Decizie nr. 95/A din 01.03.2023

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:.......

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. .............

Completul de apel specializat în soluţionarea cauzelor

în materiile civil, litigii cu profesioniştii şi minori şi familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 95/A

Şedinţa publică de la 01 martie 2023

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : .........

JUDECĂTOR: ....

GREFIER : ............

Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului declarat de apelanta AAA (fostă BBB), în contradictoriu cu intimaţii BANCA .... S.A. şi S.G., împotriva sentinţei civile nr. 1833 din 28.09.2022, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Instanţa constată că dezbaterile asupra cauzei de faţă, au avut loc în şedinţa din 22 februarie 2023, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, în temeiul art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă în vederea deliberării a amânat pronunţarea pentru astăzi, 01 martie 2023.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată următoarele:

I. Prin sentinţa civilă nr. 1833 din 28.09.2022 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul civil nr. ...... s-au dispus următoarele:

-a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul-pârât S.G., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă AAA (fostă BBB),

- a fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă AAA (fostă BBB) în contradictoriu cu reclamantul-pârât S.G..

-s-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote egale de contribuţie, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în satul ... nr. ..., înscris în CF nr. ..........., cu nr.cadastral 39541, compus din teren în suprafata de 750 mp, la A1.1, sub nr. cadastral ..... compus din casă de locuit din lemn cu un singur nivel cu suprafaţa construită la sol de 75 mp., cu suprafaţa desfăşurată de 75 mp., la A1.2 sub nr. cadastral ....., compus din magazie de cărămidă, construită în anul 1982 cu un singur nivel, având suprafaţa construită la sol de 36 mp., cu suprafaţa desfăşurată de 36 mp.

-s-a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului situat în satul .... nr. ...., mai sus arătat, către pârâta-reclamantă BBB (în prezent AAA).

- a fost obligată pârâta-reclamantă să îi plătească reclamantului-pârât cu titlu de sultă - suma de 148.500 lei în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

-s-a constatat un drept de ipotecă legală în favoarea reclamantului-pârât asupra imobilului ce constituie obiectul prezentei cauze pentru plata sultei în cuantum de 148.500 lei.

-s-a dispus intabularea în cartea funciară a imobilului pe numele pârâtei-reclamante.

-s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote egale de contribuție, următoarele datorii comune: contractul de credit imobiliar nr. 373386 din 21.08.2019, în valoare de 161.700 lei; contractul de credit nr. 334561/04.06.2019, în valoare de 60.0000 lei.

-a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea unui drept de creanţă formulat de reclamantul-pârât în contradictoriu cu pârâta-reclamantă, ca inadmisibil.

- a fost respins capătul de cerere având ca obiect atribuirea creditelor contractate de către părţi, ca inadmisibil.

-au fost respinse celelalte solicitări, ca neîntemeiate.

-a fost obligat reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 471,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei la 18.12.2020 sub nr. 4854/305/2020, reclamantul S.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii BBB şi BANCA .... S.A. următoarele:

- Să se constate că reclamantul şi parata BBB au dobândit în timpul căsătoriei cu o cota de contribuţie de 70% reclamantul şi 30% pârâta, imobilul situat în satul ... nr. ...., înscris în CF nr. .........., cu nr. cadastral .... în suprafaţa de 750 mp, teren împrejmuit cu gard din zidărie şi plasa de sârmă, nr. cadastral ..........., Nr. niveluri I; Construită la sol 75 mp, suprafaţa construită desfăşurată 75 mp; casa de locuit din lemn , nr. cadastru ........ -Nr. niveluri 1; S. construită la sol : 36 mp; S. construită desfasurată:36 mp, magazie din cărămida , construit în 1982;

- Să se dispună sistarea devălmaşiei, prin atribuirea imobilului în întregime şi în natură pârâtei cu obligarea acesteia să plătească sulta în favoarea reclamantului la valoarea de piaţă a imobilului, si odată cu imobilul şi atribuirea datoriei ramase din contractul de credit încheiat cu banca;

- Să se constate că reclamantul are un drept de creanţa faţă de reclamanta în sumă de 8.768 lei, reprezentând rata credit / lunar în suma de 1.096 lei, pentru perioada mai-decembrie 2020;

- Cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că părţile au fost căsătorite, căsătoria fiind desfăcută prin hotărâre judecătorească. În timpul căsătoriei soţii au dobândit imobilul anterior menţionat.

În ceea ce priveşte cota de contribuţie, pârâtul a învederat că avansul de cumpărare a imobilului a fost achitat exclusiv de către acesta cu banii obţinuţi în urma dezbaterii moştenirii lăsate de tatăl său, precum şi faptul că, din veniturile sale salariale, a renovat imobilul ce face obiectul prezentei cauze, după cum urmează:

- schimbare acoperiş — valoare 17.000 lei,

- schimbarea ferestrelor —valoare 1.250 lei,

- schimbare uşi — valoare 2.200 lei,

- lucrări de amenajare, montat cabina dus, uşă acces, faianţare — 1.200 lei,

- schimbarea reţelei de electricitate 1,500 lei,

- izolare termica a podului - 4.200 lei,

- izolarea termică a pereţilor din exterior cu polistiren expandat cca 300 mp-10.000 lei,

- hidroizolaţia fundamentului locuinţei şi săpare manuala a terenului - 200 lei,

- holul de intrare în casa din spate finisare — în valoare de 2.500 lei,

- modernizarea holului de acces în prima casă aplicare izolaţie, acoperire cu osb, finisare cu parchet în suma de 1.500 lei,

- demolarea si reconstruirea sobelor de teracotă în sumă de 1.000 de lei,

- hidroizolaţia fundamentului locuinţei, săpare manuala a terenului — in valoare de 200 lei (în total 42.550 lei), sumă la care se adaugă valoarea manoperei în suma de 6000 lei, achitat fiului meu care m-a ajutat si cca 7.000 lei pentru subsemnatul, având în vedere că lucrările enumerate la pct. 6,7,8,9,10 au fost executate exclusiv de subsemnatul reclamant.

