ARES ARES, Asociația pentru Reziliență, Evaluare și Securitate

Tribunalul GALAȚI ·

Sentință penală nr. 677 din 17.11.2017

Instanță
Tribunalul GALAȚI
Dosar
Obiect
Tentativă la omor. Leziuni care nu au pus în primejdie viața victimei. Cerere de schimbare a încadrării juridice. Delimiterea infracțiunilor contra vieții de cele îndreptate împotriva integrității corporale.
Soluție
Sursa
portal.just.ro

În cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.L.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor – art. 32(1) raportat la art. 188(1) Cod Penal, în referire la art. 199(1) Cod Penal.

Ca situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 18.11.2016, în timp ce se afla în locuința comună, ar fi aplicat persoanei vătămate M.L. o lovitură în zona capului cu coada unei greble, cauzându-i o fractură frontală stângă cu hemosinus frontal și plagă contuză suprajecentă, leziuni traumatice care au necesitat 30-40 zile de îngrijiri medicale.

În rechizitoriu, procurorul a apreciat că lovirea persoanei vătămate, o femeie în vârstă de 43 ani, cu coada unei greble, cu mare intensitate în zona capului, cu consecinţa unei fracturi frontală stg. cu hemosinus frontal şi plagă contuză suprajacentă suturată, impune concluzia că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului agresiunii sale, şi dacă nu l-a urmărit anume, în orice caz a acceptat în mod conştient posibilitatea producerii lui, acționând cu intenţie indirectă, întrucât aplicarea unei lovituri cu un obiect apt de a produce moartea, cu o anumită intensitate în zona capului este de natură să conducă la concluzia că acesta a prevăzut şi a acceptat posibilitatea lezării unor regiuni cu potenţial mortal ridicat (zona capului).

Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat, Tribunalul a apreciat că fapta acestuianu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă la omor, ci pe cel a infracțiunii de lovire sau alte violențe (forma agravată).

În acest sens, Tribunalul reține că practica judiciară și doctrina de specialitate au stabilit o serie de criterii care delimitează o infracțiune contra vieții (omor) de una îndreptată împotriva integrității corporale (lovire sau alte violențe, vătămare corporală ori vătămarea corporală gravă din Codul Penal 1969).

Astfel, obiectul vulnerant folosit (instrument apt ori nu de a produce moartea), regiunea corpului vizată (o zonă vitală sau nu), numărul și intensitatea loviturilor (o singură lovitură ori mai multe lovituri aplicate cu forță ridicată) sunt aspecte ce trebuie avute în vedere la stabilirea poziției psihice a făptuitorului (în cauza de față inculpatul M.L.O.), pentru a se determina dacă acesta a acționat cu intenția (directă ori indirectă) de a provoca decesul victimei ori doar pentru vătăma integritatea corporală a acesteia.

Analizând aceste criterii prin prisma situației de fapt anterior expuse în prezenta hotărâre, s-a constatat acestea sunt doar parțial îndeplinite.

Într-adevăr obiectul vulnerant folosit de inculpat (coadă de greblă) este apt să producă decesul, fiind cunoscut faptul că în general cozile uneltelor agricole sunt făcute din lemn de esență tare, pentru a putea rezista la uzură timp îndelungat.

De asemenea, zona vizată (capul) este în mod evident o zonă vitală a corpului, prin importanța organelor aflate aici (creier).

Însă, în ceea ce privește criteriul referitor la lovitura/loviturile aplicate, acesta nu este îndeplinit.

În acest sens se cuvin a fi avute în vedere concluziile examinării medico-legale a victimei, potrivit cărora la data producerii, leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa.

Prin urmare, indiferent dacă a fost folosit un obiect vulnerant apt să producă decesul și a fost vizată o regiune vitală a corpului, agresiunea nu putea avea drept rezultat moartea victimei, prin simplul faptul că intensitatea loviturii nu a fost suficient de ridicată pentru a produce rezultatul necesar (punerea în primejdie a vieții victimei și eventual decesul).

A considera altfel ar însemna că orice lovitură aplicată în zona capului cu un obiect contondent asemănător celui folosit în speța de față întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, indiferent de intensitatea loviturii și indiferent de faptul că nu s-au produs leziuni ori s-au produs leziuni minore.

Acest rezultat (punerea în primejdie a vieții victimei) este pragul care delimitează infracțiunile contra integrității și sănătății persoanei de infracțiunile contra vieții, prag care în cauza de față nu a fost trecut.

Pentru aceste considerente, instanța de judecată a apreciat că fapta inculpatului M.L.O. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor și în temeiul art. 386 Cod Procedură Penală a dispus schimbarea încadrării juridice date faptei din cea prevăzută în rechizitoriu în cea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193(2) Cod Penal.