Decizie nr. 365/A din 20.06.2023

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:............

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ....

Completul de apel specializat în soluţionarea cauzelor

în materiile civil, litigii cu profesioniştii

DECIZIA CIVILĂ NR. 365/A

Şedinţa publică de la 20 iunie 2023

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : ..............

JUDECĂTOR : ................

GREFIER : ............

Pe rol, pronunţarea asupra apelului declarat de de apelanta B.D.L. împotriva încheierii pronunţată la data de 21.02.2023 de Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Instanţa constată că dezbaterile asupra cauzei de faţă au avut loc în şedinţa publică de la 9 mai 2023, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru datele de 23 mai 2023, 30 mai 2023, 6 iunie 2023, apoi pentru data de astăzi, 20 iunie 2023.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei de faţă, constată:

Prin încheierea pronunţată la data de 21.02.2023, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare invocată de intimata prin intampinare şi, pe cale de consecinţă:

A respins ca tardiv formulată contestaţia la executarea silită propriu zisă formulată de contestatoarea B.D.L.

CNP ............... cu domiciliul .................şi domiciliul procesual ales în ................... la Cabinet de avocat .............., în contradictoriu cu intimata AAA LTD cu sediul procesual ales în ............................ .

A admis excepţia inadmisibilităţii modificării contestaţiei la executarea silită cu privire la petitele formulate prin precizările din 27.01.2023.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, între BBB S.A şi B.D.L. s-a încheiat la data de 21.05.2008 Contractul de credit nr. ....... prin care contestatoarei i s-a acordat un credit în cuantum de 26.800 lei pentru o perioadă de 120 de luni.

Urmare a neîndeplinirii de către partea contestatoare a obligatiilor de plată a ratelor scadente, la data de 30.05.2014 a fost solicitată executarea silită împotriva contestatoarei.

Prin încheierea din data de 6 iunie 2014 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în cadrul dosarului nr. ....... s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite împotriva contestatoarei.

La data de 19 iunie 2014 au fost comunicate către contestatoare primele acte de executare – copia încheierii de încuviinţare a executării silite, somaţia mobiliară şi copia titlului executoriu.

La data de 10.08.2018 între ......

S.A în calitate de cedent şi intimata AAA LTD a intervenit contractul de cesiune a creanţei deţinute de către cedent rezultând din contractul de credit încheiat cu partea contestatoare.

Cesiunea de creanţă a fost notificată contestatoarei prin adresa emisă la data de 17.10.2018 şi comunicată la 23.10.2018.

În drept, cu prioritate asupra legii aplicabile a reţinut că în speţă sunt incidente dispozitiile legii de procedură civilă în vigoare la data demarării executării silite, în speţă, 30.05.2014.

Analizând excepţia tardivităţii formularii contestatiei la executare a reţinut că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce succed: În vederea soluţionării acesteia se impune a se clarifica calificarea motivelor de contestatie invocate de către partea contestatoare.

Astfel cum s-a statuat în mod constant în doctrină, atât sub imperiul vechiului cod de procedură civilă cât şi sub imperiul actualei doctrine şi jurisprudente in materie, contestatia la executare poate fi împărtită în trei categorii : contestatia la titlu, contestatia la executarea propriu zisă şi contestatia privind refuzul executorului judecătoresc de a efectua executarea silită sau de a îndeplini un anumit act de executare.

Astfel, contestatia prin care se invocă motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu nu reprezintă o contestatie la titlu, ci o contestatie la executarea silită propriu zisă.

În alte cuvinte, prin aceste motive de fapt sau de drept se tinde la desfiinţarea titlului executoriu, printre aceste motive numărându-se invocarea nulităţilor absolute/ relative cu privire la titlul executoriu.

Contestatia la titlu se referă cu exclusivitate la ipoteza în care aceasta vizează lămurirea titlului executoriu, aspect ce se desprinde cu claritate din formularea textului de lege, precum şi din împrejurarea trimiterii făcute cu privire la procedura de lămurire a dispozitivului, stipulând că poate fi formulată doar în ipoteza în care nu s-a uzat de procedura lămuririi dispozitivului în înlăturării dispozitiilor contradictorii.

