Decizie nr. 686/A din 12.12.2023

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:........

Dosar nr. ....

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Completul de apel specializat în soluţionarea cauzelor

în materiile civil și litigii cu profesioniștii

DECIZIA CIVILĂ NR. 686/A

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: .......

JUDECĂTOR: .......

GREFIER: ........

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra apelului formulat de apelantul V.G. - F., împotriva încheierii din data de 17.11.2022 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. ...., în contradictoriu cu intimata AAA S.A., având ca obiect contestaţie la executare.

Instanţa constată că dezbaterile asupra cauzei de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 14.11.2023, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul disp. art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 28.11.2023 și, ulterior pentru astăzi, 12.12.2023, dată la care:

Instanta, în aceeaşi compunere, a deliberat si a pronunţat următoarea decizie civilă.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față:

Constată că, prin încheierea din 17.11.2022 pronunțată in dosar civil nr. ...., Judecătoria Sfântu Gheorghe a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimat.

A respins contestaţia la executare formulată de contestatorul V.G. - F.

CNP .............., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat ..........., cu sediul în ......................... în contradictoriu cu intimata AAA SA, cu sediul ales în ........................, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:

Prin contestaţia la executare formulată de contestatorul V.G. - F. înregistrată sub nr. dosar civil ................ în contradictoriu cu intimata AAA SA s-au solicitat instanţei: constatarea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită în dosar execuţional nr. ... al BEJ G.G.C., în temeiul contractului de credit nr. ..../21.04.2006 încheiat cu BBB SA; anularea actelor de executare silită din dosar execuţional nr. ... al BEJ G.G.C. încheiate după împlinirea termenului de prescripţie a executării silite, anularea somaţiei imobiliare din data de 16.03.2022; constatarea împlinirii termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune raportat la obligaţiile din contractul de credit nr. ...../21.04.2006 încheiat cu BBB SA;

Intimata a depus întâmpinare, invocând excepţiile: a tardivităţii formulării contestaţiei, arătând că, actele de executare silită din dosar de executare silită nr. ... al BEJ G.G.C., i-au fost comunicate contestatorului la data 09.12.2016, somaţia i-a mai fost comunicată şi la data de 14.12.2017, la noua adresă identificată în DEPABD, fără ca acestea să fi fost contestate, în termenul legal de 15 zile.

Criticile de nelegalitate a executării silite în întregul ei, invocarea prescripţiei executării silite, pentru acestea, termenul de 15 zile curge de la comunicarea primelor acte de executare silită.

Contestatorului, i-au fost comunicate acte de procedură la data de 09.12.2016, iar contestaţia la executare a fost formulată la data de 30.03.2022, cu depăşirea termenului de 15 zile.

Prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 16.08.2016 intimata a formulat cerere de executare silită, admisă şi înregistrată sub nr. dosar de executare ......

BEJ G.G.C., pentru executarea silită a contestatorului pentru un debit în sumă totală de 46.076,09 lei, reprezentând debit principal, dobândă contractuală şi comision bancar restant, în temeiul contractului de credit nr. .... încheiat la data de 21.04.2006 cu BBB SA, pe perioada a 120 luni.

Prin încheierea din data de 24.08.2016 pronunţată în dosar civil nr. ..... a Judecătoriei Sfântu Gheorghe s-a încuviinţat executarea silită în dosarul de executare nr. ....

BEJ G.G.C., astfel că, la data de 16.12.2016 s-a emis somaţia, pentru suma totală de 53.310,11 lei incluzând suma de 6.234,02 lei cheltuieli de executare silită, comunicată contestatorului şi terţului poprit CCC SRL, care a comunicat că, este angajat al societăţii din 09.09.2014, comunicându-se la dosarul de executare silită că, i se va popri salariul debitorului începând cu luna ianuarie 2017.

Contestatorului i s-au comunicat somaţia şi adresa de înfiinţare a popririi la domiciliul cunoscut şi la angajator CCC SRL, însă, pe dovada de comunicare s-a făcut menţiunea „mutat de la adresă” – (F. 120 vol.

I); faţă de aceasta, la solicitarea BEJ, Oraşul Baraolt, a comunicat la dosarul de executare silită (f. 122) adresa cu care debitorul era înregistrat în evidenţele fiscale, în luna ianuarie 2017, respectiv, ..........................., astfel că, s-a revenit cu comunicarea adresei de înfiinţare a popririi la această adresă din Baraolt – f. 131.

