Tribunalul COVASNA · ..../322/.......

Hotărâre nr. 564/A din 23.12.2025

Instanță: Tribunalul COVASNA
Dosar: ..../322/.......
Obiect: Actiunea in regres
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ..../322/.......

Completul de apel specializat în soluţionarea cauzelor

în materiile civil, litigii cu profesioniştii şi minori şi familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 564/A

Şedinţa publică de la 23 decembrie 2025

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : .............

JUDECĂTOR : .............

GREFIER : .................

Pe rol, pronunţarea asupra apelului declarat de apelanta B.I. împotriva sentinţei civile nr. 600/2025, pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc.

Instanţa constată că dezbaterile asupra cauzei de faţă au avut loc în şedinţa publică de la 11 noiembrie 2025, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru datele de 25 noiembrie 2025, 2 decembrie 2025, 11 decembrie 2025, apoi pentru astăzi, 23 decembrie 2025.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 600/2025 a Judecătoriei Târgu Secuiesc (pronunţată în urma anulării sentinţei civile nr. 995/2021 a Judecătoriei Târgu Secuiesc – prin decizia civilă nr. 368/A/2022 a Tribunalului Covasna şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe) a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată şi modificată de reclamanta P.M. (fostă A.), având CNP ............. domiciliată în mun. ......................., în contradictoriu cu pârâta B.I., CNP ............., cu domiciliul în .............., prin avocat L.-D.

J., cu sediul în ........................, având ca obiect acţiune în regres.

A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru sumele achitate de către reclamantă în perioada 18.04.2014-29.11.2016, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumelor achitate în perioada 18.04.2014-29.11.2016, ca fiind prescrise.

A fost obligată pârâta B.I., la plata către reclamanta P.M. a sumei de 72.348,27 lei, reprezentând sumele achitate de către reclamantă în contul datoriei pârâtei B.I. conform Contractului de credit nr. ........./31.05.2007 şi a actului adiţional nr. 1 din data de 02.09.2009.

A fost respinsă în rest cererea.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei 4.051,96 lei reprezentând cheltuieli de judecată ce constau taxa judiciară de timbru aferentă sumei admise și achitată eşalonat de reclamantă și onorariu avocat parțial.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Asupra situației de fapt, din analiza celor susținute în cererea de chemare în judecată și din contractul de credit persoane fizice nr. ........../31.05.2007 (f. 16, ds. fond), instanța a reținut că reclamanta P. (fostă A.) M. a garantat un credit de consum în sumă de 12.500 euro contractat de către pârâta B.I. de la BRD Groupe Societe Generale, fiind oferită de către reclamantă și de către numitul A.

I., o garanție ipotecară.

Conform Contractului de ipotecă, autentificat sub nr. ...../01.06.2007, de către Biroul Notarilor Publici Asociați K.

I. și F.

T.(f. 23, ds. fond), instanța a reținut că reclamanta A. (actual P.) M., împreună cu A.

IX etaj II, compus din 2 (două) camere și dependințe cu suprafața utilă de 50,00 mp, cu cota de participare la părțile de uz comun de 4,79%, evidențiate în CF colectivă 6537, situat în ................. înscris în C.F. individuală nr. ..................... conform extras de CF eliberat sub nr. ..... /29.05.2007 de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Covasna - Biroul de Carte Funciară Târgu Secuiesc.

S-a consemnat în cuprinsul contractului de ipotecă, faptul că aceasta este valabilă până la rambursarea integrală de către debitorul și / sau garanții ipotecari a Creditului acordat de către Creditor prin Contractul de credit, inclusiv încasarea dobânzilor aferente și a celorlalte comisioane și cheltuieli.

Deoarece debitoarea principală a încetat să mai achite ratele creditului, creditoarea BRD Groupe Societe Generale a procedat la declanșarea procedurii de executare silită, înregistrând pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc K.

E., dosarul execuțional nr. ..../2012, prin cererea nr. 9636/24.07.2012 (f. 5, vol. 4, ds. rejudecare).

Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea din data de 17.08.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Secuiesc în dosarul nr. ..../322/2012 (f. 226, vol. 3, ds. rejudecare).

Obiect al încuviințării silite în cadrul dosarului execuțional nr. 107/2012, l-a constituit atât Contractul de credit nr. 0962016/31.05.2017 și actul adițional nr. 1/02.09.2009 la acest contract, Contractul de ipotecă nr. 1500/01.06.2007, cât și Contractul de credit nr. 096701/06.06.2007 și actul adițional nr. 1/02.09.2009.

Astfel, pentru Contractul de credit nr. 0962016/31.05.2017 și actul adițional nr. 1/3105.2007 la acest contract, precum și Contractul de ipotecă nr. 1500/01.06.2007, suma de recuperat a fost stabilită de către creditoare la suma de 14.245,75 euro, iar pentru Contractul de credit nr. 096701/06.06.2007 și actul adițional nr. 1/02.09.2009, suma de recuperat a fost stabilită de către creditoare la suma de 5.402,77 euro, totodată, la creditele aflate în sold (12.105,33 euro și 4.661,48 euro), urma să se calculeze dobânzi zilnic.

În cadrul procedurii de executare silită, s-a procedat la emiterea somației și a adreselor de înființare a popririi față de debitoarea B.I. (f. 215-218, vol. 3, ds. rejudecare).

Ulterior s-au întreprins demersuri pentru continuarea executării silite imobiliare, fiind emisă Somația imobiliară nr. 107/15.11.2012 către A.

M. și A.

I. (f. 173, vol. 3, ds. rejudecare).

Prin procesul-verbal nr. 107/28.01.2013 (f. 160, vol. 3, ds. rejudecare), s-a stabilit de către executor, prețul de vânzare la licitație a imobilului apartament nr. ................cu suprafața utilă de 50,00 mp, cu cota de participare la părțile de uz comun de 4,79% evidențiate în CF colectivă 6537, situat în .......................... , la suma de 89.000 lei, conform raportului de evaluare nr. 4304/2012, întocmit de către evaluatorul SC N..........

SRL, anexă la procesul-verbal.