În final, reclamantul a precizat că, dat fiind că pârâta locuieşte în acel imobil, consideră etic a-i fi atribuită locuinţa acesteia, urmând ca pentru cota sa să fie obligată la plata unei sulte.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza evaluatorie şi alte probe.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 979 şi următ., art. 451-455 Cod procedură civilă.

La data de 03.02.2021, pârâta BBB a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională la cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinare, a arătat că este de acord cu partajarea imobilului dobândit în timpul căsătoriei, precum şi cu atribuirea în natură a întregului imobil.

Pe cale reconvenţională, pârâta-reclamantă a solicitat următoarele:

- Să se constate o cotă egală de contribuţie la dobândirea imobilului, respectiv 50% fiecare,

- Să se constate că părţile au contractat în timpul căsătoriei trei credite bancare care reprezintă datorii comune (creditul obţinut de la Banca ....

S.A. pe baza Contractului de credit imobiliar nr. ..... din 2 1.08.2019 în valoare de 161 .700 lei; creditul de nevoi personale obţinut de la Banca ....

S.A. în valoare de .... lei; creditul obţinut de la Casa de ajutor reciproc .... pe baza Contractului de credit nr. 479 din 30.07.2020, în valoare de 6.000 lei),

- Să se dispună atribuirea creditului obţinut de la Banca ....

S.A. pe baza Contractului de credit imobiliar nr. ..... din 21 .08.2019 în valoare de 161 .700 lei şi a creditului obţinut de la Casa de ajutor reciproc Olt pe baza Contractului de credit nr. 479 din 30.07.2020 în valoare de 6.000 lei pârâtei-reclamante,

- Să se dispună atribuirea creditului de nevoi personale obţinut de la Banca .... S.A. în valoare de 60.000 lei reclamantului-pârât,

- Stabilirea sultelor pentru egalizarea loturilor şi compensarea acestora;

- Să se dispună intabularea în Cf. a imobilului pe numele pârâtei-reclamante,

- Obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În final, pârâta-reclamantă a solicitat introducerea în cauză a Casei de ajutor reciproc ... — instituţie financiară nebancară cu sediul în mun. .................., CIF 1 ........., nr. înreg.

RE-PJR-15-................ din Reg.

Evid. al B.N.R. reprezentată prin ................ — director economic.

În motivare, a susţinut că la dobândirea imobilului ce constituie obiectul prezentului litigiu părţile au contribuit în mod egal, iar cele trei credite indicate anterior constituie datorii comune.

A precizat că avansul imobilului a fost achitat atât din banii reclamantului-pârât, cât şi din economiile sale.

De asemenea, a arătat că îmbunătăţirile aduse imobilului au fost efectuate din banii obţinuţi cu titlu de împrumut, precum şi din veniturile realizate de ambii soţi.

A precizat si faptul că s-a ocupat de menaj, treburi casnice, precum şi de toate activităţile necesare după efectuarea lucrărilor de construire, respectiv faptul că realizează venituri mai mari decât reclamantul-pârât.

A mai arătat că nu este de acord cu constatarea faptului că reclamantul-pârât ar avea un drept de creanţă faţă de aceasta.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială şi expertiza evaluatorie.

În drept, au fost invocate prevederile art. 667 şi urm. Cod civil, art. 980 şi urm Cod procedură civilă, art. 205 Cod procedură civilă.

Pârâta Banca .... SA nu a depus întâmpinare.

La data de 22.02.2021, reclamantul-pârât a depus întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acesteia.

În motivare, a precizat că după separarea în fapt pârâta reclamantă a contractat creditul de la Casa de Ajutor Reciproc .... , motiv pentru care acesta nu constituie o datorie comună.

A mai arătat că din certificatul de moştenitor rezultă în mod indubitabil suma obţinută de pe urma tatălui său, astfel că susţinerea pârâtei-reclamante în sensul că nu ar fi achitat acesta avansul este nesusţinută.

De asemenea, a precizat că pârâta-reclamantă achita lunar din venitul sau salarial suma de 500 lei pentru chiria fiului său, suportând totodată întreţinerea acestuia.

În final a precizat că ar trebui avută în vedere manopera muncii sale şi a fiului său care a contribuit la îmbunătăţirea şi sporirea valorii locuinţei.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu numita S.O..

În temeiul art. 258 rap. 255 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, interogatoriul reciproc şi expertiza evaluatorie.

În ceea ce priveşte proba testimonială cu martorul S.

J.

O., propus de către reclamantul-pârât, instanţa a respins-o cu motivarea că este prohibită de lege dat fiind că martorul propus este fiul reclamantului.

Prin încheierea din data de 11.10.2021 (fila 120 Vol. I), instanţa a luat act că pârâta-reclamantă şi-a schimbat numele din BBB în AAA, sens în care s-a dispus modificarea citativului în aplicaţia ECRIS.

