Decizie nr. 37/A din 06.02.2024

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:.......

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ....

Completul de apel specializat în soluţionarea cauzelor

în materiile civil, litigii cu profesioniştii

DECIZIA CIVILĂ NR. 37/A

Şedinţa publică de la 6 februarie 2024

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : ..........

JUDECĂTOR : .......

GREFIER : ..............

Pe rol, pronunţarea asupra apelului declarat de apelanta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE COVASNA împotriva sentinţei civile nr. 604/2023, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Instanţa constată că la termenul de judecată din 16 ianuarie 2024, în lipsa părţilor, a reţinut cauza spre soluţionare şi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 30 ianuarie 2024, apoi pentru astăzi, 6 februarie 2024.

T R I B U N A L U L

I. 1. Hotărârea instanţei de fond.

Asupra cauzei civile de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 604 din 3 mai 2023 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe s-a admis cererea formulată de reclamanta SC AAA SRL, CUI RO......., cu sediul ales la Cabinet Avocat ............................, în contradictoriu cu pârâta AJFP Covasna cu sediul în Sfântu Gheorghe, str.

Jozsef Bem nr. 9, judeţ Covasna, şi în consecinţă:

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.634,74 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate în dosarele civile nr. .../119/2021 a Tribunalului Covasna şi nr. .../64/2022 a Curţii de Apel Braşov, la care se va calcula şi dobânda legală începând cu data comunicării prezentei cereri – 16.08.2022 şi până la plata efectivă.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 734 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

2. Considerentele pe care se fundamentează soluţia instanţei de fond.

Pentru a pronunța această sentinţă, s-a reținut că prin sentinţa civilă nr. 1168/02.12.2021 pronunţată în dosar civil nr. .../119/2021 a Tribunalului Covasna s-a admis în parte cererea reclamantei SC AAA SRL în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, în sensul că: s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta, pentru obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei de 1.689.153 lei, începând cu data de 29.12.2020 şi până la data plăţii efective; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.689.153 lei, cu titlu de beneficiu nerealizat prin lipsirea de folosinţa sumei de 941.918 lei, compus din: 1.187.165,02 lei (imposibilitatea utilizării sumei în circuitul economic şi financiar determinat pe baza marjei anuale de profit pentru perioada 2013 – 2020) şi 501.987,44 lei (imposibilitatea beneficierii de reduceri financiare sub forma sconturilor de decontare/reduceri comerciale pentru plata anticipată a mărfurilor achiziţionate în perioada 2013 – 2020); s-a admite cererea din acţiunea conexată, formulată în varianta principală de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta; s-a respins, ca neîntemeiată cererea din acţiunea conexată, formulată în varianta subsidiară de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta, pentru anularea deciziei CVG-DEC-16899/17.12.2020 şi pentru obligarea la plata dobânzii legale, potrivit art. 3 al. 2 din O.G nr. 13/2011; s-a anulat decizia nr. 18840/11.12.2020 de soluţionarea a contestaţiei, decizia de respingere a cererii de restituire a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget - nr. 14075/17.09.2020 şi decizia de recuperare a sumei reprezentând dobânzi TVA - nr. 14076/17.09.2020, toate trei deciziile emise de pârâtă; pârâta a fost obligată să calculeze şi să achite reclamantei dobânda fiscală, aferentă sumei rambursate conform sentinţei civile nr. 957/CA/16.10.2019, pentru perioada noiembrie 2013 - 28.02.2014 în cuantum de 0,04 %/zi de întârziere, iar pentru perioada 28.02.2014 - 15.10.2014 (când s-au finalizat plăţile/eşalonarea) în cuantum de 0,03 %/zi de întârziere.

Prin cererea formulată la data de 17.12.2021 de petenta AAA SRL, în acest dosar, în contradictoriu cu pârâta AJFP Covasna, s-a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1168/02.12.2021 a Tribunalului Covasna pentru capătul de cerere principal din acţiunea conexată, în sensul în care "dobânzile fiscale" să fie calculate şi achitate de pârâtă până la data restituirii efective a sumei nelegal încasate ca urmare a desfiinţării actului administrativ (decizia de impunere).

Astfel că, prin sentinţa civilă nr. 3 din data de 06 ianuarie 2022 pronunţată în acelaşi dosar civil nr. .../119/2021 al Tribunalului Covasna s-a admis cererea de completare a hotărârii, formulată de reclamanta AAA S.R.L, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat ..... în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi în consecinţă: s-a dispus completarea minutei şi dispozitivului sentinţei civile nr. 1168/02.12.2021 pronunţată în dosarul nr. ..../119/2021 al Tribunalului Covasna, prin aceea că se va trece în minută şi dispozitiv: „Obligă pârâta să calculeze şi să achite reclamantei dobânda fiscală aferentă sumei rambursate conform sentinţei civile nr. 957/CA/16.10.2019, şi pentru perioada 15.10.2014 – 11.06.2020 (când s-au finalizat plăţile/eşalonarea), în cuantum de 0,03 %/zi”.

Împotriva sentinţei civile nr. 3 din data de 06 ianuarie 2022 pronunţată în acelaşi dosar civil nr. ..../119/2021 al Tribunalului Covasna şi a încheierii din 04.03.2021 prin care s-a respins excepţia inadmisibilităţii şi cea a prescripţiei dreptului material la acţiune, s-a formulat recurs de către AJFP Covasna şi de reclamanta AAA S.R.L, soluţionat prin decizia nr. 273/R/21.04.2022 a Curţii de Apel Braşov, prin respingerea recursurilor, ca neîntemeiate, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr. 1168/02.12.2021 a Tribunalului Covasna şi a sentinţei civile nr. 3/06 ianuarie 2022 pronunţată în acelaşi dosar civil nr. ..../119/2021 al Tribunalului Covasna.

În susţinerea prezentei cereri reclamanta a arătat că, în soluţionarea dosarului civil nr. ..../119/2021 al Tribunalului Covasna, pe fond şi în recurs s-au avansat cheltuieli de judecată, în sumă totală de 12.634,74 lei, din care, suma de 100 lei taxă judiciară de timbru, suma de 10.740 lei onorariu expert judiciar, conform încheierii din 02.09.2021 a Tribunalului Covasna, cheltuieli cu deplasare avocat – reprezentantul convenţional al reclamantei, pentru termen de judecată 02.09.2021 – suma de 367,96 lei, termen 04.11.2021 – suma de 190 lei cheltuieli de cazare, termen 11.04.2022 suma de 280 lei cheltuieli de cazare şi suma de 540,78 lei cheltuieli de deplasare, conform dovezilor depuse la dosar; iar în dosarul nr. .../64/2022: cheltuieli administrative: pentru termen 23.06.2022 – cheltuieli de cazare în sumă de 516 lei; invocându-se disp. art. 453 alin. 1 C.pr.civ. şi art. 1349 C.civ.

Astfel potrivit disp. art. 453 alin. 1 C.pr.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Potrivit disp. art. 451 alin. 1 şi 2 C.pr.civ. cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, (…), cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului; instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Pârâta în cauză, în principal a solicitat respingerea cererii reclamantei invocând neîndeplinirea condiţiilor cumulative pentru angajarea răspunderii în temeiul disp. art. 1349 alin. 1 şi 2 C.civ.Conform acestor dispoziţii, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane; cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

În ceea ce priveşte apărările formulate de pârâtă, instanţa de fond a avut în vedere cele statuate în considerentele Deciziei nr. 5/2017 a ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care, s-a reţinut că, în toate situaţiile în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o acţiune separată, aceasta se înfăţişează ca o cerere având caracter principal, temeiul acţiunii îl constituie culpa procesuală decurgând din pierderea procesului, respectiv că, indiferent de natura procesului în care au fost făcute cheltuielile respective (civil, comercial, litigiu de muncă etc.), procesul care are ca obiect numai acordarea cheltuielilor de judecată este un proces civil, distinct, aşa încât cererea se judecă în primă instanţă de judecătorie sau, după caz, de tribunal, în funcţie de criteriul valoric.

De asemenea, s-a arătat că în cazul cererilor de acordare a cheltuielilor pe cale separată vor fi urmate regulile de competenţă de drept comun, pretenţia nemaiputând fi considerată accesorie, pentru ca, prin efectul prorogării de competenţă, să fie în căderea instanţei învestite cu judecata litigiului principal.

Astfel că, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pe cale separată, este admisibilă.

Prin Decizia nr. 405 din 4 februarie 2010 pronunţată în recurs de Secţia comercială a Înaltei Curți de Casație şi Justiție s-a reținut că, partea care a câştigat procesul va putea obţine restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabileşte realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al acestora.