La data de 05.07.2017 terţul poprit a comunicat la dosarul de executare nr. .........

BEJ G.G.C. – f. 134 că, începând cu 15.05.2017 debitorul „este lichidat din cadrul societăţii”, cu consecinţa de a nu se mai da curs popririi înfiinţate în ianuarie 2017; împrejurări de fapt, din care instanţa și-a format convingerea că, debitorul cunoştea că, se efectuează actele de executare silită şi în dosarul de executare nr. ...... al BEJ G.G.C..

Potrivit dovezii de comunicare de la f. 140 - debitorul s-a mutat de la adresa din Baraolt, fiind înregistrat în DEPABD cu domiciliul în .........................., astfel că, s-a revenit cu comunicarea adresei de începere a executării silite a somaţiei emise, la 11.12.2017, potrivit dovezii depuse la dosar – f. 142, 143, 146; la acea dată contestatorul având înfiinţate mai multe popriri asupra conturilor sale deschise la .....

Bank; la dosarul de executare silită neexistând dovezi din care să rezulte că, până la datele de mai sus s-ar fi contestat vreun act de executare silită în dosarul de executare silită nr. .............

BEJ G.G.C..

Astfel că, la data de 02.03.2020 s-a revenit cu emiterea şi comunicarea actelor de executare silită – f. 153, comunicate procedural la adresa din ..................., act de executare silită necontestat; la acea dată având cont deschis la ......

Bank, asupra căruia erau înfiinţate şi alte popriri – f. 157.

Debitorul a susţinut că, nu s-au făcut acte de executare şi că, nu a mai primit nicio înştiinţare cu privire la dosarul de executare silită nr. ... al BEJ G.G.C., astfel că, termenul de prescripţie s-a împlinit la 06.12.2019, iar orice acte de executare efectuate ulterior sunt nelegale, susţinând totodată că, până la data de 16.03.2022 nu s-au făcut acte de executare silită, deşi toate acestea rezultă, fără putinţă de tăgadă din xerocopia dosarului de executare silită ataşat la dosarul acestei cauze, astfel cum au fost prezentate cronologic mai sus, motiv pentru care, instanţa a constatat că, susţinerile contestatorului sunt simple afirmaţii, termenul de prescripţie a executării silite nefiind împlinit, în sensul disp. art. 706 alin. 1 şi 2 C.pr.civ.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului material la acţiune s-au invocat de către debitor disp. art. 2526 C.civ., iar data de la curge termenul general de prescripţie este 20.04.2016, data de la care ultima prestaţie a devenit scadentă; astfel că, i s-a prescris creditorului dreptul de a cere executarea silită a creanţei de 53.120,27 lei precum şi posibilitatea de a valorifica pe cale judiciară această creanţă.

Potrivit disp. art. 2526 C.civ. - când este vorba de prestaţii succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestaţie devine exigibilă.

Contestatorul nu a făcut dovada ultimei plăţi voluntare, executarea silită a fost declanşată ca urmare a declarării scadenţei anticipate a creditului de către creditor/bancă ca urmare a neplăţii la scadenţă a ratelor, conform graficului de rambursare, contestatorul figurând cu restanţe la rambursarea creditului, astfel cum rezultă din notificarea BBB SA din 26.03.2007 – f. 88; credit, ulterior cesionat, conform înscrisurilor de la dosarul de executare silită.

Mai mult, la data de 18.11.2021, în continuarea executării silite în dosarul de executare nr. 2006/2016 BEJ G.G.C., s-au solicitat date de la OCPI Covasna şi Direcţia Fiscală a Mun.

Sfântu Gheorghe, cu privire la eventualele imobile deţinute în proprietate de către debitor – f. 159, comunicându-se la 18.01.2022 că, debitorul este înregistrat pe rolul fiscal cu un apartament în ..................., achiziţionat la 28.06.2021, înscris în Cf nr. .........

C1-U33 Sfântu Gheorghe, conform extras Cf depus la dosar f. 168.

Faţă de cele de mai sus, comunicate, s-a reluat executarea silită, la data de 16.03.2022 fiind emisă somaţia imobiliară pentru suma de 53.120,27 lei şi cheltuieli de executare silită, sume ce se vor actualiza până la data plăţii integrale.