La data de 28.02.2022, reclamantul-pârât şi-a precizat petitul numărul III, în sensul că creanţa acestuia faţă de pârâta-reclamantă este de 15.344 lei, reprezentând ratele achitate pentru perioada ian. 2021-febr. 2022.

La termenul de judecată din data de 19.09.2022, instanţa a invocat şi a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind constatarea unui drept de creanţă formulat de reclamantul-pârât, cu motivarea că nu este îndeplinită cerinţa caracterului subsidiar al acţiunii în constatare, prev. de art. 35 Cod procedură civilă, reclamantul-pârât având la dispoziţie o acţiune în realizare.

II.

Analizând actele şi lucrările existente la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamantul-pârât S.

G. şi pârâta-reclamantă BBB (în prezent AAA) s-au căsătorit la data de 01.09.2018, căsătoria fiind desfăcută prin sentinţa civilă nr. 1458/2020 pronunţată la data de 01 octombrie 2020 de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. 2123/305/2020, definitivă la data pronunţării (fila 9).

La data de 29.08.2019, părţile, în calitate de cumpărători, au semnat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în satul ... nr. ...., înscris în CF nr. .........., cu nr. cadastral ...., compus din teren în suprafaţa de 750 mp, la A1.1, sub nr. cadastral .......... compus din casă de locuit din lemn cu un singur nivel cu suprafaţa construită la sol de 75 mp., cu suprafaţa desfăşurată de 75 mp., la A1.2 sub nr. cadastral ........, compus din magazie de cărămidă, construită în anul 1982 cu un singur nivel, având suprafaţa construită la sol de 36 mp., cu suprafaţa desfăşurată de 36 mp., pentru preţul de 190.400 lei (filele 12-13).

Potrivit contractului sus-menţionat coroborat cu contractul de credit nr. ......29.08.2019 (filele 62-76), părţile au achitat din surse proprii suma de 28.700 lei, iar diferenţa de 161.700 lei fiind achitată din creditul obţinut de la Banca ...., durata acestuia fiind de 10 ani (scadenţa finală:08.08.2029).

Din interogatoriul părţilor (filele 102-106) rezultă că reclamantul-pârât a obţinut un credit de nevoi personale în cuantum total de 60.000 lei, sumă ce a fost destinată renovării imobilului cumpărat.

De asemenea, ulterior separării în fapt a părţilor, respectiv la data de 30.07.2020, pârâta reclamantă a obţinut un împrumut în valoare de 6000 lei (filele 77-78).

În drept, în acord cu prev. art. 319 raportat la art. 356 Cod civil, regimul matrimonial poate înceta prin desfacerea căsătoriei, caz în care foştii soţi rămân coproprietari în devălmăşie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părţi ce revine fiecăruia.

Mai mult, art. 385 alin. 1 Cod civil prevede că „în cazul divorţului, regimul matrimonial încetează între soţi la data introducerii cererii de divorţ”.

De asemenea, relevante sunt şi art. 355 alin. (l) Cod civil, în lumina cărora, la încetarea comunităţii, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privinţa bunurilor, cât și în privinţa obligaţiilor.

În continuare, instanţa a reţinut şi prev. art. 357 alin. (l) și (2) Cod civil, conform cărora în cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor; în acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligaţiilor comune; până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală.

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte încetarea regimului matrimonial, prima instanţă a constatat că în prezenta cauză acesta a încetat la data introducerii cererii de divorţ, respectiv 16.06.2020 (fila 9, vol.

I), astfel cum prevăd dispoziţiile art. 385 alin. 1 Cod civil.

Acest aspect prezintă maximă importanţă întrucât bunurile dobândite de către fiecare dintre soţi, separat, ulterior încetării regimului matrimonial, sunt recalificate ope legis ca fiind bunuri proprii.

În ceea ce priveşte natura datoriilor contractate, în principiu, după încetarea regimului matrimonial nu mai pot fi considerate datorii comune, cu excepţia cazului în care acestea au fost contractate în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului-pârât în sensul că s-au separat în fapt anterior introducerii cererii de divorţ, instanţa a reţinut că efectul super-retroactiv al încetării regimului matrimonial, prev.de art. 385 alin. 2 Cod civil, poate fi constatat doar de instanţa de divorţ, iar nu de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de partaj.

Cu toate acestea, bunurile dobândite/datoriile contractate de unul dintre soţi ulterior separării în fapt prezintă relevanţă sub aspectul stabilirii cotei de contribuţie.

Acestea fiind expuse, prima instanţă a procedat la lichidarea comunităţii de bunuri, ce implică următorii paşi: preluarea de către fiecare dintre soţ a bunurilor proprii, partajarea bunurilor devălmaşe, regularizarea datoriilor (art. 357 alin. 1 Cod civil).

Ca modalităţi de înfăptuire, lichidarea comunităţii se poate realiza prin acordul părţilor sau, în caz de neînţelegeri între părţi, prin hotărâre judecătorească.

Dispoziţiile art. 357 Cod civil privind lichidarea comunităţii şi partajul se completează cu prevederile generale în materia partajului (art. 669-686 Cod civil).

Regulile privitoare la modul de împărţire a bunurilor comune spun că partajul se face în natură, proporţional cu cota –parte a fiecărui copartajant.

Dacă bunul este indivizibil sau nu este comod partajabil în natură fie va fi atribuit unuia dintre soţi, în schimbul unei sulte, fie va fi vândut conform înţelegerii părţilor/licitaţie publică, iar preţul distribuit proporţional cu cota-parte a fiecăruia (art. 676 Cod civil).

