Tribunalul CARAȘ SEVERIN · 1983/115/2024

Sentință civilă nr. 318 din 25.03.2025

Instanță: Tribunalul CARAȘ SEVERIN
Dosar: 1983/115/2024
Obiect: Asigurări sociale – contestație decizie de pensionare
Soluție
Sursa: portal.just.ro

În jurisprudenţa Curţii Constituționale (Decizia nr. 91/2021) s-a reţinut că: „în vederea creării unui cadru legislativ cât mai coerent şi unitar, în scop reparatoriu ori pentru a înlătura unele diferenţe majore de tratament între persoanele pensionate sub imperiul unor acte normative diferite, potrivit principiului tempus regit actum, legiuitorul poate prevedea prin actele normative în vigoare proceduri de recorelare sau recalculare a pensiilor stabilite în temeiul legislaţiei anterioare, ceea ce poate presupune aplicarea elementelor de calcul al pensiei prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul efectuării acestor proceduri.

Instituirea acestor proceduri intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, se bucură de atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor”.

Astfel, o contestaţie ce vizează decizia emisă în baza art. 144 din Legea 360/2023 nu poate viza decât modul de determinare a punctajului total, precum şi stabilirea punctelor de stabilitate.

Verificând modul în care a fost recalculată pensia reclamantului, prin raportare la punctajele anuale realizate anterior datei de 01.09.2024, instanţa constată că au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 360/2023 şi ale Normelor de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG. nr. 181/2024.

Astfel, în cazul reclamantului stagiul de cotizare contributiv este de: 20 ani 4 luni 2 zile, rezultat din scăderea din stagiul total de cotizare realizat (39 ani 10 luni 20 zile) a stagiului de cotizare necontributiv - 2 ani 2 luni 26 zile ( din care stagiu aferent grupei - 1 ani 6 luni şi şomaj anterior datei de 01.04.2001 – 0 ani 8 luni 26 zile) şi a stagiului de cotizare asimilat (necontributiv) -17 ani 3 luni, 22 zile (reprezentând pensia de invaliditate).

Prin Sentința civilă nr. 318/25.03.2025, pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. 1983/115/2024 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâta CJP Caraş-Severin.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Tribunalul Caraş-Severin.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâta CJP Caraş-Severin, a formulat contestaţie împotriva deciziei de pensionare nr. .../26.07.2024, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei cu includerea la poziţia „stagiu contributiv"- poziţia A.1 a întregii perioade de 2 ani 2 luni şi 2 zile indicate în decizia atacată la poziţia A.2, precum şi a stagiului asimilat necontributiv de 17 ani 3 luni şi 22 zile.

Analizând actele și lucrările dosarului raportat la proba cu înscrisuri administrată în cauză, și temeiurile de drept invocate, Tribunalul constată și reține următoarea situație de fapt și de drept:

Urmare a aplicării prevederilor art. 144 din Legea nr. 360/2023, CJP Caraş-Severin a emis pe numele reclamantei decizia contestată.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 144 alin. (1) din Legea nr. 360/2023:

,,La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile stabilite pe baza legislației anterioare devin pensii în înțelesul prezentei legi și se recalculează prin înmulțirea numărului total de puncte realizat cu valoarea punctului de referință prevăzută la art. 84, cu excepția pensiilor stabilite în fostul sistem de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor anterior datei de 1 aprilie 2001, care se recalculează conform art. 154”.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului referitoare la faptul că prin decizia de recalculare nu a fost valorificată corect perioada de stagiu contributiv şi calculul pensiei este greşit, instanţa reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 112 din Normele de aplicare a Legii nr. 360/2023, privind sistemul public de pensii, aprobate prin HG nr. 181/2024:

„(1) La data intrării în vigoare a legii, pensiile stabilite pe baza legislaţiei anterioare se recalculează prin înmulţirea numărului total de puncte realizat cu valoarea punctului de referinţă prevăzută la art. 84 din lege.

(2) Numărul total de puncte realizat prevăzut la alin. (1) se obţine prin însumarea punctajelor anuale realizate cu numărul de puncte de stabilitate acordate în baza art. 85 alin. (3) din lege.

(3) Punctajele anuale realizate sunt cele calculate conform legislaţiei în vigoare la data stabilirii/recalculării drepturilor de pensie, utilizate la determinarea numărului de puncte în procesul de evaluare a pensiilor din sistemul public, în baza prevederilor art. 157 alin. (2) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii.

(4) Numărul de puncte de stabilitate prevăzut la art. 85 alin. (3) din lege se calculează pentru stagiul de cotizare contributiv realizat peste 25 de ani contributivi şi nu se acordă pentru perioadele în care s-a cumulat pensia cu venituri asigurate conform legii”.

Astfel, recalcularea prevăzută de art. 144 din Legea 360/2023 se realizează pe baza perioadelor contributive realizate în trecut, însă are efecte doar pentru viitor.

De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Constituționale (Decizia nr. 91/2021) s-a reţinut că: „în vederea creării unui cadru legislativ cât mai coerent şi unitar, în scop reparatoriu ori pentru a înlătura unele diferenţe majore de tratament între persoanele pensionate sub imperiul unor acte normative diferite, potrivit principiului tempus regit actum, legiuitorul poate prevedea prin actele normative în vigoare proceduri de recorelare sau recalculare a pensiilor stabilite în temeiul legislaţiei anterioare, ceea ce poate presupune aplicarea elementelor de calcul al pensiei prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul efectuării acestor proceduri.

Astfel, o contestaţie ce vizează decizia emisă în baza art. 144 din Legea 360/2023 nu poate viza decât modul de determinare a punctajului total, precum şi stabilirea punctelor de stabilitate.

Nu poate fi avută în vedere susţinerea reclamantului privind faptul că în mod greşit la emiterea deciziei nu s-au inclus în stagiul de cotizare contributiv perioadele înscrise în decizie la stagiul de cotizare necontributiv şi stagiul de cotizare asimilat (necontributiv) Din decizia contestată rezultă că aceste perioade au fost avute în vedere ca stagiu total de cotizare, dar nu ca şi stagiu de cotizare contributiv, nefiind astfel luate în calcul pentru punctele de stabilitate, conform legii.

De asemenea, instanţa constată că a fost luat în considerare în decizia contestată, conform legii, stagiul aferent grupei - 1 ani 6 luni.