Aşa fiind, în cadrul contestaţiei la titlu nu se poate obţine mai mult decât ceea ce s-ar obţine în cadrul procedurii reglementate de disp. art. 281 ind. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă.

Având în vedere disp. art. 712 din Codul de procedură civilă ce reglementează condiţiile de admisibilitate a contestatiei la executare se desprinde concluzia că în situaţia în care, astfel cum este cazul în prezentul litigiu, titlul executoriu nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, prin intermediul contestaţiei la executare silită însăşi se pot invoca neregularităţi sau aspecte privind lipsă titlului executoriu, inopozabilitatea titlului executoriu, lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei s.a.

Concluzionând, ori de câte ori contestatorul arată în mod expres că înţelege să formuleze o contestatie la executare în care invocă apărări împotriva titlului executoriu, cererea sa trebuie calificată ca fiind o contestatia la executarea silită propriu zisă.

A decide în sensul contrar ar însemna să se acorde contestatorului un mod facil de a eluda prevederile privind termenul de introducere a contestatiei la executare.

Relativ la contestatia împotriva unui anumit act de executare silită privit în mod individual este un remediu procesual pus la dispozitie pentru a contesta un anumit act de executare şi nu pentru a ataca întreaga executare silită, criticile care pot fi invocate şi analizate de către instanţă în cadrul acestei contestatii la executare trebuind a se subsuma exclusiv actului de executare contestat.

În mod subsecvent, solutia ce poate fi dispusă de către instanţa de executare nu poate fi decât îndreptarea sau anularea actului de executare atacat.

Aplicând aceste considerente la speţa dedusă judecăţii instanţa a reţinut că în speţă partea contestatoare a formulat initial o contestatia împotriva unui act de executare silită – în speţă încheierea de actualizare creanţe din data de 24.11.2022 şi adresa de înfiinţare a popririi din data de 05.11.2022, solicitând anularea acestora – motivul fiind că partea intimata nu are calitate de creditor, că nu i s-au comunicat cesiunile succesive de creanţă şi, ca atare, acestea îi sunt inopozabile, că partea intimata nu poate percepe dobânzi potrivit contractului iniţial de credit şi criticând caracterul cert al debitului.

Sub acest aspect, motivele invocate de către contestatoare se circumscriu contestaţiei la executarea silită însăşi, astfel cum în mod judicios a invocat şi intimata.

Dincolo de chestiunea teoretică, distinctia între cele doua categorii ale contestaţiei la executarea silită prezintă utilitate practică din punctul de vedere al termenului de formulare.

Astfel, privitor la contestatia cu privire la un anumit act de executare, aceasta poate fi formulată în termen de 15 zile de la data comunicării actului de executare silită contestat, contestatia la executarea silită însăşi fiind conditionată de respectarea termenului de 15 zile de la data comunicării primelor acte de executare.

Potrivit disp. art. 714 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data demarării executării silite: (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.

Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.”

Aşa fiind, formularea unei contestatii la executarea silită în cadrul căreia să fie valorificate apărările relative la lipsa calităţii de creditor a intimatei AAA LTD şi inopozabilitatea cesiunilor de creanţă, precum şi caracterul cert al creanţei, prin prisma posibilităţii legale a acestei entităţi de a percepe accesoriile creanţei, urmare a dobândirii creanţei prin cesiune, puteai fi valorificate, cel mult, în termen de 15 zile de la data notificării cesiunii de creanţă.

În acest sens, s-a reţinut că la dosarul cauzei se regăseşte dovada comunicării acestei notificări, la domiciliul contestatoarei, prin adresa din data de 17.10.2018.

Împrejurarea că aceasta nu şi-a ridicat corespondenţa, expediată la domiciliul său, astfel cum reiese din evidentele oficiale, neputând fi valorificată pentru a se invoca că nu a avut cunoştinţă de această cesiune de creanţă.

Astfel, contestatoarea nu poate eluda dispozitiile imperative cu privire la termenul de formulare a contestaţiei la executare, prevalându-se de formularea unui contestatii principale la un act de executare în care să invoce apărări ce privesc contestatia la executarea silită înseşi.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, a admis exceptia tardivităţii şi a respins contestatia la executare ca tardiv formulată.