În ceea ce priveşte componenţa masei partajabile, aceasta se determină ţinându-se seama de bunurile comune existente la data cererii de partaj.

Astfel, din probele administrate în prezenta cauză rezultă că aceasta este formată din imobilul situat în satul ... nr. .... , înscris în CF nr. ...., .... ..., cu nr. cadastral ....., compus din teren în suprafaţa de 750 mp, la A1.1, sub nr. cadastral .... compus din casă de locuit din lemn cu un singur nivel cu suprafaţa construită la sol de 75 mp., cu suprafaţa desfăşurată de 75 mp., la A1.2 sub nr. cadastral ..........., compus din magazie de cărămidă, construită în anul 1982 cu un singur nivel, având suprafaţa construită la sol de 36 mp., cu suprafaţa desfăşurată de 36 mp.

În consecinţă, în raport de susţinerile părţilor, de probele administrate, în cauză neefectuându-se alte dovezi cu privire la apartenenţa şi altor bunuri la masa partajabilă, instanţa a constatat că masa bunurilor comune se compune din imobilul situat în satul ... nr. ...., înscris în CF nr. ............, cu nr. cadastral .........., compus din teren în suprafaţa de 750 mp, la A1.1, sub nr. cadastral ........ compus din casă de locuit din lemn cu un singur nivel cu suprafaţa construită la sol de 75 mp., cu suprafaţa desfăşurată de 75 mp., la A1.2 sub nr. cadastral ..........., compus din magazie de cărămidă, construită în anul 1982 cu un singur nivel, având suprafaţa construită la sol de 36 mp., cu suprafaţa desfăşurată de 36 mp.

În ceea ce priveşte valoarea masei partajabile, din raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert tehnic judiciar XXX (filele128-198 Vol.

I), valoarea estimată a acestuia se ridică la suma de 60.000 euro, echivalent 297.000 lei, valoare rezultată în urma abordării prin piaţă.

Prima instanţă a reţinut că, întrucât comunitatea de bunuri a soţilor este sub forma devălmăşiei (art. 339 Cod civil), partajul bunurilor comune presupune, înainte de toate, determinarea cotei-părţi ce revine fiecăruia dintre soţi.

În vederea stabilirii cotei de contribuţie a fiecăruia dintre foştii soţi, instanţa a reiterat prev. art. 357 Cod civil care instituie o prezumţie că soţii au avut o contribuţie egală.

Această prezumţie poate fi răsturnată de partea interesată, sens în care sarcina probei îi incumbă acesteia.

Reclamantul-pârât a solicitat să se constate în favoarea sa o cotă de contribuţie de 70%, iar în favoarea pârâtei-reclamante o cotă de contribuţie de 30%, nefăcând, însă, proba sub acest aspect.

În primul rând, reclamantul-pârât a susţinut că a achitat integral, din bani proprii avansul imobilului în cuantum total de 28.700 lei, prevalându-se în acest sens de un certificat de moştenitor (fila 14, Vol.

I).

Cu toate acestea, prima instanţă a reţinut şi a subliniat faptul că certificatul de moştenitor atestă doar aspecte referitoare la patrimoniul succesoral, calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin.

Or, reclamantul nu a probat suma ce i-a fost atribuită urmare a partajării bunurilor rămase de pe urma tatălui său, şi, cu atât mai mult, nu a probat că acele bunuri/sume de bani au fost întrebuinţate în vederea achitării avansului imobilului ce constituie obiectul prezentei cauze.

Singura probă pertinentă sub acest aspect o constituie contractul de vânzare –cumpărare care atestă că "părţile au achitat din surse proprii suma de 28.700 lei".

Prin urmare, reclamantul-pârât nu a făcut dovada că avansul imobilului ar fi fost achitat exclusiv cu bunuri proprii.

În al doilea rând, raportat la susţinerea reclamantului în sensul că ar fi făcut investiţii de renovare din veniturile sale salariale, nici aceasta nu este susţinută de probatoriul administrat.

Sub acest aspect, instanţa reţine că pârâtul a contractat un împrumut bancar în cuantum de 60.000 lei, bani care au fost destinaţi renovării imobilului (aspect susţinut de pârâta-reclamantă şi confirmat de reclamantul-pârât), acest împrumut constituind o datorie comună.

Mai mult, în ceea ce priveşte veniturile salariale, instanţa a subliniat că acestea constituie bun comun dacă creanţa privind încasarea lor a devenit scadentă în timpul comunităţii (art. 341 Cod civil).

Or, instanţa a observat că ambele părţi au realizat venituri, sume care au fost folosite în cadrul familiei.

Faptul că reclamanta-pârâtă are un copil în întreţinere nu conduce la răsturnarea prezumţiei instituită de legiuitor, câtă vreme reclamantul-pârât nu a făcut dovada unor costuri semnificative suportate exclusiv de către pârâtă, dublat de faptul că aceasta a realizat venituri semnificative în tot acest timp.

În ceea ce priveşte manopera lucrărilor efectuate asupra imobilului, instanţa a reţinut că fiul reclamantului a fost remunerat la momentul efectuării lor din bani comuni (interogatoriu, fila 101, întrebarea nr. 8 vol.

I).

De asemenea, din interogatoriul propus de către pârâta-reclamantă rezultă că la efectuarea lucrărilor de renovare a imobilului în discuţie a participat şi fratele acesteia, care nu a fost remunerat pentru munca depusă (întrebarea nr. 9).

