Sentință penală nr. 2 din 12.01.2024

Sentinţa penală nr. 2 / 12 Ianuarie 2024

Tentativă la infracţiunea de omor. Nereţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării.

Prin rechizitoriul emis la data de 05.07.2023, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, înregistrat pe rolul Tribunalului Galați la data de 05.07.2023 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul H.G., pentru săvârşirea infracțiunilor de tentativă la omor asupra unui membru de familie, faptă prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal în referire la art. 199 alin. 1 Cod penal şi lovirea sau alte violențe asupra unui membru de familie, faptă prevăzută de art. 199 alin. 1 Cod penal în referire la art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin actul de sesizare, s-a reţinut în sarcina inculpatului H.

G., că, la data de 11.06.2023, în timp ce se afla în curtea locuinţei comune, i-a aplicat, în mod repetat, mamei sale, persoana vătămată H.

M., lovituri cu o lopată, în zona capului, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7 – 9 zile de îngrijiri medicale, acţiunea agresivă fiind oprită de intervenţia martorului T.

T..

De asemenea, în sarcina inculpatului H.

G. s-a reţinut că, la sfârşitul lunii mai 2023, în timp ce se afla în curtea locuinţei comune, a lovit-o pe mama sa, persoana vătămată H.

M., cu un ciocan, în zona piciorului, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 2 – 3 zile de îngrijiri medicale.

În faţa instanţei, la termenul din data de 22.11.2023, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul H.B. a solicitat ca judecata să se efectueze în procedura abreviată.

Instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului H.B., reţinând că acesta nu recunoaşte în totalitate faptele descrise în rechizitoriu, astfel cum prevăd dispozițiile art. 349 alin. 2 și art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, dispunând efectuarea cercetării judecătoreşti în procedura de drept comun.

La termenul de judecată din data de 22.11.2023, persoana vătămată H.M. a învederat instanței, că înţelege să-şi retragă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului H.

G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovirea sau alte violențe asupra unui membru de familie, faptă prevăzută de art. 199 alin. 1 Cod penal în referire la art. 193 alin. 2 Cod penal.

În cursul urmăririi penale, inculpatul H.B. a susținut că și-a lovit mama, în cauză pe persoana vătămată, cu lopata, din greșeală, acesta dorind doar să închidă poarta cu ajutorul lopeții.

În momentul imediat următor a observat-o pe persoana vătămată că s-a dat la o arte, s-a pus jos și a început să strige ”Văleu derbedeule, golanule, mă omori”!

Într-o clipă, nu ştie de unde, a apărut T.

T., care i-a spus: ”Ce faci, mă?” şi i-a dat două palme.

Tot acesta i-a luat lopata şi a plecat spre casa lui.

El s-a sprijinit de gard, apoi s-a dus în casa lui, iar mama sa în casa ei.

În cursul judecății, inițial inculpatul H.G. a susținut că, în concret, a închis poarta de la grădină, trăgând-o cu lopata pe care o avea în mână şi chiar în acel moment a auzit-o pe mama sa spunând: „Văleu, animalule, derbedeule”! şi a văzut-o căzută la nivelul solului.

Mai exact, mama sa s-a pus singură jos şi i-a reproşat că a lovit-o în cap, dar nu i-a spus cu ce a lovit-o.

Inculpatul a revenit şi a aratat că de fapt, a lovit-o pe mama sa cu lopata, a văzut când efectiv i-a dat cu lopata în cap, însă nu a avut această intenţie.

Nu a apucat să vadă exact în ce stare era mama sa, întrucât, imediat, lângă el a apărut T.

T., un vecin, despre care nu ştie cum a ajuns acolo.

Acesta i-a dat două palme, l-a înjurat şi l-a întrebat ce are cu mama sa.

A lăsat-o pe mama sa jos, lângă vecin, şi a mers în casa lui.

Ulterior, a observat că vecinul a ajutat-o pe mama sa să meargă în casa ei, iar la scurt timp au venit organele de poliţie, dar nu ştie cine le-a anunţat.

Analizând coroborat probele administrate în cauză, Tribunalul Galați a reținut că, acestea conduc la concluzia certă că, la data de 11.06.2023, în timp ce se afla în curtea locuinţei comune, mai exact în cultura de viță de vie, inculpatul i-a aplicat mamei sale, persoana vătămată H.

M., o lovitură cu o lopată, în zona capului, în regiunea parieto-occipitală dreaptă, producându-i o leziune traumatică.

Imediat, inculpatul a ridicat lopata și a aplicat o nouă lovitură persoanei vătămate în direcția capului, însă aceasta a parat lovitura cu antebrațul stâng, alegându-se cu o leziune traumatică pe faţa posterioară a membrului respectiv.