Contestatorul a arătat că, nu i s-au comunicat „deloc” actele de executare silită, insă instanta a reținut că dovezile din dosarul de executare silită, fac dovada contrară; existând dovezi, care atestă că, după ce a încetat să ramburseze ratele la bancă, contestatorul şi-a schimbat domiciliul/reşedinţa, frecvent, la mai multe adrese, fără a depune dovezi că, ar fi comunicat creditorului/executorului aceasta, fapt, ce formează convingerea instanţei că, a încercat să se sustragă de la executarea contractului/executarea silită a creanţei; iar actele de executare contestate au avut efect de a întrerupe prescripţia executării silite, între actele de executare, descrise mai sus, nu s-au scurs mai mult de 3 ani, s-a stăruit pe parcursul executării, reluându-se/continuându-se executarea silită.

Astfel, instanţa a constatat că, termenul de prescripţie a executării silite nu a fost depăşit; iar conform disp. art. 709 alin. 1 pct. 2 şi 4 C.pr.civ. acesta s-a întrerupt prin formularea cererii de executare silită şi încuviinţarea acesteia prin toate formele de executare, poprirea înfiinţată la data de 06.12.2016, nu a fost desfiinţată, subzistă şi în prezent, având caracter de continuitate, astfel că, prescripţia a fost considerată întreruptă potrivit disp. art. 784 alin. 5 C.pr.civ.

Pentru soluţionarea excepţiei tardivităţii prezentei contestaţii la executare, instanţa a avut în vedere succesiunea actelor de executare silită, descrise anterior.

Deşi intimata a invocat tardivitatea formulării contestaţiei la executare silită, instanţa a reţinut că, faţă de modul în care contestatorul a înţeles să formuleze petitele din prezenta cauză, se constată că, prezintă interes pentru acesta, analiza legalităţii şi temeinicia somaţiei imobiliare din 16.03.2023, întrucât aceasta este cea care l-ar putea prejudicia şi a cărei anulare o urmăreşte, prin prezenta.

În mod evident, actele descrise, pe larg anterior, deşi se contestă generic solicitându-se anularea, acestea nu sunt de natură să aducă atingere actelor de executare silită recente, contestate prin prezenta, mai ales că, nu se invocă critici de nelegalitate/netemeinicie, cu privire la fiecare act de executare, pentru contestarea cărora se impune respectarea termenului legal de 15 zile de la data comunicării/luării la cunoştinţă de către debitor.

Astfel, instanţa a aplicat disp. art. 715 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. potrivit cărora, dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă.

Termenul de 15 zile în care se poate introduce contestaţia la executare diferă.

În speţă, fiind vorba de contestarea executării însăşi, dar şi a somaţiei imobiliare din 16.03.2023 a cărei anulare o solicită, termenul curge fie de la data de la care debitorul a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia, fie de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazul în care, acesta nu le-a primit, executarea se face fără somaţie.

Faţă de cele reţinute anterior, instanţa a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, precum şi contestaţia la executare formulată de contestator, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel în termen, motivat, legal timbrat cu taxa de timbru în valoare de 500 lei, debitorul V.G.

F. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii și admiterii în tot a contestației la executare formulate.

Critică încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluției asupra excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită cu consecința anulării actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. ... al BEJ G.G.C., după împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, precum și anularea somației imobiliare din 16.03.2022 din cadrul aceluiași dosar execuțional, constatarea împlinirii termenului de prescripție a dreptului material la acțiune raportat la obligațiile debitorului izvorâte din contractul de credit bancar nr. ..../21.04.2006 încheiat cu BBB SA Sucursala Covasna.

Așadar, apelantul critică încheierea sub aspectul dezlegărilor date de prima instanță cu privire la prescripția dreptului de a obține executarea silită și la prescripția dreptului material la acțiune.

Invocă următoarele motive de apel:

În conformitate cu art. 706 alin. 1 Cod proc. civilă, dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani și curge de la momemul indicat în cadrul art 706 alin. 2 Cod proc. civilă.

Raportat la starea de fapt descrisă anterior, dreptul creditorului de a obţine executarea silita s-a născut la data de 20.04.2016.

Art. 1324 Cod civil stabileşte că actul unilateral produce efecte după ce este comunicat destinatarului.