Mai mult, instanţa are în vedere şi faptul că pârâta-reclamantă s-a îngrijit de imobil, respectiv menaj, precum şi alte treburi casnice (întrebarea nr. 10).

Astfel, instanţa a reţinut că nici munca depusă de către reclamant, estimată de către acesta la suma de 7000 lei, nu justifică stabilirea unei cote de 70 % în favoarea sa cât timp ambii soţi s-au implicat în mod egal în treburile casnice, fiecare contribuind în raport de priceperea sa.

Faţă de aceste considerente, judecătoria a constatat o contribuţie de 50% pentru fiecare parte.

În ceea ce priveşte realizarea efectivă a împărţirii, trebuie avute în vedere prevederile art. 987 C. proc. civ., acestea stabilind că „la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei – părţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari şi altele asemenea”.

De asemenea, relevante sunt şi prev. art. 983 alin. 2 teza finală C. proc. civ., în lumina cărora „în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”.

Sub acest aspect, instanţa a luat act că părţile s-au înţeles în sensul ca imobilul să îi fie atribuit în natură pârâtei-reclamante, urmând ca aceasta să îi plătească o sultă reclamantului-pârât.

Aşadar, având în vedere opţiunea părţilor, instanţa a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului situat în satul ... nr. 113, către pârâta-reclamantă BBB (în prezent AAA).

A stabilit o sultă în favoarea reclamantului-pârât în cuantum de 148.500 lei (50% din valoarea imobilului stabilită cf. raportului de expertiză evaluatorie).

A obligat pârâta-reclamantă să îi plătească reclamantului-pârât suma de 148.500 lei în termen de 6 luni, conform înţelegerii părţilor.

În temeiul art. 2386 pct. 5 Cod civil, a constatat un drept de ipotecă legală în favoarea reclamantului-pârât asupra imobilului ce constituie obiectul prezentei cauze pentru plata sultei în cuantum de 148.500 lei.

Cu privire la cererea de intabulare în cartea funciară, dat fiind că părţile s-au înţeles ca imobilul să fie atribuit pârâtei-reclamante, instanţa a dispus intabularea în cartea funciară a imobilului pe numele pârâtei-reclamante, AAA (fostă S.

G., iar în urma divorţului pronunţat în dos. nr. ...... a revenit la numele de fată, respectiv BBB).

Totodată, instanţa a constatat că prezenta hotărâre nu aduce atingere contractului de credit imobiliar nr. ..... /2019, încheiat la data de 29.08.2019 între Banca .... S.A. şi reclamantul-pârât S.G., respectiv S. G. (în prezent AAA).

În ceea ce priveşte regularizarea datoriilor, prima instanţă a arătat următoarele:

În primul rând, se impune precizarea faptului că regularizarea datoriilor nu se include în noțiunea de partaj, întrucât partajul vizează sistarea stării de coproprietate asupra bunurilor comune, aspect ce rezultă din art. 669 alin. (2) Cod civil, potrivit căruia încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând (...), cât și din întreaga reglementare a acestei instituții juridice.

Astfel, se impune concluzia că, numai bunurile asupra cărora părțile au un drept de coproprietate sau de folosință, în ipoteza partajului de folosință pot constitui obiect al partąjului, nicidecum creanțele sau datoriile.

În opinia primei instanţe, datoriile comune nu pot fi împărțite între soții debitori pe calea partajului, cu atât mai mult cu cât, nu este posibilă modificarea raportului juridic obligațional dintre soții debitori și terțul creditor, prin intermediul unei hotărâri judecătoreşti, calea judiciară nefiind prevăzută de lege ca excepție de la principiul forței obligatorii a actelor juridice reglementat de art. 1270 alin. ( l ) Cod civil.

Pentru reglementarea situației juridice a creditelor contractate în timpul căsătoriei, părțile și terții creditori au exclusiv posibilitatea de a încheia o preluare de datorie în sensul art. 1599 lit. a) Cod civil, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

De asemenea, instanța poate lua act de o eventuală tranzacție încheiată între soți și terț cu privire la reglementarea regimului datoriilor dintre aceștia, contract judiciar ce cuprinde o preluare de datorie în sensul art. 1599 lit. a) Cod civil.

Totodată, instanța are dreptul să ia act de învoiala părților cu privire la suportarea între aceștia a datoriilor comune, fără ca tranzacția respectivă, dacă nu este însușită și de către terț, să producă efecte și față de acesta.

În consecință, sistarea stării de coproprietate asupra bunurilor comune nu afectează natura comună a datoriilor, acestea urmând a-și păstra acest caracter.

Un soț nu poate promova, în contradictoriu cu celălalt soț, o acțiune în justiție având ca obiect divizarea/atribuirea datoriei comune contractate în raport cu un terț creditor, instanța neputând modifica clauzele contractului intervenit între soți și terț, căci o atare modificare ar echivala cu o nesocotire a principiului forței obligatorii prevăzut de art. 1270 alin. (l ) Cod civil, în condițiile în care nu există o autorizare legală în acest sens, raportat la alin. (2) al aceluiași articol.

În al doilea rând, prima instanţă a apreciat că prin regularizarea datoriilor codul a avut în vedere stabilirea cotei-părţi ce revine fiecăruia dintre soţi, exclusiv în raporturile dintre aceştia, cu privire la suportarea datoriilor comune.