Într-adevăr, în decizia din 24.07.2002 (fila 8) este menţionată perioada de 6 ani 1 lună 27 zile în care reclamantul a beneficiat de grupa a II-a de muncă, dar pentru această perioadă, conform legii, stagiul aferent este de 1 an şi 6 luni, aşa cum este menţionat şi în această decizie din anul 2002, invocată chiar de reclamant şi necontestată de acesta.

Astfel, Legea nr. 360/2023, în baza căreia pensia reclamantului a fost recalculată a avut ca scop reforma sistemului public de pensii de natură să asigure sustenabilitatea fiscală și predictibilitatea acestuia, întărirea principiului contributivității, în raport cu beneficiarii drepturilor la pensie, precum și o formulă de calcul bazată pe numărul de puncte realizate de fiecare beneficiar.

Or, este evident şi de netăgăduit dreptul statului de a legifera şi de a înlătura eventualele inechităţi, cu condiţia de a nu aduce atingere substanţei dreptului acordat, iar măsura să fie previzibilă şi să nu supună destinatarii acesteia la o sarcină excesivă şi disproporţionată, ceea ce în speţă nu este cazul.

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că pârâta a emis Decizia nr. 204784/26.07.2024, privind recalcularea pensiei reclamantului, cu aplicarea prevederilor Legii nr. 360/2023, contestaţia formulată fiind neîntemeiată.

Faţă de acestea, având în vedere dispoziţiile legale reţinute mai sus, Tribunalul va respinge acţiunea formulată de reclamantul M.G., împotriva pârâtei CJP Caraş-Severin.

Având în vedere dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă, instanţa nu va acorda cheltuieli de judecată pârâtei, constatând că în prezenta cauză acestea nu au fost dovedite.

În cauză, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de către apelantul-reclamant M.G. împotriva sentinţei civile nr. 318/25.03.2025 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. 1983/115/2024, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CJP Caraş-Severin.

2 – Acțiune în răspundere patrimonială

Sentința civilă nr. 178/05.03.2025, dosar nr. 1253/115/2023

Prejudicii, daune – domenii asociate

În acest context, în ceea ce priveşte angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru suma de 17.895,04 lei, reprezentând prejudiciu produs prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, ce reveneau pârâtului în calitate de pădurar la OS B.R. din cadrul DS Caraş-Severin, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (1) din Codul muncii, republicat, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătura cu munca lor.

Astfel, pentru a fi angajată răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii de fond: calitatea de salariat a celui care a produs paguba, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, existenţa prejudiciului cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs şi, nu în ultimul rând, culpa angajatului.

Prin Sentința civilă nr. 178/05.03.2025, pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. 1253/115/2023 s-a respins cererea formulată de reclamanta RNP - R - DS Caraş-Severin, în contradictoriu cu pârâtul M.N.

A fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 13.708 lei (11.708 lei onorariu expert + 2.000 lei onorariu avocat), cu titlul de cheltuieli de judecată.

Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Apelul se va depune la Tribunalul Caraş-Severin.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, în cauză au fost administrate probe cu înscrisuri şi a fost efectuat un Raport de expertiză tehnică judiciară - specializarea silvicultură, de către expertul tehnic judiciar - specializarea silvicultură A.N.O., material probator din a cărui analiză instanţa reţine următoarele:

Pârâtul M.N. a fost angajatul DS Caraș-Severin în baza Contractului individual de muncă nr. .../09.05.2014, respectiv al Actului adiţional nr. .../2/15.12.2014, în funcția de „pădurar” (filele 8-11 vol. I dosar).

Pârâtul şi-a desfășurat activitatea în cadrul Ocolului Silvic B.R. şi a gestionat Cantonul silvic nr. ... T., începând cu data de 24.02.2021.

Atribuţiile pârâtului, specifice funcţiei de „pădurar”, au fost prevăzute în Fişa postului nr. .../36/24.02.2021 (filele 44-49 vol. I dosar).

Astfel, conform Fişei postului, adusă la cunoştinţa pârâtului sub semnătură, acesta avea şi următoarele atribuţii:

- „apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale de terenuri, a tăierilor ilegale de arbori şi a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii, distrugerii construcţiilor, instalaţiilor, bornelor, culturilor, degradării arborilor, puieţilor şi lăstarilor, precum şi a oricăror fapte ilegale”;

- „încheie acte de constatare a contravenţiilor şi infracţiunilor silvice şi ţine evidenţa acestora în condica de serviciu”;

- „confiscă sau reţine, după caz, materialele lemnoase provenite din săvârşirea faptelor ilegale, în condiţiile prevăzute de lege”;

- „răspunde de pagubele nedescoperite sau neraportate la timp, precum şi de neregulile din cantonul său”.

Aceste atribuţii sunt reglementate legal prin dispoziţiile art. 6 din Regulamentul de pază a fondului forestier aprobat prin HG nr.1076/2009, astfel:

„Pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care îşi desfăşoară activitatea de pază a cantonului şi are în principal următoarele atribuţii:

a) apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale de terenuri, a tăierilor ilegale de arbori şi a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii, distrugerii construcţiilor, instalaţiilor, bornelor, culturilor, degradării arborilor, puieţilor şi lăstarilor, precum şi a oricăror fapte ilegale;

c) identifică arborii infestaţi, rupţi, doborâţi de fenomene naturale şi raportează în scris şefului ierarhic;

d) participă la stabilirea prejudiciului produs în raza cantonului prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieţilor şi lăstarilor şi acţionează pentru identificarea autorilor acestor fapte;

e) identifică cioatele arborilor tăiaţi ilegal şi locurile arborilor scoşi din pământ şi le înregistrează în condica de serviciu;

f) încheie acte de constatare a contravenţiilor şi infracţiunilor silvice şi ţine evidenţa acestora în condica de serviciu;

g) confiscă sau reţine, după caz, materialele lemnoase provenite din săvârşirea faptelor ilegale, în condiţiile prevăzute de lege;

h) depune la sediul ocolului silvic, în termen de 5 zile de la data încheierii, actele de constatare a contravenţiilor şi infracţiunilor silvice;

s) completează corespunzător evidenţele specifice în condica de serviciu şi anexa la condică”.

În data de 20.02.2023, pârâtul a înaintat o cerere de concediu de odihnă, pentru un număr de 35 de zile, începând cu ziua premergătoare predării Cantonului nr. ... T., cerere înregistrată la ocol sub nr. .../20.02.2023 (fila 171 vol. I dosar).

În această cerere s-a specificat că atribuţiile sale de serviciu rămân în responsabilitatea pădurarilor nominalizaţi de şeful de ocol.