Începând cu data de 07.03.2013, conform Publicației de vânzare imobiliară nr. 107 și a Procesului-verbal de licitație imobiliară nr. 103 (f. 149-150, vol. 3, ds. rejudecare), s-a procedat la executarea silită a imobilului apartament aparținând reclamantei, de la prima publicație fiind organizate mai multe licitații, ultima având loc în data de 15.02.2018 (f. 13, vol. 5, ds. rejudecare).

Pe parcursul executării silite în cadrul dosarului execuțional nr. 107/2011, reclamanta a efectuat plățile identificate în cadrul dosarului execuțional atașat la dosarul cauzei în cuprinsul recipiselor de consemnare a sumelor achitate după cum urmează: recipisa din data de 18.04.2014, cu suma de 6.703,00 lei; (f. 191, vol. 2), recipisa din data de 02.06.2014, cu suma de 1.000,00 lei; (f. 188, vol. 2); recipisa din data de 04.07.2014, cu suma de 1.083,75 lei; (f. 184, vol. 2), recipisa din data de 06.08.2014, cu suma de 659,25 lei; (f. 179, vol. 2); recipisa din data de 16.12.2014, cu suma de 500,00 lei; (f. 112, vol. 2); recipisa din data de 18.03.2015, cu suma de 1.000,00 lei; (f. 167, vol. 2); recipisa din data de 18.11.2016, cu suma de 6.780,00 lei, (f. 117, vol. 2); recipisa din data de 12.12.2016, cu suma de 6.750,00 lei; (f. 108, vol. 2); recipisa din data de 13.01.2017, cu suma de 6.743,00 lei; (f. 103, vol. 2), recipisa din data de 24.02.2017, cu suma de 6.773,55 (f. 98, vol. 2); recipisa din data de 20.03.2017, cu suma de 6.814,35 lei; (f. 95, vol. 2); recipisa din data de 07.04.2017, cu suma de 6.812,40 lei; (f. 91, vol. 2); recipisa din data de 26.05.2017, cu suma de 6.837,45 lei; (f. 82, vol. 2); recipisa din data de 27.06.2017, cu suma de 6.851,00 lei; (f. 80, vol. 2), recipisa din data de 09.08.2017, cu suma de 3.000,00 lei; (f. 75, vol. 2), recipisa din data de 09.08.2017, cu suma de 2.600,00 lei; (f. 74, vol. 2), recipisa din data de 21.08.2017, cu suma de 2.400,00 (f. 72, vol. 2); recipisa din data de 03.04.2018, cu suma de 1.840,00 lei; (f. 199, vol. 4); recipisa din data de 25.04.2018, cu suma de 1.250,00 lei; (f. 195, vol. 4); ordinul de plată din data de 13.09.2018, pentru suma de 16.666,52 lei, echivalent a 3.592,62 euro (la un curs de 4,6391 lei/euro, la data de 13.09.2018) (f. 80, vol. 4) și recipisa din data de 24.09.2018, cu suma de 3.760,00 lei (f. 162, vol. 4).

Total sume achitate de către reclamanta P.M.: 96.824,27 lei;.

Totodată, în completare, a reținut instanța că reclamanta P.M. a procedat la încheierea unui acord cu creditoarea la data de 13.09.2018 (f. 80, vol. 4, ds. rejudecare), achitând, prin refinanțare cu un credit la Easy Credit 4 All IFN SA, soldul restant al datoriei în cuantum de 3.592,62 euro, conform ordinului de plată din data de 20.09.2018 (f. 80, vol. 4, ds. rejudecare).

În cuprinsul acordului se face mențiune de către creditoare că obiect al acestuia sunt doar Contractul de credit nr. 0962016/31.05.2007 și Contractul de ipotecă nr. 1500/01.06.2007, nu și Contractul de credit nr. 0969701/06.06.2007.

Prin Procesul-verbal din data de 25.09.2018, emis de către BEJ K.

E., s-a constatat faptul că reclamanta P.M. a stins în totalitate datoria aferentă Contractului de credit nr. 0962016/31.05.2007 și a Contractului de ipotecă nr. 1500/01.06.2007, astfel că a dispus încetarea executării silite față de debitorii ipotecari reclamanta P.M. și numitul P.I.

Prin același proces verbal, executorul judecătoresc a dispus continuarea executării silite față de debitoarea B.I., pentru recuperarea sumei de 2.822,36 euro, rămasă neachitată din Contractul de credit nr. 0969701/06.06.2007 și Actul adițional nr. 1/02.09.2009.

Potrivit Procesului-verbal de încetare a executării silite nr. 107/18.08.2022 (f. 41, vol. 4, ds. rejudecare), s-a procedat la încetarea executării silite în cadrul dosarului execuțional nr. 107/2012.

Din cuprinsul relațiilor furnizate la dosar de către creditoarea BRD Groupe Societe Generale SA (f. 116, vol. 1, ds. rejudecare), instanța a reținut că, pentru creditul acordat conform Contractului de credit nr. 0962016/31.05.2007 și a Contractului de ipotecă nr. 1500/01.06.2007, s-a încasat suma de 2323,05 euro, până la declanșarea executării silite și suma totală de 14.651,82 euro (66.460,65 la un curs euro mediu anii 2014-2018, de 4,53, nota instanței), după declanșarea executării silite.

În privința Contractului de credit nr. 0969701/06.06.2007 și Actului adițional nr. 1/02.09.2009, aceeași creditoare a indicat faptul că, până la declanșarea procedurii de executare silită, s-a încasat suma de 2.338,57 euro, iar după declanșarea procedurii de executare silită s-a încasat suma de 7.355,33 euro (34.055,17 lei; la un curs euro mediu anii 2013-2022, de 4,63 lei; nota instanței).

