Sentință penală nr. 258 din 29.06.2020

I. SESIZAREA INSTANŢEI

Prin rechizitoriul emis în data de 03.04.2020, în dosarul nr. 137/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S D, pentru săvârşirea infracţiunii de omor asupra unui membru de familie, faptă prevăzută de art. 188 alin. 1 în referire la art. 199 alin. 1 din Codul penal.

Actul de sesizare al instanţei a reţinut în esenţă că, la data de 09/10.03.2020, S D, cu intenţie, a lovit-o cu intensitate şi în mod repetat, cu şi de corpuri dure, în zone vulnerabile ale corpului, pe soţia sa SM, în timp ce se aflau la domiciliul lor din sat I M din judeţul C, şi în urma loviturilor a rezultat decesul persoanei vătămate SM.

Mijloacele de probă pe care s-a întemeiat soluţia de trimitere în judecată, astfel cum acestea au fost arătate prin rechizitoriu, sunt: declaraţie suspect; declaraţie inculpat; declaraţii ale martorilor D S, B M, B B G şi S V; procesul-verbal de cercetare la faţa locului; raportul medico-legal de necropsie; procesele-verbale întocmite de organele de cercetare ale poliţiei judiciare; fotografii judiciare; înscrisuri; fişă de cazier judiciar.

II. MĂSURI PREVENTIVE

Prin încheierea nr. 32 din data de 12.03.2020, pronunţată de Tribunalul C în dosarul penal nr. 1586/118/2020, judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în prezenta cauză, măsura preventivă astfel dispusă fiind verificată şi menţinută ulterior, până în prezent, cu valabilitate până la data de 08.08.2020.

III. PROCEDURA DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Prin încheierea nr. 134 din data de 15.05.2020, pronunţată în cauză, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa instanţei, legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriu, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpatul S D, nefiind invocate cereri şi excepţii.

Totodată, s-a dispus începerea judecăţii.

IV. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ ŞI APLICAREA PROCEDURII SIMPLIFICATE PREVĂZUTE DE ART. 374 ALIN. 4 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ, FAŢĂ DE RECUNOAŞTEREA VINOVĂŢIEI

Mai înainte de primul termen de judecată stabilit pe fondul cauzei, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „S A A” C a depus la dosar, în data de 10.06.20202, adresa de nr.

R26317/05.06.2020, prin care a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 243 de lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale ocazionate de îngrijirea medicală a persoanei vătămate SM, potrivit decontului de cheltuieli ataşat acelei adrese.

La primul termen de judecată stabilit în cauză, din data de 12.06.2020, după ce inculpatului i-a fost prezentat actul de trimitere în judecată şi acuzaţiile ce-i sunt aduse, precum şi drepturile procesuale prevăzute de art. 374 alin. 2 şi 4, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, S D a declarat personal şi în prezența apărătorului său că solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor depuse la dosar, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, potrivit procedurii simplificate reglementate de art. 374 alin. 4 cu referire la art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

La acelaşi termen, în conformitate cu prevederile art. 375 alin. 1 din Codul de procedură penală, tribunalul a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată.

⁕ Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 10.03.2020, S V din localitatea I M, a sesizat faptul că, în jurul orelor 06.00, a găsit-o pe mama sa, SM, căzută inconştientă în curtea din faţa casei.

La faţa locului s-a prezentat un echipaj al ambulanţei, până la sosirea unui elicopter SMURD, care a preluat-o şi a transportat-o pe SM la Spitalul Judeţean C.

La data de 10.03.2020, orele 18.30, SM a decedat, potrivit raportului medico-legal de necropsie întocmit în cauză (filele 9-11 din dosar) moartea persoanei vătămate SM fiind violentă, produsă prin hemoperitoneu, consecinţa unui traumatism abdominal cu ruptură mezenter.

Leziunile traumatice tanatogeneratoare (de la nivel abdominal) s-au putut produce prin lovire cu corp dur, pot data din 10.03.2020 şi sunt în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu mecanismul de producere a morţii.

Celelalte leziuni traumatice constatate la examenul necropsic s-au putut produce prin lovire cu şi de corp/plan dur şi prin comprimare manuală, în acelaşi context traumatic.

Potrivit declaraţiei date de martorul S V, fiul inculpatului şi al persoanei vătămate, părinţii săi – SM şi S D – consumau frecvent băuturi alcoolice şi, pe fondul consumului de alcool, tatăl său o bătea uneori pe mama sa, căreia îi reproşa că infidelitatea.

A mai arătat acest martor că, la data de 09.03.2020, în jurul orei 22.00, s-a întors la domiciliu şi a mers în camera sa, fără a auzi scandal sau gălăgie, însă a doua zi dimineaţă, pe la ora 06.00, a fost trezit de tatăl său, care i-a spus că SM era căzută în cutea casei şi că nu a mai găsit-o din seara anterioară.

