Sentință penală nr. 9 din 11.03.2026

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:.......

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA DOSAR NR. ....../119/2023 SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR. 9

Şedinţa publică din data de 11 martie 2026

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: Judecător - ........

GREFIER: ..........

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna - a fost reprezentat la dezbateri de către procuror ..............

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii penale pornită împotriva inculpatului K.I., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. - 22 de acte materiale, cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., şi

- folosirea, cu ştiinţă, a actelor unei societăţi radiate, în scopul producerii de consecinţe juridice, prev. de art. 2803 din Legea nr. 31/1990 R, cu aplicarea art. 35 alin 1 C.pen. – 22 de acte materiale, cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.

Desfăşurarea şedinţei de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care, arată că, dezbaterile în fond asupra cauzei de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025 - susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi la care se face trimitere - când tribunalul, în baza art. 391 Cod procedură penală, a stabilit termen pentru deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii data de 17.12.2025.

Ulterior, în mod succesiv, pentru aceleaşi motive, tribunalul a amânat pronunţarea pentru datele de 16.01.2026, 16.02.2026, 05.03.2026 şi 11.03.2026, când a pronunţat prezenta sentinţă.

T R I B U N A L U L,

A. Situația de fapt şi încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul nr. ..../P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 06 aprilie 2023 sub dosar nr. .... /119/2023, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, constând în 22 de acte materiale, şi a art. 41 alin. 1 Cod penal, precum şi de folosirea, cu ştiinţă, a actelor unei societăţi radiate, în scopul producerii de consecinţe juridice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 280^3 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, constând în 22 de acte materiale, şi a art. 41 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul K.I., în perioada 20.06.2017-22.03.2019, a emis 22 de facturi purtând denumirea şi ştampila societăţii S.C.

AAA S.R.L., deşi aceasta era radiată încă din anul 2010, facturi aferente unor lucrări executate în beneficiul mai multor clienţi din judeţele Braşov şi Covasna.

S-a arătat că, prin aceste activităţi, inculpatul a realizat şi a încasat venituri în cuantum total de 174.971,38 lei, fără a declara veniturile obţinute şi fără a achita impozitele şi taxele datorate potrivit legii, fiind cauzat bugetului general consolidat al statului un prejudiciu total de 51.735 lei.

În raport de împrejurările astfel reţinute, s-a apreciat că fapta descrisă întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal - 22 de acte materiale, corespunzătoare fiecărei lucrări şi facturi emise - şi art. 41 Cod penal.

Totodată, s-a reţinut că aceeaşi conduită, constând în utilizarea, cu ştiinţă, a actelor unei societăţi radiate în scopul producerii de consecinţe juridice, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 280^3 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal - 22 de acte materiale - şi art. 41 Cod penal.

În susţinerea stării de fapt prezentate, procurorul de caz a invocat următoarele mijloace de probă:

-cartea de identitate seria ... nr. ......, pe numele S.C., găsită asupra inculpatului K.I. (vol. 1, f. 153); raportul de constatare întocmit de specialistul antifraudă din cadrul P.T.

Covasna (vol. 1, f. 69–86); declaraţiile inculpatului (vol. 1, f. 87–90, 101–102); declaraţia martorului M.

B.-Ş. (vol. 1, f. 123–124); copia facturii fiscale nr. 191/22.11.2018 şi chitanţa aferentă, purtând datele S.C.

AAA S.R.L. (vol. 1, f. 125); copia contractului de execuţie lucrări nr. 192/22.11.2018, cu datele S.C.

AAA S.R.L. (vol. 1, f. 126); declaraţia martorului C.

D.

L. (vol. 1, f. 128–129); copia facturii fiscale din 11.10.2018, cu datele S.C.

AAA S.R.L. (vol. 1, f. 130); copia contractului de prestări servicii nr. 1 din 11.10.2018, cu datele S.C.

AAA S.R.L. (vol. 1, f. 131–133); procesul-verbal de predare-primire din 12.10.2018, cu datele S.C.

AAA S.R.L. (vol. 1, f. 134); raportul de constatare criminalistică nr. 113986 din 23.06.2022 (vol. 1, f. 141–152);

-declaraţia martorului N.D.A. (vol. 2, f. 5–9); declaraţia martorului M.

I. (vol. 2, f. 15); declaraţia martorei A.-P.

M. (vol. 2, f. 17–18); factura fiscală nr. 181/15.09.2017, cu datele S.C.

AAA S.R.L., împreună cu chitanţele aferente (vol. 2, f. 27–30); factura fiscală nr. 003/31.08.2017, cu datele S.C.

AAA S.R.L. (vol. 2, f. 32); declaraţia martorului M.

L.-G. (vol. 2, f. 35–37); declaraţia martorului S.C. (vol. 2, f. 44–45); declaraţia martorei N.

M. (vol. 2, f. 47–54); declaraţia martorei R.

M. (vol. 2, f. 58–61); contractul de prestări servicii din 21.02.2019, cu datele S.C.

AAA S.R.L., precum şi chitanţele aferente (vol. 2, f. 71–78); înscrisul emis de Oficiul Registrului Comerţului privind S.C.

AAA S.R.L. (vol. 2, f. 84–85); declaraţia martorei T.

T. (vol. 2, f. 94–95); copiile facturilor fiscale din 28.09.2018, cu datele S.C.

AAA S.R.L., împreună cu chitanţele aferente (vol. 2, f. 103–107); copia sentinţei civile nr. 290/S din 24.09.2010, pronunţată în dosarul nr. 2021/119/2008 al Tribunalului Covasna (vol. 2, f. 187–188); declaraţia TVA depusă de S.C.

A...

I....

S.R.L. (vol. 2, f. 190–193);

- mijloacele materiale de probă constând în ştampila S.C. AAA S.R.L. şi facturile emise de inculpat (exemplarele 2 şi 3).

B. CAMERA PRELIMINARĂ

Prin încheierea nr. 13/CP din data de 24.05.2023 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Covasna, definitivă prin Încheierea nr. 138/CP din data de 10.10.2023 a Curţii de Apel Braşov, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală şi a sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. ..../P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna privind pe inculpatul K.I., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, constând în 22 de acte materiale, şi a art. 41 alin. 1 Cod penal, precum şi de folosirea, cu ştiinţă, a actelor unei societăţi radiate, în scopul producerii de consecinţe juridice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 280^3 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, constând în 22 de acte materiale, şi a art. 41 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul K.I..

C. Desfășurarea cercetării judecătorești

Prezent la judecarea cauzei, ulterior prezentării succinte a actului de sesizare a instanței, în baza art. 374 alin. 1 Cod procedură penală, instanța l-a informat pe inculpat în legătură cu posibilitatea de a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

La termenul din 13.12.2023 (f. 117, vol.

I. - d.i.), instanţa a luat act de poziţia procesuală a inculpatului, care a precizat că nu recunoaşte comiterea celei de a doua infracţiuni, şi anume, folosirea, cu ştiinţă, a actelor unei societăţi radiate, întrucât nu ştia că firma este radiată, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, a arătat că recunoaşte doar în parte, nu aşa cum a fost descrisă în actul de sesizare, sens în care, a solicitat judecarea prezentei cauze potrivit procedurii de drept comun.

Suplimentar față de probatoriile administrate în cursul urmăririi penale, tribunalul a încuviințat și a procedat la audierea martorilor T.

T. (f. 145, vol.

II, d.i.), N.

M. (f. 168, vol.

II, d.i.), N.D.A. (f. 169, vol.

II, d.i.), M. – B.

Ş. (f. 171, vol.

II, d.i.), M.

I. (f. 172, vol.

II, d.i.), C.

D. – L. (f. 187, vol.

II, d.i.), A. – P. (f. 188, vol.

II, d.i.), M.

L. – G. (f. 189, vol.

II, d.i.), K.

G. (f. 1, vol.

III, d.i.), J.

R. – A. (f. 17, vol.

III, d.i.), B.

F. (f. 18, vol.

III, d.i.), I., fostă G., A. – M. (f. 19, vol.

III, d.i.), S.

C. (f. 20, vol.

III, d.i.), S., fostă R., M. (f. 32, vol.

III, d.i.), C.

L. (f. 35, vol.

III, d.i.).

Totodată, în cauză a fost întocmit raportul de expertiză fiscală judiciară de către dl. expert M. M. L. f. 89, vol. III, d.i.

D. Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

În perioada 20 iunie 2017 - 22 martie 2019, inculpatul K.I. a desfășurat, în fapt, activități de construcții, reparații și renovări interioare și exterioare pentru persoane fizice și juridice din județele Covasna și Brașov, activitate cu caracter continuu și lucrativ, pe care a organizat-o și coordonat-o în mod direct.

În relația cu beneficiarii, inculpatul s-a prezentat ca reprezentant al unei societăți comerciale, emiţând facturi fiscale și chitanțe purtând denumirea și ștampila SC AAA SRL, deși această societate fusese radiată anterior din evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului, prin sentința civilă nr. 290/S/24.09.2010 pronunțată în dosarul nr. ...../119/2008 al Tribunalului Covasna.

Circumstanțele în care inculpatul a ajuns să dețină controlul asupra documentelor și ștampilei societății radiate au fost lămurite prin declarația martorei S. (fostă R.) M., audiată prin comisie rogatorie de Tribunalul Bihor la data de 15 ianuarie 2025.