Prescripţia nu poate fi întrerupta la nesfârşit prin înfiinţarea popririi, atât timp cât poprirea este lipsită de efecte, altfel am avea de-a face cu o situaţie de perpetuitate în care prescripţia ar fi blocată definitiv odată cu înfiinţarea unei popriri pe contul debitorului.

Nu poate primi nici argumentarea instanţei de judecată, conform căreia s-a sustras de la executare prin schimbarea domiciliului, o astfel de acuză gravă trebuind probată.

În orice caz, executorul are acces la baza de date DEPAB tocmai în ideea contracarării posibilităţii debitorilor de a se sustrage de la executare prin schimbarea domiciliului.

Revine executorului obligaţia de diligență de a face verificări în DEPAB atunci când o comunicare i se întoarce cu menţiunea „destinatarul nu locuieşte/ nu a fost găsit”.

Totodată, nu orice act efectuat de executorul judecătoresc în cadrul unui dosar execuţional se circumscrie noţiunii de „act de executare” definit de art. 708 alin. 1 pct. 4 pentru a putea fi considerat întreruptiv de prescripţie.

Din dosarul execuţional a reieşit faptul că împrumutul, contractul de credit ce stă la baza executării fusese declarat scadent anticipat în anul 2006.

În atare situaţie, instanţa de judecata trebuia să analizeze intervenirea prescripţiei dreptului material la acţiune din prisma prevederilor Decretului Lege nr. 167/1958 în cadrul căruia prescripţia era instituţie de ordine publică, iar excepţia era invocată din oficiu de instanţa de judecată.

Termenul general de prescripţie aplicabil fiind tot de 3 ani.

Art. 7 din Decret stabilea începutul curgerii termenului prescripţiei, adică data de la care creditorul putea cere executarea silită sau acționa debitorul în judecată, adică anul 2006.

Termenul de 3 ani s-ar fi împlinit cel târziu în anul 2010, ceea ce s-a şi întâmplat, neexistând acte întreruptive în sensul art. 16 din Decret.

Ulterior anului 2010, orice act de executare este nul absolut, deoarece se încalcă normele de ordine publică ce reglementează instituţia prescripţiei înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil.

Intimata creditoare AAA SA a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului cu consecința păstrării sentinţei.

Arată că, întrucât debitorul a încetat să mai plătească ratele împrumutului, creditul a fost declarat scadent anticipat și ulterior, BBB a cesionat întreagă creanţă către DDD SARL în baza contractului de cesiune nr. 21/23.02.2021, iar ulterior a intervenit cesiunea de creanţă între DDD și AAA SA din data de 01.12.2011.

Au fost efectuate formalitățile pentru înscrierea contractului de cesiune în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare, apoi s-a întocmit dosarul execuțional, deoarece debitorul nu a răspuns la încercările de soluţionare prin consiliere.

Invocă următoarele apărări:

Actele de executare au fost comunicate la aceeași adresă de domiciliu indicată și de debitor în contractul de credit și în cererile de chemare în judecată din prezentul dosar, astfel că susținerile debitorului nu pot fi reținute de către instanță.

Orice eventuală neregularitate privind procedura de comunicare a înscrisurilor vizând executarea este exclusiv imputabilă contestatorului care nu a respectat ob¬ligaţia contractuală de a inștiința banca privind modificarea domiciliului, astfel încât, con¬form principiului potrivit cu care nimeni nu se poate prevala de propria vinovăție, contestatoarea nu poate invoca nevalabilitatea procedurii de comunicare a actelor de executare.

De altfel, cum prescripția vizează, de regulă, legalitatea executarii silite însăși, iar nu doar a actelor de executare, nu poate fi invocată, pe calea contestației la executare, oricând, adică în tot timpul executării, ci numai în primul termen de 15 zile în care aceasta poate fi formulată, potrivit dispozițiilor art. 715 alin. (1) pct. 3 NCPC.

Ulterior expirării termenului de 15 zile prevăzut la art. 715 alin. (1) pct. 3 NCPC, indiferent de motivul de nulitate invocat, legalitatea executarii silite însăși nu mai poate fi analizată în cadrul contestației la executare.

Or, în prezenta cauză, contestatorului i-au fost comunicate actele de procedura în data de 09.12.2016, iar contestația la executare a fost depusă în data de 30.03.2022, depășind astfel termenul de 15 zile prevăzut de lege în vederea efectuării contestației la executare.