Amândoi au încercat să-i acorde primul ajutor, martorul sunând la ambulanţă şi, cu aceeaşi ocazie, a observat că mama sa avea vânătăi noi pe corp, mai ales în zona capului (la urechi), alături de unele mai vechi, semn că fusese bătută recent.

Au fost audiate şi martorele, D S, B M şi B B G, vecinele familiei S, care au confirmat că cei doi soţi erau consumatori de alcool şi existau certuri frecvente între ei, iar S D o bătea destul de frecvent pe victima SM, de mai mulţi ani.

Audiat fiind la data de 12.03.2020, inculpatul S D a declarat că, în seara zilei de 09.03.2020, a avut un conflict cu soţia sa din cauza geloziei soţului, ambii fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, în timp ce se aflau în copul de casă în care locuiau, separat de corpul de casă în care locuia fiul lor S V, fapt ce explică de ce acest martor nu a auzit zgomotele ce ar fi putut fi generate de conflictul părinţilor săi.

În aceste împrejurări, a arătat inculpatul că, în jurul orei 22.00, şi-a lovit soţia cu pumnii, la nivel abdominal şi i-a dat două palme peste faţă, iar în cursul nopţii, pe la ora 02:00, persoana vătămată a ieşit din locuinţă pentru a merge la toaletă şi nu a mai revenit.

Inculpatul a început să o caute pe SM dimineaţă, pe la ora 06.00, găsind-o căzută pe pământ, în faţa uşii locuinţei lor, în stare de inconştientă, horcăind şi respirând greu, motiv pentru care l-a trezit şi l-a chemat S V, care a anunţat ambulanţa, ulterior a venit şi un elicopter SMURC şi a preluat-o pe soţia sa.

Ulterior, în faza judecăţii, inculpatul a recunoscut acuzaţiile astfel cum acestea i-au fost aduse prin rechizitoriu.

Faţă de toate acestea, tribunalul conchide că inculpatul a exercitat asupra soţiei sale violenţe fizice, în seara de 09.03.2020, în timp ce aceştia se aflau la domiciliul comun, din localitatea I M, comuna P, judeţul C, în urma loviturilor aplicate de S D persoanei vătămate, în special în zona abdominală, SM decedând, la data de 11.03.2020, în jurul orelor 08:30.

⁕ Încadrarea juridică reţinută de instanţă cu privire la fapta inculpatului:

Fapta inculpatului S D constând în aceea că, la data de 09.03.2020, cu intenţie, a lovit-o, cu intensitate ridicată şi în mod repetat, cu/de corpuri dure, în zone vulnerabile ale corpului, pe soţia sa SM (membru de familie, în sensul art. 177 alin. 1 lit. b) din Codul penal), în timp ce se aflau la domiciliul lor din localitatea I M, comuna P, judeţul C, iar în urma loviturilor astfel exercitate a rezultat decesul persoanei vătămate SM, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor asupra unui membru de familie, faptă prevăzută de art. 188 alin. 1 în referire la art. 199 alin. 1 din Codul penal.

În cauză nu s-ar fi putut reţine o altă încadrare juridică a faptei inculpatului, respectiv infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte exercitate asupra unui membru de familie, faptă prevăzută de art. 195 în referire la art. 199 alin. 1 din Codul penal, întrucât din concluziile medico-legale rezultă că intensitatea şi, eventual, durata acţiunilor de agresiune fizică exercitate de S D asupra persoanei vătămate reflectă intenţia indirectă (conform art. 16 alin. b) din Codul penal), ca formă de vinovăţie manifestată de agresor, în sensul că acesta, deşi nu a urmărit, ca rezultat al faptei sale, decesul victimei, totuşi a prevăzut acest rezultat şi a acceptat posibilitatea producerii lui.

⁕ Individualizarea pedepselor:

În primul rând, Tribunalul urmează a avea în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului, astfel cum acestea au fost determinate de legiuitor prin textele de lege incriminatoare, respectiv închisoarea de la 12 ani şi 6 luni la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Aceste limite vor fi reduse cu o treime, potrivit art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, ca urmare a aplicării procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. 4, art. 375 şi art. 377 din Codul de procedură penală.

Apoi, urmează a se avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 74 din Cod penal.

Astfel, la evaluarea pericolului concret al faptei se va ţine seama de comportamentul agresiv manifestat de inculpat faţă de persoana vătămată pe o perioadă de timp îndelungată, ceea ce reflectă importanţa scăzută pe care S D a dat-o valorii sociale lezate şi pe care a înfrânt-o prin acţiunea sa, respectiv dreptul la viaţă al altei persoane.