Martora a relatat că l-a cunoscut pe inculpat în cursul anului 2007, în contextul facultății, în cadrul unei relații sentimentale cu durata de aproximativ un an, și că, la insistențele și din dorința inculpatului, considerând gestul o dovadă de afecțiune, a cumpărat împreună cu acesta SC AAA SRL, a stabilit sediul social la adresa proprie de domiciliu și a dobândit calitatea formală de asociat unic și administrator.

În realitate, activitatea societății era în totalitate condusă de inculpat, care îndeplinea în fapt toate atribuțiile unui administrator - identifica clienții, negocia contractele, executa lucrările și gestiona finanțele - martora intervenind doar în operațiunile bancare, deoarece inculpatul nu putea efectua în nume propriu astfel de operațiuni neavând calitate formală în firmă.

Referitor la documentele și ștampila societății, martora a precizat că documentele financiar-contabile au rămas la firma de contabilitate, iar documentele de înființare și actele contabile au fost predate lichidatorului judiciar desemnat în procedura de faliment, menționând că există posibilitatea ca o ștampilă a societății să fi rămas la inculpat.

În acest sens, martora a mai arătat că, la comanda inculpatului, au fost confecționate două ștampile ale societății - una normală și una de dimensiuni reduse, pliabilă, concepută să poată fi purtată în buzunar.

Ulterior deteriorării relației sentimentale, martora a solicitat transferul societății pe altă persoană, cerere pe care inculpatul a refuzat-o, continuând să exercite controlul efectiv asupra documentelor și ștampilei.

Martora a aflat că societatea era radiată abia ulterior, căutând-o pe o platformă online, declarând explicit că nu a avut cunoștință despre utilizarea documentelor societății după radiere.

Față de aceste împrejurări, instanța constată că inculpatul, care gestionase de facto activitatea SC AAA SRL și în perioada anterioară radierii, cunoștea în mod neechivoc situația juridică a societății la momentul în care a utilizat datele și ștampila acesteia în perioada 2017-2019.

Mecanismul concret al activității desfășurate de inculpat a constat în identificarea beneficiarilor, negocierea condițiilor de prestare, executarea lucrărilor cu ajutorul unor muncitori plătiți zilier și neînregistrați, și emiterea de facturi fiscale și chitanțe completate și semnate olograf, astfel cum rezultă din raportul de constatare criminalistică nr. 113986 din 23 iunie 2022, în care specialiștii din cadrul Serviciului Criminalistic Covasna au concluzionat că scrisul de pe toate aceste documente aparține inculpatului K.I..

Plata era solicitată și încasată invariabil în numerar, direct de inculpat, acesta refuzând sistematic plata prin transfer bancar.

Caracterul deliberat al acestui mod de operare este ilustrat elocvent de declarația martorului J.

R.-A., care a arătat că, atunci când a încercat să vireze o parte din suma datorată în contul bancar indicat de inculpat, banca a comunicat că respectivul cont nu există, astfel încât întreaga sumă a fost achitată cash.

Veniturile astfel obținute au fost însușite integral de inculpat fără a fi declarate organelor fiscale, SC AAA SRL fiind radiată și nemaifiind aptă să depună declarații fiscale sau să figureze ca persoană impozabilă activă.

În intervalul menționat, inculpatul a emis un număr de 22 de facturi fiscale aferente unor lucrări executate pentru beneficiari diverși, valoarea totală a veniturilor astfel realizate, cu TVA, ridicându-se la 175.971,38 de lei.

Realitatea fiecăreia dintre prestațiile consemnate în aceste documente a fost confirmată prin declarațiile beneficiarilor audiați nemijlocit de instanță.

Martorul N.

D.-A. a arătat că a contractat inculpatul pentru refacerea acoperișului imobilului mamei sale, martora N.

M., semnând la data de 21 februarie 2019 un contract de prestări servicii în care figura, ca prestator, SC AAA SRL, semnat din partea societății de inculpat, cu o valoare a manoperei de 17.700 de lei.

Martora N.

M. a confirmat că inculpatul, care se prezentase sub numele C., a lucrat efectiv la imobilul lor aproape toată luna martie 2019, că plățile au fost efectuate în numerar în mai multe tranșe, contra chitanțe, și că inculpatul a fost arestat de organele de poliție chiar în timp ce lucra la imobilul lor, lucrarea rămânând executată în proporție de aproximativ 80%.

Martorul N.

D.-A. a precizat sumele achitate: 4.760 de lei la 21 februarie 2019, 4.000 de lei la 22 februarie 2019, 4.410 de lei la 23 februarie 2019, 4.005 de lei la 9 martie 2019 și 4.130 de lei la 10 martie 2019, la care s-a adăugat suma de 5.500 de lei achitată la data de 31 martie 2019 socrului inculpatului, N.

L., cu ocazia preluării sculelor și încheierii unui proces-verbal de predare-primire.

Inculpatul a emis totodată o factură pentru suma globală de 29.554 de lei, reprezentând manoperă și materiale conform anexei contractuale, diferența față de valoarea manoperei convenită prin contract provenind din materiale pe care inculpatul urma să le achiziționeze.

Martorul K.

G., administrator al SC J....

B......

SRL Brașov, a relatat că inculpatul, aflat la lucru la un imobil vecin, i-a propus amenajarea unei camere din unitatea de cazare J.....

Hostel, că a acceptat fără a încheia un contract, că a achitat 416 de lei cash, primind o factură emisă pe denumirea AAA SRL, și că lucrarea a constat în schimbarea parchetului și zugrăvirea cu lavabil, materialele fiind ale beneficiarului.

Martora A.-P.

M., curator al Parohiei Reformate din ............, a arătat că inculpatul a executat, în contextul unei subcontractări din partea firmei SC P...... de G....

SRL Brașov, o porțiune din lucrările de împrejmuire a imobilului bisericii, pentru care a emis factură și chitanță completate manual, necesare pentru justificarea cheltuielilor în contabilitatea parohiei, plata efectuându-se în numerar.

Martorul M.

L.-G., preot paroh la aceeași parohie, a confirmat împrejurările contractării lucrării și a precizat că inculpatul a executat porțiunea mai simplă a gardului dinspre strada principală, că a început porțiunea mai dificilă ce presupunea turnarea unei fundații din ciment fără a o finaliza, că a solicitat întotdeauna plata în numerar refuzând viramentul bancar și că a aflat ulterior că societatea în numele căreia emitea documentele era închisă din 2008.

A mai arătat că inculpatul a lucrat cu 2-3 muncitori.

Martorul J.

R.-A., administrator al SC A..... ....

Invest SRL Brașov, a declarat că un angajat al său a încheiat în februarie 2019 un contract de prestări servicii cu SC AAA SRL pentru refacerea acoperișului unui spațiu, la valoarea de 15.600 de lei, că a achitat 50% din valoare în numerar cu chitanță, că echipa de 2-3 lucrători a abandonat lucrarea după aproximativ o săptămână fără a o finaliza și că, la tentativa de a vira restul sumei în contul bancar indicat de inculpat, banca a comunicat că acel cont nu există.

Martora C.

L. a relatat că l-a contactat pe inculpat, cunoscut sub numele L.

C., pentru schimbarea țiglelor de pe acoperișul casei, s-a înțeles pe un preț total de 9.000 de lei, din care a achitat 4.000 de lei cu titlu de avans pentru materiale și ulterior 5.000 de lei, primind chitanțe purtând mențiunea unui SRL, însă inculpatul nu a executat lucrarea ulterior încasării sumelor.

Martorul M.-B.

Ș., administrator al SC C...-A.....

SRL Sfântu Gheorghe, a declarat că în 2018 a apelat la inculpat pentru finalizarea copertinei unui imobil din Sânpetru, județul Brașov, a semnat un contract de colaborare, a achitat un avans de 5.000 de lei primind factură și chitanță, însă inculpatul a abandonat lucrarea după aproximativ o săptămână fără a-și respecta obligațiile și fără a restitui avansul, inculpatul lucrând cu o echipă de 4-6 persoane.

Martorul M.

I. a arătat că inculpatul i-a executat o lucrare de acoperiș la o casă veche, că au fost emise facturi și chitanțe, că lucrarea a fost realizată deficitar - casa cedând sub greutatea acoperișului, martorul demolând-o și refăcând-o cu alți lucrători - și că nu a achitat întreaga sumă contractată din cauza calității necorespunzătoare.

Martora I. (fostă G.) A.-M. a confirmat că l-a contractat pe inculpat, aflat de la persoane din piața centrală din Sfântu Gheorghe, pentru izolarea unui imobil, la o valoare de aproximativ 4.000 de lei, că lucrarea a fost realizată și că plata s-a efectuat în numerar direct inculpatului, depunând la dosar contractul, factura și chitanța.

Martora T.

T., administrator al Asociației D...

B... din municipiul Sfântu Gheorghe, a declarat că inculpatul a efectuat lucrări de izolație pentru imobilul asociației, serviciile fiind contractate direct de locatari, că factura emisă nu a intrat în contabilitatea asociației și că lucrările au fost finalizate, locatarii efectuând plățile.

Martorul S.

C. a confirmat că a lucrat în echipa condusă de inculpat la diverse lucrări de construcții în municipiul Sfântu Gheorghe, că inculpatul asigura rolul de șef, transportul și cazarea lucrătorilor, că plata se făcea zilnic și că nu a existat niciun contract.