De asemenea, debitorului i-a fost comunicată o somație și în data de 14.12.2017, la o nouă adresă, conform interogărilor DEPABD efectuate de către executorul judecătoresc.

Reiterează aspectele ce țin de tardivitatea introducerii contestației la executare privind prescripția executării silite.

Somația a fost comunicată la data de 09.12.2016, în timp ce contestația la executare prin care s-a invocat prescripția a fost înregistrată la data de 30.03.2022, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

În al doilea rand, cu privire la netemeinicia criticilor ce țin de intervenirea presupusei prescripții menționează că:

Contractul de credit a fost încheiat la data de 21.04.2006, pe o durata de 120 luni, iar scadența ultimei rate a fost stabilită la data de 20.04.2016, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție.

În acest sens, se poate observa că executare silită a fost demarată la data de 24.08.2016, anterior împlinirii celor 3 ani de la data scadenței ultimei rate.

Prestațiile succesive alcătuiesc un tot unitar, atât timp cât sunt de natura unor rate ce trebuie achitate pentru același contract.

În consecință, nu se poate reține faptul că a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită a debitorului, iar acest capăt de cerere trebuie respins de către instanța de judecată.

Referitor la susținerile debitorului că ar fi intervenit prescripția în interiorul execu¬tării silite, întrucât nu au fost efectuate acte de executare menționează că:

Cursul prescripției a fost întrerupt prin formularea cererii de executare silită și înregistrarea acesteia pe rolul executorului judecătoresc, conform prevederilor legale, precum și prin actele de executare întreprinse în dosar.

În condițiile în care măsura popririi nu a fost anulată, prescripția este întreruptă astfel cum prevede art. 784 alin. (5) NCPC.

Solvabilitatea debitorului și implicit, realizarea de venituri urmăribile de către acesta, sunt aspecte ce nu pot fi prevăzute la momentul înființării popririi, motiv pentru care aceste acte de executare prezintă continuitate până la realizarea creanței și a cheltuielilor de exe¬cutare, creditorul și executorul judecătoresc neavând posibilitatea de a influența acest proces prin alte eventuale acte de executare, procedura continuând în vedere recuperării debitului.

Măsura popririi ca și act de executare nu se consumă în momentul în care a fost inființată, ci are caracter de continuitate, durând până în momentul în care intervine încetarea sa.

Referitor la solicitarea apelantului de anulare a actelor de executare silită menționează că:

Niciunul dintre motivele invocate de contestator nu pot fi reținute de către instanța de judecată drept motive de anulare a executării silite sau a vreunui act de executare silită, atât executarea silită pornită împotriva acestuia, cât și toate actele de executare silită efectuate de BEJ respectând toate prevederile legale.

Cu privire la solicitarea debitorului de anulare a somației imobiliare emise de către executorul judecătoresc menționează că:

Executarea silită imobiliară s-a desfașurat cu respec¬tarea dispoziţiilor legale, actele fiind efectuate cu respectarea Codului de procedura civilă.

Legiuitorul nu a prevăzut, așadar, o anumită ordine în care executorul să recurgă la modalitățile de executare silită, somația imobiliară emisă în cadrul prezentei proceduri execuționale respectând prevederile legale incidente, contrar celor susținute de către contestator.

În ceea ce privește solicitarea cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, înțelege să arate următoarele:

Solicită respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat, iar în subsidiar, solicită diminuarea sumei solicitate cu titlul de onorariu de avocat.

În probațiune în apel s-au depus înscrisuri noi, la solicitarea instanţei, respectiv s-a depus adresa nr. ...../25.10.2023 prin care creditoarea BBB Sucursala Brașov a menționat că ultima plată voluntară din rata creditului apelantului a fost efectuată în 01.04.2008, iar creditul a fost închis în 31.07.2010.

Analizând apelul formulat, în limita motivelor de apel și în temeiul dispoziţiilor art. 1476 C. pr. civ si art. 477 C. pr. civ, în raport și de actele și lucrările dosarului, instanța de apel constată că este fondat în parte, ceea ce atrage schimbarea în parte a încheierii atacate.