Relativ la modificarea contestaţiei în sensul invocării caracterului abuziv al unor clauze contractuale, instanţa a reţinut că un astfel de petit este inadmisibil pe calea modificării contestatiei la executare, în raport de solutia cu privire la exceptia tardivităţii.

Astfel, pe de o parte, invocarea nulităţii cu privire la anumite clauze contractuale, raportat la contractul ce constituie titlu executoriu, constituie un motiv de contestatie la executarea silită însăşi.

Această calificare a fost stabilită inclusiv prin Minuta întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secţiilor civile ale curților de apel și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Curtea de Apel Iași, 7-8 mai 2015 ( pag. 52), în scopul unificării practicii judiciare în materie achiesându-se la punctul de vedere potrivit cu care „Constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, stipulate într-un contract de credit ori într-un contract de leasing nu pune, însă, o problemă de lămurire a titlului executoriu, ci una de nulitate parțială, adică în proporția clauzei/clauzelor abuzive, a acestui titlu executoriu, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, instituția clauzelor abuzive este văzută ca o aplicație a sancțiunii nulității absolute.

O asemenea calificare, făcută prin chiar legea specială în materie, atrage, sub aspectul reglementării speciilor contestației la executare, incidența art. 713 alin. (2) NCPC.

Astfel, a pune problema naturii abuzive a unor clauze din contractul-titlu executoriu, deci, în termenii dreptului comun impuși de textul art. 12 alin. (4) din Legea nr. 193/2000, problema unei nulități absolute (parțiale), este sinonim cu a invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu [art. 713 alin. (2) NCPC republicat].

Or, în privința acestei din urmă contestații la executare, impropriu denumită contestație la titlu (formulă terminologică încetățenită în practica judiciară), termenul de promovare a contestației la executare se determină în raport cu art. 715 alin. (1) pct. 3 NCPC republicat, debitorul având la dispoziție 15 zile din momentul în care a luat cunoștință de încheierea de încuviințare a executării ori de somație; în cazul în care invocă clauze abuzive și, prin aceasta, nulitatea absolută parțială a titlului executoriu, debitorul, în această proporție, critică executarea însăși, iar nu doar un viciu al procedurii execuționale, critică inaptă, însă, să transforme contestația la executare într-o contestație la titlu.”

În ceea ce priveşte interpretarea contestatoarei, relativă la împrejurarea că o atare contestatie la executare poate fi formulată oricând, în lumina considerentelor reţinute de către CJUE în cauza C 75/19, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Specializat Mureș (România), prin decizia din 27 decembrie 2018, primită de Curte la 31 ianuarie 2019, în procedura MF împotriva BNP Paribas Personal Finance Paris SA Sucursala București, Secapital Sàrl, aceasta nu poate fi primită.

Astfel, ipoteza avută în vedere de către CJUE în pronunţarea deciziei enuntate, priveşte împrejurarea în care după ce a investit în mod legal instanţa de judecată, cu o contestaţie la executarea silită demarată în baza contractului cu privire la care sunt invocate clauzele abuzive (deci, în termenul legal de 15 zile de la data la care a luat cunoştinţă de executarea silită demarată împotriva sa sau, în speţa de faţă, în raport de motivele de care s-a prevalat contestatoarea, de la data când i s-a comunicat cesiunea de creanţă) contestatorul îşi poate completa această contestatie la executare, cu un petit privind constatarea nulităţii absolute partiale a titlului executoriu, fundamentată pe caracterul abuziv al unor clauze contractuale, fără a fi ţinut de acest termen de decădere de 15 zile.

În acest sens sunt avute în vedere considerentele enunţate în paragraful nr. 31, se fac referire expresă la dispozitiile procedurale în vigoare la data analizei făcute de către Curte, potrivit cu care „reglementarea națională în discuție în litigiul principal prevede un termen strict de 15 zile în care consumatorul poate formula contestație la somația de plată, este cert că, dincolo de acest termen, caracterul abuziv al unor clauze ale contractului care constituie temeiul unei astfel de somații nu mai poate fi examinat înainte de executarea acestei somații.”.