În acest sens, în acord cu jurisprudenţa CEDO, instanţa supremă a apreciat că onorariul de succes, nefiind o cheltuială efectuată până la finalizarea procesului, constituie o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar şi voluptoriu şi, din aceste motive, nu poate fi impus ca obligaţie în cadrul cheltuielilor de judecată în sarcina părţii care a pierdut procesul.

În cauză, văzând cuantumul onorariului pretins faţă de valoarea obiectului cererii reclamantei formulată şi admis, în urma cărei i s-a restituit acesteia de către pârâtă suma de 914.918 lei, precum şi beneficiul nerealizat în sumă de 1.689153 lei şi dobânda fiscală de 641.989 lei, instanţa de fond a constatat că, plata onorariului de expert, precum şi cheltuielile administrative, descrise anterior, sunt cheltuieli necesare şi utile, nefiind vorba de un onorariu voluntar şi voluptoriu, motiv pentru care, va înlătura apărările pârâtelor, onorariul expertului judiciar fiind pus în discuţie de instanţa care a judecat pe fon cererea şi care a admis cuantumul onorariului de expert, prin prezenta, neputând fi pusă în discuţie aceasta, fiind stabilit cu valoare de autoritate de lucru judecat acest cuantum, precum şi utilitatea probei, faţă de cele reţinute de instanţă în considerentele hotărârii judecătoreşti.

Faţă de acestea, văzând disp. art. 453 C.pr.civ. instanţa de fond reţinând culpa procesuală a pârâtei în dosar civil nr. .../119/2021 şi nr. ...../64/2022 ale Tribunalului Covasna, soluţionate definitiv, a constatat întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile prev. de art. 1349 alin. 1 şi 2 C.civ. cu consecinţa obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 12.634,74 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate în dosarele civile nr. .../119/2021 a Tribunalului Covasna şi nr. ....../64/2022 a Curţii de Apel Braşov, la care se va calcula şi dobânda legală, stabilită în temeiul disp. art. 3 alin. 3 din OG nr. 13/2011, începând cu data comunicării prezentei cereri – 16.08.2022 şi până la plata efectivă.

Reţinând culpa procesuală a pârâtei şi în prezenta cauză, văzând disp. art. 453 C.pr.civ. a obligat-o să plătească reclamantei suma de 734 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a admis cererea reclamantului, fiind întemeiată, potrivit celor arătate anterior.

II. 1. Apelul declarat de apelanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna prin care a solicitat admiterea apelului şi drept consecinţă schimbarea în tot a sentinţei şi să se dispună exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 734 lei.

În motivarea apelului se arată că prima instanţă prin sentinţa civilă nr. 604/2023 din 03 mai 2023 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul cu nr. ...., a dispus admiterea cererii formulate de reclamanta AAA SRL şi a obligat pe Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna să plătească societăţii suma de 12.634,17 lei, reprezentând cheltuieli avansate în dosarele nr. ..../119/2021 şi nr. ...../64/2022 ale Curţii de Apel Braşov, la care se adaugă dobândă legală începând cu data cererii de chemare în judecată, respectiv din data de 16 august 2022 si până la data plăţii efective, obligându-i să plătească reclamantei şi suma de 734 lei, reprezentând cheltuielile de judecată, taxa judiciară de timbru aferentă acestui dosar.

Se arată că soluţia instanţei de fond este neîntemeiată întrucât instanţa nu a ţinut cont de criteriul proporţionalităţii reglementat de art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă, văzând petitele acţiunii se impunea ca instanţa de fond să aibă în vedere faptul că, pretenţiile societăţii nu au fost admise în totalitate, instanţa de contencios administrativ fiscal în parte a respins acţiunea reclamantei.

De asemenea instanţa de recurs a respins şi recursul formulat de societate.

Prin acţiunea care a format obiectul dosarului nr. ...../119/2021 al Tribunalului Covasna societatea AAA SRL a chemat în judecată organul fiscal, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, în temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 1349 alin.1 şi 2 şi art. 1385 alin. 1 şi alin. 3 Cod civil, raportat la art. 1532 alin. 2 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală în varianta răspunderii administrativ- patrimonială a autorităţii publice, la plata sumei de 1.689.153 lei cu titlu de prejudiciu care se compune din: 1.187.165,02 lei, reprezentând beneficiul nerealizat prin lipsirea societăţii de folosinţa sumei de 941.918 lei, urmarea reţinerii fără drept pentru perioada de 2412 zile, prejudiciu rezultat prin imposibilitatea societăţii de a utiliza această sumă în circuitul economic şi financiar (activitatea curentă) şi care a fost determinată pe baza marjei anuale de profit pentru perioada 2013 - 2020; 501.987,44 lei reprezentând beneficiul nerealizat prin lipsirea societăţii sumei de 941.918 lei, urmare a reţinerii fără drept pentru perioada de 2412 zile a sumei de 941.918 lei, prejudiciu rezultat prin faptul ca societatea nu şi-a putut executa contractele încheiate cu furnizorii astfel cum acestea au fost agreate, din lipsa de lichidităţi, constând în suma de 941.918 lei, fapt ce ar fi permis, dacă avea această sumă la dispoziţie, să beneficieze de reduceri financiare sub forma sconturilor de decontare/reducerii comerciale pentru plata anticipată a mărfurilor achiziţionate în perioada 2013 - 2020 conform clauzelor contractuale convenite cu furnizorii;

În temeiul art. 3 alin. 2 din OG nr. 13/2011 raportat la art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, s-a mai cerut obligarea sa la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumei care urmează să fie achitată conform primului capăt cerere, începând cu data de 29.12.2020 şi până la data plăţii efective a sumei datorate cu titlu de prejudiciu, cu cheltuieli de judecată.

Prin acţiunea înregistrată sub nr. de dosar ..../119/2021 pe rolul Tribunalului Covasna aceeaşi societate i-a chemat în judecată şi a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 18 alin.1 din aceeaşi lege, obligarea noastră, a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Covasna la anularea Deciziei nr. 18840/11.12.2020 de soluţionare a contestaţiei ca fiind neîntemeiată (refuzul AJFP Covasna de a calcula şi plăti dobânda fiscală aferentă sumei de rambursat conform Sentinţei civile nr. 957/CA/16.10.2019) şi în egala măsură este nelegală, raportat la temeiurile de drept indicate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, iar subsecvent să se dispună desfiinţarea şi a Deciziei de respingere a cererii de restituire a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget nr. 170745/17.09.2020, precum şi a Deciziei de recuperare a sumei reprezentând dobânzi TVA nr. 1407/17.09.2020 şi drept urmare cere obligarea AJFP Covasna să calculeze şi să achite dobânda fiscală prevăzută de art. 182 Cod procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) aferentă sumei rambursate conform Sentinţei civile nr. 957/CA/16.10.2019.

S-a mai cerut, în subsidiar, anularea deciziei nr.

CVG_DEC 16899/17,12,2020 ca fiind neîntemeiată - refuzul AJFP Covasna de a calcula şi plăti dobândă legală aferentă sumei de rambursat conform Sentinţei civile nr. 957/CA/16.10.2019 şi în egală măsură nelegală raportat la temeiurile de drept indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, pe cale de consecinţă să dispuneţi, obligarea AJFP Covasna să calculeze şi să achite dobândă legală, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 2 din OG nr. 13/2011, aferentă sumei rambursate conform Sentinţei civile nr. 957/CA/16.10.2019.

Instanţa prin încheierea din 22 octombrie 2021 a admis excepţia conexităţii, a dispus conexarea dosarului ..../119/2021 la dosarul cu nr. ....../119/2021 pentru justă soluţionare.

Prin Sentinţa civilă nr. 1168/02.12.2021 Tribunalul Covasna a dispus admiterea în parte a cererii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna.

A respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă. în contradictoriu cu pârâta, pentru obligarea la plata dobânzi legale penalizatoare aferentă sumei de 1.689.153 lei, începând cu data de 29.12.2020 şi până la data plăţii efective.

A obligat organul fiscal - AJFP Covasna la plata către reclamantă a sumei de 1.689.153 lei, cu titlu de beneficiu nerealizat prin lipsirea de folosinţa sumei de 941.918 lei, compus din: 1.187.165,02 lei (imposibilitatea utilizării sumei în circuitul economic şi financiar determinat pe baza marjei anuale de profit pentru perioada 2013 - 2020) şi 501,987,44 Lei (imposibilitatea beneficierii de reduceri financiare sub forma sconturilor de decontare/reduceri comerciale pentru plata anticipată a mărfurilor achiziţionate în perioada 2013 - 2020).