Acţiunea în regularizarea datoriilor poate fi concepută fie ca o acţiune în constatarea cotei-părţi din datoria comună, în ipoteza în care reclamantul nu a achitat datoria către terţ, fie ca o acţiune în pretenţii îndreptată împotriva soţului pârât, în ipoteza în care reclamantul a achitat datoria către terţ peste cota-parte ce-i revine din datorie.

Acestea fiind expuse, prima instanţă a arătat că urmează a constata datoriile-comune ale părţilor, precum şi cota-parte a acestora.

Astfel, în ceea ce priveşte caracterul de datorie comună, spre deosebire de prezumţia de comunitate instituită în privinţa bunurilor dobândite în timpul regimului comunităţii legale, de la care sunt exceptate numai categoriile de bunuri expres şi limitativ calificate de legiuitor ca fiind proprii ale soţului dobânditor (art. 339, art. 340 Cod civil), datoriile sunt prezumate proprii ale soţului care le-a contractat şi vor fi comune numai datoriile expres şi limitativ prevăzute de art. 351 Cod civil.

În timpul comunităţii legale, părţile au contractat împreună contractul de credit imobiliar nr. ...... din 21.08.2019, în valoare de 161.700 lei, motiv pentru care, în acord cu prevederile art. 351 lit. b Cod civil, reţine că acesta constituie o datorie comună.

În ceea ce priveşte contractul de credit nr. ...... /04.06.2019, contractat de către reclamantul-pârât, dat fiind că pârâta-reclamantă a recunoscut că suma obţinută a fost folosită la îmbunătăţirea imobilului, în temeiul art. 351 lit. a Cod civil, constată că şi acesta constituie o datorie comună a celor doi soţi.

Raportat la contractul de credit nr. .... din 30.07.2020, în valoare de 6000 lei, contractat de către pârâta reclamantă, instanţa reţine că aceasta nu a făcut dovada incidenţei vreunei situaţii prevăzute la art. 351 Cod civil.

Chiar dacă aceasta a susţinut că suma a fost întrebuinţată la îmbunătăţirea imobilului, nu a fost făcută dovada acestui fapt, motiv pentru care instanţa conchide că acesta reprezintă o datorie proprie a pârâtei-reclamante.

Mai mult, însuşi reclamantul-pârât a contestat natura de datorie comună a acestui credit.

În consecinţă, instanţa a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote egale de contribuție, următoarele datorii comune:

- contractul de credit imobiliar nr. ..... din 21.08.2019, în valoare de 161.700 lei;

- contractul de credit nr. ...../04.06.2019, în valoare de 60.0000 lei.

În ceea ce priveşte solicitarea părţilor privind atribuirea contractelor de credit, pentru considerentele expuse mai sus, prima instanţă a apreciat că aceasta are caracter inadmisibil, urmând a fi respinsă în consecință.

Instanţa a reiterat că în virtutea principiului forţei obligatorii al contractului, instanţa nu poate interveni în raportul contractual dintre părţi şi bancă.

Începând cu data formulării cererii de divorţ, în privinţa ratelor achitate în mod exclusiv de una dintre părţi, se naşte un drept de creanţă, în sensul că se poate solicita obligarea celeilalte părţi la restituirea unei sume proporţionale cu cota ce îi revine din datoria comună.

III.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta AAA, prin avocat FFF, solicitând modificarea în parte a Sentinţei civile nr. 1833 din 28.09.2022 in sensul stabilirii valorii masei bunurilor comune, incluzând şi pasivul, a echivalentului valoric al cotei de contribuţie pentru fiecare parte, iar pentru egalizarea loturilor compensarea intre părţi a datoriilor comune raportat la această compensare să se stabilească sulta ce se datorează intimatului în urma atribuirii imobilului în natură către apelantă, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, apelanta a arătat că instanţa trebuia să stabilească valoarea masei partajabile, incluzând şi pasivul, să stabilească echivalentul valoric al cotei de contribuţie pentru fiecare parte şi să dispusă pentru egalizarea loturilor compensarea între părţi a datoriilor comune, şi, raportat la această compensare, să stabilească sulta pe care apelanta o datorează intimatului în urma atribuirii imobilului către apelantă.

În opinia apelantei, rolului partajului este acela de a sista comunitatea de bunuri a părţilor, iar obiectul partajului îl constituie atât drepturile patrimoniale, cât şi obligaţiile aferente, deoarece la data desfacerii căsătoriei, soţii nu aveau doar active, ci înregistrau şi datorii.

Apelanta menţionează că solicitarea sa de împărţire a datoriilor nu afectează drepturile creditorilor, ci doar are ca obiect stabilirea modului în care cei doi soţi vor suportat între ei datoriile comune, iar în condiţiile în care nu se face această operaţiune, nu se poate vorbi de un partaj efectiv pentru că părţile nu cunosc întinderea datoriilor şi sulta ce urmează a fi efectiv achitată.

În drept apelanta a invocat art. 480 şi art. 980 Cpc, art. 667 Cod civil.

Apelul s-a timbrat cu taxă de timbru de 615 lei (fila 15).

În probaţiune apelanta a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimatul reclamant S.G. formulat întâmpinare (fila 16) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare intimatul a arătat că toate solicitările sale au fost dovedite cu înscrisuri, cu interogatoriu şi cu raportul de expertiză de evaluare, astfel că solicitările apelantei nu sunt întemeiate.

În cursul apelului ambele părţi au depus note scrise, din care rezultă că acestea sunt de acord cu următoarele aspecte:

- componenţa şi valoarea masei partajabile, formată din imobilul în valoare de 297.000 lei, şi pasivul în valoare de 194.000 reprezentând rest neachitat din creditele bancare luate de părţi în timpul căsătoriei (compus din 145.000 lei în contul contractului de credit imobiliar nr. ..... din 21.08.2019 şi 49.000 lei în contul contractului de credit nr. .... din 04.06.2019,

- cota de contribuţie egală a celor doi soţi, de câte ½ parte fiecare,

- modul de atribuire a celor două contracte de credit, respectiv contractul de credit imobiliar nr. .... din 21.08.2019 la intimatul S. şi 49.000 lei, iar contractul de credit nr. .... din 04.06.2019 la apelanta AAA.

În schimb, din notele scrise a rezultat că părţile au viziuni diferite asupra modului de calcul a sultei egalizatoare, din calculele apelantei rezultând că sulta pe care ar mai trebui să o plătească ea către intimat este în valoare de 51.500 lei, în timp ce din calculele intimatului a rezultat că ar trebui să primească o sultă în valoare de 100.500 lei.

În apel nu au fost administrate probe noi.

IV. Analizând apelul dedus judecăţii, instanţa reţine următoarele:

Apelul pârâtei este fondat, prin raportare la solicitarea părţilor de repartizare a modului în care acestea vor suporta pasivul comun acumulat în timpul căsătoriei lor, compus din datoria de 145.000 lei rezultată din contractul de credit imobiliar nr. ..... din 21.08.2019 şi din datoria de 49.000 lei rezultată din contractul de credit nr. .... din 04.06.2019.

Cu privire la acest aspect, tribunalul subliniază că atât timp cât părţile s-au înţeles în ce modalitate concretă să îşi repartizeze aceste datorii, nu există nici un impediment legal care să permită respingerea unei asemenea solicitări, mai ales în condiţiile în care art. 357 al. 1 Cod civil prevede în mod expres că în cazul comunităţii legale de bunuri, partajul dintre soţi nu presupune doar împărţirea bunurilor, ci presupune şi regularizarea datoriilor.

În consecinţă, tribunalul va admite apelul pârâtei şi va schimba în parte sentinţa atacată, în ceea ce priveşte respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere având ca obiect atribuirea creditelor contractate de părţi.

Cu privire la modalitatea concretă de repartizare a contractelor de credit şi de stabilire a sultei între părţi, instanţa reţine că părţile au în patrimoniu un activ total de 297.000 lei reprezentat de valoarea imobilului, din care, împărţit conform cotelor, fiecare are dreptul la o valoare de ½, adică 148.500 lei.

Având în vedere că imobilul este atribuit apelantei, aceasta va datora intimatului 148.500 lei în contul imobilului.

În acelaşi timp părţile au datorii comune în valoare de 194.000 lei, care, împărţite conform cotelor de 1/2, înseamnă câte un debit de 97.000 lei fiecare.

De vreme ce potrivit înţelegerii părţilor apelanta preia datoria de 145.000 lei, înseamnă că ea va achita în contul datoriilor comune cu 48.000 de lei mai mult decât intimatul, astfel că în vederea egalizării modului de suportare a pasivului, cei 48.000 de lei trebuie să fie puşi în sarcina intimatului, care astfel va achita în contul pasivului comun 49.000 lei (credit bancar preluat de el) + 48.000 lei (sultă pentru pasiv), adică un total de 97.000 lei.

Corelativ, apelanta va achita în contul pasivului 145.000 lei (credit bancar preluat de ea) – 48.000 lei (sultă pentru pasiv primită de la intimat) adică un total de 97.000 lei, exact cât va achita şi intimatul.

Făcând compensarea sultei de 148.500 lei pe care o are de primit intimatul de la apelantă pentru imobilul atribuit în contul acesteia cu sulta de 48.000 lei pe care o are de primit apelanta pentru faptul că va avea de achitat un credit mai mare decât reclamantul, rezultă că în final apelanta va avea de achitat intimatului o sultă de 105.500 lei.

În ceea ce priveşte calculele apelantei, cuprinse în notele scrise din data de 21.02.2023, instanţa reţine că acestea nu sunt corecte din punct de vedere matematic.

Astfel, varianta de calcul prezentată de apelantă se arată, în mod corect, că, în urma partajului, lotul nr. 1, atribuit apelantei, va fi format dintr-un activ imobilul în valoare de + 297.000 lei şi din pasiv reprezentat de datoria bancară de - 145.000 lei, ceea ce face ca valoarea primului lot să fie de + 152.000 lei.

În acelaşi timp, lotul nr. 2, atribuit intimatului cuprinde doar pasiv, reprezentat de datoria bancară de - 49.000 lei.

Instanţa subliniază că până la acest punct calculele şi raţionamentul apelantei sunt corecte.

În schimb, calculele efectuate de apelantă din acest moment, în vederea stabilirii sultei pe care o datorează, sunt incorecte, deoarece în momentul în care aceasta a scăzut din valoarea primului lot, atribuit apelantei (în valoare pozitivă de +152.000 lei) valoarea celui de al doilea lot, atribuit pârâtului (în valoare negativă de – 49.000 lei) , apelanta a omis să aplice principiul matematic potrivit căruia dacă dintr-o valoare pozitivă se scade o valoare negativă, rezultatul real este dat de cumularea celor două valori, iar nu de scăderea lor (principiul cunoscut în aritmetică sub forma „minus” cu „minus” fac „plus”).