Concluzionând, in interpretarea dată de către CJUE, contestatorul care a promovat în termenul legal prevăzut de legislatia natională o contestatie la executarea silită demarată împotriva sa, invocând motive de legalitate şi/sau temeinicie a acesteia, o poate completa oricând, fără a fi ţinut de termenul de 15 zile stipulat de art. 715 alin. 1 pct 3 din Codul de procedură civilă, cu motive noi vizând clauzele abuzive ale contractului ce constituie titlu executoriu, indiferent dacă are sau nu la îndemână şi o acţiune de drept comun , scopul fiind acela de a deduce analiza acestor clauze eventual abuzive analizei instanţei de executare, pentru a putea produce efective directe asupra procedurii de executare silită.

În speţă, contestatoarea a manifestat o atitudine pasivă faţă de executarea silită demarată împotriva sa încă din anul 2014, astfel încât aceasta nu poate formula la acest moment o contesţatie la executarea silită însăşi, fiind cu mult depăşit termenul prevăzut de lege pentru o astfel de acţiune, astfel cum s-a reţinut în cele ce preced, ca atare, este inadmisibilă modificarea cererii în sensul celor solicitate de aceasta, câtă vreme instanţa nu este investită, în mod legal, cu o contestaţie la executare.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel contestatoarea B.D.L., solicitând anularea încheierii din21.02.2023 şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea apelului se arată că sentinţa este nelegală, pentru următoarele considerente:

Referitor la tardivitatea contestaţiei la executare, instanţa de fond a reţinut că a formulat o contestaţie la executare propriu zisă, aceasta putând fi formulată în termen de 15 zile de la data comunicării primului act de executare silită.

Arată că prin acţiunea introductivă a menţionat expres faptul că prin prezenta contestaţie la executare solicită anularea celor două acte de executare silită, respectiv încheierea de actualizare creanţe din data de 24.11.2022 şi adresa de înfiinţare a popririi din data de 15.11.2022.

De altfel, la termenul de judecata din data de 07.02.2023, când s-a pus în discuţie excepţia tardivităţii, din nou a precizat expres că contestă aceste două acte de executare silită, nu şi actele de executare silite anterioare (fila 1 alin. 13 din încheierea din 07.02.2023).

Instanţa de fond, în mod netemeinic, deşi reţine că a contestat aceste două acte de executare silită, faţă de alte neregularităţii ce au fost evidenţiate de către ea, recalifică contestaţia la executare împotriva acestor două acte de executare silită, în contestaţie la executare propriu zisă.

Arată că instanţa de fond nu ar fi trebuit să recalifice din oficiu, ci ar fi trebuit să se pronunţe pe excepţia tardivitatea doar în raport de aceste doua acte de executare silită.

Mai menţionează că pentru a se pronunţa pe excepţia tardivităţii formulării cererii de contestaţie la executare, instanţa ar fi trebuit să pornească de la trei premise: aceea că pentru fiecare act de executare emis pe parcursul executării silite legiuitorul a prevăzut, la art. 715 C. pr. civilă, un termen de contestaţie separat, aceea că excepţia tardivităţii invocată de intimată se referă la contestaţia la executare, în ansamblul său şi aceea că prin cererea de contestaţie la executare a invocat neregularităţi ale actelor de executare încheiate de executorul judecătoresc constând din cele două acte de executare silită menţionate, dar şi ale celorlalte acte emise de executor sau instanţă pe parcursul executării silite, anterioare celor două.

Privitor la încheierea de actualizare creanţe din data de 24.11.2022 şi adresa de înfiinţare a popririi din 15.11.2022, acestea i-au fost comunicate în data de 21.11.2022.

Prezenta contestaţie la executare a fost depusă la Oficiul Poştal Braşov în data de 29.11.2022, deci în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 1 C. pr. civilă, drept pentru care instanţa ar fi trebuit să respingă excepţia tardivităţii formulării cererii de contestaţie la executare.

Privitor la încheierile anterioare emise de executor şi la actele de executare silită anterioare, comunicate ei la date anterioare, instanţa nu trebuia să le analizeze, contestaţia la executare cu privire la acestea fiind tardiv formulată.

Excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu a fost admisă nelegal şi netemeinic de instanţa de judecată, deoarece modificarea contestaţiei la executare în sensul invocării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este un petit inadmisibil în raport cu soluţia cu privire la excepţia tardivităţii.

