulează că „în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.”

Astfel, pârâtul va avea posibilitatea ca în condiţiile în care survin alte elemente de fapt sau de drept care să modifice actuala stare, să solicite schimbarea măsurilor luate de instanţă.

Referitor la capătul cererii privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere, instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 529 Cod civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la 1/4 din venitul său lunar net pentru un copil, 1/3 pentru 2 copii şi 1/2 pentru 3 sau mai mulţi copii.

Art. 525 Cod civil, prevede că minorul se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.

Minorul este prezumat de lege ca fiind în stare de nevoie.

Din probatoriul administrat reiese că pârâtul nu este angajat, fapt pentru care, instanţa îl va obliga la plata către reclamantă, în favoarea minorilor B D Ş, născut la data de 20.12.2009 şi B R A, născut la data de 26.07.2016, a unei pensii de întreţinere în cuantum de 1/6 pentru fiecare din salariul minim net pe economie, lunar, începând cu data introducerii acţiunii, 30.08.2021 şi până la majoratul minorilor.

Având în vedere atitudinea pârâtului faţă de familia sa şi poziţia fiului cel mai mare, instanța consideră că la acest moment nu este oportun ca pârâtul să aibă o relaţie apropiată fizic cu cei doi minori, aceştia resimţind o stare de temere faţă de tatăl lor, fapt pentru care va respinge cererea pârâtului de încuviinţare a unui program de legături personale cu fiii săi.

Cu toate acestea, va putea să îi contacteze telefonic, sau chiar direct, cu acordul lor şi, dacă va demonstra în viitor că nu mai reprezintă un pericol pentru ei, va putea solicita stabilirea unui program de vizită.

Întrucât cererea de chemare în judecată va fi admisă integral, în temeiul art. 453, alin. 1 C. proc. civ. instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei, constând în taxa judiciară de timbru.