A admis cererea din acţiunea conexă, formulată în varianta principală de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta.

A respins ca neîntemeiată cererea din acţiunea conexată, formulată în varianta subsidiară de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta, pentru anularea deciziei CVG-DEC-16899/17.12.2020 şi pentru obligarea la plata dobânzii legale. potrivit art. 3 al. 2 din Q.G nr. 13/2011.

A anulat Decizia nr. 18840/11.12.2020 de soluţionarea a contestaţiei, Decizia de respingere a cererii de restituire a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget nr. 14075/17.09.2020 şi Decizia de recuperare a sumei reprezentând dobânzi TVA - nr. 14076/17.09.2020, toate trei deciziile emise de pârâtă.

A obligat organul fiscal să calculeze şi să achite reclamantei dobânda fiscală aferentă sumei rambursate conform sentinţei civile nr. 957/CA/16.10.2019, pentru perioada noiembrie 2013 - 28.02.2014 în cuantum de 0,04 %/zi de întârziere, iar pentru perioada 28.02.2014 - 15.10.2014 (când s-au finalizat plăţile/eşalonarea) în cuantum de 0,03 %/zi de întârziere.

Prima instanţă prin Sentinţa civilă nr. 3/06 ianuarie 2022 a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1168/02.12.2021, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 182 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, şi ne-a obligat să calculăm şi să achităm societăţii reclamante dobânda fiscală aferentă sumei rambursate conform Sentinţei civile nr. 957/CA/16.10.2019 şi pentru perioada 15.10.2014 - 11.06,2020, când s-au finalizat plăţi le/eşalonarea în cuantum de 0,03 %zi în condiţiile art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003.

A declarat recurs împotriva Sentinţei Civile nr. 1168/02 decembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Covasna în cauza dosar nr. ..../119/2021, împotriva încheierii de şedinţă publică 04 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Covasna şi împotriva Sentinţei civile nr. 3/06 ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Covasna.

Societatea a declarat recurs şi ea recurs împotriva sentinţei civile, cerând obligarea noastră şi la dobânzi legale.

Prin Decizia civilă nr. 273/R/2022 din data de 21 aprilie 2022. Curtea de Apel Braşov a respins recursul declarat de noi ca fiind neîntemeiat, respingând de asemenea recursul declarat de societate.

Împotriva Deciziei civile nr. 273/R/21 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a declarat contestaţie în anulare în temeiul 503 alin.(2) pct. 3 din Noul Cod de Procedură Civilă, fiind înregistrată sub nr. de dosar ...../64/2022 pe rolul Curţii de Apel Braşov.

Prin Decizia civilă nr. 416/2022 din 30.06.2022 Curtea de Apel Braşov respinge cererea de suspendare a executării hotărârilor pronunţate în cauză, cerere formulată de recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna împotriva Deciziei nr.273/R/21.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - secţia contencios administrativ şl fiscal în dosarul nr.44/119/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1168/2021 completată ca sentinţa civila nr. 3/2022 instanţa a respins ca neîntemeiata cererea formulata de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta, pentru obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei de 1.689.153 lei, începând cu data de 29.12,2020 şi până la data plăţii efective.

Totodată, prin aceeaşi soluţie, Tribunal, a respins ca neîntemeiată cererea din acţiunea conexată, formulată în varianta subsidiară de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta, pentru anularea deciziei CVG-DEC 16899/17.12.2020 şi pentru obligarea ta plata dobânzii legate, potrivit art. 3 ai 2 din O.G nr. 13/2011.

Apoi, Curtea, ca şi instanţă de recurs, a respins recursul declarat de societate în conformitate cu Decizia civilă nr. 273/R/2022.

Deci, aferente - petitelor respinse şi a cererii de recurs care fost respinsă, cererea privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, context în care se impunea reducerea valorii cheltuielilor de judecată proporţional cu soluţia instanţei de fond şi recurs în dosarul cu nr. ..../119/2021, sens în care este neîntemeiată soluţia atacată cu apel

Se arată că instituţia sa în calitate de pârâtă nu a fost pusă în întârziere, aspecte care din nou a fost ignorat de instanţa de fond.

În condiţiile dispoziţiilor art. 453-454 Cod procedura civila, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată şi pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.

Dispoziţiile legale mai sus menţionate, coroborate cu dispoziţiile Codului civil, instituie indirect o regulă în sensul că, trebuie să existe o punere în întârziere autorităţii publice.

Punerea în întârziere reprezintă o manifestare de voinţă formală, expresă, consfinţită prin act scris (somaţie, solicitate, cerere, memoriu, titulatura actului neprezentând relevanta, ci manifestarea de voinţa a creditorului interesat) prin care creditorul/partea interesata încunoştinţează pe debitor (in acest caz, autoritatea publica) fie de faptul că obligaţia sa a ajuns la scadenţă şi îl somează să şi-o execute, fie de împrejurarea ca ii revin anumite obligaţii, pe care i le pune in vedere spre îndeplinire, fie ii comunica o anumita solicitare pe care, conform legii, este necesar sa i-o rezolve in termenul legal (ca si regula, 30 zile însă astfel de termene pot varia; a se vedea, spre exemplu, termenul de 45 zile reglementat de normele de procedura fiscala, termen in care cererile petiţionarilor trebuie rezolvate).

În cazul de faţă nu a avut loc o astfel de punere în întârziere a autorităţilor publice cu care reclamanta înţelege să se judece.

Este neîntemeiată soluţia instanţei de fond şi prin prisma faptului că, în Sentinţa civilă nr. 1168/2021 s-a reţinut că instanţa va lua act că partea reclamantă va solicita cheltuielile de judecată pe cale se separată, aceste susţineri şi solicitări au fost învederate în faţa instanţei de partea reclamantă la finalizarea pledoariei pe fondul cauzei, deci, după închiderea dezbaterilor, situaţie în care părţilor nu le este permis să propună probe noi sau să facă modificări/precizări sau renunţări la acţiunea principală, însă în dosarul cu nr. ..../119/2021 tocmai acest lucru s-a realizat cu această susţinere a reclamantului şi reţinere a instanţei, întrucât acţiunea iniţială a fost a avut petit obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu respectivul dosar.

Deci, precizarea petitului privind cererea cheltuielilor de judecată s-a făcut după închiderea dezbateri lor, moment procedural la care această cerere nu putea să - şi producă efectul scontat.

Partea care solicită cheltuielile de judecată pe cale separată va fi condiţionată de acordul expres sau tacit al părţii adverse, or, în acest dosar ţinând cont de momentul la care partea şi-a precizat, instanţa de fond nu a putut să pună în discuţie această precizare de acţiune, deci nu există acordul său nici tacit şi nici expres.

În acest context, nu se poate lua act de solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată şi singura soluţie este de a admite apelul şi a respinge acţiunea privind obligarea AJFP Covasna la plata cheltuielilor de judecată din dosarul nr. ..../119/2021 ca fiind neîntemeiată, chiar inadmisibilă, intrând sub autoritate de lucru judecat.

Art. 452 NCPC impune ca dovezile privind cheltuielile de judecata efectuate să fie depuse la dosarul cauzei în care s-a soluţionat fondul pricinii.

Cu alte cuvinte, nu se poate interpreta că pot fi depuse astfel de dovezi ulterior soluţionării fondului procesului, adică în procesul separat de recuperare a cheltuielilor de judecată.

Or, interpretarea că legiuitorul a dat posibilitatea recuperării pe cale separată a cheltuielilor de judecată este corectă doar în măsura în care analiza noii acţiunii se face pe baza dovezilor existente deja în dosarul de fond, temei al noii cereri.

Dispoziţiile art. 452 NCPC fac vorbire despre cheltuielile de judecată solicitate printr-un petit accesoriu petitului principal al cererii de chemare în judecată, doar în această împrejurare dovada acestor cheltuieli trebuie făcută cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor, nu şi în situaţia în care nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în acest din urmă caz neexistând obligaţia de a dovedi aceste cheltuieli până la închiderea dezbaterilor.

Or, în cazul nostru prin acţiunea principală are petit accesoriu privind obligarea lor la cheltuieli de judecată însă dovezile nu s-au depus.

Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, în cazul solicitării cheltuielilor de judecată, onorariul expertului nu a intrat sub incidenţa autorităţii de lucru judecat, întrucât prevederile care legale care guvernează posibilitatea obligării părţii aflate în culpă, pe cale separată, la plata cheltuielilor de judecată, redeschid calea, tot pe cale separată, posibilităţii reducerii cheltuielilor de judecată sub toate aspectele.