Declarația acestui martor relevă că inculpatul susținea o echipă de lucrători plătiți în numerar din veniturile nedeclarate, fără a înregistra forța de muncă utilizată.

Martorul B.

F., fiind audiat doar pe parcursul judecăţii, a negat orice legătură cu inculpatul și cu lucrările menționate în rechizitoriu, declarând că nu l-a cunoscut pe inculpatul K.I., că nu i-a fost efectuată nicio lucrare la vreun imobil și că nu i-a fost emisă nicio factură pentru sumele indicate, nefiind familiarizat cu denumirea AAA SRL.

Instanța acordă însă o valoare probatorie limitată acestei depoziții, pentru următoarele considerente.

Martorul a fost audiat o singură dată, exclusiv în faza de judecată, la un interval foarte mare de la momentul săvârşirii faptei de către inculpat.

Or, cu ocazia punerii în executare a mandatului de arestare emis față de inculpat, au fost identificate asupra acestuia două facturiere conținând facturi completate olograf către diverși clienți, dintre care două facturi erau întocmite pe numele martorului B.

F. - împrejurare care se coroborează cu concluziile raportului de constatare criminalistică nr. 113986 din 23 iunie 2022, potrivit căruia scrisul de pe toate facturile și chitanțele examinate aparține inculpatului.

Existența fizică a facturilor completate pe numele martorului, identificate asupra inculpatului la momentul arestării, constituie o probă materială contemporană faptelor, cu o forță probantă superioară unei declarații unice date la distanță de mai mulți ani de la respectiva tranzacție.

În aceste condiții, declarația martorului B.

F. poate reflecta fie necunoașterea împrejurărilor concrete în care inculpatul i-a folosit datele de identificare - inculpatul prezentându-se uneori sub identități alternative și operând fără contracte scrise, fie o reticență în a recunoaște o tranzacție derulată informal și achitată în numerar, fie, în fine, împrejurarea că facturile au fost emise pe numele său fără ca acesta să fi fost beneficiarul real al lucrărilor.

În oricare dintre aceste ipoteze, incertitudinea cu privire la identitatea beneficiarului real al facturilor nr. 179 și nr. 180 din 28 august 2017, emise pentru sumele de 3.850 de lei, respectiv 2.000 de lei, nu este de natură să infirme realitatea lucrărilor executate și nici concluzia că documentele au fost emise de inculpat în cadrul aceleiași activități infracționale cu caracter continuu, dovedite prin ansamblul probator administrat în cauză.

În raport de toate aceste depoziții, instanța constată că inculpatul a organizat și coordonat în mod direct activitatea comercială desfășurată, a negociat cu beneficiarii, a stabilit prețurile, a executat lucrările cu ajutorul unor muncitori plătiți zilier și neînregistrați, a încasat contravaloarea prestațiilor invariabil în numerar și a emis documentele justificative folosind în mod conștient datele și ștampila unei societăți pe care o știa radiată, pentru a crea aparența unei activități comerciale legitime, ascunzând astfel veniturile realizate de la evidența organelor fiscale.

Prezentarea sub identități alternative - inculpatul folosind uneori prenumele C. sau L. și aflându-se, potrivit procesului-verbal încheiat cu ocazia punerii in executare a mandatului de arestare preventivă, în posesia actului de identitate al martorului S.

C. - ilustrează caracterul deliberat al modului de operare, menit să creeze confuzie cu privire la identitatea prestatorului și la cadrul juridic al activității desfășurate.

Sub aspect fiscal, raportul de constatare întocmit de specialistul antifrauda din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna a stabilit că veniturile reflectate în cele 22 de facturi reprezintă venituri nedeclarate, pentru care inculpatul datorează bugetului general consolidat impozit pe profit și TVA, prejudiciul penal fiind cuantificat la 51.735 de lei, compus din impozit pe profit de 23.664 de lei și TVA de 28.071 de lei, pentru perioada fiscală 20 iunie 2017 - 24 decembrie 2021.

ANAF - DGFP Brașov, prin AJFP Covasna, s-a constituit parte civilă în cauză pentru această sumă.

Raportul de expertiză fiscală judiciară, întocmit la data de 13 octombrie 2025 de expertul judiciar M.

M.

L., a analizat aceleași 22 de facturi și a recalculat obligațiile fiscale aferente, stabilind TVA de plată la cuantumul de 28.096,31 de lei și impozitul pe profit, prin aplicarea cotei de 16% prevăzute de art. 17 din Codul fiscal la baza impozabilă de 147.875,07 de lei reprezentând veniturile fără TVA, la cuantumul de 23.660,02 de lei, defalcat trimestrial.

Expertul a concluzionat că, în lipsa facturilor de achiziție pe numele SC AAA SRL și a oricărui document privind forța de muncă utilizată, nicio cheltuială cu materialele sau manopera nu poate fi recunoscută ca deductibilă fiscal, astfel încât baza impozabilă se identifică cu totalul veniturilor fără TVA, iar dreptul de deducere a TVA nu poate fi exercitat.

A mai reținut că regimul TVA la încasare prevăzut de art. 282 din Codul fiscal nu este incident, SC AAA SRL nefiind înregistrată în scopuri de TVA și neîndeplinind condițiile de eligibilitate pentru acest regim special.

Diferențele de cuantum față de valorile stabilite de specialistul antifrauda sunt nesemnificative și provin exclusiv din rotunjirile aplicate la nivel trimestrial, conform practicii fiscale, fără a afecta concluzia privind existența și întinderea obligațiilor fiscale aferente veniturilor nedeclarate.

Dobânzile fiscale și penalitățile de întârziere aferente, calculate până la data de 13 octombrie 2025, se ridică la 39.055,95 de lei, totalul general al obligațiilor fiscale principale și accesorii determinat de expert ridicându-se la 90.812,28 de lei.

În ceea ce privește forța probantă a celor două acte tehnice de specialitate administrate în cauză, instanța acordă prioritate concluziilor raportului de expertiză fiscală judiciară față de cele ale raportului de constatare întocmit de specialistul antifrauda în cursul urmăririi penale, pentru următoarele considerente.

Raportul de constatare a fost întocmit de un specialist desemnat de organul de urmărire penală, în condițiile art. 172 alin. 9 și art. 181 C.proc.pen., în faza de urmărire penală, fără ca inculpatul să fi avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, de a propune obiective suplimentare sau de a solicita lămuriri cu privire la metodologia aplicată.

Raportul de expertiză fiscală judiciară, în schimb, a fost efectuat de un expert judiciar înscris în tabloul experților autorizați, desemnat prin încheiere de ședință în cursul judecății, cu respectarea principiului contradictorialității, expertul răspunzând la obiectivele stabilite de instanță și având posibilitatea de a analiza întregul material probator administrat, inclusiv declarațiile martorilor audiați nemijlocit.

Or, în cauza de față expertiza a acoperit integral obiectul constatării, iar concluziile celor două acte converg în substanța lor, diferențele fiind strict de ordin matematic și fără consecințe asupra stabilirii prejudiciului.

În aceste condiții, valorile determinate prin raportul de expertiză judiciară - întocmit cu garanțiile procedurale specifice fazei de judecată, în condiții de deplină contradictorialitate - reflectă cu mai mare precizie și legitimitate procesuală întinderea reală a obligațiilor fiscale și vor fi avute în vedere de instanță la soluționarea acțiunii civile și la dispunerea măsurilor asigurătorii.

Totodată, instanţa reţine că eventualele neconcordanțe dintre sumele menționate în facturi și cele declarate de martori ca fiind efectiv achitate nu sunt de natură să repună în discuție cuantumul obligațiilor fiscale stabilit prin raportul de expertiză judiciară, pentru următoarele considerente.

Astfel, declarațiile martorilor au fost redate în condiții de aproximare - martorii indicând sume globale ori tranșe parțiale rememorate la distanță de mai mulți ani de la momentul tranzacției, fără ca niciunul dintre aceștia să fi prezentat înscrisuri proprii de evidență a plăților, cu excepția documentelor emise chiar de inculpat.

În aceste condiții, facturile și chitanțele întocmite olograf de inculpat, astfel cum a stabilit raportul de constatare criminalistică, reprezintă singurul instrument de evidență cu dată certă și conținut determinat, emis contemporan tranzacțiilor, și constituie în mod rezonabil proba cea mai fidelă a valorii veniturilor realizate.

Eventualele discrepanțe față de sumele rememorate de martori nu infirmă valoarea probatorie a documentelor fiscale, ci reflectă limitele inerente ale memoriei martorilor cu privire la operațiuni financiare desfășurate în numerar, fără evidență proprie, în urmă cu mai mulți ani, neputând conduce la o concluzie certă în sensul că sumele real încasate ar fi fost inferioare celor facturate.

În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului K.I., instanţa reţine că acesta nu a dat declarații în legătură cu faptele reţinute în sarcina sa, însă pe parcursul urmăririi penale a menționat că dorește să achite prejudiciul atunci când va avea posibilitatea și că nu deține bunuri mobile ori imobile.