În ceea ce privește situația plăților efectuate de către pârâtă în cadrul dosarului execuțional nr. 107/2012, instanța a reținut din cuprinsul aceluiași dosar de executare că s-au consemnat următoarele sume conform recipiselor din data de: 15.03.2013 pentru 40,29 lei, 15.05.2013, pentru 808,00 lei; 17.06.2013, pentru 395,00 lei, 21.08.2015, pentru 391,00 lei, 22.09.2015, pentru 525,00 lei, 19.01.2016, pentru 300,00 lei; 22.02.2016, pentru 400,00 lei; 22.04.2016, pentru 400,00 lei; 23.05.2016, pentru 400,00 lei; 17.06.2016, pentru 400,00 lei; 22.07.2016, pentru 400,00 lei; 16.08.2016, pentru 400,00 lei; 22.09.2016, pentru 400,00 lei; 04.10.2016, pentru 4,36 lei; 21.10.2016, pentru 400,00 lei; 28.10.2016, pentru 400,00 lei; 18.11.2016, pentru 400,00 lei; 28.12.2016, pentru 400,00 lei; 20.01.2017, pentru 400,00 lei; 09.03.2017, pentru 400,00 lei; 17.03.2017, pentru 400,00 lei; 20.04.2017, pentru 400,00 lei; 18.05.2017, pentru 400,00 lei; 16.06.2017, pentru 400,00 lei; 18.07.2017, pentru 400,00 lei; 16.08.2017, pentru 400,00 lei; 20.09.2017, pentru 400,00 lei; 18.10.2017, pentru 400,00 lei; 20.11.2017, pentru 400,00 lei; 18.12.2017, pentru 400,00 lei; 16.01.2018, pentru 400,00 lei; 16.02.2018, pentru 400,00 lei; 19.03.2018, pentru 400,00 lei; 18.04.2018, pentru 400,00 lei; 17.05.2018, pentru 400,00 lei; 25.06.2018, pentru 400,00 lei; 23.07.2018, pentru 400,00 lei; 16.08.2018, pentru 400,00 lei; 18.09.2018, pentru 400,00 lei; 16.10.2018, pentru 400,00 lei; 16.11.2018, pentru 400,00 lei; 18.12.2018, pentru 400,00 lei; 17.01.2019, pentru 400,00 lei; 18.02.2019, pentru 400,00 lei; 18.03.2019, pentru 450,00 lei; 18.04.2019, pentru 450,00 lei; 16.05.2019, pentru 450,00 lei; 19.06.2019, pentru 450,00 lei; 16.07.2019, pentru 450,00 lei; 23.08.2019, pentru 450,00 lei; 17.09.2019, pentru 450,00 lei; 16.10.2019, pentru 450,00 lei; 30.10.2019, pentru 919,00 lei; 19.11.2019, pentru 450,00 lei; 16.12.2019, pentru 450,00 lei; 16.01.2020, pentru 400,00 lei; 17.02.2020, pentru 400,00 lei; 19.03.2020, pentru 69,00 lei; 19.03.2020, pentru 400,00 lei; 16.04.2020, pentru 400,00 lei; 20.05.2020, pentru 400,00 lei; 22.06.2020, pentru 255,00 lei; 20.07.2020, pentru 204,00 lei; 17.08.2020, pentru 204,00 lei; 17.09.2020, pentru 245,00 lei; 20.10.2020, pentru 245,00 lei; 20.11.2020, pentru 209,00 lei; 21.12.2020, pentru 190,00 lei; 21.01.2021, pentru 160,00 lei; 16.02.2021, pentru 160,00 lei; 16.03.2021, pentru 150,00 lei; 11.08.2021, pentru 200,00 lei; 13.09.2021, pentru 200,00 lei; 22.10.2021, pentru 200,00 lei; 09.11.2021, pentru 200,00 lei; 14.12.2021, pentru 200,00 lei; 20.01.2022, pentru 200,00 lei; 17.02.2022, pentru 200,00 lei; 14.03.2022, pentru 200,00 lei; 11.04.2022, pentru 200,00 lei; 17.05.2022, pentru 200,00 lei, total 28.733,36 lei, din care 15.663,65 lei achitați înainte de încetarea executării Contractului de credit nr. 0962016/31.05.2007 și a Contractului de ipotecă nr. 1500/01.06.2007 și 13.110,00, lei după încetarea executării silite pentru recuperarea creanțelor stabilite prin primele două titluri, aspecte confirmate și de extrasul de cont emis de către Garanti BVBA pentru conturile executorului judecătoresc K.

E., din perioada 18.01.2016-30.01.2023 (f. 57, vol. 1, ds. rejudecare).

În cauză, instanța a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 16.220,69 euro (calculată de către instanță la cursurile euro la data fiecărei plăți rezultată din recipisele de consemnare, conform celor de mai sus reținute la suma de 74.179,25 lei), sumă pe care a achitat-o în contul datoriei pârâtei B.I., în timp ce pârâta a invocat excepția prescripției dreptului reclamantei de a pretinde sumele achitate înainte de data de 06.12.2016 (prin raportare la data formulării cererii de chemare în judecată), invocă lipsa calității de a pretinde suma de 6.750 lei depusă la data de 06.12.2016 și evidențiată în recipisa de consemnare din data de 12.12.2016, având în vedere că deponentul a fost numitul K.

L. și doar acesta ar putea pretinde restituirea, iar pentru diferențele de sume, invocă netemeinicia cererii, având în vedere că la momentul contractării creditului ar fi existat o înțelegere între reclamantă și pârâtă ca suma obținută din credit să fie preluată, jumătate de către pârâtă și jumătate de către reclamantă, urmând ca ratele să le achite împreună, în mod egal.

Pentru susținerea acestei poziții, pârâta invocă o recunoaștere din partea reclamantei, dată în cuprinsul unei declarații în fața organelor de urmărire penală în dosarul penal nr. 411/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, prin care reclamanta ar fi recunoscut existența acestei înțelegeri.

În această privință, instanța a reținut că, în cuprinsul declarației dată în calitate de persoană vătămată în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 411/P/2013 (f. 71, ds. 411/P/2013), reclamanta a menționat că, după ce pârâta a câștigat la „Bingo”, i-ar fi încredințat suma de 6200 euro, cu condiția să ramburseze creditul împreună, o lună reclamanta, o lună pârâta.