Cererea a fost aprobată de locţiitorul şefului de ocol, ing. M.L., şi vizată de către şeful de district ing. D.O.

În data de 17.03.2023, pârâtul a comunicat Decizia de pensionare privind acordarea pensiei anticipate parțiale nr. .../02.03.2023, aceasta fiind înregistrată la OS B.R. sub nr. .../17.03.2023.

OS B.R. a redirecționat Decizia de pensionare nr. .../02.03.2023 către DS Caraş-Severin, aceasta fiind înregistrată sub nr. .../03.04.2023.

Ca urmare, DS Caraş-Severin a emis Decizia nr. .../03.04.2023, prin care a decis încetarea contractului individual de muncă al pârâtului (pădurar, gestionar al Cantonului silvic nr. ...

T. din cadrul OS B.R.), începând cu data de 04.04.2023, în vederea pensionării anticipate parțiale în baza Deciziei de pensionare nr. .../02.03.2023, eliberată de CTS Caraș-Severin, conform art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, republicat.

Împotriva Deciziei nr. .../03.04.2023, pârâtul a formulat contestaţia care a făcut obiectul Dosarului nr. 912/115/2023 al Tribunalului Caraş-Severin.

Prin Sentinţa civilă nr. 768/30.08.2023, pronunţată în Dosarul nr. 912/115/2023, definitivă prin neapelare, Tribunalul a anulat Decizia nr. 114/03.04.2023, emisă de RNP – R. - DS Caraş-Severin, şi a obligat-o să emită pe seama reclamantului o decizie de încetare de drept a contractului individual de muncă începând cu data de 17.03.2023 (filele 66-76 vol.

I dosar).

În contextul în care pârâtul şi-a depus dosarul de pensionare şi se impunea predarea cantonului de către acesta către alţi salariaţi, în baza Ordinului nr. .../27.02.2023 şi a delegaţiilor de control nr. ../1541/28.02.2023 şi nr. .../2145/17.03.2023, în perioada 29.02.2023 - 31.03.2023 ing.

E.L. a efectuat un control de fond în Cantonul nr. ...

T., din cadrul OS B.R., canton gestionat de pârât în calitate de pădurar - titular de canton.

În baza celor constatate în teren şi a cioatelor descoperite, ing.

E.L., a întocmit două rapoarte de activitate şi anume: Raportul nr. .../17.03.2023, în care a menţionat un număr de 503 cioate inventariate, şi Raportul nr. .../31.03.2023, în care a menţionat un număr de 534 cioate inventariate.

Cu ocazia acestui control, a fost întocmit Actul de control de fond nr. .../03.04.2023, pe care pârâtul a refuzat să îl semneze (fila 16 vol. I dosar).

De asemenea, ing.

E.L. şi asistenţii săi au întocmit Nota de constatare nr. .../03.04.2023, pe care pârâtul nu a semnat-o, prin care s-a precizat că, pe raza Cantonului nr. ...T., au fost constatate un număr total de 1037 de cioate, din care 259 de cioate au fost justificate de pădurar prin rapoartele depuse, iar un număr de 778 cioate nu au fost justificate, acestea provenind din tăieri ilegale de arbori, în volum de 138,62 mc (filele 12-15 vol.

I dosar).

Potrivit Fişei de calcul al volumului şi valorii arborilor tăiaţi ilegal şi nejustificaţi, anexă la actul de control, valoarea volumului de 138,62 mc este de 34.509,98 lei fără TVA, valoarea funcţiilor pădurii nerealizate de 17.254,99 lei, reprezentând un prejudiciu total de 51.764,97 lei cu TVA.

De asemenea în u.a. 349, s-a constatat un număr de 23 arbori şi cioate care prezintă marcă rotundă şi vopsea de culoare roşu sau albastru, iar o parte dintre arbori şi cioate, au fost marcaţi de două ori şi prezintă atât marcă rotundă şi vopsea de culoare albastru cât şi marcă rotundă şi vopsea de culoare roşu.

Au fost inventariaţi un număr de 14 arbori pe picior, care prezintă marcă rotundă şi vopsea, dar nu au număr de inventar, un număr de 3 arbori de esenţă Tei, doborâţi la cioată, care prezintă marcă rotundă şi vopsea, dar nu au număr de inventar şi un număr de 6 cioate, care prezintă marcă rotundă şi vopsea.

S-a precizat că la o parte din arborii marcaţi este lizibil dispozitivul special de marcat, cu amprentă rotundă şi indicativul CS 22 01, acesta fiind utilizat de OS Banatul Montan.

Prejudiciul cauzat OS B.R., prin tăierea fără drept a unui număr de 9 arbori, este de 6594,78 lei (fără TVA), din care valoarea pagubei este de 4396,52 lei, iar valoarea funcţiilor pădurii nerealizate este de 2198,26 lei.

Tot în această parcelă s-au mai constatat 2 arbori doborâţi la cioată, de esenţă Frasin, cu diametrul cioatei de 64 cm şi 50 cm, care nu prezentau marcă silvică şi, întrucât pădurarul nu a prezentat documente justificative, au fost marcaţi cu ciocanul pentagonal, fiind consideraţi nejustificaţi.

S-a mai precizat şi că în parcelele controlate a fost recuperat material lemnos, doborât la cioată, sortimentul lemn rotund (arbore întreg) şi material lemnos, secţionat la cioată, sortimentul lemn de foc, care a fost măsurat, conform inventarelor anexate la actul de control, şi a fost predat în custodie la pădurarii gestionari, după cum urmează:

Materialul lemnos, doborât la cioată, sortimentul lemn rotund (arbore întreg), în cantitatea de 14,982 mc, din specia Salcâm, Tei, Cer, Gârniţă, Arţar, Frasin, Jugastru, Carpen, Plop şi materialul lemnos, secţionat la cioată, sortimentul lemn de foc, în cantitate de 2,526 mc, din specia Salcâm, Plop, Tei, Cer, a fost predat către pădurarul S.F., prin procesul verbal de dare în custodie nr. 2334/24.03.2023.

Materialul lemnos, doborât la cioată, sortimentul lemn rotund (arbore întreg), în cantitatea de 10,463 mc, din specia Tei, Frasin, Jugastru, Salcâm, a fost predat către pădurarul P.I., prin procesul verbal de dare în custodie nr. .../31.03.2023.