Pe parcursul judecății, inculpatul a precizat că nu recunoaște comiterea infracțiunii de folosire cu știință a actelor unei societăți radiate, în scopul producerii de consecințe juridice, susținând că nu cunoștea că firma era radiată, poziție pe care instanța o înlătură ca nesusținută probator, față de împrejurările reținute cu privire la modul în care inculpatul a dobândit controlul asupra societății și a gestionat-o de facto inclusiv în perioada anterioară radierii.

În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, inculpatul a arătat că recunoaște fapta doar în parte, nu astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Prejudiciul nu a fost achitat până la data judecății.

În consecință, instanța reține că în perioada 20 iunie 2017 - 22 martie 2019, inculpatul K.I. a desfășurat activități de construcții și renovări pentru terți, încasând contravaloarea acestora preponderent în numerar, utilizând pentru justificarea plăților facturi și chitanțe emise sub antetul și cu ștampila SC AAA Srl, societate pe care o știa radiată, fără a declara veniturile realizate și fără a achita obligațiile fiscale aferente, cauzând astfel bugetului general consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 51.756,33 de lei, astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză fiscală judiciară.

E. ÎN DREPT

1.

Fapta inculpatului K.I. constând în aceea că, în perioada 20 iunie 2017 - 22 martie 2019, a emis un număr de 22 de facturi fiscale și chitanțe aferente purtând denumirea și ștampila SC AAA SRL, deși aceasta era radiată din evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului încă din anul 2010 prin sentința civilă nr. 290/S/24.09.2010, facturi aferente unor lucrări de construcții, reparații și renovări executate în beneficiul mai multor clienți persoane fizice și juridice din județele Brașov și Covasna, prin care a realizat și a încasat venituri în cuantum total de 175.971,38 lei, fără a declara veniturile obținute și fără a achita impozitele și taxele datorate potrivit legii, cauzând bugetului general consolidat al statului un prejudiciu de 51.756,33 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

În raport de împrejurarea că, de la data săvârșirii faptelor și până la data pronunțării prezentei hotărâri, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 241/2005 au suferit modificări în urma adoptării Legii nr. 126/2024, respectiv față de data epuizării infracțiunii continuate prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal - data săvârșirii ultimei acțiuni din componența infracțiunii, respectiv 22 martie 2019, aspecte care prezintă importanță pentru determinarea legii penale aplicabile în caz de succesiune de legi penale în timp, instanța urmează a face analiza legii penale mai favorabile aplicabile în cauză situației concrete a inculpatului K.I..

Stabilirea legii penale mai favorabile nu reprezintă o veritabilă schimbare de încadrare juridică, deoarece nu presupune o recalificare juridică a faptelor cu care a fost sesizată instanța, constituind în cazul succesiunii de legi penale în timp o obligație pozitivă a instanței de judecată, chiar și în lipsa unei astfel de cereri, iar în concret, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, reprezentantul Ministerului Public a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal.

Potrivit art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Caracterul mai favorabil se analizează în mod global, criteriile evaluate fiind extrase din cuprinsul unei singure legi, fără a se combina diferite dispoziții din legile penale succesive.

În ipoteza intervenției mai multor legi penale cărora li se poate atribui efect favorabil, se aplică legea identificată ca producând efectul cel mai favorabil inculpatului, aplicarea legii penale mai favorabile realizându-se global, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014.

Comparând cele două reglementări succesive, instanța reține că potrivit art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, astfel cum era în vigoare la data epuizării infracțiunii continuate - 22 martie 2019, în forma modificată prin Legea nr. 55/2021, fapta de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, se pedepsea cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă.

Potrivit aceluiași articol, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 126/2024, în vigoare la data soluționării prezentei cauze, aceeași faptă se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă.

Din perspectiva legii penale mai favorabile, strict sub aspectul tratamentului sancționator, instanța reține că legea în vigoare la data epuizării infracțiunii reprezintă legea penală mai favorabilă, având în vedere că textul normativ de incriminare astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 126/2024 prevede limite de pedeapsă mai mari - închisoare de la 3 la 10 ani, față de forma anterioară a legii care prevedea închisoare de la 2 la 8 ani sau amendă.

Raportat la limitele de pedeapsă mai reduse prevăzute de legea în vigoare la data epuizării infracțiunii continuate, aceasta din urmă reprezintă legea penală mai favorabilă în cazul de față, urmând a fi aplicate dispozițiile Legii nr. 241/2005 în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 126/2024.

În continuare, în ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile.

Probatoriul administrat în cauză a relevat că inculpatul K.I. a desfășurat, în perioada 20 iunie 2017 - 22 martie 2019, o activitate de prestări servicii în domeniul construcțiilor cu caracter de continuitate, constând în executarea de lucrări de construcții, reparații și renovări pentru persoane fizice și juridice, activitate pentru care avea obligația de a se înregistra la Oficiul Registrului Comerțului și la organul fiscal teritorial și de a declara veniturile realizate în vederea impozitării.

Inculpatul, în calitate de persoană fizică ce a desfășurat o activitate comercială cu caracter de continuitate, avea obligația, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 44/2008, de a se înregistra și autoriza atât la Oficiul Registrului Comerțului, cât și la organul fiscal teritorial.

În ceea ce privește noțiunea de bun ori sursă impozabilă, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în considerentele mai multor decizii - nr. 677/17.11.2016, nr. 874/23.10.2012 și nr. 817/24.11.2015, prin această sintagmă se înțeleg toate veniturile și bunurile pentru care contribuabilii datorează impozite și taxe, precum și orice act sau fapt generator de venituri care sunt supuse impozitării sau taxării.

Inculpatul a ascuns sursa impozabilă prin neînregistrarea activității generatoare de venituri și prin nedeclararea veniturilor rezultate din prestările de servicii pe care le-a realizat în mod clandestin, cu titlu de activitate constantă și caracterizată, pe o perioadă de aproape doi ani.

Înregistrarea reprezintă procedura prin care un viitor contribuabil aduce la cunoștința administrației fiscale faptul că va desfășura activități generatoare de venituri impozabile, declararea veniturilor având ca premisă concretizarea activității desfășurate.

Or, inculpatul nu s-a înregistrat în nicio formă juridică aptă să justifice activitatea desfășurată și nu a declarat venituri, alegând în schimb să își acopere activitatea sub aparența formală a unei societăți pe care o știa radiată, mecanism ce a servit exclusiv scopului de a disimula existența și întinderea sursei impozabile față de organele fiscale.

Astfel, în perioada 20 iunie 2017 - 22 martie 2019, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, inculpatul a ascuns sursa impozabilă prin aceea că, omițând să se înregistreze în vreo formă legală și să declare veniturile realizate, a prestat servicii de construcții și renovări pentru mai mulți beneficiari și a realizat venituri impozabile în cuantum total de 175.971,38 de lei, pe care le-a încasat invariabil în numerar, refuzând orice formă de plată prin transfer bancar tocmai pentru a împiedica trasabilitatea fluxurilor financiare.

Urmarea imediată a omisiunii de evidențiere a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate constă în diminuarea sarcinii fiscale și în cauzarea unui prejudiciu bugetului general consolidat al statului, cuantificat prin raportul de expertiză fiscală judiciară efectuat în cursul judecății la suma de 51.756,33 de lei, reprezentând impozit pe profit de 23.660,02 de lei și TVA de 28.096,31 de lei.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 se comite cu intenție directă calificată prin scop, scopul săvârșirii infracțiunii fiind sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

În cauza de față, intenția directă a inculpatului rezultă fără echivoc din ansamblul circumstanțelor reținute: cunoașterea situației juridice a SC AAA SRL, pe care o gestionase de facto și anterior radierii din 2010; utilizarea deliberată a denumirii și ștampilei acestei societăți tocmai pentru a crea aparența unei activități comerciale legale; solicitarea sistematică a plăților exclusiv în numerar și refuzul oricărei forme de plată bancară; prezentarea sub identități alternative în relația cu unii beneficiari.

Toate aceste împrejurări exclud orice interpretare în sensul unei omisiuni involuntare și demonstrează că inculpatul a urmărit în mod conștient și deliberat să sustragă veniturile realizate de la evidența fiscală.

Având în vedere că au fost emise un număr de 22 de facturi fiscale, în decursul unei perioade de aproximativ doi ani, fără ca inculpatul să fi îndeplinit la niciun moment obligațiile legale privind înregistrarea activității și declararea veniturilor în vederea impozitării, toate acțiunile fiind realizate în baza aceleiași rezoluții infracționale și prin aceeași modalitate de operare, instanța reține incidența dispozițiilor art. 35 alin. 1 Cod penal, fapta constituind infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată.

Pe cale de consecinţă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., raportat la art. 15 C.pen., în sensul că fapta există, a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege și acesta constituie infracţiune, instanţa reține că a operat o răsturnare a prezumției de nevinovăție și inculpatul se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată.

2.

Față de fapta inculpatului K.I. constând în aceea că, în perioada 20 iunie 2017 - 22 martie 2019, a folosit datele de identificare și ștampila SC AAA SRL, cu sediul social în județul Covasna, cunoscând că aceasta era radiată din evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului încă din anul 2010, prin sentința civilă nr. 290/S/24.09.2010, emiţând facturi fiscale și chitanțe în numele acestei societăți pentru a justifica prestările de servicii de construcții și renovări efectuate pentru beneficiari persoane fizice și juridice din județele Covasna și Brașov - faptă încadrată juridic în infracțiunea de folosire cu știință a actelor unei societăți radiate, în scopul producerii de consecințe juridice, prevăzută de art. 280³ din Legea nr. 31/1990, republicată, instanța are în vedere că în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022 a fost publicată Decizia nr. 358/2022 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. 1 din Codul penal sunt neconstituționale.

Conform paragrafelor 73-74 din decizia menționată, Curtea a constatat că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii - 25 iunie 2018 - și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma - 30 mai 2022, data publicării OUG nr. 71/2022, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, această consecință fiind rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligațiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale, Curtea subliniind totodată că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297/2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau a instituției întreruperii cursului acestora, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. 1 din Codul penal la exigențele constituționale, termenele de prescripție generală reglementate de art. 154 din Codul penal nefiind afectate de deciziile Curții Constituționale.

Potrivit art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani atunci când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Conform alin. 2 al aceluiași articol, termenele prevăzute curg de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în dosarul nr. ..../1/2022, s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție și art. 5 din Codul penal.

Raportat la dispozițiile legale menționate, instanța reține că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de folosire cu știință a actelor unei societăți radiate, în scopul producerii de consecințe juridice, prevăzută de art. 280³ din Legea nr. 31/1990, republicată, este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda, astfel încât termenul de prescripție a răspunderii penale aplicabil este cel de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal.

Ultima acțiune infracțională reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită la data de 22 martie 2019, dată de la care curge termenul de prescripție, împlinit astfel la data de 22 martie 2024.

În raport de Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 din 26 mai 2022, în cauză fiind aplicabile exclusiv termenele generale de prescripție a răspunderii penale, instanța constată că pentru infracțiunea de folosire cu știință a actelor unei societăți radiate, în scopul producerii de consecințe juridice, prevăzută de art. 280³ din Legea nr. 31/1990, republicată, a intervenit prescripția răspunderii penale, prevăzută de art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal.

Ca urmare, sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală, art. 153, art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal, art. 155 alin. 1 Cod penal, coroborat cu Decizia CCR nr. 297/2018 și Decizia CCR nr. 358/2022, art. 280³ din Legea nr. 31/1990, republicată, și art. 5 Cod penal, instanța va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul K.I. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu știință a actelor unei societăți radiate, în scopul producerii de consecințe juridice, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

F. La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va avea în vedere criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 74 Cod penal.

Examinând aceste criterii legale, instanța constată că gravitatea infracțiunii este ridicată, activitatea ilicită a inculpatului desfășurându-se pe o perioadă de aproape doi ani, prin utilizarea deliberată a datelor de identificare ale unei societăți radiate, cu scopul vădit de a ascunde veniturile realizate față de organele fiscale.

Modul de operare a fost unul organizat, caracterizat prin emiterea sistematică de documente fiscale false, solicitarea invariabilă a plăților în numerar și prezentarea sub identități alternative în relația cu beneficiarii, împrejurări care relevă o determinare infracțională susținută și un grad sporit de periculozitate.

Prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului, în cuantum de 51.756,33 lei, nu a fost achitat nici în cursul urmăririi penale și nici pe parcursul judecății, împrejurare care nu poate fi ignorată în procesul de individualizare a sancțiunii.

Trebuie avut în vedere și faptul că de la data săvârșirii infracțiunii a trecut o perioadă de timp considerabilă, de peste șase ani, iar o pedeapsă, pentru a-și atinge scopul, acela al realizării ordinii de drept, trebuie să intervină prompt, cât mai aproape de momentul săvârșirii infracțiunii, întrucât doar astfel poate fi realizată prevenția generală și cea specială și poate fi creat sentimentul de securitate a valorilor sociale ocrotite, precum și încrederea în autoritatea legii.

Cu cât răspunderea penală este angajată mai târziu față de data săvârșirii infracțiunii, cu atât eficiența ei scade, rezonanța socială a săvârșirii infracțiunii se diminuează, iar stabilirea răspunderii penale și sancționarea nu mai apar la fel de necesare.

Această împrejurare a fost avută în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei, instanța orientându-se spre minimul intervalului corespunzător gravității faptei și profilului inculpatului, fără a putea fi ignorată însă în totalitate, date fiind celelalte elemente de individualizare.

Referitor la persoana inculpatului, instanța reține că acesta este cunoscut cu antecedente penale semnificative, acesta executând la începerea judecății o pedeapsă privativă de libertate la Penitenciarul Giurgiu, împrejurare care reflectă o conduită infracțională persistentă și o permeabilitate redusă la efectele sancțiunilor penale anterioare.

Fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 8 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2/06.01.2015, față de pedepsele de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 33/26.01.2018 și față de pedeapsa de 2 ani închisoare recunoscută prin sentința penală nr. 17/22.03.2021, ceea ce atestă că sancțiunile anterioare nu au avut efect corectiv asupra comportamentului inculpatului.

Inculpatul a avut o recunoaștere parțială a faptelor în cursul urmăririi penale, declarând intenția de a achita prejudiciul, fără ca această intenție să se fi concretizat până la data judecății, ceea ce diminuează semnificativ valoarea acestei atitudini procesuale în favoarea sa.

Nu pot fi reținute circumstanțe personale atenuante semnificative în condițiile în care inculpatul a ales să acționeze în mod deliberat și organizat, pe o perioadă îndelungată, sustrăgând veniturile realizate de la orice formă de evidență fiscală.

Față de profilul inculpatului - recidivist cu executări succesive de pedepse privative de libertate, față de care o pedeapsă cu amenda ar reprezenta o sancțiune lipsită de orice efect preventiv real și practic irecuperabilă în condițiile în care inculpatul a declarat că nu deține bunuri în proprietate, instanța apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Toate aceste elemente, examinate prin prisma criteriilor legale instituite de art. 74 Cod penal, nuanțează gradul de pericol social concret al faptei și periculozitatea inculpatului și justifică stabilirea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special, într-un cuantum care să reflecte echilibrat gravitatea concretă a infracțiunii și absența oricărei conduite reparatorii, fără a ignora perioada semnificativă scursă de la săvârșirea faptei.

Astfel, în baza art. 396 alin. 2 C.proc.pen. raportat la pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, va condamna pe inculpatul K.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 67 Cod penal, va aplica inculpatului K.I. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, va interzice inculpatului K.I., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

G. SITUAŢIA JURIDICĂ A INCULPATULUI SUB ASPECTUL PLURALITĂŢII DE INFRACŢIUNI

Analizând cazierul inculpatului şi hotărârile aflate la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

I.

Prin sentinţa penală nr. 2 din 06.01.2015, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. 2335/305/2011, definitivă prin decizia penală nr. 421/Ap din 29.01.2015 a Curţii de Apel Braşov, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 3 luni închisoare, fiind arestat la data de 09.06.2010 şi eliberat la data de 29.03.2016, cu un rest rămas de executat de 890 de zile închisoare.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 33/2018 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ..../305/2017, definitivă prin decizia penală nr. 98/Ap din 12.02.2019 a Curţii de Apel Braşov, în baza art. 55^1 din Legea nr. 169/2017 s-a dispus scăderea din restul rămas neexecutat de 890 de zile, din pedeapsa de 8 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2 din 06.01.2015, a unui număr de 252 de zile considerate ca executate suplimentar, rezultând un rest de pedeapsă rămas de executat de 638 de zile.

II.1. În ceea ce priveşte condamnările ulterioare, inculpatului i-au fost aplicate următoarele pedepse:

1. 1 an închisoare, pentru infracţiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei, prev. de art. 274 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. (fapta săvârşită la data de 12.04.2017), precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C.pen., pe o perioadă de 2 ani, respectiv pedeapsa accesorie corespunzătoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 153/2019 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. ...../305/2018, definitivă prin decizia penală nr. 161/Ap din 13.11.2019 a Curţii de Apel Braşov;

2. 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 (2 acte materiale) şi art. 41 alin. 1 C.pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 153/2019 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. ...../305/2018 (fapte săvârşite la data de 03.08.2017 şi 22.08.2018);

3. 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 33/2018 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă la 12.02.2019 (fapta săvârşită la data de 10.04.2017);

4. 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tentativă de lipsire de libertate, prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 205 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 33/2018 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă la 12.02.2019 (fapta săvârşită la data de 10.04.2017);

5. 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 41 alin. 1 C.pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 33/2018 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă la 12.02.2019 (fapta săvârşită la data de 18.04.2017);

6. 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de falsificare de monede, prev. de art. 313 alin. 1 C.pen. român, aplicată prin sentinţa penală nr. 17/2021 a Curţii de Apel Alba Iulia în dosarul nr. ..../57/2021, definitivă la 06.04.2021, prin care a fost recunoscută sentinţa penală nr. 3.B.762/2017/49 a Tribunalului Districtual Veszprém, definitivă la 26.06.2018 (fapta săvârşită în cursul anului 2016);

7. 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 şi art. 43 alin. 1 C.pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 253/2023 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. ...../305/2022, definitivă prin decizia penală nr. 661/Ap din 09.08.2023 a Curţii de Apel Braşov (fapta săvârşită la data de 18.06.2018).