Pe de altă parte, aceeași pârâtă, în cadrul dosarului de urmărire penală, a menționat faptul că, în anul 2010, i-a acordat reclamantei suma de 6200 de euro din credit, astfel la aproximativ 3-4 ani de la data contractării creditului.

În cauză, a mai notat instanța, vor fi avute în vedere strict sumele achitate/consemnate în cadrul dosarului execuțional nr. 107/2012, cu toate că pârâta a solicitat obținerea de informații de la mai multe instituții bancare, întrucât doar aceste sume sunt relevante în contextul cauzei, reținând că pârâta a fost titulara mai multor contracte de credit și a mai multor executări silite, astfel că destinația plăților/a reținerilor din venituri, nu este una certă.

Pe de altă parte, în situația în care în contul executorului s-ar fi încasat sume cu un cuantum mai ridicat decât cele care au stins datoria și au fost distribuite, acestea nu pot fi luate în considerare de către instanță, întrucât, în această situație, partea interesată avea alte căi procedurale de atac, respectiv contestația la executare și cerere de întoarcere a executării, cereri cu care prezenta instanță nu este investită.

Analizând cu prioritate, în acord cu prevederile art. 248 alin. (2) C.pr.civ., excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru debitele al căror termen de prescripţie de 3 ani s-a împlinit anterior promovării acţiunii, excepţie invocată de pârâta B.I., excepție de fond și peremptorie, aceasta apare ca întemeiată, urmând a fi admisă ca atare pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

În fapt, numita BRD-Groupe Societe Generale, în calitate de bancă, pârâta B.I., în calitate de împrumutat şi reclamanta A. (actual P.) M. și numitul A.

I., în calitate de garanţi ipotecari, au încheiat contractul de credit persoane fizice nr. 0962016/31.05.2007 (f. 16, ds.fond), astfel cum a fost modificat prin act adiţional nr. 1/02.09.2009 (f. 30, vol. 2, ds.rejudecare) contract a cărui restituire a fost garantată prin instituirea dreptului de ipotecă de rang I (întâi) şi interdicţia de înstrăinare, grevare, dezmembrare și demolare, asupra apartamentului nr. ............., situat în localitatea .................., înscris în C.F. individuală nr. ........, identificat ............., conform extras de CF eliberat sub nr. ........./29.05.2007 de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Covasna-Biroul de Carte Funciară Târgu Secuiesc, astfel cum rezultă din contract de ipotecă de rang 1 autentificat sub nr. 1500/01.06.2007, de către Biroul Notarilor Publici Asociați K.

I. și F.

T. (f. 23, ds. fond), încheiat între numita BRD-Groupe Societe Generale, în calitate de creditor ipotecar şi numiţii A.

I. și reclamanta A. (actual P.) M., în calitate de garanţi ipotecari.

În perioada de anterioară datei de 06.12.2016 (3 ani înaintea formulării cererii de chemare în judecată, 06.12.2019), reclamanta a efectuat plăți în contul creanței pârâtei în cadrul dosarului execuțional nr. 107/2012 conform recipisei din data de 18.04.2014, suma de 6.703,00 lei; (f. 191, vol. 2), a recipisei din data de 02.06.2014, suma de 1.000,00 lei; (f. 188, vol. 2); a recipisei din data de 04.07.2014, suma de 1.083,75 lei; (f. 184, vol. 2), a recipisei din data de 06.08.2014, suma de 659,25 lei; (f. 179, vol. 2); a recipisei din data de 16.12.2014, suma de 500,00 lei; (f. 112, vol. 2); a recipisei din data de 18.03.2015, suma de 1.000,00 lei; (f. 167, vol. 2) și a recipisei din data de 18.11.2016, suma de 6.780,00 lei, (f. 117, vol. 2), în total: 17.726,00 lei.

În ceea ce priveşte legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispoziţiile art. 6 din Noul C.civ., potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de faţă, având în vedere data încheierii contractului de credit nr. 09692016/31.05.2007 şi a actului adiţional nr. 1 din data de 02.09.2009, este dată de dispoziţiile vechiului Cod civil 1864.

Potrivit art. 6 alin. (4) din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr. 167/1958 în ceea ce priveşte plăţile efectuate anterior datei de 01.10.2011 şi art. 2500 şi următoarele din Noul Cod civil în ceea ce priveşte plăţile efectuate ulterior datei de 01.10.2011.

Potrivit art. 2500 din noul Cod civil, dreptul material la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege; termenul de prescripție fiind unul de 3 ani în acord cu prevederile art. 2517 din noul Cod civil.

Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen defipt de lege în care creditorul obligației poate solicita punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului; potrivit art. 2523 din noul Cod civil, prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

Potrivit art. 2537 pct. 1, 2 din noul Cod civil, prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia; prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie.

Față de data efectuării plăţilor a căror restituire se solicită pe calea acţiunii de faţă, reţinând că de la data efectuării plăţilor de către reclamantă aceasta a cunoscut persoana în favoarea căreia a înţeles să le facă, raportat la prevederile art. 2512 alin. (1), (2) Cod civil (prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar or să fi fost de bună credinţă; organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu), raportat la faptul că în cauză excepţia prescripţiei a fost invocată de pârâtă, în termenul prevăzut de lege, instanţa a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele aferente perioadei 18.04.2014-18.11.2016, plăţile aferente acestei perioade fiind solicitate cu depăşirea termenului de 3 ani calculat regresiv de la data introducerii acţiunii.

În ceea ce privește fondul cauzei, prin raportare la situația de fapt reținută la punctul I al prezentei instanța a reținut următoarele:

În drept, situația de fapt anterior expusă constituie o subrogație de drept a deținătorului bunului ipotecat în drepturile creditorului ipotecar, aspect ce atrage, relativ la aplicarea în timp a legii civile, în acord cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, ce dispun în sensul: „creanța transmisă prin cesiune sau subrogație, intervenită după data intrării în vigoare a Codului civil, își păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data nașterii creanței”, atrage aplicarea Codului civil din 1864.

Concluzia se desprinde, astfel cum se indică în textul normativ redat, prin raportare la data nașterii creanței, respectiv la momentul încheierii contractului de credit nr. 09692016/31.05.2007 şi a actului adiţional nr. 1 din data de 02.09.2009, cronologic anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

În conformitate cu dispozițiile art. 1108 C.civ. din 1864, subrogația în drepturile creditorului se realizează de drept „în folosul aceluia care, fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei, are interes de a o desface”, fundamentul faptic al pretențiilor formulate de către reclamantă fiind constituit de plățile realizate de către aceasta în contul creditului ipotecar contractat de către pârâta B.I., garantat cu imobilul aflat în proprietatea reclamantei P.M. și a numitului A.

Io., situația expusă fiind o aplicare a textului normativ redat.

În consecință, subrogându-se în drepturile creditorului ipotecar prin efectuarea unei plăți ce revenea pârâtei în calitatea acesteia de împrumutat, calitate dobândită în urma încheierii convenției de credit nr. 09692016/31.05.2007 şi a actului adiţional nr. 1, din data de 02.09.2009, reclamanta și pentru reclamantă s-a achitat suma totală de 96.824,27 lei, conform celor mai sus expuse, în caz contrar existând un real risc în executarea silită a imobilului aflat în proprietatea sa.

Cum ipoteca este o garanție reală și accesorie, care nu deposedează pe constituitorul proprietar de bunul ipotecat și care permite creditorului neplătit să urmărească bunul în mâinile oricui pentru a primi creanța sa cu preferință, bunul ipotecat este direct afectat la plata creditorului care-l poate scoate la vânzare, indiferent în mâna cui se află.

Raporturile care se nasc între creditor și terțul ipotecar, precum și între debitor și garantul ipotecar sunt strict reglementate de dispozițiile art. 1774-1776 vechiul C.civ.

În lipsa unor dispoziții exprese cu privire la dreptul de regres al garantului ipotecar împotriva debitorului în cadrul capitolului III din titlul XVIII al vechiului Cod civil (Despre ipoteci - art. 1746-1814) se aplică normele ce constituie dreptul comun în materie - art. 1108 C.civ.

În acest sens, art. 1108 vechiul C.civ a enumerat între cazurile de subrogație legală în drepturile creditorului situația aceluia care „fiind obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interes de a desface”.

Conform acestor dispoziții legale, în cazul în care terțul face plata datoriei „pentru altul” cel care garantează obligația unei persoane cu un bun propriu se subrogă în toate drepturile creditorului și poate obține de la debitor rambursarea integral a plății efectuate.

Indiferent de izvorul ei - legea sau convenția părților, subrogația în drepturile creditorului prin plata creanței produce aceleași efecte.

Ele pot fi rezumate în aceea că, prin subrogație, subrogatul dobândește toate drepturile creditorului plătit.

Subrogația operează însă numai în măsura plății efectuate.

Aceasta înseamnă că subrogatul va lua locul creditorului numai pentru ceea ce a plătit efectiv, urmând a recupera de la debitor numai suma plătită.

În acest sens, prevederile art. 1799 al vechiului Cod civil 1864 stabilesc că „detentorul care a plătit datoria ipotecară [...] are recurs în garanție, de drept, în contra debitorului principal”, aceasta fiind forma de regres pe care deținătorul bunului ipotecat o poate exercita în vederea recuperării sumelor pe care le-a avansat în vederea evitării demarării unei proceduri de executare silită a imobilului ipotecat, aflat în proprietatea sa.

Din probatoriul administrat în speță, constând în înscrisurile anexate: recipisele de consemnare atașate și enumerate anterior sau ordinul de plată anexat la dosarul cauzei, instanța reține că reclamanta și pentru reclamanta P.M. s-a achitat, în perioada 18.04.2014-24.09.2018, în contul creditului contractat de pârâta B.I. suma de 96.824,27 lei, reclamanta contractând chiar un alt credit pentru a înceta executarea silită împotriva bunului său.

Din această sumă, trebuie dedusă suma de 17.726,00 lei, față de cele statuate la punctul II al prezentei (referitoare la prescripția parțială).

În privința sumei de 6.750 lei, consemnată conform recipisei din data de 12.12.2016, (f. 108, vol. 2), instanța reține că într-adevăr deponent al sumei este numitul K.

L., care este un terț față de raporturile dintre părți.

Instanța a reținut că plata făcută de un terț este o plată valabilă (art. 1093 C.civ. vechi), aceasta putând fi făcută de oricine, nu doar de debitor.

Dacă plata s-a făcut pentru a stinge datoria, produce efecte juridice: datoria se stinge, iar debitorul beneficiază.

În ceea ce privește dreptul de regres/restituire, instanța a reținut că acesta revine celui care a plătit, debitorul neputând cere, el însuși, restituirea, pentru că el nu a plătit, cu excepția situației în care se face dovada faptului că plătitorul a acționat în numele debitorului.

În cauză, cu toate că pârâta a invocat lipsa calității de plătitor în persoana reclamantei a sumei respective, reclamanta nu a înțeles să combată acest aspect și nici să propună probe din care să rezulte faptul că ar fi acordat un mandat numitului K.

L. pentru a acționa în numele său.

În condițiile date, instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită la restituirea sumei de 72.348,27 lei, reprezentând sumele achitate de către aceasta în contul datoriei pârâtei B.I., nefiind incluse în aceste sume, sumele pentru care a intervenit prescripția și suma de 6.750 lei, consemnată conform recipisei din data de 12.12.2016, achitată de către numitul K.

L..

În ceea ce privește apărarea pârâtei în sensul că ar fi existat o înțelegere între reclamantă și pârâtă, ca pârâta să obțină creditul garantat de către reclamantă, iar pârâta i-ar fi acordat jumătate din suma împrumutată reclamantei, astfel că cele două ar fi urmat să achite ratele împreună, instanța a reținut că aceasta nu este dovedită, fiind contrazisă de contractele de credit și de ipotecă depuse la dosar.

Pe de altă parte, instanța a reținut că afirmația reclamantei din cuprinsul declarației dată în fața organelor judiciare penale nu a fost reiterată în prezentul proces și, în lipsa coroborării cu alte probe a acestei afirmații, instanța nu o poate avea în vedere.