Depozițiile coroborate ale persoanei vătămate din ambele faze procesuale, certifică faptul că, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu lopata în cap, iar când acesta a încercat să o lovească a doua oară în cap, cu aceeași lopată, a pus mâna pentru a se apăra, primind lovitura de lopată în antebrațul stâng.

Instanța reține că martorii oculari audiați în cauză au confirmat actele de agresiune menționate de către persoana vătămată.

Relevante în acest sens sunt depozițiile martorului T.T., care a susținut că, „l-a văzut pe inculpatul H.

G. cum avea în mâini o lopată, pe care a ridicat-o deasupra capului şi a lovit-o pe mama sa, persoana vătămată H.

M., în cap.

A strigat la el să o lase în pace.

În urma loviturii, persoana vătămată H.

M. a căzut la pământ, iar fiul ei i-a mai dat-o o lovitură, însă aceasta şi-a pus mâna în dreptul capului pentru a se apăra”.

Instanța va reține ca neverosimile, cu consecința înlăturării din materialul probator relevant al cauzei, depozițiile martorului T.

T. din cursul judecății, în sensul că nu ar fi văzut că inculpatul a lovit persoana vătămată în cap, având în vedere contradicția dintre propriile-i afirmații de la o fază procesuală la alta, dar și restul materialului probator care certifică indubitabil că persoana vătămată a fost lovită în cap cu lopata de către inculpat.

Totodată, este de reţinut că, acest martor a intervenit în aplanarea conflictului și l-a dezarmat pe inculpat de obiectul vulnerant, fiind evident că, prin atitudinea promptă adoptată în situaţia respectivă, a fost în măsură să perceapă în detaliu activitatea ilicită a inculpatului, inclusiv prima lovitură aplicată cu lopata în zona capului, cum de altfel a şi declarat în cursul urmăririi penale, aceste prime depoziţii date în faţa organelor de urmărire penală reflectând adevărul în cauză, cu atât mai mult cu cât au fost date în timpul cel mai scurt de la data comiterii infracţiunii.

De asemenea, prezintă relevanță cu privire la activitatea infracţională reţinută în cauză și depozițiile martorului ocular R.

V., care a susținut că, „l-a văzut pe inculpatul H.

G. având în mâini o lopată, iar persoana vătămată H.

M. deschidea atunci poarta, pentru a fugi în vie, de frica inculpatului H.

G..

Ajunşi în vie, inculpatul H.

G. a ridicat lopata cu ambele mâini deasupra capului şi a lovit-o pe mama sa în cap, aceasta căzând jos în vie”.

Totodată, martora oculară R.

F. a confirmat prin depozițiile sale că, la data respectivă a văzut-o pe persoana vătămată căzută în vie și pe martorul T.

T., luptându-se cu inculpatul pentru a-i lua din mâini o lopată.

La rândul său, martorul indirect H.

V. a susținut că mama sa l-a sunat imediat după agresiunile suferite și i-a confirmat că a fost lovită cu lopata în cap și peste mână de către inculpat.

Instanța reține că depozițiile persoanei vătămate cu privire la mecanismul de producere a leziunilor de către inculpat, şi confirmate de către martorii oculari menţionaţi mai sus, au corespondent deplin în concluziile medico legale atașate la dosar.

Instanţa a reținut că, mecanismul de producere a leziunilor, atestat științific prin expertiza medico legală şi concretizat în loviri active cu un corp dur, precum și intensitatea loviturilor, reflectată în natura și gravitatea leziunilor provocate, infirmă în totalitate apărarea inculpatului, în sensul că ar fi lovit-o pe mama sa cu lopata, din greșeală, în momentul în care a încercat să închidă poarta.

În altă ordine de idei, probele cauzei, respectiv depoziţiile persoanei vătămate şi ale martorilor oculari, precum şi aspectele fixate cu ocazia cercetării la faţa locului, plasează indubitabil locul faptei în cultura de viţă de vie şi nicidecum lângă poartă aşa cum susţine inculpatul, dovedindu-se o dată în plus că acesta a prezentat alterat situaţia de fapt, urmărind să minimalizeze sau să eludeze răspunderea penală pentru fapta efectiv comisă.

Instanţa a mai reţinut că materialul probator al cauzei nu susţine apărarea inculpatului, în sensul că, anterior comiterii faptei, persoana vătămată i-ar fi adresat cuvinte şi expresii jignitoare (l-ar fi drăcuit) sau că ar fi săvârşit o altă acţiune ilicită gravă, de natură a-l provoca pe inculpat la comiterea faptei.

Sentința Penală nr. 2/12.01.2024 a Tribunalului Galați a rămas definitivă la data de 28.03.2024 prin respingerea apelului formulat de inculpatul H.G. prin Decizia Penală nr. 387/28.03.2024 a Curții de Apel Galați.