Apelantul susține că dreptul de a obține executarea silită este prescris atât pentru că termenul general de prescripție, în temeiul Decretului Lege 167/1958, era împlinit la data cererii de executare silită, dacă începutul prescripției se raportează la data scadenței anticipate a creditului care a intervenit în anul 2006, iar pe de altă parte, operează prescripția executării silite şi în interiorul actelor de executare, în contextul între actele de executare s-au scurs mai mult de 3 ani.

Astfel, apelantul susţine că interpretarea primei instanţe cu privire la aplicarea art. 708 alin.1 pct. 4 C. pr. civ raportat la art. 784 alin. 5 C. pr. civ. este greşită.

Instanţa de apel, analizând cu prioritate motivul de apel ce ține de intervenirea prescripţiei dreptului material de a obţine executarea silită, ce se raportează la primul act de executare formulat de creditor, care, potrivit art. 709 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ este cererea de executare silită însoţită de titlul executoriu, constată că executarea silită începută în dosarul execuțional...../29.028.2016 nu este prescrisă.

Astfel, așa cum o califică creditoarea în întâmpinarea depusă în apel, “prescripţia mare”, dispoziţiile art. 706 alin. 1 și 2 C. pr.

Civ , conform cărora dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită, sunt respectate în spetă, deoarece, cererea de executare silită a fost introdusă în 16.08.2016, iar potrivit contractului de credit F 0899/21.04.2006 , împrumutul se derula pe 120 de luni, scadenţa ultimei rate fiind în 20.04.2016.

Prin Decizia de RIL nr. 1/2014 pronunțată de ICCJ s-a admis recursul în interesul legii și s-au stabilit următoarele: “ În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.” Deși apelantul susţine că în speţa prescripţiei dreptului material de a obține executarea silită îi sunt aplicabile normele DL 167/1958, făcând trimitere la această decizie de RIL, instanța de apel, constată că, în raport de particularitatea speței, respectiv de actele și lucrările dosarului din care rezultă că cererea de executare silita s-a înregistrat în 16.08.2016, iar contractul de împrumut este titlu executoriu, conform art. 638 pct. 4 C. pr. civ, potrivit art. 24 C. pr. civ, executării silite încuviinţate în cauză îi sunt aplicabile normele noului cod de procedură civilă, conform art. 24 C pr. civ și art. 3 din Legea 76/2012.

Regimul juridic aplicabil prescripției dreptului de a obține executarea silită este guvernat de normele de drept substanțial în vigoare la momentul nașterii dreptului creditorului de a obține executarea creanței, fiind lipsită de relevanță norma procesuală aplicabila procedurii executării silite.

Cum în speţă, în dosarul execuțional nu s-a indicat vreo dată de scadenţă anticipată a contractului de credit, dată la care s-a născut dreptul de a obţine executarea silită este cea din aprilie 2016 când se finalizau ratele contractului de împrumut.

În contextul în care debitorul nu a contestat încheierea de încuviinţare a executării silite în cadrul contestaţiei la executare în termenul prevăzut de art. 715 pct. 3 c. pr. civ, dar nici în cadrul prezentei contestaţii la executare, nu poate fi primită susţinerea apelantului prin care invocă o alta dată de scadenţă a creditului şi implicit o altă dată de naștere a dreptului creditorului de a obține executarea creanţei.

A invoca, la acest moment, direct în apel, norma de drept material conform căreia prescripţia de a obține executarea silită este cea data de DL 167/58, chiar dacă sunt reproduse corect dispoziţiile deciziei de RIL nr. 1/2014, în sensul că este de ordine publică, ar echivala cu nesocotirea dispoziţiilor art. 715 C. pr. civ, similare cu cele ale art. 401 alin. 1 lit c din vechiul C pr civ.

Astfel, analizând această problemă de drept în cadrul întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile ale curţilor de apel împreuna cu ICCJ organizata de INM la Pitești în 2019, s-a stabilit prin Minuta INM că prescripția dreptului de a cere executarea silită ar putea fi invocată de către debitor în termenul de formulare a contestației la executarea silită însăși, iar nu în cadrul contestației îndreptate împotriva unor acte de executare determinate.

În concluzie, opinia INM a fost aceea că prescripția dreptului de a cere executarea silită supusă Decretului nr. 167/1958 poate fi invocată prin contestația la executare formulată de debitor în termenul de decădere de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. (c) din Codul de procedură civilă din 1865.

Instanța învestită cu contestația la executare formulată de debitor nu poate invoca, din oficiu, prescripția dreptului de a cere executare silită, supusă dispozițiilor decretului menționat.