II.2. Prin sentinţa penală nr. 2346 din 24.11.2023, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. ..... /236/2023, definitivă prin decizia penală nr. 35 din 18.01.2024 a Tribunalului Giurgiu, s-au dispus, în esenţă, următoarele:

- în temeiul art. 38 alin. 1 C.pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 33/2018 (Judecătoria Sfântu Gheorghe, dosar nr. ..... /305/2017, definitivă prin decizia penală nr. 98/2019 a Curţii de Apel Braşov), nr. 153/2019 (Judecătoria Sfântu Gheorghe, dosar nr. ..... /305/2018, definitivă prin decizia penală nr. 161/Ap din 13.11.2019 a Curţii de Apel Braşov), nr. 17/2021 (Curtea de Apel Alba Iulia, dosar nr. .... /57/2021) şi nr. 253/2023 (Judecătoria Sfântu Gheorghe, dosar nr. ..... /305/2022, definitivă prin decizia penală nr. 661 din 09.08.2023 a Curţii de Apel Braşov) sunt concurente;

- s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani, 4 luni şi 638 de zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 541 din 25.06.2021 pronunţată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. ...../175/2021, definitivă prin necontestare la data de 14.07.2021, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, respectiv:

- 1 an închisoare, pentru infracţiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei, prev. de art. 274 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 153/2019 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. .../305/2018;

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 (2 acte materiale) şi art. 41 alin. 1 C.pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 153/2019 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. ..../305/2018;

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 33/2018 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă la 12.02.2019;

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tentativă de lipsire de libertate, prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 205 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 33/2018 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă la 12.02.2019;

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 41 alin. 1 C.pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 33/2018 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă la 12.02.2019;

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de falsificare de monede, prev. de art. 313 alin. 1 C.pen.

Român, aplicată prin sentinţa penală nr. 17/2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă la 06.04.2021, prin care a fost recunoscută sentinţa penală nr. 3.B.762/2017/49 a Tribunalului Districtual Veszprém;

- restul rămas neexecutat de 638 de zile închisoare din pedeapsa de 8 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2/2015 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, din care petentul a fost liberat condiţionat la data de 29.03.2016;

- distinct, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 638 de zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 253/2023 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. ..../305/2022, definitivă prin decizia penală nr. 661 din 09.08.2023 a Curţii de Apel Braşov, în pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere şi restul neexecutat de 638 de zile închisoare din pedeapsa de 8 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2/2015 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, din care petentul a fost liberat condiţionat la data de 29.03.2016;

- în baza art. 40 alin. 2 C.pen. raportat la art. 38 alin. 1 C.pen. şi art. 39 alin. 1 lit. b) C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 33/2018, nr. 153/2019, nr. 17/2021 şi nr. 253/2023, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 2 ani, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea [(1 an şi 6 luni + 1 an şi 6 luni + 1 an şi 6 luni + 1 an şi 6 luni + 1 an + 2 ani) : 3 = 3 ani], rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare;

- în temeiul art. 45 alin. 1 C.pen., s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C.pen., pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale;

- în temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. rap. la art. 45 alin. 1 C.pen.

Şi la art. 65 alin. 1 şi 3 C.pen., s-a interzis petentului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C.pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale;

- în temeiul art. 43 alin. 2 C.pen., s-a adăugat pedepsei principale rezultante de 5 ani închisoare restul rămas de executat de 638 de zile închisoare din pedeapsa de 8 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2/2015 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, petentul urmând a executa, în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 638 de zile închisoare.

II.3. În executarea pedepsei rezultante astfel stabilite, inculpatul a fost arestat la data de 27.03.2019, fiind eliberat la termen la data de 01.05.2024, după executarea integrală a pedepsei de 5 ani şi 638 de zile închisoare.

III.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 448 din 12.12.2024 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ...../305/2024, definitivă prin decizia penală nr. 205/Ap din 14.03.2025 a Curţii de Apel Braşov, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat partea neexecutată din pedeapsa complementară aplicată prin sentinţa penală nr. 2346 din 24.11.2023 a Judecătoriei Giurgiu, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C.pen., pe o perioadă de 479 de zile.

IV.

Raportat la fapta dedusă judecăţii, instanţa reţine că aceasta a fost săvârşită în perioada 20.06.2017-22.03.2019.

Întrucât în cauză este vorba despre o infracţiune continuată, pentru determinarea raporturilor cu condamnările anterioare prezintă relevanţă momentul epuizării, respectiv data de 22.03.2019.

Din această perspectivă, instanţa constată că fapta dedusă judecăţii a fost comisă ulterior rămânerii definitive a condamnării din anul 2015 şi ulterior liberării condiţionate din 29.03.2016, iar, în raport cu condamnările intervenite în perioada de activitate infracţională, criteriul determinant rămâne momentul epuizării infracţiunii continuate.

În consecinţă, faţă de pedeapsa de 8 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2/06.01.2015, faţă de pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 33/2018, precum şi faţă de pedeapsa de 2 ani închisoare recunoscută prin sentinţa penală nr. 17/2021, sunt incidente dispoziţiile privind recidiva postcondamnatorie, având în vedere că fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită după condamnările respective, raportat la momentul epuizării (22.03.2019).

În schimb, fapta dedusă judecăţii se află în concurs cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 153/2019 (1 an închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare) şi prin sentinţa penală nr. 253/2023 (2 ani închisoare), acestea fiind stabilite prin hotărâri definitive intervenite ulterior datei de epuizare a infracţiunii deduse judecăţii, astfel încât nu pot fundamenta o stare de recidivă în raport cu fapta din prezenta cauză, ci doar un raport de concurs de infracţiuni.

V.

În ceea ce priveşte condamnarea pronunţată prin sentinţa penală nr. 448/12.12.2024, definitivă la 14.03.2025, instanţa reţine că infracţiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare a fost săvârşită la data de 25.06.2024, după epuizarea faptei deduse judecăţii (22.03.2019).

Prin urmare, între fapta dedusă judecăţii şi infracţiunea sancţionată prin sentinţa penală nr. 448/2024 există concurs de infracţiuni.

În consecinţă, în temeiul art. 38 alin. 1 C.pen. raportat la art. 39 alin. 1 lit. b) C.pen., pedepsele stabilite pentru cele două infracţiuni urmează a fi contopite potrivit regulilor concursului, prin aplicarea pedepsei celei mai grele şi adăugarea sporului legal.

VI.

Cu privire la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 638 de zile închisoare, instanţa constată că aceasta a fost stabilită prin sentinţa penală nr. 2346/24.11.2023 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă la data de 18.01.2024, şi a fost executată integral, inculpatul fiind liberat la termen la data de 01.05.2024.

Totodată, instanţa reţine că prin această hotărâre a fost stabilită în mod definitiv forma de pluralitate existentă între infracţiunile care au făcut obiectul contopirii, precum şi modalitatea de determinare a pedepsei rezultante, inclusiv prin aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. 2 Cod penal în ceea ce priveşte restul de 638 de zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.

Instanţa apreciază că nu se impune procedarea la descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani şi 638 de zile închisoare.

O asemenea operaţiune ar avea ca efect repunerea în discuţie a raporturilor de pluralitate stabilite definitiv prin hotărârea anterior menţionată, deşi acestea au fost deja analizate şi tranşate printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Mai mult, includerea faptei deduse judecăţii în operaţiunea de contopire cu o parte dintre infracţiunile anterioare nu s-ar putea realiza în mod izolat, ci ar presupune, în mod necesar, includerea şi a infracţiunii săvârşite la data de 25.06.2024, pentru care inculpatul a fost ulterior condamnat prin sentinţa penală nr. 448/12.12.2024 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă la 14.03.2025.

Or, între această faptă şi infracţiunile care au făcut obiectul contopirii soluţionate prin sentinţa penală nr. 2346/24.11.2023 nu există un raport de concurs, ci un raport de recidivă postexecutorie, având în vedere că fapta din 25.06.2024 a fost comisă ulterior executării pedepsei rezultante de 5 ani şi 638 de zile închisoare.

În aceste condiţii, o eventuală operaţiune de descontopire şi recontopire ar conduce la modificarea formei de pluralitate stabilite definitiv între infracţiunile anterioare şi fapta din 25.06.2024, transformând în mod artificial un raport juridic de recidivă într-unul de concurs, ceea ce ar contraveni atât autorităţii de lucru judecat a hotărârii anterioare, cât şi regulilor legale privind tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni.

Prin urmare, instanţa apreciază că singurul raport de pluralitate care trebuie valorificat în prezenta cauză este cel de concurs existent între fapta dedusă judecăţii (epuizată la data de 22.03.2019) şi infracţiunea săvârşită la data de 25.06.2024, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 448/12.12.2024, definitivă la 14.03.2025.

În consecinţă, instanţa va proceda la contopirea pedepsei de 3 ani închisoare ce va fi aplicată pentru fapta dedusă judecăţii exclusiv cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 448/12.12.2024, definitivă la 14.03.2025, în condiţiile concursului de infracţiuni.

Astfel, conform prevederilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal, instanţa va contopi pedepsele, aplicând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (1/3 din 2 ani = 8 luni închisoare), urmând ca, în final, inculpatului să îi fie aplicată o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare.

VII.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare, astfel cum s-a reţinut mai sus, instanţa constată că, prin sentinţa penală nr. 448 din 12.12.2024 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ..../305/2024, definitivă prin decizia penală nr. 205/Ap din 14.03.2025 a Curţii de Apel Braşov, în baza art. 45 alin. (3) lit. b) C.pen., s-a adăugat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată prin această hotărâre partea neexecutată din pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2346 din 24.11.2023 a Judecătoriei Giurgiu, pronunţată în dosarul nr. ...... /236/2023, definitivă prin decizia nr. 35 din 18.01.2024 a Tribunalului Giurgiu, respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., pe o perioadă de 479 de zile.

Având în vedere că prin prezenta hotărâre se va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen., devin incidente dispoziţiile art. 45 alin. (2) şi (3) C.pen., potrivit cărora:

(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.

(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut:

b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.

În consecinţă, instanţa urmează să adauge partea neexecutată de 479 de zile din pedeapsa complementară anterioară, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., la pedeapsa complementară aplicată prin prezenta hotărâre, rezultând o durată totală de 3 ani şi 479 de zile.

Prin urmare, alături de pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare, se va aplica pedeapsa complementară de 3 ani şi 479 de zile, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen.

În mod corespunzător, alături de pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare, va fi aplicată, în temeiul art. 45 alin. (2) C.pen., şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C.pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, pe o durată de 3 ani.

H. LATURA CIVILĂ

Potrivit art. 19 (1) C.proc.pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Instanţa constată că persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu respectarea dispoziţiilor art. 20 alin.1 C.proc.pen.

În cursul urmăririi penale, A.J.F.P.

Covasna, în numele Statului Român prin ANAF, a arătat că dorește să se constituie parte civilă în procesul penal în vederea recuperării prejudiciului cauzat bugetului de stat, în sumă de 51.735 lei, sumă la care se adaugă accesoriile până la data achitării integrale a prejudiciului.

Instanța urmează a verifica în ce măsură sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 și urm. Cod civil pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a inculpatului.

Referitor la existența unor fapte ilicite, instanța reține că acestea constau tocmai în infracțiunea reținută anterior în sarcina inculpatului.

În privința prejudiciului material cauzat părții civile, instanța are în vedere prevederile art. 1385 Cod civil, potrivit cărora prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, despăgubirea trebuind să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Instanța reține că prejudiciul reclamat prin constituirea de parte civilă a fost stabilit prin raportul de constatare financiar-contabilă la suma de 51.735 lei, compusă din impozit pe profit de 23.664 lei și TVA de 28.071 lei.

Raportul de expertiză fiscală judiciară efectuat în cursul judecății a recalculat obligațiile fiscale principale aferente acelorași 22 de facturi, stabilind TVA de plată la cuantumul de 28.096,31 lei și impozitul pe profit la cuantumul de 23.660,02 lei, rezultând un debit fiscal principal total de 51.756,33 lei, diferența față de valorile din raportul de constatare fiind nesemnificativă și provenind exclusiv din rotunjirile aplicate la nivel trimestrial.

Expertul a concluzionat totodată că, în lipsa facturilor de achiziție pe numele SC AAA SRL și a oricărui document privind forța de muncă utilizată, nicio cheltuială nu poate fi recunoscută ca deductibilă fiscal, baza impozabilă identificându-se cu totalul veniturilor fără TVA.

Instanța va avea în vedere, la stabilirea prejudiciului, valorile determinate prin raportul de expertiză fiscală judiciară, ca probă cu caracter tehnic de specialitate administrată nemijlocit în cursul judecății, acestea reflectând cu mai mare precizie întinderea reală a obligațiilor fiscale.

Prin Decizia nr. 17/2015 din 5 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul competent să judece recursul în interesul legii - a stabilit că, în cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de Legea nr. 241/2005, instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

Referitor la situația în care obligațiile fiscale nu au fost stabilite prin decizie de impunere emisă de organul fiscal central, instanța reține că impozitele și taxele aferente infracțiunilor de evaziune fiscală nu fac obiectul unor decizii de impunere prevăzute de art. 95 și art. 98 din Codul fiscal.

Potrivit art. 266⁴ Cod de procedură fiscală, pentru creanțele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive pronunțate în materie penală se aplică măsurile de executare silită prevăzute de același cod, fără a se emite alt titlu executoriu de către organul de executare.

De asemenea, conform art. 132 Cod de procedură fiscală, după sesizarea organelor de urmărire penală, inspecția fiscală încetează pentru obligațiile și perioadele fiscale care au făcut obiectul sesizării, astfel încât organele fiscale nu pot emite decizii de impunere privind sumele care fac obiectul infracțiunilor de evaziune fiscală.

Instanța penală este, prin urmare, abilitată să se pronunțe asupra pretențiilor ridicate de organul fiscal în cadrul procesului penal.

În privința legăturii de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, instanța reține că aceasta este îndeplinită în speță, faptele inculpatului, săvârșite cu intenție directă, fiind unicele acțiuni care au condus la prejudicierea bugetului general consolidat al statului.

Având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 19 C.proc.pen., cu referire la art. 1349 și art. 1357 Cod civil, instanța va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și va obliga pe inculpatul K.I. la plata sumei de 51.756,33 lei cu titlu de debit fiscal principal, la plata sumei de 39.055,95 de lei cu titlu de accesorii fiscale calculate până la data de 13 octombrie 2025, precum și la plata accesoriilor fiscale ce se vor calcula în continuare până la achitarea integrală a debitului principal.

I. MĂSURI ASIGURATORII

Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 249 C.proc.pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de camerei preliminare ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța procurorului din data de 17 octombrie 2022, în temeiul art. 249 C.proc.pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile - construcții, terenuri, autoturisme, sume de bani aflate în conturi bancare la momentul indisponibilizării, prezente și viitoare, aparținând inculpatului K.I., până la concurența sumei de 51.735 lei.

Instanța apreciază că se impune majorarea acestei măsuri asigurătorii, în raport de cuantumul obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre.

Astfel, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 51.756,33 lei cu titlu de debit fiscal principal și a sumei de 39.055,95 de lei cu titlu de accesorii fiscale calculate până la data de 13 octombrie 2025, la care se adaugă accesoriile fiscale ce continuă să curgă până la achitarea integrală a debitului principal, al căror cuantum nu poate fi determinat la momentul pronunțării prezentei hotărâri.

Prin urmare, suma până la concurența căreia a fost instituită măsura asiguratorie prin ordonanța din 17 octombrie 2022 este inferioară prejudiciului total stabilit prin prezenta hotărâre, inclusiv accesoriile în curs de acumulare.

În privința bunurilor inculpatului asupra cărora se va menține și majora măsura asiguratorie, instanța are în vedere că, prin Decizia RIL nr. 19/16.10.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 953 din 4 decembrie 2017, s-a statuat că atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal nu este necesar să se indice, să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura.

Prin aceeași decizie, făcându-se aplicarea standardului Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, s-a statuat că instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita impunerea unei sarcini individuale excesive.

Instanța apreciază că majorarea măsurii asigurătorii este pe deplin proporțională și necesară în raport de prejudiciul stabilit, de împrejurarea că inculpatul nu a întreprins niciun demers în vederea achitării acestuia și de faptul că accesoriile fiscale continuă să curgă, sporind în mod continuu întinderea obligației de plată.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 397 alin. 2 C.proc.pen., art. 404 alin. 4 lit. c C.proc.pen., raportat la art. 249 alin. 1 și 2 C.proc.pen., cu referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005, instanța va majora măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța procurorului din data de 17 octombrie 2022 asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, identificabile ale inculpatului K.I., până la concurența sumei de 90.812,28 de lei reprezentând debitul fiscal principal și accesoriile calculate până la data de 13 octombrie 2025.

J. DEDUCERE MĂSURI PREVENTIVE

Instanţa constată că, pentru infracţiunea concurentă, respectiv cea prevăzută de art. 335 alin. (1) Cod penal, care a făcut obiectul dosarului penal nr. ..... /305/2024 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 26.06.2024-02.09.2024, inclusiv.

Având în vedere că pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză a fost contopită, potrivit regulilor concursului de infracţiuni, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în dosarul nr. ...../305/2024, instanţa, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 72 alin. (1) Cod penal, va deduce din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive, respectiv intervalul cuprins între 26.06.2024 şi 02.09.2024, inclusiv.

K. DESFIINŢARE ÎNSCRISURI

Cu privire la desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate, respectiv a facturilor fiscale și chitanțelor emise de inculpatul K.I. sub antetul și cu ștampila SC AAA SRL, societate radiată, instanța reține următoarele.

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 3 C.proc.pen., instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Desființarea înscrisurilor în cadrul procesului penal este o măsură care are ca scop restabilirea de către organele judiciare a ordinii încălcate prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, prin înlăturarea, în tot sau în parte, dintre înscrisurile producătoare de efecte juridice, a celor falsificate.

Această măsură aparține exclusiv laturii penale a procesului penal, nu ține de soluționarea acțiunii civile și privește numai înscrisurile în sensul strict dat de instrumentum probationis, nu și actele juridice în sine.

În cazul de față, caracterul fals al facturilor fiscale și chitanțelor în discuție s-a stabilit, dincolo de orice dubiu rezonabil, prin raportul de constatare criminalistică nr. 113986 din 23 iunie 2022, care a identificat scrisul de pe toate aceste documente ca aparținând inculpatului K.I., coroborat cu împrejurarea că SC AAA SRL era radiată din anul 2010 și nu mai putea emite în mod legal niciun document fiscal, astfel încât toate facturile și chitanțele purtând datele de identificare ale acestei societăți sunt, prin natura lor, înscrisuri false.