La întregirea tabloului de natură a determina pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului, se vor avea în vedere şi aspectele de natură personală, după cum urmează:

- vârsta inculpatului (49 de ani);

- faptul că are un copil aflat în pragul majoratului (în vârstă de 17 ani);

- conduita sinceră avută pe durata cercetărilor penale efectuate în această cauză;

- lipsa antecedentelor penale în cazierul judiciar;

- lipsa unui loc de muncă stabil.

Faţă de toate acestea, instanţa va stabili pedeapsa principală pentru inculpat orientată spre limita specială inferioară, în baza art. 188 alin. 1 în referire la art. 199 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, inculpatul S D urmând a fi condamnat la pedeapsa închisorii de 9 (nouă) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor asupra unui membru de familie.

Totodată, în temeiul art. 188 alin. 1 raportat la art. 67 alin. 2 din Codul penal şi la art. 66 alin. 2 din Codul penal, i se va aplica inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea acesteia ca fiind executată, iar în temeiul în temeiul art. 188 alin. 1 raportat la art. 65 alin. 1 din Codul penal, îi va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

⁕ Latura civilă:

Cu privire la pretenţiile civile ale părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „S A A” C, constând în suma de 243 de lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale ocazionate de îngrijirea medicală a persoanei vătămate SM, potrivit decontului de cheltuieli depus la dosarul cauzei odată cu adresa de constituire parte civilă, tribunalul constată îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 1357 din Codul civil, pentru atragerea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv: săvârşirea unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu care nu a fost acoperit până în prezent, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei.

Prin urmare, în baza art. 19, art. 25 şi art. 397 din Codul de procedură penală, cu raportare la art. 1357 din Codul civil, va fi admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „S A A” C şi va fi obligat inculpatul S D să-i plătească părţii civile suma de 243 de lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale efectuate cu ocazia îngrijirii medicali a persoanei vătămate SM.

⁕ Alte dispoziţii procesuale:

• Cu privire la măsura arestului preventiv, impusă inculpatului pe parcursul procesului şi sub imperiul căreia se găseşte şi la data pronunţării prezentei hotărâri, tribunalul consideră că se impune menţinerea acestei măsuri, conform art. 399 alin. 1 din Codul de procedură penală, motivele avute în vedere cu ocazia ultimei menţineri anterioare, din data de 10.06.2020, fiind încă valabile şi, în plus, intervenind soluţia de condamnare a inculpatului la executarea pedepsei închisorii.

Chiar dacă inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie recunoscută de art. 4 din Codul de procedură penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, iar rolul măsurii preventive nu este unul punitiv, ci unul de prevenţie, condamnarea în primă instanţă confirmă vinovăţia celui acuzat, cu autotitate de lucru judecat relativă, astfel că argumentele legate de pericolul social pentru ordinea publică în cazul lăsării lui S D în libertate, astfel cum acestea au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, şi apoi la menţinerea acesteia, sunat acum întărite, justificând pe deplin menţinerea măsurii preventive existente.

• Având în vedere că inculpatul a fost reţinut în cauză la data de 11.03.2020, pentru 24 de ore, conform ordonanţei de reţinere emisă de procuror la acea dată, precum şi faptul că s-a aflat în arest preventiv din data de 12.03.2020, până în prezent, măsura preventivă fiind valabilă în continuare, şi după pronunţarea acestei hotărâri, în baza art. 72 din Codul penal, i se va deduce, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, respectiv perioada 11.03.2020 - la zi.

• Având în vedere dispoziţiile art. 7 alin. 1, art. 4 alin. 1 lit. b), art. 3 şi pct. 1 al Anexei din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, tribunalul va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul S D, în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, operaţiune care urmează a se realiza, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2008, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, de către personalul medical al penitenciarului unde va fi introdus condamnatul, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată şi în condiţiile art. 190 din Codul penal.

De asemenea, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, se va dispune informarea condamnatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

• În baza art. 272 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului T M, desemnat din oficiu pentru inculpatul S D, în cuantum total 1495 de lei, aferent camerei preliminare şi judecăţii în primă instanţă, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul C.

• În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, în baza art. 274 din Codul de procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata următoarelor sume de bani către stat, cu acest titlu:

- 1574 de lei, reprezentând costuri suportate de stat pentru efectuarea urmăririi penale, cu excepţia onorariului avocatului desemnat din oficiu pentru a-l apăra pe inculpat, în acea fază procesuală;

- 1000 de lei, reprezentând costuri suportate de stat în faza camerei preliminare şi în faza judecăţii.

Cheltuielile făcute de stat cu titlu de onorarii avocaţiale acordate avocaţilor desemnaţi din oficiu rămân în sarcina statului, conform art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală.