Decizie nr. 66/A din 18.02.2025

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ..../322/2021

Completul de apel specializat în soluţionarea cauzelor

în materiile civil, litigii cu profesioniştii

DECIZIA CIVILĂ NR. 66/A

Şedinţa publică de la 18 februarie 2025

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : .............

JUDECĂTOR : ..........

GREFIER : .............

Pe rol, pronunţarea asupra apelului declarat de apelantele AAAA MBH şi BBBB LIMITED împotriva sentinţei civile nr. 901/2023, pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc.

Instanţa constată că dezbaterile asupra cauzei de faţă au avut loc în şedinţa publică de la 14 ianuarie 2025, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru datele de 28 ianuarie 2025, 4 februarie 2025, apoi pentru astăzi, 18 februarie 2025.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 901/2023, pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea M.I., cu domiciliul în .................... în contradictoriu intimatele AAAA MBH şi BBBB Limited, ambele cu sediul procesual ales în ............................................ .

S-a anulat integral executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. 522/2021 al BEJ F.L. şi toate actele de executare silită.

În temeiul art. 45 alin.1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 s-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 435 lei către contestatoare la data rămânerii definitive a prezentei.

S-a dispus obligarea intimatelor la plata către contestatoare a sumei de 785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial şi a sumei totale de 204, 68 lei cu titlu de cheltuieli privind xerocopierea dosarului execuţional nr. 522/2021 aflat pe rolul BEJ F.L. şi nr. 851/2013 aflat pe rolul BEJ M.

M.

I.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, s-a încheiat contractul de credit nr.

RF09046508225/21.01.2009 între DDDD Bank S.A. în calitate de creditor şi M.I., în calitate de debitor, pentru suma de 5150 de lei, pentru o perioadă de 60 de luni, cu scadenţa finală în data de 21.01.2014.

În ceea ce privește excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţei, invocate de contestatoare, instanța a reținut că art. 705 C.pr.civ. prevede că dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită, iar potrivit art. 710 C.pr.civ prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Codului civil privitoare la prescripţia extinctivă.

În privinţa legii de drept material aplicabilă în cauză potrivit art. 201 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a dispozițiilor Codului civil s-au avut în vedere dispoziţiile de drept material care reglementează prescripţia, în vigoare la data începerii prescripţiei, respectiv Decretul 167/1958, contractul fiind încheiat anterior intrării în vigoare a N.C.civ.

Astfel, în conformitate cu art. 6 din acest act normativ dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.

Efectul prescripţiei extinctive este cârmuit de două principii: odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept subiectiv principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile subiective accesorii [art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958]; iar în cazul când un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită (art. 12 din Decretul nr. 167/1958).

Instanţa a avut în vedere în privinţa începutul curgerii termenului de prescripţie dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 care arată că ”Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silită”.

De asemenea, şi art. 1886 C.civ. 1864 dispune că „nici o prescripţie nu poate începe a curge mai înainte de a se naşte acţiunea supusă prescripţiei”.

Prin urmare, ori de câte ori nu îşi găseşte aplicare o regulă specială, edictată pentru o anumită situaţie, se va aplica regula generală potrivit căreia prescripţia extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune.

În cauză, aşa cum reiese din copia contractului de cesiune de creanţă din 28.10. 2011, depus în copie la fila 108 dosar, încheiat între DDDD Bank S.A., în calitate de cedent şi EEE România S.R.L. în calitate de cesionar, ulterior fiind încheiate alte contracte de cesiune, depuse în copie la filele 108-138 dosar, creanţa a fost cesionată în vederea colectării.

Totodată, instanța a mai reținut că cesiunea de creanţă este contractul prin care un creditor transmite o creanţă a sa unei alte persoane, iar ca efect al cesiunii de creanţă, între părţi, creanţa trece în patrimoniul cesionarului, care, prin transfer, devine creditor în locul cedentului.

Față de terţi, cesiunea de creanţa îşi produce efectele numai de la data notificării sau a acceptării cesiunii de către debitor.

În consecinţă, până la momentul notificării sau acceptării, debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului.

Astfel, efectul principal al cesiunii de creanţă este transmiterea dreptului de creanţă de la cedent la cesionar, iar cesionarul dobândeşte dreptul ce a aparţinut cedentului, drept urmare prescripţia extinctivă a dreptului la acţiunea în realizarea creanţei se produce în termenul şi condiţiile prevăzute pentru cedent.

Chiar dacă nu s-a declarat scadent anticipat în mod formal creditul, termenul de prescripţie începe să curgă de la data primei cesiuni, ce a fost notificată debitoarei la data de 08.11.2011, astfel cum reiese din dovada de comunicare de la fila 99 dosar, deoarece de la data cesiunii, în speţă, poate fi pus în executare silită întregul debit, privit ca un tot unitar (în ultimă instanţă, neputând fi cesionată o creanţă către o societate colectoare a creanţei fără declararea acesteia ca scadentă anticipat).

Nu s-a făcut dovada că ulterior debitorul a plătit în continuare o parte din creanţă plăţi care, fiecare, au efect întreruptiv de prescripţie prin executarea voluntară, potrivit art. 709 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.

S-a deschis un prim dosar execuţional în anul 2013, nr. 851/2013, însă doar la data de 30.08.2021 s-a dispus încetarea executării silite prin încheiere, închiderea dosarului de executare, fila 215 dosar, în conformitate cu dispoziţiile art. 703 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. pentru lipsa bunurilor urmăribile.

Aşadar, această constatare a executorului judecătoresc a avut loc la peste 8 ani de la deschiderea primului dosar execuţional, efectul suspensiv prev. de art. 708 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ. în cazul inexistenţei de bunuri urmăribile, a celor nevalorificabile sau în cazul sustragerii de către debitor a veniturilor sau bunurilor sale de la urmărire operează de la această constatare, o altă interpretare juridică, în sensul incidenţei efectului suspensiv de la apariţia cazului constând în lipsa bunurilor urmăribile, fără o analiză şi constatare cel puţin formală în acest sens ar pune în pericol siguranţa circuitului civil prin trenarea executării silite, iar normele legale imperative privind curgerea unui nou termen de prescripţie extinctivă de la data întreruperii termenului prin efectuarea unui act de executare silită ar fi lipsite de eficienţă (art. 709 alin. 1 pct.4 C.pr.civ. prevede că cursul prescripţiei se întrerupe pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare, iar alin. 2 din acelaşi articol prevede că după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie).

În tot acest timp creditoarea nu a realizat acte de stăruinţă în continuarea executării silite.

Creditoarea a formulat o nouă cerere de executare silită la data de 19.10.2021, astfel cum reiese din copia cererii de la fila 8 dosar, deschizându-se un nou dosar execuţional cu nr. 522/2021, aşadar, în acest caz nu se mai reia executarea silită de la ultimul act de executare în dosarul de executare deschis anterior, din actele de executare întocmite de executorul judecătoresc întocmite în anul 2021 reiese că s-a început o nouă executare, nicidecum nu s-a continuat executarea începută în anul 2013 şi nici nu se poate vorbi de întreruperea termenului prescripţie după data ultimului act de executare silită în dosarul nr. 851/2013, respectiv somaţie emisă la data de 29.07.2013 (fiind emise ulterior adrese către diferite instituţii la data de 14.11.2013).

Notificările și cesiunea de creanță nu întrerup prescripția extinctivă, întrucât de la scadența ultimei plăţi efectuate voluntar sau de la data cesiunii s-a născut dreptul de a cere executarea silită a creditului.

Sunt neîntemeiate afirmaţiile intimatei prin care a susţinut că nu poate curge termenul de prescripţie extinctivă dacă creditul nu s-a declarat scadent anticipat, în accepţiunea intimatei, în acest caz, dreptul de a cere executarea silită ar fi imprescriptibil, ceea ce contravine normelor legale privind prescripţia, transformând un drept prescriptibil, prin voinţa unei părţi, într-un drept imprescriptibil.

Atât în configuraţia Decretului nr.167/1958 privind prescripţia extinctivă, cât şi în cea a C.civ. din 2009 nu se poate deroga de la normele privind prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea acţiunilor, fiind norme de ordine publică şi nu privată.

Astfel, din actele dosarului se constată că primul act care ar fi avut un efect de întrerupere a termenului de prescripţie efectuat de intimată este depunerea cererii de executare silită la executor, realizată la data de 19.10.2022 cu depăşirea termenului legal de prescripţie de 3 ani, fiind astfel evident că nu se mai poate solicita executarea silită a creanţelor, dreptul de a obţine executarea silită a acestora fiind prescris.

Cu privire la susţinerea conform căreia intimata a fost reprezentată în faţa executorului judecătoresc şi în faţa instanţei de către o altă persoană juridică, aceasta este nefondată, intimatele fiind reprezentate prin avocat atât în momentul depunerii cererii de executare silită la executor, astfel cum reiese din conţinutul cererii de executare silită, cât şi în instanţă, nefiind incidente dispoziţiile art. 84 alin. 1 C.pr.civ. şi Decizia ICCJ nr. 9/2016 dată în procedura dezlegării unor chestiuni de drept.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, a admis contestația la executare formulată și a anulat integral executarea silită demarată în dosarul de executare silită nr. 851/2021 al BEJ F.L..

În conformitate cu dispoziţiile art. 45 lit. f din OUG 80/2003, a dispus restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 435 lei către contestatoare la data rămânerii definitive a prezentei.

Având în vedere soluţia de admitere a contestaţiei la executare şi dispoziţiile art. 453 C.pr.civ. care prevăd că la cererea părţii care a câştigat procesul partea adversă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, la dosar existând și dovada efectuării unor alte cheltuieli, respectiv onorariu avocațial, instanța a admite cererea de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1785 de lei constând în onorariu avocațial şi contravaloarea cheltuielilor privind copierea celor două dosare execuţionale în valoare totală de 204, 68 lei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel creditoarele-cesionare AAAA MBH şi BBBB Limited.

În motivarea apelului se arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 7 din Decretul lege nr. 167/1953 "prescripţia începe sa curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silita".

Prin urmare, pentru a curge termenul de prescripţie trebuie ca Banca sa declare anterior scadenţa anticipata a creditului si sa transmită o adresa către debitor, în lipsa acesteia nefiind aplicabile dispoziţiile de mai sus.

Totodată, precizează faptul ca Banca nu este obligată sa declare scadenţa anticipata a creditului, fiind o facultate pentru creditoare de care nu a uzat anterior cesionarii creditului.

Astfel, deoarece Banca nu a declarat anterior scadenta anticipata a creditului, acesta se considera scadent începând cu data promovării cererii de executare silita.

Prin urmare, termenul de prescripţie a început sa curgă de la data de 29.10.2011, data cesiunii.

Conform disp. art. 16 din Decretul lege nr. 167/1958 "Prescripţia se întrerupe: c) printr-un act începător de executare", iar potrivit art. 17 "întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.

După întrerupere începe sa curgă o nouă prescripţie".

Astfel de la data la care s-a înregistrat prima cerere de executare silita, respectiv in 2013 s-a întrerupt termenul de prescripţie si nu a început sa curgă anterior datei la care s-a închis dosarul, respectiv 30.08.2021.

Instanta de judecata a reţinut faptul ca termenul de prescripţie nu a fost intrerupt in toata aceasta perioada deoarece executarea silita nu a continuat, ceea ce nu corespunde realităţii.

În acest context solicită a se avea în vedere prevederile disp. art. 17 din Decretul-lege nr. 167/1958 care dispun următoarele: "In cazul când prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitrare sau printru-un act începător de executare, noua prescripţie nu începe sa curgă cât timp hotarârea de admitere a cererii nu a rămas definitiva sau, în cazul executării, piua Ia îndeplinirea ultimului act de executare".

Astfel, in raport de aceste dispoziţii, până la data la care nu s-a închis dosarul de executare silita termenul de prescripţie se considera întrerupt, fiind suficient promovarea unei cereri de executare silita de către creditor.

Aceste dispoziţii nu ar putea determina o alta interpretare din trei considerente:

Legiuitorul a asimilat promovarea unei cereri de executare silită cu o cerere de chemare in judecata, precizând faptul ca pentru cererea de chemare in judecata efectul întreruptiv durează până ce hotărârea este definitiva; prin similitudine si in cazul cererii de executare silita efectul intreruptiv trebuie sa dureze pana la data la care executarea silita s-a închis prin Încheierea executorului judecătoresc (acesta fiind ultimul act de executare).

După depunerea cererii de executare silita cade in sarcina executorului judecătoresc realizarea tuturor operaţiunilor necesare in vedere recuperării creanţei, fiind necesar ca acesta sa manifeste un rol activ in vederea aducerii la îndeplinire a executării silite; în situaţia în care debitorul nu deţine bunuri urmăribile singurul act legal pe care executorul îl poate realiza este de a se informa din cand in cand daca intre timp realizează venituri.

Prescripţia sancţionează pasivitatea creditorului in vederea recuperării debilului ceea ce nu este cazul in cazul promovării unei cereri de executare silita, rolul acesteia fiind tocmai efectuarea singurul demers legal ce tine de acesta in vederea îndestulării; creditorul nu poate fi sancţionat nici pentru faptul ca executorul judecătoresc nu a avut un rol activ in vederea recuperării creanţei si nici pentru faptul ca debitorul se sustrage de la executare asigurandu-se ca nu deţine venituri ce se executa (nu deţine sume de bani in cont, nu realizează venituri legale).

Astfel, apreciază că in toată perioada cât executarea silită a fost pe rol s-a intrerupt termenul de prescripţie şi, la scurt timp dupa ce s-a inchis, a demarat o noua cerere de executare silita.

Precizează faptul ca iar între cele două executări nu s-a împlinit termenul de prescripţie.

In plus, potrivit disp. art. 703 C. proc. civ., "(1) Cursul prescripţiei se suspendă: ... 3. cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori îşi sustrage veniturile şi veniturile de la urmărire. (2) După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare."

In acest sens, din încheierea emisa la data de 30,08.2021 in dosarul de executare nr. 351/2023 s-a constatat insolvabilitatea debitoarei motiv pentru care termenul de prescripţie s-a suspendat conform prevederilor mai sus menţionate pe perioada 09.07.2013-30.08.2021.

Astfel, deoarece in toata aceasta perioada debitorul s-a sustras de la urmărire si nu au fost identificate bunuri sau venituri pentru executarea acestora in cursul executorii silite apreciază ca se impune suspendarea termenului de prescripţie în toată această perioadă.

Din examinarea sentinţei atacate prin prisma motivelor de apel şi ţinând seama de prevederile art. 476-478 din Codul de procedură civilă, tribunalul reţine următoarele:

În primul rând, tribunalul constată că prin prezenta contestaţie la executare, contestatoarea-debitoare a invocat prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

În continuare, se reţine că, în speţă, la data de 21.01.2023, între DDDD Bank S.A. (împrumutător) şi contestatoare (împrumutat) a fost încheiat contractul de credit nr. RF090465082251.

La data de 27.10.2011, creanţa rezultând din acest contract a fost cesionată către EEE România S.R.L., iar apoi, la data de 26.03.2018, a fost cesionată către actualele creditoare-cesionare.

În anul 2013, în dosarul execuţional nr. 851/2013, a fost pornită executarea silită, la cererea creditoarei EEE România S.R.L. pentru recuperarea creanţei din contractul de credit menţionat.

Prin încheierea din 30.08.2021, B.E.J. M. M. I. a dispus încetarea executării silite în acest dosar execuţional.

La data de 19.10.2021, actualele creditoare, AAAA MBH şi BBBB Limited, au formulat o cerere de executare silită pentru recuperarea creanţei din contractul de credit menţionat, în urma căreia a fost deschis dosarul execuţional nr. 522/2021 al B.E.J.

F.L..

În ceea ce priveşte prescripţia executării se constată că art. 706 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani (...)” (termen care începe să curgă de la data scadenţei obligaţiei).

De asemenea, se reţine că potrivit art. 703 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă „executarea silită încetează dacă nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri”.

În fine, se constată că în conformitate cu art. 705 alin. (1) din Codul de procedură civilă „în cazurile prevăzute la art. 703 alin. (1) pct. 2, se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită”.

Pornind de la textele de lege mai sus citate, trebuie făcută o distincţie netă între situaţia în care, după încetarea executării survenită potrivit art. 703 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, se introduce o nouă cerere de executare şi situaţia în care, după încetarea executării survenită potrivit art. 703 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, se introduce o cerere de „reluare a executării silite”.

În primul caz este vorba de începerea unei noi executări (total distincte de prima, care a încetat) ceea ce presupune încuviinţarea executării de către instanţă în condiţiile art. 666 din Codul de procedură civilă, în timp ce în al doilea caz este vorba de o continuare a unei executări deja începute, executare care a fost anterior încuviinţată de către instanţă, prin urmare, acest din urmă caz nu presupune încuviinţarea cererii de reluare a executării de către judecătorie.

Revenind la prescripţia executării, în cazul în care se introduce o nouă cerere de executare, termenul de prescripţie de 3 ani se calculează de la data scadenţei obligaţiei.

În speţa de faţă, cererea de executare adresată B.E.J.

F.L. la data de 19.10.2021 reprezintă o nouă cerere de executare, total distinctă de cea care a făcut obiectul dosarului execuţional nr. 851/2013.

Aceasta rezultă atât din întreaga economie a respectivei cereri, cât şi din faptul că executarea a fost încuviinţată prin încheierea din 28.10.2021 a Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Fiind vorba de o nouă cerere de executare, termenul de prescripţie de 3 ani se calculează de la data scadenţei obligaţiei, care în speţa de faţă este data de 21.01.2014 (prevăzută în contract – f. 11 dosar fond)

De asemenea, se constată că, în cauză, nu a fost declarată scadenţa anticipată a creditului (f. 76).

Având în vedere că de la data de 21.01.2014 şi până la data de 19.10.2021 (când a fost formulată noua cerere de executare) a trecut o perioadă mai mare de 3 ani, tribunalul constată că, în speţă, a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită potrivit art. 706 alin. (1) din Codul de procedură civilă, toate motivele de apel invocate în acest sens fiind nefondate.

Aşa fiind, în raport cu cele ce preced, tribunalul constată sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge apelul potrivit art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de apelantele AAAA MBH şi BBBB Limited, ambele cu sediul procesual ales în .......................... în contradictoriu cu intimata G. (fostă M.) I., cu domiciliul în comuna .................. , împotriva sentinţei civile nr. 901/10.11.2023 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc, pe care o păstrează.

Obligă apelantele AAAA MBH şi BBBB Limited să plătească intimatei G. (fostă M.) I. suma de 1785 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte, Judecător, Grefier,