Pentru dovedirea infracțiunii de evaziune fiscală în varianta normativă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, nu este necesar să se stabilească dacă emitentul formal al înscrisului exista ca entitate juridică în raportul cu terții, ci doar împrejurarea că documentul fiscal utilizat nu corespunde realității juridice, or, în speță, această împrejurare rezultă chiar din situația juridică a societății al cărei antet îl poartă documentele.

Față de aceste considerente, se impune desființarea totală a facturilor fiscale și chitanțelor aferente emise sub antetul și cu ștampila SC AAA SRL care se regăsesc la dosarul cauzei.

Astfel, în temeiul art. 404 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 25 alin. 3 C.proc.pen., va dispune desființarea totală a facturilor fiscale și chitanțelor aferente emise de inculpatul K.I. sub antetul și cu ștampila SC AAA SRL în perioada 20 iunie 2017 - 22 martie 2019, care se regăsesc la dosarul cauzei.

L. ALTE MĂSURI

În cadrul dosarului penal nr. .... /305/2024 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 579 din 14.03.2025.

Având în vedere că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în dosarul nr. ..... /305/2024 a fost contopită, potrivit regulilor concursului de infracţiuni, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, instanţa urmează să dispună anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 579 din 14.03.2025 şi, în consecinţă, emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

M. CHELTUIELI JUDICIARE

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., va obliga pe inculpatul K.I. la plata sumei de 15500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 2500 lei din cursul urmăririi penale, şi 13000 lei în cursul judecăţii (11000 lei, reprezentând onorariu expert desemnat în cauză, iar 2000 lei aferente celorlalte cheltuieli, luându-se în calcul numărul de termene acordate.

În ceea ce priveşte onorariul apărătorului desemnat din oficiu, instanţa constată că inculpatul a fost asistat pe parcursul procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii de către avocatul din oficiu M. G.

Potrivit delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie, onorariul aferent fazei de cameră preliminară a fost stabilit la suma de 680 lei, iar onorariul aferent fazei de judecată la suma de 942 lei, aceste cuantumuri fiind stabilite în acord cu Protocolul privind onorariile avocaţilor din anul 2024.

Conform art. 10 din Protocolul privind onorariile avocaţilor, cuantumul onorariilor prevăzute de acest protocol reprezintă limita minimă a onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, pentru activităţi de asistenţă şi reprezentare judiciară ori extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică în materia cooperării judiciare internaţionale.

Potrivit alin. (1) al acestui text, onorariile stabilite de protocol nu pot fi reduse.

De asemenea, potrivit alin. (2), în situaţia în care activitatea avocaţială presupune un volum mare de muncă sau se desfăşoară într-o cauză de complexitate deosebită, organul judiciar poate dispune majorarea onorariului până la dublul limitei minime prevăzute de protocol.

Totodată, potrivit art. 13 alin. (3) din acelaşi protocol, în situaţia în care între momentul emiterii delegaţiei avocaţiale şi momentul finalizării activităţii trece o perioadă mai mare de un an şi, între timp, intră în vigoare noi plafoane ale onorariilor ca urmare a actualizării acestora cu rata inflaţiei, avocatul urmează să fie remunerat la plafonul mai mare aplicabil la momentul finalizării activităţii.

Instanţa reţine că, ulterior emiterii delegaţiei, cuantumul onorariilor a fost actualizat, astfel încât, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Actul adiţional nr. 2 la Protocol, începând cu data de 16.04.2025, onorariul minimal aferent asistenţei juridice a inculpatului în faza de judecată este de 1.044 lei.

În raport cu particularităţile prezentei cauze, instanţa apreciază că se impune majorarea onorariului minimal aferent fazei de judecată.

Astfel, cauza a presupus desfăşurarea unui număr semnificativ de şedinţe de judecată, unele dintre acestea având o durată considerabilă, administrarea unui probatoriu complex, inclusiv audierea unui număr mare de martori, precum şi analiza unor înscrisuri şi a unor rapoarte de specialitate.

În acest context, activitatea desfăşurată de apărătorul desemnat din oficiu a implicat o participare constantă şi o pregătire profesională susţinută, corespunzătoare exigenţelor unei cauze cu un volum probator ridicat.

Având în vedere aceste elemente, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 10 alin. (2) din Protocol, în sensul existenţei unui volum ridicat de activitate şi al unei complexităţi sporite a cauzei, astfel încât se impune majorarea onorariului minimal aferent fazei de judecată de la suma de 1.044 lei la suma de 2.088 lei, reprezentând dublul limitei minime prevăzute de protocol.

În consecinţă, în temeiul art. 272 alin. (1) şi art. 275 alin. (6) C.proc.pen., instanţa va dispune virarea din fondul Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Covasna, a sumei totale de 2.768 lei (din care 680 lei aferenţi fazei de cameră preliminară şi 2.088 lei aferenţi fazei de judecată), reprezentând onorariul avocatului din oficiu Manea Gabriela, desemnat pentru asistarea inculpatului conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 000466/12.08.2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

I.

În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, rap. la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, art. 154 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 5 Cod penal, cu referire la art. 155 alin. 1 Cod penal interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului K.I. (născut la data de .... în oraşul ..... , jud. ..... , cu domiciliul în mun. ............, CNP ........), pentru săvârșirea infracțiunii de ,,folosirea, cu ştiinţă, a actelor unei societăţi radiate, în scopul producerii de consecinţe juridice”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 280^3 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, constând în 22 de acte materiale, şi a art. 41 alin. 1 Cod penal, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

II.

În temeiul art. 396 alin. (2) C.proc.pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 în forma ulterioară Legii nr. 126/2024, cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen. și art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul K.I. (născut la data de ...... în oraşul ...., jud. ....., cu domiciliul în mun. ..................., CNP .................. ), la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (22 de acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (2) C.pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C.pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C.pen., respectiv de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C.pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C.pen., interzice inculpatului exercitarea acelorași drepturi, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C.pen., pedeapsa accesorie urmând a fi executată în cazul în care pedeapsa principală a închisorii devine executabilă.

Constată că fapta de evaziune fiscală dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 448 din 12.12.2024 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. .... /305/2024, definitivă prin decizia penală nr. 205/Ap din 14.03.2025 a Curţii de Apel Braşov.

În baza art. 40 alin. 1, art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, contopeşte cele două pedepse concurente şi aplică inculpatului K.I. pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care adaugă sporul de 8 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 2 ani).

În baza art. 45 alin 1 şi 3 lit. b C.pen. adaugă partea neexecutată de 479 de zile din pedeapsa complementară anterioară, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2346 din 24.11.2023 a Judecătoriei Giurgiu, pronunţată în dosarul nr. ...../236/2023, definitivă prin decizia nr. 35 din 18.01.2024 a Tribunalului Giurgiu, la pedeapsa complementară aplicată prin prezenta hotărâre, rezultând o durată totală de 3 ani şi 479 de zile.

În baza art. 45 alin 1 C.pen., aplică inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară rezultantă de 3 ani şi 479 de zile, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., precum şi pedeapsa complementară de 3 ani, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. k) C.pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C.proc.pen., rap. la art. 19 C.proc.pen., cu referire la art. 1349, art. 1357, admite acţiunea civilă exercitată partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și obligă pe inculpatul K.I. la plata sumei de 51.756,33 lei cu titlu de debit fiscal principal, la plata sumei de 39.055,95 de lei cu titlu de accesorii fiscale calculate până la data de 13 octombrie 2025, precum și la plata accesoriilor fiscale ce se vor calcula în continuare până la achitarea integrală a debitului principal.

În temeiul art. 397 alin. 2 Cod de procedură penală, art. 404 alin. 4 lit. c Cod de procedură penală raportat la art. 249 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, cu referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005, menţine şi majorează măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța procurorului din data de 17 octombrie 2022 asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, identificabile ale inculpatului K.I., până la concurența sumei de 90.812,28 de lei reprezentând debitul fiscal principal și accesoriile calculate până la data de 13 octombrie 2025.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 72 alin. (1) Cod penal, deduce din durata pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive, respectiv intervalul cuprins între 26.06.2024 şi 02.09.2024, inclusiv.

În temeiul art. 404 alin. 4 Cod de procedură penală raportat la art. 25 alin. 3 Cod de procedură penală, dispune desființarea totală a facturilor fiscale și chitanțelor aferente emise de inculpatul K.I. sub antetul și cu ștampila SC AAA SRL în perioada 20 iunie 2017 - 22 martie 2019, care se regăsesc la dosarul cauzei.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 579 din 14.03.2025, emis în cadrul dosarului penal nr. .... /305/2024 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, şi, în consecinţă, emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul K.I. la plata sumei de 15500 lei, cu titlu de judiciare avansate de stat, din care 2500 lei din cursul urmăririi penale, şi 13000 lei în cursul judecăţii.

În temeiul art. 272 alin. (1) şi art. 275 alin. (6) Cod de procedură penală, instanţa va dispune virarea din fondul Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Covasna, a sumei totale de 2.768 lei (din care 680 lei aferenţi fazei de cameră preliminară şi 2.088 lei aferenţi fazei de judecată), reprezentând onorariul avocatului din oficiu M.

G.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi, 11.03.2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE GREFIER