Se constată o neconcordanță între cele declarate de către reclamantă în cadrul dosarului penal, aceasta afirmând faptul că pârâta i-ar fi acordat suma de 6200 euro în anul 2011, nu în anul 2007 când a fost contractat creditul, același aspect declarându-l și pârâta în cadrul dosarului penal.

Pe de altă parte, instanța a constatat că reclamanta a garantat creditul în sumă de 12.500 euro, obținut de către pârâtă la data de 31.05.2007, pentru ca la data de 06.06.2007, aceeași pârâtă să mai contracteze un credit în sumă de 5.400 de euro.

Cu toate acestea și în situația în care ar fi intervenit o eventuală înțelegere între părți, din analiza comparativă a plăților efectuate de către reclamantă și cele efectuate de către pârâtă în cadrul dosarului execuțional nr. 107/2012, se poate constata faptul că reclamanta a achitat în întregime debitul și cheltuielile aferente Contractului de credit nr. 09692016/31.05.2007 şi a actului adiţional nr. 1 din data de 02.09.2009, în condițiile în care, din total sume încasate de către creditor (aproximativ 66.460,65 lei), reclamanta a achitat suma totală de 96.824,27 lei, iar pârâta a achitat, până la încetarea executării silite a aceluiași Contract de credit, suma de 15.663,65 lei, din care au fost stinse datorii aferente Contractului de credit nr. 0969701/06.06.2007 și Actului adițional nr. 1/02.09.2009, al cărei titular exclusiv a fost pârâta B.I..

Astfel se constată, pe de o parte, că pârâta nu a făcut dovada existenței unei plăți din suma încasată cu titlu de credit conform Contractului de credit nr. 09692016/31.05.2007 şi a actului adiţional nr. 1 din data de 02.09.2009 în favoarea reclamantei, iar pe de altă parte, din calculele efectuate anterior, instanța constată că, în fapt, reclamanta a efectuat plăți cu mult peste jumătate din credit, iar în prezenta cauză nu a pretins toate sumele la care ar fi fost îndreptățită.

Nu în ultimul rând, instanța a constatat că, procedural, pârâta a invocat pentru prima dată existența unei plăți din partea sa către reclamantă, în cadrul cererii de apel înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 25.01.2022, cu mult peste termenul prevăzut de art. 209 C.pr.civ. ce reglementează cererea reconvențională, în situația în care pârâta ar fi avut propriile pretenții față de pârâtă.

În ceea ce privește cererea formulată și precizată de către reclamantă de acordare a daunelor morale, în cuantum de 3000 euro, instanța a reținut că reclamanta nu le-a dovedit, doar afirmând existența unor consecințe de ordin moral generate de situația intervenită în relația cu pârâta.

Instanța a reținut astfel, că devin incidente dispozițiile art. 249 C.pr.civ. conform cărora „cel care face o afirmație în fața instanței este ținut să o dovedească”.

Or, în cauză, reclamanta nu a făcut această dovadă, nu a propus probe din care să rezulte existența unui prejudiciu de natură morală, precum și o legătură de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciul moral pretins.

Pentru toate aceste argumente de fapt și de drept, instanța a reținut că solicitarea reclamantei astfel cum a fost formulată și precizată este întemeiată în parte, motiv pentru care a obligat pârâta B.I. la plata către reclamanta P.M. a sumei de 72.348,27 lei, reprezentând sumele achitate de către aceasta în contul datoriei pârâtei B.I. conform Contractului de credit nr. 09692016/31.05.2007 şi a actului adiţional nr. 1 din data de 02.09.2009, nefiind incluse în aceste sume, sumele pentru care a intervenit prescripția și suma de 6.750 lei, consemnată conform recipisei din data de 12.12.2016, achitată de către numitul K.

L..

A respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 3000 euro cu titlu de daune morale.

Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 453 alin. (1) C.pr.civ., potrivit cărora „partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, iar conform art. 452 C.pr.civ.: „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate se deduce că acordarea cheltuielilor de judecată presupune îndeplinirea a trei condiții cumulative: existența unei solicitări de plată a cheltuielilor de judecată, justificarea acestora prin dovedirea existenței și întinderii lor și constatarea culpei procesuale în sarcina celeilalte părți.

Față de dispozițiile anterior menționate, instanța a constatat că reclamanta a suportat efectiv și în mod necesar cheltuieli cu taxa judiciară de timbru în valoarea cumulată de 3.276 lei, pentru care s-a încuviințat eșalonarea la plată în 10 rate lunare, 2000 lei onorariu avocat (f. 25, vol. 1, rejudecare).

În conformitate cu art. 453 Cod pr. civ., întrucât cererea a fost admisă în parte, iar pârâta este cea care a pierdut procesul, instanţa a obligat-o pe aceasta la plata către reclamantă a sumei 4.051,96 lei reprezentând cheltuieli de judecată ce constau taxa judiciară de timbru aferentă sumei admise și achitată eşalonat de reclamantă și onorariu avocat parțial.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B.I., solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii integrale a pretenţiilor formulate şi în subsidiar reducerea pretenţiilor la nivelul sumei 10.842.27 lei şi respingerii acţiunii formulate de către intimata P.M., ca neîntemeiată.

În motivarea apelului se arată că hotărârea este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele considerente:

Soluţia sentinţei atacată este netemeinică şi nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi printr-o apreciere eronată şi nelogică a probatoriului administrat in cauză.

Critica principală: lipsa de logică a raţionamentului instanţei de fond.

Instanţa de fond a concluzionat, în mod nefundamentat şi contrar oricărei logici raţionale şi economice, că în perioada în care pârâta se confrunta cu dificultăţi financiare generate de restituirea unui credit bancar, apelanta ar fi beneficiat de un "cadou" de 6.250 euro, fără nicio contraprestaţie.

Această concluzie sfidează nu doar probatoriul din dosar, dar şi minimele criterii de raţionalitate şi de prezumţie de comportament economic firesc: o persoană aflată în situaţie de îndatorare şi presată de obligaţii contractuale nu renunţă voluntar la o sumă substanţială în favoarea unui terţ, fie el şi garant ipotecar.