Astfel încât, potrivit prevederilor art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă – Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Prin alin. 2 al art. 451 se prevede că instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său".

Alineatul 3 al aceluiaşi articol prevede că Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experţilor judiciari şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3).

Rezultă din conţinutul acestor texte legale, atât condiţiile acordării cheltuielilor de judecată, cât şi criteriile legale ce determină reducerea onorariului de expert - valoarea sau complexitatea cauzei, activitatea depusă de expert Astfel, în cadrul unei proceduri judiciare, proba cu expertiză se administrează în condiţiile şi cu respectarea prevederilor instituite prin art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce se coroborează cu prevederile înscrise în Ordonanţa nr. 2/2000 - privind organizarea activităţii de expertiza tehnică judiciară şi extrajudiciară.

Potrivit acestui act normativ, expertiza tehnică efectuată din dispoziţia instanţelor judecătoreşti în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, îl constituie expertiză tehnică judiciară (art. 2), iar expertiza tehnică efectuată la cererea persoanelor fizice sau juridice constituie expertiză tehnică extrajudiciară (art. 3).

În conformitate cu art. 17 alin. 1 din Ordonanţă - „Organul îndreptăţit să dispună efectuarea expertizei judiciare numeşte expertul sau, după caz, specialistul, indică în scris, prin încheiere sau prin ordonanţă, obiectul expertizei şi ; întrebările la care trebuie să răspundă acesta, stabileşte data depunerii raportului i de expertiză, fixează onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul..." Prin art. 22 se prevede că - „(1) Raportul de expertiză sau suplimentul la raportul de expertiza, însoţit de nota de evaluare a onorariului şi, dacă este cazul, de decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurnă sau al altor cheltuieli ocazionate de efectuarea expertizei şi în strânsă legătură cu aceasta, se depune la organul cu atribuţii jurisdicţionale care a încuviinţat expertiza. (2) La termenul la care se pronunţă asupra raportului de expertiză sau, după caz, asupra suplimentului la raport, depus de expertul tehnic judiciar numit, organul cu atribuţii jurisdicţionale care a dispus efectuarea expertizei se pronunţă şi asupra sumei definitive solicitate de către expert, înştiinţând biroul local pentru expertize tehnice judiciare despre suma definitivă aprobată la plată expertului".

În ceea ce priveşte evaluarea onorariului de expert din perspectiva prevederilor art. 451 alin 2 Cod procedură civilă, care conferă instanţei posibilitatea reducerii acesteia, în raport de anumite criterii: valoarea sau complexitatea cauzei, activitatea depusă de expert, astfel că sunt incidente aceste dispoziţii procedurale, impunându-se cenzurarea cuantumului onorariului de expert de 10.740 lei, achitat de reclamanţi din această perspectivă.

Expertul D.E. a copiat în expertiza judiciară efectuată în cauză expertiza extrajudiciară depusă de către societate la dosar.

Mai mult în mod cert a ieşit la iveală şi faptul că, expertul la întocmirea raportului de expertiza, nu a făcut verificările necesare şi nici nu a analizat fişa sintetică totală a societăţii.

Or, este imposibil ca din extrasul de cont al societăţii să rezulte restituirea sumei de 941.918 lei, întrucât suma de care a beneficiat societatea este în valoare totală de 959.940 lei, din care: suma de 572.818 lei a stinsă prin compensare obligaţiile datorate bugetului general consolidat, suma de 387.122 lei a fost restituită în cont bancar.

Deci efectiv prin conturile bancare ale societăţii expertul dacă s-ar fi documentat si ar fi analizat conturile bancare ar fi fost posibil doar să identifice doar suma de 387.122 lei, ceea ce a fost restituită în cont bancar.

Deci, expertul nu a făcut o analiză a actelor de la dosar, a fişei sintetice totale si nici a conturilor bancare a societăţii, concluziile acestuia nu pot fi altele decât eronate. în atare împrejurări, mai ales că nu a fost depus la dosar un desfăşurător al orelor lucrate, orelor necesare de documentare, de convocare, ţinând seama şi de circumstanţele, complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de expert se impun reducerea onorariului acestuia.

Soluţia instanţei de fond este neîntemeiată şi prin prisma obligării sale la plata dobânzilor legale aferente cheltuielilor de judecată, întrucât sumele reprezentând cheltuieli de judecată nu sunt purtătoare de dobânzi.

Faptul că reclamantul a ales să solicite cheltuielile de judecată pe calea unei acţiuni principale separate, după soluţionarea definitivă a litigiului în care au fost efectuate, nu-l îndreptăţeşte pe acesta să solicite dobândă legală aferenta cu începere de la data sesizării instanţei, neputându-se considera, dat fiind specificul pretenţiilor astfel solicitate şi care nu au o scadenţă prestabilită acestea sunt purtătoare de dobânzi.

Reclamanta apreciază că pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit se impune obligarea pârâtei la plata dobânzii legale civile de la data introducerii acţiunii, fiind indicate prevederile art. 3 alin.21 din OG nr. 13/2011.

Dispoziţiile legale trebuie aplicate în concret la o anumită situaţia particulară, astfel că trebuia să aibă în vedere specificul cauzei şi apărările invocate de către societate sub acest aspect.

Mai întâi trebuie remarcat faptul că reclamanta AAA SRL a înţeles cu ocazia închiderii dezbaterilor, şi în recurs, să solicite cheltuielile de judecată efectuate în dosar nr. .../119/2021 pe cale separata, la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 1169/2021 şi a deciziei în recurs în dosarul ante-menţionat cuantumul acestora nefiind cunoscut de către pârâta AJFP Covasna.

Pe de alta parte, trebuia avut în vedere că potrivit art. 1530 C.civil creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.

Or, faţă de aceste dispoziţii şi particularitatea cauzei, nu se poate susţine că reclamanta a suferit un prejudiciu sub aspectul celei de-a doua componente - lucrum cessans - deoarece reclamanta şi-a asumat toate consecinţele aferente conduitei juridice prin care a dorit să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată, cea ce presupunea demararea unui nou litigiu, litigiu în cadrul căruia urma să se analizeze temeinicia pretenţiilor solicitate cu acest scop.

Prin urmare, în acest caz, prejudiciul invocat de reclamantă sub aspectul acordării dobânzii penalizatoare nu este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau culpabilă a obligaţiei de către pârâtă.

Potrivit art. 1535 alin.1 C.civil creditorul are dreptul la daune moratorii în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, caz în care daunele moratorii se acordă de la scadenţă până la momentul plăţii. însă în cauza suma solicitată de reclamantă nu era scadentă la data introducerii cererii de chemare în judecată, o sumă de bani neputând fi scadentă înainte de a fi certă.

Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului şi respingerea acţiunii ca fiind nefondată, respectiv să se dispună reducerea cheltuielilor de judecată.

2. Poziţia procesuală a părţii intimate în apel.

Intimata AAA S.R. prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea apelului împotriva Sentinţei civile nr. 604/2023 pronunţată în prima instanţa de Judecătoria Sfântu Gheorghe, ca fiind netemeinic [raportat la starea de fapt reală] dar şi nelegal [prin raportare la temeiurile de drept aplicabile în prezenta cauză], pe cale de consecinţă să se menţină hotărârea apelata ca fiind temeinică temeinica si legală.

În motivarea apărării se arată că, referitor la faptul că instanţa de contencios administrativ a respins recursurile concurente (pe cale de consecinţa şi pe cele al Societăţii) în dosarul ..../119/2021 (Decizia nr. 273/2022 a Curţii de Apel Braşov) reaminteşte instanţei de apel faptul că, raportat la dosarul ..../119/2021, în prezentul dosar Societatea a solicitat exclusiv cheltuielile cu expertiza judiciara (nu a solicitat alte cheltuieli, ex. onorariu de avocat); pe cale de consecinţa, pe lângă faptul că acest onorariu a fost stabilit de către instanţa de judecată (Tribunalul Covasna - ca instanţa de fond) astfel ca el deja a fost cenzurat de către instanţa, pe de altă parte a şi intrat sub autoritatea lucrului judecat (nefiind contestat de către AJFP in dosarul ..../119/2021).

Nu in ultimul rând, această probă a contribuit exclusiv la stabilirea prejudiciului datorat de AJFP către Societate (recursul Societăţii care a fost respins se referea exclusiv la natura penalităţilor stabilite de instanţa iar nu la cuantumul prejudiciului stabilit prin expertiză).