Pentru prejudiciul constatat, reclamanta consideră că răspunderea revine pădurarului pârât, care răspunde patrimonial pentru prejudiciul constatat în cantonul silvic de care răspundea în calitate de pădurar, împreună cu şeful de district, recuperarea pagubei urmând să aibă loc de la cei doi salariaţi cu atribuţii de pază a fondului forestier.

Reclamanta a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 255 alin. (2) din Codul muncii, a fost stabilită cota-parte din valoarea prejudiciului imputabilă pârâtului, proporţional cu salariul net de la data constatării prejudiciului, ajungându-se la suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată, aşa cum rezultă din Adresa nr. .../07.04.2023 depusă de reclamantă la fila 43 vol.

I dosar.

Numai întrunirea cumulativă a acestor condiţii atrage răspunderea patrimonială a salariatului, iar lipsa uneia dintre condiţiile enumerate înlătură aceasta răspundere.

Totodată, conform prevederilor art. 272 din Codul muncii, republicat, în conflictele de muncă, angajatorului îi revine sarcina probei, acesta fiind obligat să depună dovezile până la prima zi de înfăţişare.

În aceste condiţii, pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligaţiile de serviciu decurgând din contractul individual de muncă (fişa postului) în conţinutul căruia sunt precizate obligaţiile concrete, specifice naturii, funcţiei, felului şi locului muncii.

Pentru a interveni răspunderea patrimonială, este necesar ca fapta care a produs paguba să fie proprie, personală, a salariatului, şi să fie în legătură cu munca prestată de către acesta.

Angajatorul trebuie să dovedească ce sarcini de serviciu avea salariatul, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a creat prejudiciul respectiv.

De asemenea, producerea unei pagube în patrimoniul angajatorului de către salariatul său este de esenţa răspunderii patrimoniale.

Prejudiciul trebuie să fie real şi cert, respectiv evaluarea pagubei - şi deci întinderea despăgubirii - trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ţinut să răspundă decât pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului.

În ceea ce priveşte caracterul de certitudine al prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui, prin evaluarea precisă într-o sumă de bani.

Dovada certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea pagubei.

Pentru a se putea vorbi de existenţa unui prejudiciu, este necesar ca acesta să se reflecte cu certitudine în patrimoniul angajatorului, iar dovada certitudinii acestuia să se materializeze printr-o sumă de bani, despăgubirea având caracterul unei daune compensatorii acordate pentru prejudiciul material cert şi real nu şi pentru paguba eventuală a cărei existenţă este condiţionată de un fapt viitor şi nesigur.

Prejudiciul trebuie să fie cauzat direct angajatorului.

Prejudiciul poate fi produs în patrimoniul angajatorului direct, printr-o faptă ilicită în legătură cu executarea contractului de muncă şi indirect, când în calitatea sa de comitent, angajatorul este chemat să despăgubească un terţ pentru daunele produse acestuia de către salariat printr-o faptă săvârşită cu prilejul executării atribuţiilor de serviciu.

Inexistenţa acestor elemente ale răspunderii patrimoniale sau imposibilitatea dovedirii lor de către angajator conduce la exonerarea de răspundere a salariatului în cauză.

Instanţa mai reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2, art. 3 şi art. 6 din Regulamentul de pază a fondului forestier, aprobat prin HG nr. 1076/2009, paza fondului forestier dintr-un canton se execută şi se asigură de către pădurarul titular de canton printr-o supraveghere permanentă, luând măsuri speciale în locurile în care se înregistrează frecvent tăieri ilegale de arbori, păşunat neautorizat, incendii sau alte fapte ce contravin regimului silvic, personalul silvic cu atribuţii de pază a fondului forestier având obligaţia să ia măsuri de prevenire a săvârşirii de fapte care, potrivit prevederilor legale, constituie contravenţii sau infracţiuni silvice, să identifice persoanele care le-au săvârşit şi să ia măsuri în vederea sancţionării acestora şi recuperării pagubelor, potrivit legii.

Pădurarul titular de canton poartă răspunderea pentru modul în care desfăşoară activitatea de pază a cantonului şi, conform dispoziţiilor art. 20 din Regulamentul de pază a fondului forestier aprobat prin HG nr. 1076/2009, răspunde patrimonial, potrivit prevederilor legale, pentru arborii, puieţii şi lăstarii tăiaţi ilegal, scoşi din pământ, distruşi sau degradaţi, sustraşi ori aflaţi pe teren, nejustificaţi prin procese-verbale de constatare a contravenţiilor şi infracţiunilor încheiate anterior declanşării controlului, efectuat potrivit dispoziţiilor Capitolului III din Regulamentul de pază a fondului forestier, aprobat prin HG nr. 1076/2009, sau justificaţi prin acte care ulterior controlului s-au dovedit, prin decizii definitive ale instanţelor judecătoreşti, a fi neîntemeiate, precum şi pentru orice alte pagube produse patrimoniului aflat în gestiune, stabilite potrivit prevederilor legale.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. a) din OUG nr. 85/2006, privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, paguba în vegetaţia forestieră din păduri sau în vegetaţia forestieră din afara pădurii constă în modificarea aspectului, a integrităţii fizice sau a caracteristicilor fiziologice ale arborilor ori ale plantaţiei, rezultată prin tăierea, degradarea, distrugerea, scoaterea din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor, tăierea crăcilor arborilor în picioare, urmate ori nu de însuşirea acestora, în condiţii ilegale, iar potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din OUG nr. 85/2006, personalul cu atribuţii de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap.

III al titlului XI din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, constatate şi evaluate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

În cauză, analizând şi coroborând documentaţia depusă la dosarul cauzei şi Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară specializarea silvicultură nr. .../19.08.2024, întocmit de expertul tehnic judiciar - specializarea silvicultură A.N.O. (filele 95-109 vol.

I dosar), faţă de susţinerile şi apărările părţilor şi faţă de dispoziţiile legale citate, instanţa apreciază că cererea reclamantei de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru prejudiciul în sumă de 17.895,04 lei, provenit din tăierea ilegală de arbori, prejudiciu constatat prin Actul de control de fond nr. .../03.04.2023 şi prin Nota de constatare nr. .../03.04.2023, este neîntemeiată.

În acest sens, instanţa reţine, în primul rând, că la Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară specializarea silvicultură nr. .../19.08.2024, întocmit de expertul tehnic judiciar - specializarea silvicultură A.N.O., reclamanta nu a formulat vreo obiecţiune.

Analizând Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară specializarea silvicultură nr. 112/19.08.2024, instanţa reţine că expertul a început deplasarea în teren în data de 03.04.2024 şi deplasarea s-a încheiat în data de 31.07.2024.

Expertiza - faza de teren - s-a desfăşurat în prezenţa ing. E.L., cel care a efectuat controlul de fond în Cantonul nr. ... T., a pădurarilor titulari parţial de canton şi a pârâtului.

Cioatele inventariate de către expert, au fost măsurate cu clupa forestieră standardizată, pentru care expertul depune la dosar şi factura de cumpărare a instrumentului, având garanţia metrologică, măsurându-se două diametre perpendiculare, iar înălţimea cioatelor a fost măsurată cu ruleta metalică, în partea din amonte.

Expertul a menţionat că nu au putut fi identificate toate cioatele din mai multe motive şi anume: ing.

E.L. nu a putut conduce expertul la toate cioatele înscrise în Actul de control de fond nr. .../03.04.2023, pe cioatele inventariate de către ing.

E.L. nu se poate citi (evidenţia) numărul curent al cioatei, unele cioate sunt trecute în condica de serviciu a pădurarului ca fiind în fondul forestier proprietate publică a statului, iar ulterior le-a şters din condică, ca fiind în afara fondului forestier proprietatea publică a statului.

Din cele 1037 de cioate, identificate cu ocazia controlului de fond, expertului i-au fost prezentate doar un număr de 245 cioate, iar restul comisia nu le-a putut identifica în teren. Niciuna dintre aceste cioate nu aveau număr de inventar lizibil pe ele.

Având în vedere că de la încheierea actului de control de fond nr. .../03.04.2023 şi până la demararea şi definitivarea expertizei tehnice judiciare nu a trecut decât un sezon de vegetaţie (1 an), expertul a considerat că aceste cioate puteau fi identificate de către comisie în proporţie de 90%.

Expertul a constatat că cioatele (diametrul lor) au fost măsurate cu ruleta metalică, nu cu clupa forestieră standardizată, aşa cum prevăd instrucţiunile în vigoare, astfel că diferenţa de măsurare este foarte mare la volum şi implicit la valoare.

Cioatele care aveau înălţimea mai mică de 0,30 m de la sol, trebuiau ridicate prin metode dendrometrice la 0,30 m de la sol.

Pe cioate nu se poate citi numărul înscris cu ocazia inventarierii, număr care trebuia înscris cu vopsea (spray) nu cu creta forestieră sau creion forestier.

Conform O.M. nr. 1346/2011, la marcarea arborilor destinaţi exploatării, a cioatelor inventariate pe suprafaţa unui canton, a parcelelor supuse unui control de fond/parţial, arborii sau cioatele de pe suprafaţa acestui canton (în cazul de faţă) se amprentează cu vopsea, stabilită pentru anul respectiv de către ministerul de resort, nicidecum cu creion sau cretă forestieră.

Ca urmare, ing. E.L. nu poate face corespondenţa între cioatele inventariate de el şi cele prezentate controlului expertului cu ocazia expertizei tehnice - faza de teren.

Expertul a concluzionat că măsurătorile de teren, realizate cu ocazia controlului de fond, nu au fost corect stabilite.

Expertul nu a putut face o comparaţie între diametrele cioatelor măsurate cu ocazia efectuării controlului de fond şi cele măsurate cu ocazia efectuării expertizei, deoarece ing.

Elgiu Liviu, cel care a condus echipa de inventariere, nu a scris pe cioată cu vopsea (spray), ci a preferat să scrie cu creion forestier sau cretă forestieră, iar numerele curente nu le-a mai putut identifica împreună cu comisia.

Aşadar, expertul a concluzionat că datele înscrise în actul de control privind volumul tăiat ilegal şi valoarea pagubei, nu sunt corect stabilite.

Ca urmare, instanţa reţine că evaluarea prejudiciului conform Fişei de calcul al volumului şi valorii arborilor tăiaţi ilegal şi nejustificaţi, anexă la Actul de control de fond nr. .../03.04.2023, nu este corectă şi legală.

Instanţa nu poate reţine şi nu poate da relevanţă motivelor invocate de către reclamantă în susţinerea solicitării sale ca instanţa să constate că expertiza efectuată în cauză nu este o probă utilă şi concludentă.

În acest sens, instanţa constată că, aşa cum s-a precizat expres în cuprinsul raportului de expertiză, expertul a reţinut în baza declaraţiilor verbale date de cei prezenţi la efectuarea controlului de fond, persoanele menţionate în procesele verbale întocmite cu ocazia deplasării în teren, că cioatele tăiate ilegal, inventariate de ing.

E.L., au fost măsurate cu ruleta metalică.

De asemenea, instanţa constată că aprecierile expertului referitoare la data încetării raportului de muncă dintre părţi, departe de a fi subiective, au fost făcute ulterior pronunţării Sentinţei civile nr. 768/30.08.2023, în Dosarul nr. 912/115/2023 al Tribunalului Caraş-Severin.

Referitor la funcţiile pădurii nerealizate incluse în suma pentru care se solicită angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată:

„(1) Prejudiciul adus fondului forestier naţional, denumit în continuare prejudiciu, indiferent de natura juridică a proprietăţii, se evaluează de către personalul silvic, în condiţiile legii.

(2) Valoarea prejudiciului prevăzut la alin. (1), produs prin fapte care constituie infracţiuni sau contravenţii, se stabileşte prin însumarea valorii pagubei produse pădurii cu valoarea funcţiilor pădurii nerealizate”.

Or, contrar susţinerilor reclamantei, această ipoteză nu se regăseşte în speţă câtă vreme nu s-a stabilit, cu certitudine, că prejudiciul ce i se impută pârâtului ar fi fost produs prin fapte care constituie infracţiuni sau contravenţii.

În ceea ce priveşte includerea TVA-ului în valoarea prejudiciului imputat pârâtului, respectiv acceptarea că imputarea pagubelor reprezentând cioate, adică lipsă în gestiunea pădurarului pârât, ar fi o acţiune taxabilă din punct de vedere al TVA, instanţa apreciază că aceasta este contrară Codului fiscal - Legea nr. 227/2015 şi Normelor sale de aplicare.

Astfel, conform prevederilor art. 304-306 din Codul fiscal şi pct. 78-80 din Normele de aplicare, bunurile constatate lipsă în gestiune nu sunt considerate livrări.

În continuare, instanţa constată că, în cuprinsul Notei de constatare nr. .../03.04.2023, ing.

E.L. a precizat şi că în parcelele controlate a fost recuperat material lemnos, doborât la cioată, sortimentul lemn rotund (arbore întreg) şi material lemnos, secţionat la cioată, sortimentul lemn de foc, care a fost măsurat, conform inventarelor anexate la actul de control, şi a fost predat în custodie la alţi pădurari gestionari.

Iar, dispoziţiile art. 9 alin. (1) din OUG. nr. 85/2006, privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, stabilesc că: „În cazul recuperării, în condiţiile legii, de materiale lemnoase obţinute prin producerea de pagube, răspunderea patrimonială este limitată la diferenţa dintre valoarea pagubelor stabilită în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi valoarea încasată prin comercializarea materialelor lemnoase recuperate”.

Este adevărat că, din Adresa nr. .../11.03.2024 a OS B.R. rezultă că, la data de 11.03.2024, material lemnos recuperat cu ocazia controlului de fond nr. .../03.04.2023 nu era valorificat (fila 88 vol. I dosar).

Însă, de la data de 11.03.2024 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri (05.03.2025) a trecut aproape un an, perioadă lungă de timp în care situaţia valorificării respectivului material lemnos putea suferi modificări.

Or, în cauză, deşi sarcina probei îi revenea, potrivit dispoziţiilor art. 272 din Codul muncii, republicat, reclamanta nu a arătat care este situaţia valorificării la zi, iar, în cazul în care a început valorificarea, nu a făcut dovada sumelor încasate prin comercializarea materialului lemnos recuperat cu ocazia controlului de fond în Cantonul nr. ...T., din cadrul OS B.R., canton gestionat de pârât în calitate de pădurar - titular de canton.

Instanţa mai constată că, prin Sentinţa civilă nr. 768/30.08.2023, pronunţată în Dosarul nr. 912/115/2023, definitivă prin neapelare, Tribunalul a constatat, cu putere de lucru judecat, că raporturile de muncă ale pârâtului cu reclamanta au încetat, de drept, începând cu data de 17.03.2023.

Ca urmare, în perioada de la data de 17.03.2023 şi până la finalizarea controlului de fond, respectiv la data de 31.03.2023, pârâtul nu a mai avut gestiunea şi nu a mai avut atribuţii de pază a Cantonului silvic nr. 26 Tirol.

Or, exista posibilitatea ca o parte din cele 778 cioate tăiate ilegal pe raza Cantonului silvic nr. ...T., cu volumul de 138,62 mc, constatate prin Actul de control de fond nr. .../03.04.2023 şi prin Nota de constatare nr. .../03.04.2023, să fi fost tăiate ilegal tocmai în perioada în care pârâtul nu a mai avut gestiunea şi nu a mai exercitat paza Cantonului silvic nr. ...T.

Iar, pârâtul nu este responsabil şi acestuia nu-i poate fi reţinută vreo culpă pentru pagubele produse prin tăieri ilegale de arbori pe raza Cantonului silvic nr. ...T., în perioadele în care acesta nu a mai avut gestiunea şi nu a mai exercitat paza cantonului silvic.

Nu în ultimul rând, instanţa reţine că valoarea prejudiciului pentru care reclamanta solicită angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului este o cotă-parte din valoarea totală a prejudiciului constatat prin Actul de control de fond nr. .../03.04.2023 şi prin Nota de constatare nr. .../03.04.2023.

Potrivit art. 255 Codul muncii, republicat, când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.

Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.

Or, instanţa constată, în primul rând, că reclamanta nu a făcut dovada cerinţelor impuse de art. 255 din Codul muncii, republicat, respectiv a modului de stabilire al prejudiciului raportat la culpa stabilită în sarcina pârâtului şi a celuilalt angajat menţionat în Nota de constatare nr. .../03.04.2023, şeful de district D.O..

Din modul de calcul al prejudiciului, depus de către reclamantă la fila 43 vol. I dosar, se poate observa că a fost stabilită doar aritmetic valoarea prejudiciului pentru care urmează a se angaja răspunderea patrimonială a pârâtului.

Însă, reclamanta şi respectivul document nu explică de ce nu a fost posibil a se determina măsura în care pârâtul şi şeful de district D.O. au contribuit, fiecare în parte, la producerea pagubei, aspect esenţial în aplicarea prevederilor art. 255 din Codul muncii, republicat.

Aceasta în condiţiile în care, deşi sunt amândoi angajaţi în cadrul OS B.R., pârâtul şi şeful de district D.O. îndeplinesc funcţii diferite, cu atribuţii, obligaţii şi sarcini de serviciu diferite, au un nivel de pregătire de specialitate diferit şi competenţe diferite.

Astfel fiind, instanţa apreciază că, în cauză, nu sunt întrunite, cumulativ, condiţiile esenţiale pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru prejudiciul reclamat în sumă de 17.895,04 lei, reprezentând o cotă-parte din valoarea totală a prejudiciului constatat prin Actul de control de fond nr. .../03.04.2023 şi prin Nota de constatare nr. .../03.04.2023.

Ca urmare, instanţa nu va mai examina şi celelalte argumente, susţineri şi apărări formulate de către părţi.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, Tribunalul va respinge cererea formulată de reclamanta RNP - R - DS Caraş-Severin, în contradictoriu cu pârâtul M.N.

În baza dispoziţiilor art. 451 alin. (1), art. 452 şi 453 alin. (1) Cod procedură civilă, Tribunalul va admite cererea accesorie a pârâtului şi va obligă reclamanta să-i plătească suma de 13.708 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv 2.000 lei reprezentând onorariu de avocat, achitat conform extrasului de cont de la fila 197 vol.

II dosar, şi 11.708 lei onorariu definitiv solicitat de expert, achitat conform chitanţelor de la filele 92 vol.

I dosar şi 181, 182, 189 vol.

II dosar.

În cauză, a fost respins apelul declarat de către reclamanta RNP R – DS Caraş Severin împotriva sentinţei civile nr. 178 pronunţată la 5.03.2025 de către Tribunalul Caraş Severin în dosarul nr. 1253/115/2023, în contradictoriu cu pârâtul M.N.

3 – Calcul drepturi salariale.

Sentința civilă nr. 351/25.03.2025, dosar nr. 1702/115/2024.

Salarizare – domenii asociate

În conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. (2) lit. c) şi art. 159 din Codul muncii, republicat, obligaţia principală a angajatorului este cea de plată a salariului, a contraprestaţiei pentru munca depusă de salariat în baza contractului individual de muncă.

În caz de nerespectare a acestei obligaţii, salariatul este îndreptăţit să solicite instanţei obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale.

Iar, dispoziţiile art. 161 din Codul muncii, republicat, stabilesc că salariul se plăteşte înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorului.

Astfel fiind, instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantei B.V. diferenţele de drepturi salariale rezultate în urma calculării sporului orelor de sărbătoare şi sporului de tură cuvenite acesteia, raportate la gradația 5, începând cu data de 20.03.2021 şi până la 29.02.2024 inclusiv, şi să plătească reclamantelor G.A.S., I.P. şi F.A. diferenţele de drepturi salariale rezultate în urma calculării sporului orelor de sărbătoare şi sporului de tură cuvenite acestora, raportate la gradația 5, începând cu data de 21.03.2021 şi până la 29.02.2024 inclusiv.

Procedând astfel, se dă satisfacţie şi respectării dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că: „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale” şi că „nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.

Prin Sentința civilă nr. 351/25.03.2025, pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. 1702/115/2024, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă C. cu privire la pretenţiile reclamantei B.V. anterioare datei de 20.03.2021, respectiv pretenţiile reclamantelor G.

S., I.P. şi F.A. anterioare datei de 21.03.2021.

Au fost respinse ca prescrise pretențiile reclamantei B.V. anterioare datei de 20.03.2021, respectiv pretenţiile reclamantelor G.A.S., I.P. şi F.A. anterioare datei de 21.03.2021.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de G.A.S, I.P., F.A. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă C..

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei B.V. diferenţele de drepturi salariale rezultate în urma calculării sporului orelor de sărbătoare şi sporului de tură cuvenite acesteia, raportate la gradația 5, începând cu data de 20.03.2021 şi până la 29.02.2024 inclusiv.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantelor G.A.S, I.P. şi F.A. diferenţele de drepturi salariale rezultate în urma calculării sporului orelor de sărbătoare şi sporului de tură cuvenite acestora, raportate la gradația 5, începând cu data de 21.03.2021 şi până la 29.02.2024 inclusiv.

A fost obligat pârâtul la actualizarea acestor diferenţe în funcţie de rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale penalizatoare, aferentă acestor diferenţe, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Executorie de drept.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Apelul se va depune la Tribunalul Caraş-Severin.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa se va pronunţa, mai întâi, asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantelor, invocată de pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă C.

În acest sens, instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 171 alin. (1) din Codul muncii, republicat, „dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.

Iar, potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate „în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat”.

Acest termen de prescripţie curge de la data la care drepturile respective erau datorate şi nu de la data la care salariatul a luat cunoştinţă de neplata drepturilor salariale.

Potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (2) din Codul muncii, republicat, termenul de prescripţie prevăzut la art. 171 alin. (1) din Codul muncii, republicat, este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.

Or, în cauză, instanţa nu poate reţine existenţa motivului de întrerupere a termenului de prescripţie prevăzut de dispoziţiile art. 171 alin. (2) din Codul muncii, republicat.

Însă, instanţa reţine că, prin cererea înregistrată la Spitalul Municipal de Urgenţă C. cu nr. .../20.03.2024, reclamanta B.V., în calitate de asistentă medicală principală în Secţia Chirurgie, a adus la cunoştinţa pârâtului că, începând cu luna iulie 2018, salariul de referinţă spor la care se calculează sporul orelor de sărbătoare şi sporul de tură nu este cel conform legii salarizării şi că doreşte să i se recalculeze sporul orelor de sărbătoare şi sporul de tură la grila de salarizare, retroactiv, începând cu luna iulie 2018 (fila 16 dosar).

De asemenea, prin cererea înregistrată la Spitalul Municipal de Urgenţă C. cu nr. .../21.03.2024, reclamantele I.P., F.A. şi G.A.S., în calitate de asistente medicale principale pe secţiile Obstetrică Ginecologie, Chirurgie Generală şi Pediatrie, au adus la cunoştinţa pârâtului că, începând cu luna iulie respectiv august 2018, salariul de referinţă spor la care se calculează sporul orelor de sărbătoare şi sporul de tură nu este cel conform legii salarizării şi că doresc să se recalculeze sporul orelor de sărbătoare şi sporul de tură la grila de salarizare, retroactiv, începând cu luna iulie respectiv august 2018 până în prezent(fila 13 dosar).

Ca urmare, potrivit dispoziţiilor art. 1522 alin. (1) din Codul civil, prin respectivele cereri pârâtul a fost pus în întârziere.

Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 2537 alin. (4) din Codul civil, prescripţia se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere.

De asemenea, dispoziţiile art. 2540 din Codul civil stabilesc că: „Prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere”.

Faţă de dispoziţiile art. 2537 alin. (4) şi art. 2540 din Codul civil, instanţa constată că, în cauză, prescripţia dreptului material la acţiune al reclamantelor a fost întreruptă prin cererea nr. .../20.03.2024 pentru B.V., respectiv prin cererea nr. .../21.03.2024 pentru G.A.S., I.P. şi F.A., întrucât prezenta cerere de chemare în judecată a fost depusă de către reclamante, prin poştă, în termenul de 6 luni de la data punerii în întârziere.

Astfel, instanţa constată că cererile formulate de B.V. în 26.10.2023 (fila 14), respectiv 14.02.2024 (fila 15) nu sunt de natură să întrerupă prescripţia câtă vreme nu au fost urmate de formularea cererii de chemare în judecată în termen de 6 luni, nefiind astfel respectate disp. art. 2540 Cod civil.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale reţinute, instanţa constată ca fiind prescrise pretenţiile reclamantei B.V. anterioare datei de 20.03.2021, respectiv pretenţiile reclamantelor G.A.S., I.P. şi F.A. anterioare datei de 21.03.2021, prin raportare la data înregistrării la pârât a Cererii cu nr. .../20.03.2024, respectiv a Cererii cu nr. .../21.03.2024, şi prin raportare la data depunerii la instanţă a cererii de chemare în judecată, prin poştă, respectiv data de 19.08.2024 (fila 26 dosar), motiv pentru care va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă C. cu privire la pretenţiile reclamantei B.V. anterioare datei de 20.03.2021, respectiv pretenţiile reclamantelor G.A.S., I.P. şi F.A. anterioare datei de 21.03.2021, şi va respinge ca prescrise aceste pretenţii.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că reclamantele sunt încadrate în cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă C., în baza contractelor individuale de muncă pe perioadă nedeterminată, desfăşurându-şi activitatea în funcţia de asistent medical principal.

Prin Decizia nr. ... din 07.06.2018, managerul Spitalului Municipal de Urgenţă C. a decis că, începând cu data de 01.07.2018, reclamantei B.V., asistentă medicală principală la secţia chirurgie generală, i se acordă gradaţia 5 şi va beneficia de un salariu de bază în cuantum de 4869 lei (fila 5 dosar).

Prin Decizia nr. ... din 23.07.2018, managerul Spitalului Municipal de Urgenţă C. a decis că, începând cu data de 01.08.2018, reclamantei F.A., asistentă medicală principală la secţia chirurgie, i se acordă gradaţia 5 şi va beneficia de un salariu de bază în cuantum de 4869 lei (fila 6 dosar).

Prin Decizia nr. ... din 23.07.2018, managerul Spitalului Municipal de Urgenţă C. a decis că, începând cu data de 01.08.2018, reclamantei G.A.S., asistentă medicală principală la secţia pediatrie, i se acordă gradaţia 5 şi va beneficia de un salariu de bază în cuantum de 4869 lei (fila 7 dosar).

Prin Decizia nr. ... din 23.08.2018, managerul Spitalului Municipal de Urgenţă C. a decis că, începând cu data de 01.09.2018, reclamantei I.P., asistentă medicală principală la secţia obstretică ginecologie, i se acordă gradaţia 5 şi va beneficia de un salariu de bază în cuantum de 4869 lei (fila 8 dosar).

Deciziile au fost emise având în vedere prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, modificată şi completată.

În acest context, instanţa reţine că, prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul a recunoscut existenţa diferenţelor de drepturi salariale neacordate solicitate de către reclamante, însă a precizat că acestea pot fi recuperate de acestea doar pentru o perioada de 3 ani, respectiv 2023, 2022 şi 2021, motiv pentru care a solicitat instanţei respingerea în parte a acţiunii formulate de reclamante.

Ca urmare, instanţa reţine aplicabilitatea dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, republicat, potrivit cărora, pârâtul, în calitate de angajator, avea obligaţia de a acorda reclamantelor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă.

În caz de nerespectare a acestei obligaţii, salariatul este îndreptăţit să solicite instanţei obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale.

Iar, dispoziţiile art. 161 din Codul muncii, republicat, stabilesc că salariul se plăteşte înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorului.

În practica instanţei europene s-a statuat că noţiunea de „bunuri”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, cuprinde atât „bunuri actuale” cât şi valori patrimoniale inclusiv, în anumite situaţii bine stabilite, creanţe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern şi în virtutea cărora reclamanţii pot pretinde cel puţin o „speranţă legitimă” în exercitarea efectivă a dreptului lor.

Referitor la cererile reclamantelor privind actualizarea în funcţie de rata inflaţiei şi plata dobânzii legale penalizatoare, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Întrucât creanţele reclamantelor au intrat sub incidenţa dispoziţiilor art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1531 alin. (1) şi alin. (2) Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit urmare a neexecutării, acesta cuprinzând pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta a fost lipsit.

Totodată, dispoziţiile art. 1535 alin. (1) Cod civil stipulează că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la data scadenţei şi până la momentul plăţii, în cuantumul prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Iar, art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, stabileşte că: „Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare”.

Instanţa mai reţine că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată - iar a doua reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii - daune compensatorii.

Funcţia principală a indexării este atenuarea efectelor inflaţiei asupra nivelului de trai. Inflaţia reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii - daune compensatorii.

Referitor la dobânda legală, aceasta reprezintă câştigul, folosul pe care l-ar fi obţinut reclamantele din investirea banilor dacă aceştia ar fi fost plătiţi la termen.

Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligaţiei cu rata inflaţiei, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.

Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani, reprezentând aceste creanţe, prin devalorizarea monedei naţionale, cât şi în daune-interese la care sunt îndreptăţite reclamantele pentru neexecutare.

În aceste condiţii sunt incidente dispoziţiile invocate ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1.535 alin. (1) din Codul civil, dispoziţii care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).

Potrivit aceloraşi dispoziţii, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest sens, relevantă este şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2014, pronunţată în recurs în interesul legii, în considerentele căreia se reţine că: „Este evident faptul că prin executarea eşalonată a obligaţiei de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existenţă este confirmată chiar de O.U.G. nr. 71/2009, care în cuprinsul art. 1 alin. (3) prevede că sumele plătite eşalonat se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Ori prin instituirea obligaţiei de actualizare a sumei cu indicele preţurilor de consum, legiuitorul recunoaşte implicit existenţa prejudiciului cauzat prin executarea eşalonată şi, în consecinţă, instituie o reparaţie parţială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).

...Principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.

Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă (actualizarea cu indicele de inflaţie, conform disp. art. 4 alin. 2 din O.U.G. nr. 48/2022), iar nu şi beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului”.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, Tribunalul va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă C. cu privire la pretenţiile reclamantei B.V. anterioare datei de 20.03.2021, respectiv pretenţiile reclamantelor G.A.S., I.P. şi F.A. anterioare datei de 21.03.2021.

Va respinge ca prescrise pretențiile reclamantei B.V. anterioare datei de 20.03.2021, respectiv pretenţiile reclamantelor G.A.S., I.P. şi F.A. anterioare datei de 21.03.2021.

Va admite în parte acţiunea formulată de reclamante, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă C.

Va obliga pârâtul să plătească reclamantei B.V. diferenţele de drepturi salariale rezultate în urma calculării sporului orelor de sărbătoare şi sporului de tură cuvenite acesteia, raportate la gradația 5, începând cu data de 20.03.2021 şi până la 29.02.2024 inclusiv.

Va obliga pârâtul să plătească reclamantelor G.A.S., I.P. şi F.A. diferenţele de drepturi salariale rezultate în urma calculării sporului orelor de sărbătoare şi sporului de tură cuvenite acestora, raportate la gradația 5, începând cu data de 21.03.2021 şi până la 29.02.2024 inclusiv.

Va obliga pârâtul la actualizarea acestor diferenţe în funcţie de rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale penalizatoare, aferentă acestor diferenţe, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

În baza dispoziţiilor art. 451 alin. (1), instanţa nu va acorda cheltuieli de judecată întrucât acestea nu au fost solicitate.

În cauză, nu s-a declarat cale de atac.