Instanţa de fond, prin considerente, a motivat admiterea acestei excepţii doar prin prisma considerentelor reţinute de către CJUE în cauza C-75/19, deşi ea a invocat (inclusiv prin concluziile scrise) şi art. l3 pct. 8) din Legea nr. 193/2000.

Instanţa de fond nu a reţinut cele invocate de către ea, nu s-a pronunţat în niciun fel pe aceste considerente ale sale, adică nu a judecat aceste motive invocate şi dezvoltate.

Aşa cum a arătat, prin Ordonanţă de urgenţă 58/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei consumatorilor din data 28 aprilie 2022 s-au adus unele modificării Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Această ordonanţă de urgenţă a transpus prevederile art. 1, 3 şi 4 din Directiva (UE) 2019/2.161 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2019 de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a Directivelor 98/6/CE, 2005/29/CE şi 2011/83/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte o mai bună asigurare a respectării normelor Uniunii Europene în materie de protecţie a consumatorilor şi modernizarea acestor norme.

Ordonanţă de urgenţă 58/2022 a fost publicată în Monitorul Oficial cu numărul 456 din data de 6 mai 2022 şi a intrat în vigoare la data de 28 mai 2022.

Astfel, potrivit art. l din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficiat ai României, Partea 1, nr. 543 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

Art. 13 pct. 8 din Legea nr.193/2000 prevede: Prin derogare de la art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanţa de executare are posibilitatea de a examina în cadrul contestaţiei la executare, la cererea consumatorului sau din oficiu, dacă clauzele dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator ce constituie titlu executoriu au caracter abuziv, o astfel de contestaţie la executare fiind imprescriptibilă.

Art. 13 indice 1 din acelaşi act normativ: Instanţa are obligaţia de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elementele de drept şi de fapt necesare în acest sens.

Atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă, instanţa nu o aplică, exceptând cazul în care consumatorul se opune.

Faţă de aceste texte de lege imperative, este evident nu doar că solicitarea constatării de clauze abuzive în cadrul judecării unei contestaţii la executare este admisibilă, o astfel de contestaţie la executare fiind imprescriptibilă.

Mai mult, este imperativ obligatoriu ca instanţele de executare, învestite cu o contestaţie Ia executare, să invoce, din oficiu, aceste clauze atunci când acestea exista inserate într-un contract încheiat între un consumator şi un profesionist.

În concluzie, cum legea specială prevede expres că o astfel de contestaţie la executare este imprescriptibilă, este nelegală şi netemeinică admiterea excepţiei tardivităţii cu consecinţa respingerii ca tardivă a contestaţiei la executare.

Din examinarea încheierii atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare introdusă la data de 5.12.2022 la Judecătoria Sfântu Gheorghe, contestatoarea B.D.L. a solicitat, în contradictoriu cu AAA LTD, anularea actelor de executare emise de către executorul judecătoresc în cadrul dosarului de executare silită nr. .... al B.E.J.

FFF, în concret indicând că solicită anularea încheierii de actualizare a creanţei din data de 24.11.2022 şi a adresei de înfiinţare a popririi din 15.11.2022.

La data de 27 ianuarie 2023 contestatoarea a depus la dosarul cauzei modificare la contestaţie, în contradictoriu cu intimata iniţială şi BBB S.A., prin care a solicitat instanţei să constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale menţionate la art. 5 pct. b şi d, art. 6 pct. 1 lit. a teza a doua, pct. 4, pct. 6, art. 7, art. 9, pct. 2 din Contractul de credit nr.

B0009980 din 21.05.2008, restituirea, cu dobândă legală aferentă, de la data achitării sumelor nedatorate şi până la data restituirii efective a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare a creditului şi comision de monitorizare a creditului.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, tribunalul constată că art. 714 alin. 1 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă (în vigoare la data declanşării executării silite) prevede următoarele:

„(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă;

2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.

Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit.”

Textul de lege citat nu face distincţie, în cazul contestării unui anumit act de executare, între situaţia în care se invocă motive referitoare la neregularitatea respectivului act şi situaţia în care se invocă motive referitoare la executarea silită (cum ar fi inopozabilitatea titlului executoriu etc.).

Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă – „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.

Aşadar, din interpretarea raţională a acestui text de lege tribunalul reţine că, în cazul în care se contestă un anumit act de executare, pot fi invocate atât motive care ţin de regularitatea actului respectiv, cât şi motive care ţin de regularitatea procedurii executării silite, termenul de introducere a contestaţiei fiind de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă.

În speţa de faţă, se reţine că, prin cererea introductivă se contestă încheierea de actualizare creanţe din data de 24.11.2022 şi adresa de înfiinţare a popririi din data de 15.11.2022.

Adresa de înfiinţare a popririi din data de 15.11.2022 a fost comunicată contestatoarei la data de 21.11.2022, iar încheierea de actualizare creanţe a fost comunicată contestatoarei la data de 25.11.2022 şi contestaţia la executare a fost introdusă (prin poştă) la data de 29.11.2022.

Faţă de cele expuse, tribunalul constată că, în prezenta cauză, contestaţia la executare împotriva celor două acte menţionate a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 1 pct. 1 şi 2 Cod de procedură civilă (actualmente art. 715 alin. 1 pct. 1 şi 2 Cod de procedură civilă), prin urmare, în mod eronat, prima instanţă a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.

În ceea ce priveşte precizarea din 27 ianuarie 2023 (prin care s-a solicitat instanţei să constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale menţionate la art. 5 pct. b şi d, art. 6 pct. 1 lit. a teza a doua, pct. 4, pct. 6, art. 7, art. 9, pct. 2 din Contractul de credit nr. ..... din 21.05.2008 şi restituirea, cu dobândă legală aferentă, de la data achitării sumelor nedatorate şi până la data restituirii efective, a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare a creditului si comision de monitorizare a creditului), tribunalul constată că art. 13 alin. 8 din Legea nr. 193/2000 (astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 58/2022) prevede următoarele:

„Prin derogare de la art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanţa de executare are posibilitatea de a examina în cadrul contestaţiei la executare, la cererea consumatorului sau din oficiu, dacă clauzele dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator ce constituie titlu executoriu au caracter abuziv, o astfel de contestaţie la executare fiind imprescriptibilă.”

De asemenea, se reţine că prin Ordonanţa din 6.11.2019 pronunţată în Cauza C – 75/19, C.J.U.E. a stabilit următoarele:

„Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme de drept național în temeiul căreia un consumator care a încheiat un contract de credit cu o instituție de credit și împotriva căruia acest profesionist a început o procedură de executare silită este decăzut din dreptul de a invoca existența unor clauze abuzive pentru a contesta procedura menționată după expirarea unui termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar dacă acest consumator are la dispoziție, în temeiul dreptului național, o acțiune în justiție în scopul constatării existenței unor clauze abuzive a cărei introducere nu este supusă niciunui termen, dar a cărei soluție nu produce efecte asupra celei care rezultă din procedura de executare silită și care îi poate fi impusă consumatorului înainte de soluționarea acțiunii în constatarea existenței unor clauze abuzive.”

Având în vedere textul de lege citat, precum şi dispoziţiile C.J.U.E. menţionate, tribunalul reţine că cererea privind constatarea caracterului abuziv al unei clauze din titlul executoriu poate fi formulată oricând, atât pe calea unei contestaţii la executare, cât şi în cursul judecăţii unei contestaţii la executare (printr-o precizare la contestaţie).

În lumina considerentelor expuse, tribunalul apreciază ca admisibilă cererea precizatoare (de modificare) a contestaţiei la executare formulată la 27 ianuarie 2023, prin urmare, se constată că, în mod nelegal, prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii acestei precizări.

Aşa fiind, în raport cu cele ce preced, având în vedere că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, precum şi solicitarea expresă a apelantei, tribunalul, în baza art. 480 alin. 2, 3 Cod procedură civilă, va admite apelul; va anula sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe; cu prilejul rejudecării, instanţa de fond va analiza toate motivele invocate în contestaţia la executare, precum şi în precizarea din 27.01.2023, în raport cu actele de executare contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de apelanta B.D.L., cu domiciliul procesual ales în ..............., la Cabinet de avocat .............., în contradictoriu cu intimata AAA Ltd, cu sediul procesual ales în ....................., împotriva încheierii pronunţată la data de 21.02.2023 de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. ............, pe care o anulează şi, în consecinţă,

Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, potrivit considerentelor prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte, Judecător, Grefier,