Referitor la "dobânda legală" acordată de prima instanţa prin hotărârea apelată, AJFP susţine că nu a fost pusă în întârziere, însă aşa cum se poate observa acest lucru s-a realizat prin însăşi cererea de chemare in judecată [a se vedea pct. 1.1 din cerere cu referire la dispoziţiile art. 1522 al. (I) C.civ.], astfel că cuantumul penalităţilor depinde exclusiv de conduita AJFP (momentul când decide să facă plata, având în vedere că prima instanţă a stabilit ca termen de curgere a dobânzii de la data înregistrării cererii de chemare in judecată).

Referitor la reducerea onorariul expertului judiciar (pe cale de consecinţa si a pretenţiilor Societăţii in prezenta acţiune) in primul rând motivul ca d-na. expert D.E. a copiat raportul de expertiza extrajudiciara depus de Societate în cauză, în contextul prezentului litigiu (momentul invocării) îl apreciază ca fiind lipsit de respect profesional faţă de dna. expert, în condiţiile în care în dosarul nr. ..../119/2021 AJFP nu a invocat un astfel de motiv deşi daca acesta exista atunci trebuia făcut, dar si faptul că, in cadrul expertizei, instanţa a încuviinţat un număr egal de obiective, deci, parte din acestea au fost ale AJFP.

Revenind la cererea AJFP de reducere a onorariului expertului reaminteşte ca acesta a fost stabilit deja de către un judecător astfel ca in fapt AJFP solicită "cenzurarea" deciziei judecătorului de la fond din dosarul ...../119/2021 iar nu cererea Societăţii.

Referitor la faptul că "sumele reprezentând cheltuieli de judecată nu sunt purtătoare de dobânzi", nu înţelege care este fundamentul acestei aprecieri în condiţiile in care vorbesc de "pretenţii civile" născute dintr-un raport juridic delictual (civil) si pentru care chiar AJFP arata că au dreptul la repararea integrală a prejudiciului; mai mult contrat afirmaţiilor AJFP aceste cheltuieli sunt in legătura directă cu emiterea nelegala a unui "act administrativ" (dosar ..../62/2018), iar ulterior cu refuzul nejustificat al AJFP de a ne despăgubii pentru prejudiciile suferite (dosar ..../119/2021).

Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 3.749,54 lei după cum urmează: la instanţa de fond in acest dosar: 2.325,76 lei (facturile OAL nr. 1459/31.08.2022 si OAL nr. 1493/30.09.2023); în dosarul ..../64/2022: 537 lei (factura OAL nr. 1569/30.12.2022); în apel în acest dosar: 886,78 lei (factura OAL nr. 1784/08.12.2023).

3. Decizia instanţei de apel.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de apel invocate de apelantă, tribunalul constată că apelul este fondat în parte, pentru considerentele de mai jos.

În ceea ce priveşte prima critică adusă de apelantă sentinţei de fond cu privire la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată, instanţa de control judiciar o găseşte ca fiind nefondată, întrucât apelanta este în eroare cu privire la componenţa pretenţiei cererii de chemare în judecată cu care a fost sesizată prima instanţă, iar pe de altă parte, este nefondată, chiar inadmisibilă în privinţa cenzurării onorariului de expert pe această cale şi nu în dosarul care a generat o astfel de cheltuială cu onorariul de expert.

Astfel, se reţine că Judecătoria Sfântu Gheorghe a fost sesizată la data de 12.08.2022, de intimata-reclamantă SC AAA SRL cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea apelantei-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna la plata sumei de 12.634,74 lei, reprezentând cheltuieli de avansate în dosarele nr. .../119/2021 şi nr. ..../64/2022 ale Tribunalului Covasna, soluţionate definitiv, cât şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculată la valoarea cheltuielilor de judecată, în temeiul disp. art. 3 alin. 3 din OG nr. 13/2011, de la data comunicării cererii de chemare în judecată până la plata efectivă.

Instanţa de control judiciar constată că suma solicitată de 12.634,74 lei se compune din suma de 10.740 lei cu titlul de onorariu expert + suma 367,96 lei contravaloare deplasare avocat + suma de 190 lei contravaloare cazare avocat pentru termenul de judecat din + 280 lei cazare + 540,78 lei deplasare avocat + 516 lei (deplasare + cazare, masă), conform documentelor justificative depuse în dosarul de fond.

Se constată că, prin sentinţa civilă nr. 1168/02.12.2021, pronunţată în dosarul civil nr. ..../119/2021, Tribunalul Covasna a admis în parte cererea reclamantei SC AAA SRL în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.689.153 lei, cu titlu de beneficiu nerealizat prin lipsirea de folosinţa sumei de 941.918 lei, compusă din: 1.187.165,02 lei (imposibilitatea utilizării sumei în circuitul economic şi financiar determinat pe baza marjei anuale de profit pentru perioada 2013 – 2020) şi a sumei de 501.987,44 lei (imposibilitatea beneficierii de reduceri financiare sub forma sconturilor de decontare/reduceri comerciale pentru plata anticipată a mărfurilor achiziţionate în perioada 2013 – 2020).

De asemenea, a admis cererea din acţiunea conexată, formulată în varianta principală de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta anterior amintită, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea din acţiunea conexată, formulată în varianta subsidiară de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta, pentru anularea deciziei CVG-DEC-16899/17.12.2020 şi pentru obligarea la plata dobânzii legale, potrivit art. 3 al. 2 din O.G nr. 13/2011, dar s-a anulat decizia nr. 18840/11.12.2020 de soluţionare a contestaţiei, decizia de respingere a cererii de restituire a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget - nr. 14075/17.09.2020 şi decizia de recuperare a sumei reprezentând dobânzi TVA - nr. 14076/17.09.2020, toate trei deciziile emise de pârâtă.

Pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna a fost obligată să calculeze şi să achite reclamantei dobânda fiscală, aferentă sumei rambursate conform sentinţei civile nr. 957/CA/16.10.2019, pentru perioada noiembrie 2013 - 28.02.2014 în cuantum de 0,04 %/zi de întârziere, iar pentru perioada 28.02.2014 - 15.10.2014 (când s-au finalizat plăţile/eşalonarea) în cuantum de 0,03 %/zi de întârziere.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 3 din data de 06 ianuarie 2022 pronunţată în acelaşi dosar civil nr. .../119/2021, Tribunalul Covasna a admis cererea de completare a hotărârii, formulată de reclamanta AAA S.R.L şi a dispus completarea minutei şi dispozitivului sentinţei civile nr. 1168/02.12.2021 pronunţată în dosarul nr. ..../119/2021 al Tribunalului Covasna, în sensul că a obligat pârâta să calculeze şi să achite reclamantei dobânda fiscală aferentă sumei rambursate conform sentinţei civile nr. 957/CA/16.10.2019, şi pentru perioada 15.10.2014 – 11.06.2020 (când s-au finalizat plăţile/eşalonarea), în cuantum de 0,03 %/zi.

Împotriva sentinţei civile nr. 3 din data de 06 ianuarie 2022 pronunţată în acelaşi dosar civil nr. .../119/2021 al Tribunalului Covasna şi a încheierii din 04.03.2021 prin care s-au respins excepţia inadmisibilităţii şi cea a prescripţiei dreptului material la acţiune, s-a formulat recurs de către AJFP Covasna şi de reclamanta AAA S.R.L, soluţionat prin decizia nr. 273/R/21.04.2022 a Curţii de Apel Braşov, prin respingerea recursurilor, ca neîntemeiate, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr. 1168/02.12.2021 a Tribunalului Covasna şi a sentinţei civile nr. 3/06 ianuarie 2022 pronunţată în acelaşi dosar civil nr. .../119/2021 al Tribunalului Covasna.

Se constată că în dosarul civil nr. ..../119/2021, Tribunalul Covasna a admis cererea în probaţiune privind efectuarea unei expertize tehnice specialitatea contabilitate formulată de reclamanta AAA S.R.L prin încheierea din 1 aprilie 2021 şi a numit expert pe D.E. (f. 3,4 vol.

V dosar 44/119/2021).

Prin decontul de evaluare onorariu expert din 2 septembrie 2021 s-a solicitat suma de 10.240 lei de către expertul anterior aminti (f.35,36 dosar nr. .../305/2021).

Se reţine că prin raportul de expertiză s-a arătat că beneficiul nerealizat de reclamantă prin nerestituirea de pârâta-apelantă a sumei de 941.918 lei s-a ridicat la suma de 2.063.011,55 lei, calculat de la sfârşitul anului 2013 şi până în anul 2020 (f.40-50 vol.

V dosar nr. 44).

Prin încheierea din 2 septembrie 2021, instanţa a luat act că s-a plătit onorariul expertului în sumă de 10.240 lei şi că s-a făcut dovada plăţii (f.72 vol. V dosar nr. .../119/2022).

Prin încheierea din 18 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. .../119/2022 s-a luat act că reclamanta urmează să solicite pe cale separată cheltuielile de judecată aferente cauzei ce face obiectul acestui dosar (f.138 vol. V).

Cu privire la suma de 367,96 lei cu titlu de cheltuieli de deplasare, intimata-reclamantă a depus la dosar ordinul de deplasare nr.

BTMCI/62/2013-284 pentru deplasarea avocatului A.

O. din .................. în mun.

Sfântu Gheorghe pentru termenul de judecată din 2 septembrie 2021, deplasare confirmată prin încheierea de şedinţă a acestei date, când s-a prezentat în şedinţă acest avocat (f.14), şi bonul fiscal din 01.09.2021 pentru suma de 367,96 lei combustibil (f.15).

Pentru suma de 190 lei cu titlu de cheltuieli cazare, s-a depus la dosar ordinul de deplasare pentru avocatul anterior amintit pentru termenul de judecată din 3 noiembrie 2021 (f.16), factura fiscală de cazare nr. 126865/03.11.2021 şi bonul fiscal de plată nr. 0007/04.11.2021 (f.17).

Pentru suma de 280 lei cu titlu de cheltuieli cazare, s-a depus la dosar ordinul de deplasare pentru avocatul anterior amintit pentru termenul de judecată din 3 noiembrie 2021 (f.18), factura fiscală de cazare nr. 35524/11.04.2022 şi bonul fiscal de plată nr. 1/11.04.2022 (f.20).

Pentru suma de 540,78 lei cu titlu de cheltuieli de deplasare, intimata-reclamantă a depus la dosar ordinul de deplasare nr.

BTMCI/62/2013-325/04.09.2022 pentru deplasarea avocatului A.

O. din ............... în mun.

Sfântu Gheorghe pentru termenul de judecată din 11 aprilie 2022, deplasare confirmată prin încheierea de şedinţă a acestei date când s-a prezentat în şedinţă acest avocat, cât şi factura nr. 12423655/10.04.2022 şi bonul fiscal nr..47/10.04.2022 (f.21).

Pentru suma de 516 lei cu titlu de cheltuieli cazare şi masă, s-a depus la dosar ordinul de deplasare pentru avocatul anterior amintit pentru termenul de judecată din 22 iunie 2022 al Curţii de Apel Braşov cu deplasare din loc. ... în mun.

Braşov (f.22), factura fiscală de cazare şi masă nr. 36030/22.06.2022 şi bonul fiscal de plată nr. 21/22.06.2022 (f.24).

Potrivit art. 451 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

(2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experţilor judiciari şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3).

(4) Nu vor putea fi însă micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).

Din analiza acestor prevederi rezultă că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câştigat procesul, în care sunt incluse şi sumele de bani plătite cu titlu de onorariu avocaţial, onorariu de expert, de deplasare, cazare etc., îl reprezintă culpa procesuală.

Dar, totuşi instanţa reţine că prin Decizia nr. 20/2018 pronunţată de ÎCCJ - completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, deşi s-a respins sesizarea ca inadmisibilă, în considerente s-a reţinut că „în condiţiile în care reclamanta nu a solicitat cheltuielile de judecată în litigiul originar, neformulând o astfel de cerere accesorie, ci a optat pentru solicitarea pe cale separată a acestora într-un litigiu ulterior şi distinct, formulând o atare pretenţie pe calea unei cereri principale, rezultă că litigiul ulterior este unul autonom în raport cu cel iniţial, suspus, din punct de vedere procesual unor reguli proprii de judecată şi probaţiune” .

Totodată, se reţine că prin Decizia nr. 19 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat cu valoare de principiu cu privire la cererile de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate în procesele civile formulate pe cale separată că: „În funcţie de criteriul de clasificare determinat de calea procedurală aleasă de parte, pentru considerentele care au fost expuse şi în doctrină, acestea au caracterul de cereri principale.

În plus, acestea au caracter autonom faţă de litigiile primare, care decurge din:

a) natura civilă a procesului, independent de natura litigiului care a generat efectuarea cheltuielilor,

b) fundamentul juridic, reprezentat de răspunderea civilă delictuală (decurgând din culpa procesuală şi necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat părţii câştigătoare) şi

c) împrejurarea că raţiunea prorogării competenţei instanţei în temeiul dispoziţiilor art. 17 din vechiul Cod de procedură civilă (respectiv art. 123 din Codul de procedură civilă) nu subzistă în cazul acestor cereri, cu consecinţa aplicării regulilor de competenţă de drept comun

Prin urmare, raportat la considerentele Deciziilor menţionate, tribunalul concluzionează că litigiul de faţă este distinct de litigiile ce au făcut obiectul dosarelor nr. ..../119/2021 şi nr. ..../119/2021 ale Tribunalului Covasna şi Curţii de Apel Braşov şi este în consecinţă supus, din punct de vedere procesual, unor reguli proprii de judecată şi probaţiune, astfel că nu este necesar ca dovada cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta-intimată să fi fost depusă în dosarele anterior aminte, deşi dovada plăţii onorariului de expert se găseşte şi în dosarul nr. ..../119/2021 al Tribunalului Covasna.

De asemenea, se constată că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în jurisprudenţa sa că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Mai exact, se poate afirma că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar si rezonabil au fost plătite de partea care a câştigat procesul.

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părţii „care pierde procesul".

În speţa pendinte, culpa procesuală aparţine apelantei-pârâte, care a pierdut atât la fond, cât şi în calea de atac a recursului, litigii pentru soluţionarea cărora intimata-reclamantă a efectuat anumite cheltuieli de judecată dovedite, aşa cum au fost mai sus descrise.

Ca atare, în cazul cererii de recuperare a cheltuielilor de judecată formulată pe cale principală, cum este situaţia de faţă, culpa procesuală se traduce, pe planul dreptului material, prin răspunderea civilă delictuală, iar în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prima instanţa reţinând corect că sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 453 C. proc. civ., dar trebuie reţinut şi că prevederile art. 1349 şi art. 1357 din noul C. civ. sunt îndeplinite, întrucât apelanta-pârâtă are o culpă procesuală evidentă care rezultă din hotărârile aflate în cele două dosare ataşate cauzei şi s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată în dosarul de faţă.

Deci, în materia răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1349 şi art. 1357 din noul Cod civ., condiţiile pentru obligarea pârâtei-apelante la acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a săvârşirii unei fapte culpabile sunt următoarele: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia celui care săvârşeşte fapta ilicită, sub forma intenţiei, neglijenţei sau imprudenţei.

Aceste condiţii sunt îndeplinite ca urmare a existenţei hotărârilor judecătoreşti descrise mai sus, prin care s-a admis cererea intimatei–reclamante şi a fost obligată apelanta la plata unei creanţe în cuantum ridicat, respectiv a sumei de1.689,153 lei, cât şi pentru plata unor dobânzii.

În ceea ce priveşte cenzurarea sumei plătite de intimată cu titlul de onorariu de expert, instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 339 alin. 2 Cod procedură civilă, la cererea motivată a experţilor, ţinându-se seama de lucrarea efectuată, instanţa va putea majora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, însă numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecţiuni sau a raportului suplimentar, după caz.

Iar, conform art. 23 din O.G. nr. 2/2000, Onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabileşte de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcţie de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus şi de gradul profesional ori ştiinţific al expertului sau al specialistului.

(2) Plata onorariului şi a cheltuielilor solicitate prin decont, cuvenite expertului tehnic judiciar numit de către organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti /sau alte organe cu atribuţii jurisdicţionale în condiţiile art. 17, pentru efectuarea expertizei, se efectuează numai prin biroul local pentru expertize tehnice judiciare.