Aplicând acest principiu, rezultă că în realitate, în vederea egalizării loturilor, calculul trebuia efectuat după formula: 152.000 lei – (-49.000 lei) = 152.000 lei + 49.000 lei = 201.000 lei, aceasta fiind diferenţa dintre loturile atribuite părţilor.

În consecinţă, în vederea egalizării lor, reclamanta va trebuie să achite intimatului ½ din această diferenţă, adică 100.500 lei, exact suma stabilită şi prin prima variantă de calcul prezentată în considerentele acestei decizii.

Caracterul incorect al calculelor prezentate de apelantă rezultă şi din împrejurarea că dacă s-a admite modalitatea sa de calcul, în urma căruia intimatului îi revenea o sultă de 51.500 lei, s-ar ajunge în situaţia în care apelanta ar primi lotul în valoare de 152.000 lei din care ar trebui să plătească sulta de 51.500 lei, rămânând în final cu un lot în valoare de 100.500 lei, în timp ce intimatul ar primi lotul de minus (-) 49.000 lei la care se adaugă sulta de 51.500 lei, rămânând în final cu +2500 lei.

Astfel, se constată că în varianta propusă de apelantă se ajunge în final ca apelanta să primească cu 98.000 lei mai mult decât intimatul, deşi s-a stabilit că au contribuit şi că răspund în cote egale pentru bunurile şi pentru datoriile comune.

Ca o verificare finală, caracterul corect al sultei de 100.500 lei pusă în sarcina apelantei rezultă şi din următorul calcul de control:

Apelanta rămâne în urma partajului cu un imobil în valoare de 297.000 lei, însă trebuie să achite credite bancare în valoare de 145.000 lei şi sulta de 100.500 lei.

Astfel, 297.000 lei – 145.000 lei – 100.500 lei = 51.500 lei (valoarea cu care va rămâne în final, după partaj şi achitarea datoriilor comune)

Intimatul primeşte în urma partajului o sultă de 100.500 lei, însă trebuie să achite credite bancare în valoare de 49.000 lei.

Astfel, 100.500 lei – 49.000 lei = 51.500 lei (valoarea cu care va rămâne în final, după partaj şi achitarea datoriilor comune), adică o sumă egală cu cea care va reveni apelantei, ceea ce confirmă pe deplin corectitudinea matematică a calculelor în baza cărora:

- apelanta va primi în lotul său imobilul de 297.000 lei şi datoria de 145.000 lei rezultată din contractul de credit imobiliar nr. ..... din 29.08.2019 încheiat cu Banca ....

SA (fila 62 dosar fond), cu obligaţia de plată a sultei în valoare de 100.500 lei către intimat

- intimatul va primi în lotul său datoria de 49.000 lei rezultată din contractul de credit nr. ..... din 04.06.2019 încheiat cu Banca ...., fiind îndreptăţit să primească de la apelantă sulta în valoare de 100.500 lei.

Faţă de cele arătate, tribunalul va dispune ca apelanta – pârâtă AAA sa preia in exclusivitate obligatia de plata a ratelor datorate in baza contractul de credit imobiliar nr. .... din 29.08.2019 încheiat cu Banca ....

SA, iar intimatul – reclamant S.G. să preia in exclusivitate obligatia de plata a ratelor datorate in baza contractul de credit nr. ... din 04.06.2019 încheiat cu Banca ....

SA, cu menţiunea că aceasta dispoziţie va produce efecte doar in raporturile dintre apelanta - pârâtă AAA şi apelanta – pârâtă AAA, fără a modifica în vreun fel obligaţiile părţilor stabilite faţă de Banca ....

SA prin contractul de credit.

Solicitarea intimatului S. G. de reducere a termenului stabilit de prima instanţă pentru plata sultei, de la 6 luni la 2 luni, va fi respinsă deoarece intimatul nu a formulat apel în cauză.

Prin raportare la solicitarea comună a părţilor de la ultimul termen de judecată, instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecată, în sensul că fiecare va suporta propriile cheltuieli efectuate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1833 din 28.09.2022 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe formulat de apelanta – pârâtă AAA (fostă BBB), CNP .........., domiciliată în sat ..., nr. ..., jud. ...., în contradictoriu cu intimatul - reclamant S.G., CNP ....., cu domiciliul în mun. ..............., şi cu domiciliul ales la Cabinet avocat ...., în .............., şi în consecinţă,

Schimbă în parte sentinţa atacată, în sensul că dispune următoarele:

-dispune ca apelanta – pârâtă AAA să preia in exclusivitate obligatia de plata a ratelor rămase de achitat in baza contractul de credit imobiliar nr. ..... din 29.08.2019 încheiat cu Banca ....

SA, în valoare totală de 145.000 lei, iar intimatul – reclamant S.G. să preia in exclusivitate obligatia de plata a ratelor rămase de achitat in baza contractul de credit nr. ..... din 04.06.2019 încheiat cu Banca ....

SA, în valoare totală de 49.000 lei, cu menţiunea că aceste dispoziţii vor produce efecte doar in raporturile dintre apelanta - pârâtă AAA şi intimatul reclamant S.G., fără a modifica în vreun fel obligaţiile părţilor stabilite faţă de Banca ....

SA prin contractele de credit,

-obliga apelanta - reclamantă AAA să plătească în favoarea pârâtului S.G. suma de 100.500 lei, cu titlul de sultă.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 01.03.2023.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER