Sentință penală nr. 385 din 18.09.2020

§ Prin încheierea din data de 30.07.2020, judecătorul de cameră preliminară a dispus:

În temeiul art. 345 alin. 1 din Codul de procedură penală, admite în parte cererile şi excepţiile formulate în cauză de către inculpatul M I C, cu privire la legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul penal nr. 500/D/P/2017 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial C.

În temeiul art. 345 alin. 3 raportat la art. 282 alin. 1 din Codul de procedură penală, constată nulitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale constând în declaraţiile martorilor C R I şi P M L, din data de 01.11.2018, probe pe care le exclude din dosar, urmând ca, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul să remedieze neregularităţile constatate şi să comunice judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei.

§ În motivarea acelei încheieri s-au reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul emis în data de 15.06.2020, în dosarul penal nr. 500/D/P/2017 al D.I.I.C.O.T., înregistrat pe rolul acestei instanţe sub număr dosar 3267/118/2020, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M I C, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, reţinându-se în sarcina sa că, în seara zilei de 13.08.2017, în jurul orei 22:40, a deținut fără drept, în vederea consumului propriu, 6 ţigarete care conţineau cannabis.

Mijloacele de probă pe care s-a întemeiat soluţia de trimitere în judecată, astfel cum acestea au fost arătate prin rechizitoriu, sunt: acte procedurale referitoare la înaintarea actului de sesizare la parchet, începerea ori extinderea urmăririi penale, respectiv punerea sub învinuire şi inculpare (filele 1-4); procesul-verbal de depistare a numiţilor M I C, C R I şi P M L, cu adresa de înaintare aferentă (filele 5, 6); procese-verbale de identificare a numitilor M I C, C R I şi P M L (filele 7-9); raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1896409/17.07.2018 al B.C.C.O.

Constanta - Laboratorul de Analiza şi Profil al Drogurilor, cu ordonanţa, adresele şi anexele aferente (filele 10-17); procese-verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii/inculpării, declaraţiile date ca suspect şi inculpat de către M I C (filele 18-23); declaraţiile martorilor C R I (filele 24-28) şi P M L (filele 29-33); acte (adrese, ordonanta, imtiintare, dovada de comunicare, raport de evaluare ş.a.) privitoare la procedura de evaluare a inculpatului M I C de către A.N.A. - Centrul de Prevenire, Evaluare, Consiliere Antidrog A (filele 34-41); fişa de cazier judiciar a inculpatului M I C (fila 42); acte (împuternicire avocaţială, cereri, ordonanţă, delegaţie de substituire, proces-verbal de studiere şi fotocopiere a dosarului de urmărire penala etc.) referitoare la exercitarea dreptului la aparare (filele 43-50); mandat de aducere emis pe numele inculpatului M I C, cu adresele şi procesul-verbal de punere în executare (filele 51-55); acte procedurale (ordonanţă, adrese) privind delegarea lucrătorilor de poliţie judiciară din structura B.C.C.O.

C (filele 56-58); fişa de evidenţă aparţinand inculpatului şi martorilor, precum şi copia actului de identitate al numitului M I C (filele 59-63).

Potrivit art. 342 din Codul de procedură penală – „obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală”.

În cazul de faţă, se observă că inculpatul a invocat cereri şi excepţii referitoare la legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, astfel cum pemiteau dispoziţiile art. 344 alin. 2 din Codul de procedură penală, solicitând a se dispune:

I. să se constatate nulitatea urmăririi penale şi, în consecință, să se dispună restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, în temeiul art. 346 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură penală;

II. în subsidiar, să se constatate nelegalitatea tuturor actelor efectuate în faza urmăririi penale in rem, a întocmirii raportului de constatare tehnico-științific nr. 1896409, a declaraţiilor date în calitate de martori de către C R I și P M L, dispunând în consecință excluderea tuturor mijloacelor de probă vizate de aceste nelegalități;

III. în subsidiar, să se constatate neregularitatea rechizitoriului şi, în consecinţă, să se dispună remedierea acestuia în termenul stabilit de art. 345 alin. 3 din Codul de procedură penală.

În esenţă, criticile aduse de inculpat privesc legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, sub următoarele aspecte:

- încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, faţă de succesiunea efectuării actelor de urmărire penală în cauză, toate mijloacele de probă ce susţin acuzaţia fiind administrate în etapa urmăririi penale in rem, cel acuzat fiind astfel lipsit de garanţiile procesuale conferite de lege inculpatului, aspect ce contravine şi practicii C.E.D.O. (ex: cauza Brusco împotriva Franţei);

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică menţionat în rechizitoriu atară că substanţele găsite asupra lui M I C au fost distruse prin procesul de analiză de laborator, astfel că această probă este imposibil de administrat în cadrul cercetării judecătoreşti, în condiţii de contradictorialitate (cu acordarea posibilităţii inculpatului să-şi desemneze un expert parte); mai mult, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nu stabileşte care a fost masa substanţelor interzise conţinute de cele 6 ţigarete, cu toate că procurorul a stabilit în mod expres şi acest obiectiv, iar cantitatea substanţelor interzise este un element esenţial al acuzaţiei;

- dacă ar fi fost respectat dreptul său la apărare în etapa urmăririi penale, apărătorul lui M I C ar fi putut participa la audierile făcute în cauză însă, deşi anchetatorii au avut încă din anul 2017 bănuiala că acesta ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, totuşi i-au adus la cunoştinţă învinuirea abia la data de 22.05.2020;

- asemenea încălcări ale drepturilor inculpatului nu pot fi remediate decât prin excluderea probelor, deoarece reaudierea persoanelor indicate în condiţii de contradictorialitate în faţa instanţei de judecată nu este în măsură să remedieze inechitatea procedurii în faza de urmărire penală;

- potrivit practicii judiciare a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie (Complet de doi judecători de cameră preliminară, Încheierea nr. 337 din 26 iunie 2019) – „respingerea de către procuror a cererii inculpatului de reaudiere a martorilor ascultaţi înainte de a fi notificat cu privire la calitatea de suspect atribuită în cauză poate genera, în anumite circumstanțe, o încălcare a dreptului la apărare şi, în consecinţă, poate afecta caracterul echitabil al procesului, în condiţiile în care acuzatului nu i s-a oferit o posibilitate adecvată și suficientă de a contesta declarațiile martorilor și de a obține interogarea acestora înainte de emiterea rechizitoriului(s.n.).

În scopul de a stabili dacă dreptul la apărare al inculpatului a suferit sau nu a suferit o limitare incompatibilă cu exigenţele procesului echitabil, judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice, în concret, importanța declaraţiilor martorilor în fundamentarea acuzaţiei penale şi a interesului inculpatului în obținerea înlăturării declarațiilor martorilor până la emiterea rechizitoriului”;

- rechizitoriul a fost neregulat întocmit prin nedescrierea acuzaţiei formulate care fixează limitele judecăţii, dat fiind că în cuprinsul său nu se menționează cantitatea de substanțe interzise, astfel că descrierea faptei de săvârşirea căreia este acuzat inculpatul este incompletă, cantitatea substanței fiind o condiție sine qua non pentru o individualizare judiciară corectă;

- în acest fel, rechizitoriul nu satisface exigențele pentru sesizarea legală a instanței, fiind marcat de lipsă de rigoare, inexactități și contradicții, în vreme ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că „o informare precisă și completă cu privire la faptele care se reproșează acuzatului și a calificării juridice reprezintă o condiție esențială pentru echitatea procedurilor judiciare.

De asemenea, această informare trebuie făcută inclusiv prin intermediul actului de acuzare, care nu trebuie să fie caracterizat prin imprecizie cu privire la aspecte esențiale, cum ar fi locul și data comiterii infracțiunii.

În caz contrar, neregulile din actul de acuzare cu privire la faptele pentru care este acuzată o persoană și încadrările lor juridice sunt de natură să conducă la imposibilitatea pregătirii unei apărări adecvate cu privire la acuzațiile aduse” (cauza Mattoccia contra Italiei);

- o altă critică adusă rechizitoriului este aceea că procurorul s-a limitat doar la o enumerare simplă a mijloacelor de probă și nu a menționat în mod concret modul în care probele administrate i-au format convingerea că fapta există, că a fost săvârșită de inculpat și că acesta răspunde penal, în conformitate cu dispozițiile art. 327 din Codul de procedură penală; or, probatoriul nu se explică prin el însuși, ci trebuie supus unui proces de apreciere dialectică.

Judecătorul de cameră preliminară constată următoarea succesiune a actelor din dosarul de urmărire penală:

- la data de 13.08.2017 a fost întocmit actul de sesizare, respectiv procesul-verbal al echipei de jandarmi din cadrul Grupării de Jandarmi Mobile C (fila 6), ocazie cu care au fost găsite asupra lui M I C (care era însoţit de C R I şi P M L) cinci ţigarete confecţionate manual, cu miros înţepător, precum şi o ţigaretă cu un conţinut asemănător, aruncată în nisip de către aceeaşi persoană, la vederea echipei de jandarmi; cu acea ocazie, persoana identificată a declarat verbal că ţigaretele respective conţineau „iarbă”, oferind şi anumite informaţii cu privire la provenienţa şi costul acestora, potrivit menţiunilor din procesul-verbal;

- la data de 18.08.2017, actul de sesizare a fost primit şi înregistrat la D.I.I.C.O.T. (fila 5);

- la data de 19.03.2018, procurorul de caz a emis ordonanţa prin care a dispus începerea urmăririi penale în cauză, in rem, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 (fila 1), precum şi ordonanţa prin care a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate C (fila 11);

- la data de 19.03.2018, a fost emisă ordonanţa de delegare a ofiţerilor Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate C învederea identificării persoanelor arătate în actul de sesizare (fila 57);

- la data de 20.03.2018, procurorul de caz a emis ordonanţa prin care a dispus extinderea urmăririi penale în cauză şi cu privire la alte acte materiale decât cele avute în vedere la începerea urmăririi penale, precum şi efectuarea urmăririi penale, în continuare, faţă de M I C, care a dobândit astfel calitatea de suspect, potrivit art. 305 alin. 3 din Codul de procedură penală.

- la data de 17.07.2018, a fost emis Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1896409, de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate C (filele 13-14);

- la data de 01.11.2018, au fost audiaţi C R I şi P M L, în calitate de martori (filele 24-33);

- la data de 19.11.2018, au fost efectuate verificari în baza de date privind evidenţa informatizată a persoanelor – D.E.P.A.B.D. (filele 7-9);

- la data de 20.03.2020, a fost emisă ordonanţa prin care s-a dispus evaluarea suspectului M I C de către Agenţia Naţională Antidrog, ordonanţă care i-a fost comunicată persoanei vizate, la data de 25.03.2020 (filele 34-37);

- la data de 22.04.2020, a fost primit la dosar raportul de evaluare a suspectului M I C, întocmit de Agenţia Naţională Antidrog (filele 38-41);

- la data de 22.05.2020, a fost audiat M I C, în calitate de suspect (filele 18-20);

- la data de 22.05.2020, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de M I C, prin ordonanţa emisă de către procuror la acea dată (fila 3) şi a fost audiat M I C, în calitate de inculpat (filele 21-23);

- la data de 10.06.2020, apărătorul ales al inculpatului, av.

A Ş, a depus la dosarul cauzei cerere de asistare la toate actele de urmărire penală, potrivit art. 92 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală (fila 45), cerere de consultare a dosarului (fila 46) şi cerere de fotocopiere a actelor dosarului (fila 48).

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare invocat de inculpat, judecătorul de cameră preliminară apreciază că aceste critici sunt întemeiate, dat fiind că, deşi s-a dispus începerea urmăririi penale, in rem, la data de 19.03.2018, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, iar la data de 20.03.2018 s-a dispus efectuarea urmăririi penale, în continuare, faţă de M I C, care a dobândit astfel calitatea de suspect, potrivit art. 305 alin. 3 din Codul de procedură penală, totuşi învinuirea nu i-a fost adusă la cunoştinţă acuzatului decât la data de 22.05.2020, potrivit processului-verbal întocmit cu acea ocazie (fila 18).

Or, între momentul atribuirii calităţii de suspect şi aducerea la cunoştinţă a acestei calităţi, celui vizat de anchetă, nu doar că au trecut mai mult de 2 ani (contrar prevederilor art. 10 alin. 3 din Codul de procedură penală şi art. 6 alin. 3 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), dar s-au şi efectuat actele de urmărire penală esenţiale cauzei, respectiv a fost emis Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1896409, de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate C (la data de 17.07.2018) şi au fost audiaţi martorii C R I şi P M L (la data de 01.11.2018), pentru ca ulterior, la data de 22.05.2020, să se realizeze audierea lui M I C, atât în calitate de suspect, cât şi în calitate de inculpat.

În aceste condiţii, se pot considera pertinente criticile inculpatului aduse acum în atenţia judecătorului de cameră preliminară, dat fiind că aducerea învinuirii la cunoştinţa celui acuzat s-a realizat cu o întârziere foarte mare şi, mai ales, după administrarea probelor esenţiale la care s-a făcut referire anterior.

Astfel, deşi M I C ar fi trebuit încunoştiinţat cu privire la drepturile sale procesuale, după punerea sub învinuire şi dobândirea calităţii de suspect în dosar, ca urmare a ordonanţei de extindere a urmăririi penale din data de 20.03.2018, totuşi încunoştiinţarea asupra învinurii, impusă de art. 307 din Codul de procedură penală, a avut loc abia la data de 22.05.2020, după efectuarea Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1896409, de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate C (la data de 17.07.2018) şi după administrarea probei testimoniale cu martorii C R I şi P M L (la data de 01.11.2018).

De aceea, judecătorul de cameră preliminară apreciază că, în faza urmăririi penale, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, cel puţin sub aspectul conţinutului prevăzut la art. 83 lit. a1) - e) şi g1) şi art. 92 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu toate că dreptul la apărare este recunoscut inclusiv în faza urmăririi penale, conform art. 307 în referire la art. 82 şi 83 din Codul de procedură penală şi este garantat în procesul penal de art. 10 din Codul de procedură penală şi art. 6 alin. 3 lit. b)-d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Sancţiunea prevăzută de lege în acest caz este nulitatea relativă, conform art. 282 din Codul de procedură penală, sens în care se reţine că, prin administrarea probei testimoniale cu martorii C R I şi P M L, în condiţiile arătate, incupatului i-a fost adusă o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestor probe, M I C fiind lipsit de posibilitatea de a fi reprezentat de către avocatul său la ascultarea celor doi martori.

De aceea, se impune, în acord cu prevederile art. 345 alin. 3 raportat la art. 282 alin. 1 din Codul de procedură penală, a se constata nulitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale constând în declaraţiile martorilor C R I şi P M L, din data de 01.11.2018.

În ceea ce priveşte Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1896409, întocmit la data de 17.07.2018, de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate C, se observă că acesta a fost realizat în baza ordonanţei din data de 19.03.2018, emisă de procurorul de caz în temeiul dispoziţiilor art. 172 alin. 9 şi 10 şi art. 1811 din Codul de procedură penală, precum şi art. 8 alin. 5 din Ordonanţa de urgenţă nr. 78 din 16 noiembrie 2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Considerentele reţinute mai sus cu privire la sancţiunea ce ar putea interveni în cazul încălcării dreptului la apărare sunt valabile şi în cazul acestui mijloc de probă, însă de această dată nu se identifică nicio vătămare suportată de către persoana cercetată prin efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice mai înainte de aducerea la cunoştinţă a învinurii.

Astfel, dispoziţiile legale evocate în ordonanţa prin care s-a dispus efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice permit ca specialiştii care funcţionează în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism să aducă la îndeplinire sarcina dată de procuror, nefiind implicaţi în această activitate experţi din afara instituţiei, astfel că simpla susţinere că inculpatul ar fi dorit să-şi trimită propriul expert-parte la efectuarea constatării nu poate fi primită.

Pe de altă parte, criticile formulate cu privire la neindicarea cantităţii de substanţe interzise din conţinutul ţigaretelor ar putea constitui o apărare de fond a inculpatului, nu însă şi un motiv de nulitate a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, chiar dacă probele au fost distruse în procesul de analiză, iar o reanalizare nu s-ar mai putea face.

În fine, judecătorul cameră preliminară consideră a fi neîntemeiate şi criticile aduse rechizitoriului, privind neregularitatea acestuia prin nedescrierea acuzaţiei formulate, fiind imposibil de precizat în actul de sesizare a instanţei ceva ce nu s-a stabilit în mod cert, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.

Nici trimiterea făcută de inculpat la dispozițiile art. 327 din Codul de procedură penală nu poate conduce la constatarea neregularităţii actului de sesizare, cauza de faţă nefiind una complexă, care să necesite o expunere mai amplă a elementelor rezultate din mijloacele de probă.

Faţă de cele anterior expuse, admiţând în parte cererile şi excepţiile formulate în cauză de către inculpat, în baza art. 345 alin. 3 raportat la art. 282 alin. 1 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va constata nulitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale constând în declaraţiile martorilor C R I şi P M L, din data de 01.11.2018, probe ce vor fi excluse din dosar, iar procurorului i se va solicita remedierea neregularităţii constatate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

§ Ulterior, prin încheierea din data de 18.09.2020, prin încheierea finală de cameră preliminară s-au dispus următoarele:

- în baza art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, constată competenţa şi legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul emis la data de 15.06.2020, în dosarul penal nr. 500/D/P/2017 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial C, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, cu excepţia probelor excluse prin încheierea din data de 30.07.2020, privind pe inculpatul M I C (C.N.P.

XXX), fiul lui fiul lui M J si M M, născut la data de XX în P, jud.

A, cu domiciliul în P, str.

XX, fără forme legale în B, legitimat cu C.I. seria XXX, eliberata de S.P.C.L.E.P.

P la data de XXX trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată;

- dispune începerea judecăţii în cauză, privind pe inculpatul M I C.