Astfel, nu poate face obiectul cenzurării onorariului de expert în cauza de faţă, ci putea fi cenzurat onorariului de expert numai în dosarul anterior amintit pentru că pe de o parte avea dreptul şi expertul să pună concluzii asupra cenzurării dreptului său, iar în speţă aceasta el nu este parte şi nu-şi poate susţine cuantumul onorariului, iar pe de altă parte, numai în acel dosar se putea verifica dacă cuantumul acestui onorariu a fost stabilit în funcţie de complexitatea lucrării ordonate, de natura cauzei, de durata şi timpul alocat pentru realizarea expertizei etc., şi chiar dacă norma este plasată în această secţiune a art. 451 alin.2 şi 3 Cod procedură civilă, această prerogativă a instanţei de reducere a sumelor solicitate de experţi în condiţiile art. 330 şi art. 339 Cod procedură civilă se putea exercita numai la momentul stabilirii onorariului definitiv şi nu acesta al cuantificării cheltuielilor de judecată pe cale separată sau la finalul acelui litigiu ce l-a determinat, pentru că solicitarea de reducere a cuantumului de onorariu expert se limitează ca durată, timp de solicitare până în momentul stabilirii onorariului definitiv.

Astfel, instanţa găseşte critica apelantei în privinţa cenzurării onorariului de expert ca fiind nefondată, chiar inadmisibilă în această etapă procesuală, când este solicitată pe cale separată printr-o cerere nouă în pretenţii bazată pe prevederile art. 1349 Cod civil coroborate cu art. 451 Cod procedură civilă.

De asemenea, având în vedere că în cuantumul pretenţiei ce face obiectul cererii introductive nu este inclus onorariul de avocat, instanţa de control judiciar găseşte de prisos a analiza criteriile prevăzute de art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă în privinţa acestuia, fiind prin urmare nefondată critica apelantei în privinţa acestuia.

În ceea ce priveşte critica cu privire la cenzurarea cheltuielilor de deplasare pe care le-a efectuat avocatul intimatei pentru a o reprezenta în dosarele civile descrise mai sus, tribunalul constată că avocatul a fost prezent la termenele de judecată în dosarele ce au generat aceste cheltuieli, fiind consemnat în fiecare încheiere de şedinţă că s-a prezentat în şedinţă şi că a formulat diferite cereri şi a pus concluzii în funcţie de etapa procesuală în care s-a aflat.

Se constată că documentele justificative cu privire la aceste cheltuieli de deplasare şi cazare se coroborează cu perioada de timp în care avocatul a venit din jud.

Timiş în jud.

Covasna sau jud.

Braşov pentru a apăra interese părţii intimate.

Astfel, instanţa apreciază că, în speţă fiind vorba de o distanţă mare de la sediul avocatului la sediul instanţelor din mun.

Sfântu Gheorghe, respectiv Braşov, acesta a fost nevoit să vină cu o zi înainte de fiecare termen de judecată să se cazeze în zonă şi apoi să se prezinte în instanţă la data şi ora stabilită pentru judecarea cererii introductive pentru care a fost contractat pentru servicii de asistenţă judiciară.

Este evident că pentru realizarea deplasării, avocatul a fost nevoit să suporte cheltuieli necesare cu combustibilul vehiculului cu care s-a deplasat şi care sunt confirmate de furnizorii acestor produse prin bonurile fiscale ce au emise avocatului părţii intimate şi care sunt depuse la dosarul de fond.

Faţă de criteriile prevăzute de art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă şi reţinând că sumele plătite cu titlu de cheltuieli de deplasare şi cazare au fost stabilite de beneficiarii acestor servicii după alte criterii ale fiecăruia, în funcţie de obiectul lor de activitate, de genul serviciului etc., instanţa apreciază că aceste cheltuieli sunt reale, efective, necesare şi rezonabile şi nu se impune a fi reduse, nefiind disproporţionat de mari faţă de specificul altor agenţi economici cu un asemenea obiect de activitate ca al celor care au perceput cheltuielile descrise anterior.

Prin urmare, având în vedere că în categoria cheltuielilor de judecată sunt incluse şi cheltuielile cu cazarea şi transportul, instanţa găseşte critica apelantei ca fiind nefondată şi nu se impune a fi redus cuantumul sumei totale de 1894,74 lei reprezentând contravaloarea unor astfel de cheltuieli pe care avocatul intimatei-reclamante le-a efectuat pentru a-i asigura reprezentarea în dosarele civile anterior amintite şi a-i apăra interesele pentru recuperarea creanţei în cuantum de 1.689.153 lei.

În ceea ce priveşte afirmaţia apelantei că nu a fost pusă în întârziere, instanţa de control judiciar o găseşte nefondată, întrucât apreciază că nu trebuia să fie pusă în întârziere de către partea intimată-reclamantă înainte de iniţierea prezentului litigiu, pentru că nu avea un titlu prin care să i se fi recunoscut întinderea cheltuielilor de judecată, având un titlu care îi recunoştea culpa procesuală a părţii apelante, iar pe de altă parte, potrivit art. 1522 Cod civil, apelanta este şi era pusă în întârziere prin însăşi cererea de chemare în judecată ce formează obiectul cauzei pendinte şi chiar prin cea care a dus la generarea acestor cheltuieli de judecată.

Punerea în întârziere a debitorului în speţe de genul obiectului cererii introductive din cauza pendinte are ca efect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte critica apelantei cu privire la faptul că a fost obligată la suportarea unor noi cheltuieli de judecată generate de acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, instanţa de control judiciar reţine că, în cazul cererilor de acordare a cheltuielilor pe cale separată vor fi urmate regulile de competenţă de drept comun, pretenţia nemaiputând fi considerată accesorie, pentru că, prin efectul prorogării de competenţă, să fie în căderea instanţei învestite cu judecata litigiului principal.

Prin urmare, este firesc ca o astfel de cerere, care capătă autonomie în raport cu litigiul ce a generat cheltuielile respective, să fie văzută şi tratată ca una cu individualitate proprie, care stă la baza declanşării unui litigiu independent de cel iniţial, care generează propriile cheltuieli şi care se supune regulilor generale de judecată, inclusiv a acelora reglementate în cuprinsul dispoziţiilor art. 451 - 455 din Codul de procedură civilă.

Aşadar, posibilitatea recunoscută ca fiind legală nu constituie altceva decât un drept, iar cel ce pune în practică o posibilitate legală ori care exercită un drept - aşa cum este cazul intimate-reclamante care a solicitat recuperarea, pe calea unei acţiuni separate, a cheltuielilor de judecată determinate de susţinerea unui proces definitiv câştigat - nu poate fi considerat în culpă.

Or, reclamantei din astfel de acţiuni nu i se poate reproşa opţiunea recuperării pe cale separată a cheltuielilor de judecată dintr-un litigiu anterior, după cum ea nu poate fi considerată culpabilă pentru valorificarea acestei posibilităţi legale şi nici nu poate fi prezumat de plano că exercită un abuz procesual manifestându-se în acest sens.

Astfel, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 59/2017 a stabilit că în cauzele având ca obiect obligarea pârâtului la suportarea pretenţiei constând în cheltuielile de judecată generate de un alt litigiu soluţionat definitiv, dispoziţiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă rămân aplicabile.

Se reţine că în mod temeinic prima instanţă a obligat-o pe apelantă la plata sumei de 734 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, sumă ce nu poate forma obiectul de cenzurare a reducerii cuantumului ei, potrivit art. 451 alin.4 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte critica apelantei legată de faptul că a fost obligată la plata dobânzii legale pentru pretenţia dedusă judecăţii, instanţa o găseşte ca fiind fondată numai sub aspectul datei de la care se calculează această dobândă.

Astfel, se reţine că în considerentele deciziei nr. 59/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că, hotărârea judecătorească definitivă, prin care una dintre părţi este obligată la plata cheltuielilor de judecată, conţine o creanţă de sine-stătătoare care poate fi supusă executării silite, la fel ca orice altă creanţă confirmată prin titlul executoriu.

Acest raţionament este confirmat, în primul rând, printr-un argument de text, respectiv art. 628 din Codul de procedură civilă, a cărui denumire marginală se referă la obligaţiile susceptibile de executare silită.

Potrivit alin. (1) al art. 628 din Codul de procedură civilă: "Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani (...)", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol: "De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. (...)".

Se arată că, în acest context, nu are relevanţă calea procesuală prin care cheltuielile sunt solicitate şi nici izvorul acestora, obligaţia de plată fiind certă, lichidă şi exigibilă, confirmată în sarcina uneia dintre părţi prin hotărâre judecătorească definitivă.

De asemenea, la pct. 39 din considerente s-a arătat că interpretarea teleologică a dispoziţiilor art. 628 din Codul de procedură civilă demonstrează că norma de drept urmăreşte să asigure o reparaţie corectă, având în vedere funcţia juridică a dobânzilor şi penalităţilor, precum şi pe cea a actualizării, în raport cu rata inflaţiei.

Textul de lege nu vizează înlăturarea de la executare a unei obligaţii, în funcţie de izvorul său juridic, ci practic urmăreşte asigurarea unei corecte executări a dispoziţiei din titlul executoriu, cu alte cuvinte, îndeplinirea exactă a obligaţiei stabilite în sarcina uneia dintre părţi.

S-a constatat că obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată cuprinsă într-un titlu executoriu în care s-a pronunţat o hotărâre prin care s-a soluţionat litigiul poate fi supusă actualizării, în raport cu dispoziţiile legale menţionate.

Deşi în cursul soluţionării litigiului calea procesuală a stabilirii obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată este dată de o cerere accesorie, atunci când hotărârea judecătorească este definitivă, obligaţia respectivă devine o creanţă de sine-stătătoare şi poate fi executată ca atare.

Cu atât mai mult, acest argument se impune pentru obţinerea cheltuielilor pe cale separată, atunci când cererea are caracter principal şi va constitui singura obligaţie stabilită în titlul executoriu.

Diferenţa de regim juridic dintre cele două căi procesuale de obţinere a cheltuielilor de judecată impune un moment diferit de la care începe să se calculeze rata inflaţiei, în funcţie de momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti (art. 706 din Codul de procedură civilă).

Astfel, când cheltuielile se obţin în cadrul procesului principal, termenul curge de la rămânerea definitivă a hotărârii care tranşează litigiul, fie pe excepţie, fie pe fond, iar pentru obţinerea pe cale separată, termenul curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

În consecinţă, s-a stabilit că dispoziţiile art. 628 alin. (3) din Codul de procedură civilă trebuie interpretate în sensul că acestea sunt aplicabile cheltuielilor de judecată din titlul executoriu şi pot fi supuse actualizării în cadrul executării silite.

De asemenea, potrivit art. 1 din OG nr. 13/2011, (1) Părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti.

(2) Dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei, este denumită dobândă remuneratorie.

(3) Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare.

Ca urmare, faţă de considerentele expuse şi reţinând prevederile art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011, instanţa de control găseşte că în mod întemeiat prima instanţă a obligat apelanta la plata către intimată a dobânzii legale, însă găseşte că este fondată critica apelantei în ceea ce priveşte momentul de la care se poate calcula dobânda penalizatoare pentru creanţa principală, respectiv apelanta va datora dobândă penalizatoare ce se va calcula pentru creanţa principală din cererea introductivă de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătoreşti, întrucât numai de atunci creanţa a devenit certă, lichidă şi exigibilă.

Faţă de aceste considerente, în baza prevederilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa de control judiciar găseşte ca fiind fondat în parte apelul formulat de apelantă şi va dispune schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 604/03.05.2023 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în ceea ce priveşte data de la care se calculează dobânda penalizatoare, în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.634,74 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate în dosarele civile nr. ..../119/2021 al Tribunalului Covasna şi nr. ...../64/2022 al Curţii de Apel Braşov, la care se va calcula şi dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti şi până la plata efectivă a creanţei amintite.

Vor fi respinse celelalte critici ale apelantei, conform considerentelor expuse anterior.

În ceea ce priveşte cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Se constată că intimata a solicitat în apel să fie obligată apelanta la plata următoarelor sume:

- 2.325,76 lei, conform facturii OAL nr. 1459/31.08.2022 şi OAL nr. 1493/30.09.2023, pentru serviciile prestate în faţa instanţei de fond în acest dosar,

- 537 lei pentru serviciile prestate în dosarul nr.250/64/2022, conform factură OAL nr. 1569/30.12.2022

- 886,78 lei ,reprezentând onorariu de avocat în prezentul dosar în apel, conform factură OAL nr. 1784/08.12.2023.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că în apel, intimata putea solicita numai suma aferentă serviciilor pe care avocatul său le-a prestat în acest stadiu procesul şi în acest dosar, iar celelalte cheltuieli cu onorariul de avocat prestate pentru dosarul nr. ..../64/2022 şi pentru fond în acest dosar nu pot fi solicitate în acest stadiu de soluţionare a dosarului, ele putând fi valorificate pe alte temeiuri de drept şi în altă modalitate, pe care avocatul acesteia nu le-a respectat şi le-a interpretat greşit.

Aşadar, suma de 573 lei reprezentând onorariu de avocat avansată pentru dosarul civil nr. ..../64/2022 putea fi solicitată de intimată sau avocatul acestei fie în acel dosar, conform art. 451 şi art. 453 Cod procedură civilă, fie să fi fost cuprinsă în cererea introductivă a acestui dosar, aşa cum a procedat cu privire la onorariul de expert şi cheltuielile aferente de deplasare şi cazare.

Faţă de aceste considerente, instanţa găseşte cererea accesorie a intimatei de obligare a apelantei la plata acestei sume ca fiind neîntemeiată şi o va respinge.

În ceea ce priveşte solicitarea sumei de 2.325,76 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru stadiul soluţionării fondului acestui dosar, instanţa de control judiciar o găseşte ca fiind neîntemeiată, acesta putând fi solicitată primei instanţe până la închiderea dezbaterilor pe fond sau pe cale separată într-o nouă cerere de chemare în judecată şi nicidecum în etapa apelului.

În cazul în care a solicitat această sumă primei instanţe şi aceasta nu s-a pronunţat asupra cererii accesorii, intimata a avut deschisă calea procedurii prevăzute de art. 442 Cod procedură civilă - a îndreptării sentinţei în cazul calculării greşite a cuantumului cheltuielilor de judecată sau procedurii prevăzute de art. 444 Cod procedură civilă, a completării hotărârii judecătoreşti în cazul în care nu a fost soluţionată cererea accesorie.

Se constată că prin cererea introductivă a acestui dosar, intimata-reclamantă AAA SRL a solicitat obligarea pârâtei-apelante la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru şi cheltuieli administrative (f.6 dosar fond).

La dosarul de fond, intimata a depus numai dovada plăţii taxei judiciare de timbru, conform ordinului de plată nr. 1/11.08.2022 (f. 8), nefăcând dovada suportării celorlalte cheltuieli de judecată, contrar prevederilor art. 452 Cod procedură civilă.

Se reţine că prima instanţă a soluţionat cererea accesorie a reclamantei-intimate, obligând pârâta la plata către reclamantă a taxei judiciare de timbru, astfel că în conformitate cu prevederile art. 445 Cod procedură civilă cererea acesteia apare ca fiind inadmisibilă în modalitatea formulată pentru prima dată în apelul de faţă, ea putând face eventual obiectul unui apel al acesteia pentru neacordarea acestei sume cu titlu de cheltuieli de avocat, dar nicidecum a fi solicitate în modalitatea în care a înţeles să le solicite în prezentul apel.

Prin urmare, instanţa va respinge cererea intimatei în privinţa acestei sume ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte suma de 887 lei cu titlu de onorariu de avocat, avansată în etapa prezentului apel, instanţa de control judiciar o va admite în parte, aceasta va fi acordată proporţional admiterii în parte a apelului părţii apelante.

Astfel, având în vedere că apelul declarat de apelanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna a fost admis numai în parte, aceasta fiind în culpă procesuală pentru partea din criticile ce au fost respinse ca nefondate, urmează a fi obligată numai la plata sumei de 443 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, potrivit dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, în parte, apelul declarat de apelanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, cu sediul în mun.

Sfântu Gheorghe, str.

Jozsef Bem, nr. 9, jud.

Covasna, în contradictoriu cu intimata SC AAA SRL, CUI RO ....., cu sediul în ............., cu sediul procesual ales la Cabinet avocat ........, din localitatea ................... , împotriva sentinţei civile nr. 604 din 3 mai 2023 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe pe care o schimbă în parte, în ceea ce priveşte data de la care se calculează dobânda legală penalizatoare, în sensul că:

Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 12.634,74 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate în dosarele civile nr. .../119/2021 al Tribunalului Covasna şi nr. ...../64/2022 al Curţii de Apel Braşov, la care se va calcula dobânda legală penalizatoare începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti şi până la plata efectivă a creanţei amintite.

Păstrează dispoziţia de obligare a pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 734 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Respinge celelalte critici din cererea de apel.

Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 443 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Respinge cererea intimatei de obligare a apelantei la plate cheltuielilor de judecată de la fond în cuantum de 2325,76 lei, cu titlul de onorariu de avocat, conform facturilor nr. 1459/31.08.2022 şi nr. 1493/1493/30.09.2023.

Respinge cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 537 lei pe care le-a avansat în dosarul ...... /64/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Tribunalul Covasna.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 06.02.2024.

Preşedinte, Judecător, Grefier,