Instanţa a ignorat circumstanţele economice şi contractuale relevante şi a substituit analiza juridică cu o speculaţie nedovedită, nefiind administrate probe directe care să justifice existenţa unei liberalităţi de asemenea proporţii.

Astfel cum a precizat reclamanta şi dânsa avea datorii la nişte cămătari, cărora dacă nu reuşeşte să le restituie sumele împrumutate, aceştia o vor obliga să vândă apartamentul său, astfel doreşte să se scape cât mai repede de aceste persoane periculoase, astfel ar putea să încheie împreună un contract de credit, una dintre ele va putea să aibă calitatea de împrumutat, cealaltă calitatea de garant şi astfel nici nu ar avea nevoie de ajutorul vreunei terţe persoane în privinţa acordării creditului.

În acele zile această idee i s-a părut foarte bună, considerând că vor avea soluţie pentru problemele fiecăreia dintre ele.

Având o relaţie bună în această perioadă, caracterizată cu încredere reciprocă - cei puţin aşa credea - având nevoie de câte un împrumut atât ea, cât şi intimata, au decis aşadar să ia acest împrumut împreună, pe care îl vor restitui tot împreună,

Între ele nu a existat nici un alt raport financiar, decât contractul de credit comun, şi astfel instanţa de fond în mod eronat a calificat predarea din partea sa a sumei de 6.250 Euro ca gratificaţie, în loc să observe că este vorba despre partea sa de jumătate din împrumut predată reclamantei, ca acesta să depună la împrumutător în vederea stingerii datoriei.

Nici ea nu a avut posibilitate financiară bună, în nici un caz nu îşi putea permite gratificaţii de niciun fel, mai cu seamă a unei sume considerabile unei colege de muncă.

In vreme ce ea a fost de bună-credinţă şi nici nu a presupus că ulterior se va ajunge în prezenta situaţie, a fost de acord ca în mod formal să figureze în contractul de credit ca şi împrumutat şi astfel debitorul obligaţiei de restituire şi intimata să figureze ca şi garant, ca sa nu mai fie nevoite ca şi în cazul în care ar fi avut scriptic atât ea, cât şi aceasta calitatea de împrumutaţi, să caute o terţă persoană care să-şi asume calitatea de garant.

În asemenea circumstanţe s-a încheiat contractul de credit nr. 0969701/06.06.2007, în urma căreia i s-a acordat suma de 12.500 euro, din care i-a predat intimatei suma de 6.250 euro, conform înţelegerii lor.

Aşadar, suma împrumutată a fost divizată între ele şi astfel cum a menţionat, au convenit că împreună vor restitui treptat împrumutul primit, problemele au început să se ivească doar atunci când intimata, abuzând de situaţia aparentă, oficiala - neştiind că aceasta în mod premeditat, de la bun început avea această intenţie, sau doar pe parcurs a fost sfătuită de jurişti să procedeze în această manieră a încercat să „recupereze" de la ea sumele de bani, care în realitate trebuiau achitate de ea însăşi, cu toate că şi ea a beneficiat de împrumutul primit.

În raport cu această situaţie apreciază că ea a restituit integral partea sa de credit, şi astfel nu mai are nicio obligaţie faţă de reclamantă, iar la rândul ei trebuie să stingă integral partea ei, adică restul din împrumut.

In alte ordine de idei dacă şi instanţa de apel va rămâne pe ideea că numai ea a fost beneficiara sumei integrale, atunci se impune stingerea părţii prescrise şi a sumei plătite de un terţ din datorie cu acest titlu, ceea ce instanţa a şi realizat-o, iar din restul sumei se impune deducerea valorii actuale a 6.250 Euro, şi ea poate fi obligată cel mult la suma ce este peste totalul acestor sume până la valoarea datoriei efective a reclamantei faţă dc bancă .

Ei sub nici o formă nu îi sunt imputabile sarcinile excesive asumate de reclamantă in cadrul contractului de refinanţare, clauzele căruia nu-i sunt opozabile, fiind o terţă persoană de acest raport juridic.

Apreciază că este greşită stabilirea şi evaluarea stării de fapt şi calificarea juridica a sumei de 6.250 Euro plătite de către ea către reclamanta, din moment ce, primirea ei a fost recunoscută univoc de reclamantă în cadrul dosarului penal, care nu a putut indica niciun alt titlu verosimil pentru justificarea primirii acestei sume considerabile decât gratificarea, variantă vădit inacceptabilă, în raport cu greutăţile financiare evidente ale ei, care a avut o datorie către bancă, nerambursată.

Este cert că suma a ajuns la reclamantă după contractarea împrumutului, momentul exact al remiterii neavând nici o importanţă pentru că ea în afara raportului juridic născut din contractul de împrumut şi garantarea acestuia, nu a avut niciun alt raport de natură financiară cu reclamanta.

Din moment ce este incontestabil că după angajarea împrumutului din partea sa a ajuns în mâinile reclamantei suma 6.250 Euro, această sumă în orice caz, indiferent că vorbim, despre reclamanta ca co-beneficiara a împrumutului angajat de ea sau garantă plătitoare a împrumutului, suma remisă de ea trebuie să fie imputate integral din pretenţiile reclamantei.

Altfel, dacă ea o despăgubeşte integral pe reclamantă, atunci aceasta va rămâne cu un surplus de valoare 6.250 Euro cu titlu de îmbogăţire fără justă cauză, deşi ea nu a avut situaţia de a gratifica, sau îmbogăţi pe altcineva, din moment ce cu greu a făcut şi face faţă obligaţiilor sale financiare.

Din examinarea sentinţei atacate prin prisma motivelor de apel şi ţinând seama de prevederile art. 476 – 478 Cod procedură civilă, tribunalul reţine următoarele:

Mai întâi se constată că, sub aspectul legii aplicabile, în mod corect, prima instanţă, în raport cu dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 71/2011 şi cu data încheierii contractului de credit (2007) a stabilit că, în cauză, sunt incidente prevederile vechiului Cod civil din 1864.

Apoi, se mai constată că, pe calea prezentului apel, nu au fost criticate dispoziţiile din sentinţă referitoare la admiterea excepţiei prescripţiei pentru sumele achitate de reclamantă în perioada 18.04.2012 – 29.11.2016, de respingere ca prescrise a acestor sume (şi de respingere în rest a cererii privind daune morale) prin urmare, instanţa de apel nu va analiza aceste dispoziţii.

Aşadar, instanţa de control judiciar va analiza, în limitele impuse de art. 476 – 478 din Codul de procedură civilă, doar dispoziţia de obligare a pârâtei – apelante la plata sumei de 72.348,27 lei.

Astfel, pe fond, se reţine că prin contractul de credit nr. 09692016/31 mai 2027 pârâta – debitoare a contractat un credit de consum în sumă de 12.500 Euro, împrumut garantat de către reclamantă.

Potrivit contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1500/01.06.2007, de către Biroul Notarilor Publici Asociați K.

I. și F.

T. (f. 23, ds. fond), instanța reține că reclamanta A. (actual P.) M., împreună cu A.

I. au garantat obligația de restituire a creditului în valoare de 12.500 euro, precum și plata dobânzilor aferente a cheltuielilor, a penalităților, comisioanelor și a tuturor celorlalte obligații care derivă sau pot deriva din Contractul de credit nr. 962016 din data de 28.05.2007, acordat lui B.I., garanții ipotecari consimțind să constituie în favoarea Creditorului Ipotecar ipoteca de rang I (întâi) şi interdicţia de înstrăinare, grevare, dezmembrare și demolare, asupra apartamentului ..............., situat în .................. înscris în C.F. individuală nr. ................., conform extras de CF eliberat sub nr. ......../29.05.2007 de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Covasna - Biroul de Carte Funciară Târgu Secuiesc.

E., dosarul execuțional nr. 107/2012, prin cererea nr. 9636/24.07.2012 (f. 5, vol. 4, ds. rejudecare).

Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea din data de 17.08.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Secuiesc în dosarul nr. 1412/322/2012 (f. 226, vol. 3, ds. rejudecare).

În cadrul procedurii de executare silită, s-a procedat la emiterea somației și a adreselor de înființare a popririi față de debitoarea B.I. (f. 215-218, vol. 3, ds. rejudecare).

În cursul executării silite reclamanta a efectuat, în contul datoriei pârâtei, plăţi în sumă totală de 96.824,27 lei, aspect dovedit prin actele depuse la dosarul de fond şi care nu a fost contestat în prezentul apel.

Din suma de 96.824,27 lei au fost scăzute sumele prescrise în valoare totală de 17.726 lei precum şi suma de 6.750 lei, aspecte necontestate în prezentul apel.

Suma rămasă de 72.348,27 lei – plătită de reclamantă în contul datoriei pârâtei – este datorată de pârâtă în temeiul dreptului de regres al garantului ipotecar împotriva debitorului principal (ca urmare a subrogării garantului în dreptul creditorului) potrivit art. 1108, art. 1774 – 1776 din vechiul Cod civil.

În cuprinsul cererii de apel se invocă doar faptul că din creditul de 12.500 Euro pârâta i-a dat/remis reclamantei suma de 6.250 Euro, această ultimă sumă impunându-se a fi scăzută din suma de 72.348,27 lei plătită de reclamantă în contul creditului.

Cu alte cuvinte, pârâta invocă împrejurarea că are faţă de reclamantă o creanţă în sumă de 6.250 Euro, impunându-se compensarea parţială a celor două creanţe reciproce.

Compensaţia reprezintă un mijloc de stingere a două obligaţii reciproce de aceeaşi natură, indiferent de izvorul acestora.

Pentru a opera compensaţia trebuie însă îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1. obligaţiile să fie reciproce

2. datoriile să fie certe, lichide şi exigibile

3. datoriile să aibă ca obiect prestaţia de a da sume de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură

4. părţile să nu fi renunţat la beneficiul compensaţiei.

Din cele de mai sus rezultă că între părţi trebuie să existe două obligaţii/creanţe reciproce, iar aceste creanţe să fie neîndoielnice, determinate în întinderea lor şi susceptibile de a fi executate.

Creanţa reclamantei faţă de pârâtă în sumă de 72.348,27 lei este o creanţă care a fost dovedită, în mod neîndoielnic, de toate înscrisurile de la dosarul de fond şi este determinată ca întindere.

În ceea ce priveşte creanţa în sumă de 6.250 Euro invocată de pârâtă, se reţine că această creanţă, pentru a întruni condiţia de a fi certă, lichidă şi exigibilă, trebuie sau să fie recunoscută de reclamantă sau să fie stabilită pe cale judiciară.

Pe de o parte, în speţă, reclamanta nu a recunoscut creanţa pârâtei în sumă de 6.250 Euro.

Pe de altă parte, pentru ca o creanţă să fie stabilită pe cale judiciară nu este îndeajuns doar să fie invocată, ci este necesar ca ea să fie cerută în forma şi în condiţiile prevăzute de lege, adică trebuie să fie formulată o acţiune care să fie timbrată corespunzător.

În speţa de faţă, cu toate că a beneficiat de asistenţă juridică de specialitate, pârâta nu a formulat la fond o cerere reconvenţională prin care să solicite obligarea reclamantei la plata sumei de 6.250 Euro.

Faţă de cele expuse, tribunalul reţine că, în cauză, nu s-a stabilit, în mod legal, faptul că pârâta are faţă de reclamantă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 6.250 Euro, toate motivele de apel invocate fiind nefondate.

Aşa fiind, în raport cu cele ce preced, tribunalul constată legală şi temeinică sentinţa atacată, motiv pentru care se va respinge apelul potrivit art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de apelanta B.I., cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat ....., cu sediul în .................., în contradictoriu cu intimata P.M., cu domiciliul în ......................, împotriva sentinţei civile nr. 600/17.07.2025, pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc, pe care o păstrează.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de recurs se depune la Tribunalul Covasna.

Pronunţată astăzi, 23 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte, Judecător, Grefier,