În majoritate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia INM.

Chiar daca aceste minute de practică neunitară nu au regimul juridic al unor decizii date de ICCJ pentru unificarea practicii, ele sunt veritabile dezbateri juridice, oferind elemente de doctrină și practică judiciară pe baza cărora pot fi evitate soluţii diferite pe aceleaşi probleme de drept.

Pentru toate aceste argumente, instanţa de apel va respinge critica din apel referitoare la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită expusă la pct. II în cererea de apel.

În ceea ce priveşte critica apelantului referitoare la prescripţia executării silite intervenită în cursul executării pentru argumentele expuse de apelant la pct.

I din cererea de apel, instanţa de apel constată critica fondată, având în vedere că după înfiinţarea popririi, prescripţia executării nu poate fi întreruptă la nesfârşit, atâta timp cât poprirea este lipsită de efecte.

Astfel, în 06.12.2016 a fost înființată poprirea şi chiar dacă adresa de înştiinţare a fost comunicată la debitor în loc. ....... unde nu mai locuia la acea dată, a fost comunicată în 11.12.2017 o nouă somaţie la adresa corectă din ....... ce corespunde cu evidența din sistemul DEPABD, necontestată.

Apoi, prin adresa din 02.03.2020 executorul judecătoresc a dispus din nou înfiinţarea popririi asupra conturilor debitorului pentru suma de 52310 lei, conform înscrisului de la fila 153 dosar fond, comunicându-i debitorului înfiinţarea popririi la adresa corectă din Sfântu Gheorghe, ...................., conform dovezii din 04.03.2020 fila 38 verso dosar apel, după care, la 16.03.2022 se emite somaţia imobiliară pentru imobilul debitorului, bun comun, apartament, situat în .........................., dobândit în 28.06.2021.

Susţinerile apelantului cu privire la ineficienţa popririi din motivul I de apel sunt aplicabile în ceea ce priveşte actul înfiinţării celei de a doua popriri din 02.03.2020.

Deci, raportat la somaţia de înfiinţare a primei popriri din 11.12.2017, comunicată la adresa corectă cu care figura în DEPABD debitorul în Sfântu Gheorghe, .................., emiterea somaţiei imobiliare din 16.03.2022 a intervenit cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani între cele două acte de executare, mai ales că înfiinţarea de poprire din 02.03.2020 nu este întreruptivă de prescripţie din moment ce este ineficientă, debitorul nefiind găsit cu sume de bani în conturile de la băncile faţă de care s-au emis somațiile de înfiinţare a popririi, încă din decembrie 2017, când s-a înfiinţat prima poprire.

În acest sens s-a exprimat şi opinia majoritară a participanţilor la întâlnirea de la Craiova a preşedinţilor secţiilor civile ale curţilor de apel cu judecătorii ICCJ, expusă la pag 54 din Minuta INM din 26.05.2022, conform căreia “adresa de înființare a proprii, comunicată de către executorul judecătoresc, constituie act de executare cu efect întreruptiv de prescripție a dreptului de a obține executarea silită numai în măsura în care este eficient, în sensul că produce efectul indisponibilizării sumelor de bani urmărite prin poprire”.

S-a argumentat în sensul că:

- dacă în contul debitorului, la data comunicării adresei de înființare a popririi, nu se găsește nicio sumă de bani, terțul poprit nu are obligațiile prevăzute de art. 787 C. proc. civ., întrucât nu datorează sume de bani debitorului, caz în care adresa de înființare a popririi nu constituie un act de executare eficient pentru că nu produce efectul indisponibilizării sumelor de bani, din moment ce acestea nu există, și, ca atare, nu constituie un act de întrerupere a prescripției dreptului de a obține executarea silită;

- dacă în contul debitorului, la data comunicării adresei de înființare a popririi, nu se găsește nicio sumă de bani, însă, ulterior, acest cont este alimentat, adresa de înființare a popririi devine un act de executare eficient, indisponibilizează sumele existente în cont și, pe cale de consecință, din acel moment al alimentării contului cu disponibil, pentru viitor, iar nu cu efect retroactiv de la data comunicării adresei, se produce efectul întreruptiv al prescripției dreptului de a obține executarea silită.

Cum în speţă nu au fost bani în conturile debitorului și nici nu au intrat ulterior, poprirea înfiinţată în 02.03.2020 este ineficientă și nu întrerupe prescripţia, aşa cum a apreciat prima instanţa în temeiul art. 784 alin. 5 c. pr. civ.

În consecinţă, doar pentru acest motiv de apel se impune admiterea apelului, în temeiul art. 480 alin. 1 c. pr. civ și schimbarea încheierii din 17.11.2022 conform dispoziţiilor prezentei.

Cum în speţa actul de executare atacat este somaţia imobiliară, iar înainte de aceasta era deja împlinit termenului de prescripţie a executării silite, în temeiul art. 704, raportat la art. 720 alin. 1 C. pr. civ, instanţa de apel va dispune si încetarea executării silite și va anula somaţia imobiliară din 16.03.2022.

Nu pot fi primite susținerile intimatei creditoare din cadrul întâmpinării din apel prin care reiterează tardivitatea introducerii contestaţiei la executare privind prescripţia executării silite, deoarece, nu a formulat apel principal sau incident cu privire la dispoziţia din încheiere privind respingerea excepţiei tardivității formulării contestaţiei.

Astfel, această excepţie nu poate fi reiterată în cadrul întâmpinării în apel, nefiind de ordine publică, discutarea ei fiind permisă doar în temeiul art. 472 C. pr. civ..

Pe de altă parte, prima instanţă a argumentat respingerea acestei excepţii raportându-se la somaţia imobiliară, reţinând că acest act execuțional este cel pentru care debitorul prezintă interes să-l conteste și față de acesta s-a raportat când a stabilit că este formulată în termen contestaţia la executare în temeiul art. 715 alin. 1 C. pr. civ.

Aşadar, acesta dezlegare de drept a primei instanțe a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind atacată corespunzător.

Vor fi respinse pretenţiile contestatorului prin care solicită să se constate prescripţia dreptului de a obţine executarea silită în dosarul execuțional pentru argumentele avute în vedere de instanţa de apel la analiza legalităţii și temeiniciei motivului de apel prin care se invocă prescripţia executării în temeiul art. 706 alin. 1 si 2 C. pr. civ., raportat la cererea de executare silită și la data declarării scadenței anticipate a creditului indicată de apelant ca dată de deschidere a dreptului creditorului de a obţine executare silită.

În temeiul art. 451 alin. 1 C. pr. civ, raportat la art.670 c. pr. civ, având în vedere că nu a fost atacată încheierea de stabilire a cheltuielilor suplimentare de executare silita din 16.03.2022, va fi respinsă cererea apelantului contestator de acordare a cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte onorariul de avocat, instanţa constată ca apelantul nu a dovedit cheltuielile de judecată în acest sens în apel, astfel că în temeiul art. 452 C. pr. civ, va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată sub forma onorariului de avocat.

În temeiul art. 453 alin. 1 c. pr. civ, va obliga intimata creditoare la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând copiere dosar execuțional.

Nu s-a solicitat restituirea taxei de timbru în temeiul art. 45 alin. 1 litera f din OUG 80/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul contestator V.G.

F. (CNP ......), cu domiciliul procesual ales la .......................... in contradictoriu cu creditoarea intimata AAA SA, cu sediul ales în ....................., împotriva Încheierii de ședință din data de 17.11.2022 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosar ...., pe care o schimbă în parte, in sensul că:

Admite în parte contestația formulată de contestatorul debitor V.G. F. in contradictoriu cu creditoarea intimata AAA SA .

Admite excepția prescripției dreptului de executare silita pentru somația imobiliară din 16.03.2022 din dosar execuțional nr. ... al BEJ G.G.C. și în consecință:

Anulează somația imobiliară din 16.03.2022 din dosar execuțional nr. ... al BEJ G.G.C. cu privire la imobilul apartament situat in ..............................

Dispune încetarea executării silite care formează obiectul dosarului execuțional nr. ... al BEJ G.G.C..

Respinge restul pretențiilor contestatorului.

Obligă intimata creditoare AAA SA să plătească apelantul contestator V.G. F. suma de 271,32 lei cheltuieli de judecată pentru fond reprezentând copiere dosar execuţional.

Respinge restul pretenţiilor privind cheltuielile de judecata reprezentând onorariu de avocat ca nefondate.

Definitiva.

Pronunţată azi, 12.12.2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,