Tribunalul CARAȘ SEVERIN · II

Sentință civilă nr. 241 din 04.06.2025

Instanță: Tribunalul CARAȘ SEVERIN
Dosar: II
Obiect: 1. Anulare act administrativ
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Reclamantul a susţinut faptul că, prin dispunerea celei de-a doua anulări a permisului de conducere, este supus unei duble sancţionări pentru aceeaşi conduită, deşi prin Sentinţa penală pronunţată în dosarul nr.

II s-a reţinut concurenţa celor două infracţiuni şi s-a aplicat o singură pedeapsă, potrivit regulilor de drept penal privind pluralitatea de infracţiuni.

Actul administrativ analizat a fost emis în temeiul art. 114 alin. (1) lit. b) şi f) din O.U.G. nr. 195/2002, dispoziţii legale care reglementează cazurile în care se dispune anularea permisului de conducere, respectiv situaţia în care titularul a fost condamnat definitiv pentru anumite infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere sau cazul în care permisul de conducere a fost obţinut în perioada în care acesta era cercetat ori judecat pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni, iar ulterior a intervenit o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.

Apărarea reclamantului întemeiată pe principiul ne bis in idem nu va fi reţinută de instanţă, având în vedere că reclamantul nu este sancţioant de două ori pentru aceeaşi faptă.

După cum s-a evidenţiat supra, reclamantul a comis două infracţiuni diferite, prevăzute de art. 335 alin. 2 şi 336 alin. 1 C. pen., care atrag fiecare în parte anularea permisului de conducere.

Împrejurarea că prin Sentinţa penală nr.

II s-a constatat concurenţa celor două infracţiuni nu determina emiterea unei singure dispoziţii de anulare a permisului de conducere, în condiţiile în care cele două dispoziţii au fost emise pentru infracţiuni diferite, în momente diferite (2022 respectiv 2024) şi în baza unor sentinţe penale diferite.

Prin Sentinţa civilă nr. 241/04.06.2025, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 18/115/2025, s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H.

G. în contradictoriu cu pârâtul I.P.J CS. și s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. 18/115/2025 reclamantul H.

G. a solicitat instanței ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea în tot a dispoziţiei nr. ..... emisă la data de 04.12.2024 de către Șeful serviciului rutier Caraş-Severin, cu consecinţa restituirii permisului de conducere seria C 00313707S.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză s-a constatat că prin Sentinţa penală nr.

I, rămasă definitivă prin neapelare la data de 16.03.2022, reclamantul a fost condamnat la 1 an şi 6 luni de închisoare cu suspendare sub supraveghere, pentru conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe (art. 336 alin. 1 Cod penal).

Infracţiunea a fost săvârşită la data de 20.01.2021.

În baza acestei sentinţe, s-a dispuns anularea permisului de conducere, reclamantul obţinându-l între timp.

La data de 11.12.2021, reclamantul a săvârşit infracţiunea de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (art. 335 alin. 2 Cod penal).

Această infracţiune a fost comisă anterior rămânerii definitive a Sentinţei penale nr.

Prin Sentinţa penală nr.

II, reclamantul a fost condamnat la 1 an de închisoare cu suspendare sub supraveghere.

S-a constatat că infracţiunea e concurentă cu infracţiunea pentru care a fost condamnat la 1 an şi 6 luni de închisoare prin Sentinţa penală nr.

I, s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei de 1 an şi 6 luni înschisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr.

I, s-au contopit cele două pedepse cu închisoarea, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, rezultând o pedeapsă de 1 an şi 10 luni şi s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere.

În baza sentinţei penale, s-a emis Dispoziţia nr. A din data de 04.12.2024, prin care s-a dispus anularea permisului de conducere.

Aceasta a fost emisă în baza prevederilor art. 114 alin. 1 lit. b) şi f) din O.U.G. nr. 195/2002, conform cărora:

„Anularea permisului de conducere eliberat de autoritatea română se dispune în următoarele cazuri:

b) titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 336^1, 337, art. 338 alin. (1) şi art. 339 alin. (2) - (4) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare;

f) permisul de conducere a fost obţinut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (1) şi (2), art. 336, 336^1, 337, art. 338 alin. (1) şi art. 339 alin. (2) - (4) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru săvârşirea unei infracţiuni care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârşită ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.”

Reclamantul a susţinut că prin cea de-a doua anulare a permisului de conducere este sancţionat de două ori, deşi prin Sentinţa penală pronunţată în dosarul nr. 322/261/2023 s-a constatat concurenţa celor două infracţiuni, aplicându-se o singură pedeapsă.

Tribunalul constată că prin Sentinţa penală I, rămasă definitivă prin neapelare la data de 16.03.2022, reclamantul a fost condamnat la 1 an şi 6 luni de închisoare cu suspendare sub supraveghere, pentru conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe (art. 336 alin. 1 Cod penal).

Prin sentința penală nr.

II, reclamantul a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni distincte, cea prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal.

Pentru prima infracţiune s-a dispus anularea permisului de conducere, reclamantul obţinându-l în perioada în care era judecat în dosarul penal nr.

II.

Pronunţarea sentinţei în dosarul penal nr.

II a determinat emiterea unei noi dispoziţii de anulare a permisului de conducere.

Apărarea reclamantului întemeiată pe principiul ne bis in idem nu va fi reţinută de instanţă, având în vedere că reclamantul nu este sancţioant de două ori pentru aceeaşi faptă.

Împrejurarea că prin Sentinţa penală nr.

Concluzionând, tribunalul reţine că Dispoziţia nr.

A din 04.12.2024 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale enunţate supra, fiind la adăpost de orice critici de nelegalitate, întrucât reclamantul a fost condamnat pentru o nouă infracţiune, iar permisul de conducere a fost obţinut în perioada în care era judecat pentru aceasta.

Faţă de motivele de fapt şi de drept expuse, tribunalul, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins acţiunea formulată de reclamantul H. G. în contradictoriu cu pârâtul I.P.J CS. .

Prin Decizia nr. 769/05.11.2025 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins recursul formulat împotriva Sentinţei civile 241/04.06.2025.

2. Acţiune prefect-tutelă administrativă

Sentinţa civilă nr. 287/25.06.2025, dosarul nr. 2220/115/2024

Acte ale autorităților publice – domenii asociate

Cadrul normativ şi administrativ analizat are ca punct de plecare Hotărârea Consiliului Judeţean Caraş-Severin nr. 137 din 27.06.2024, prin care s-a aprobat exceptarea Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor a Judeţului Caraş-Severin de la aplicarea măsurilor prevăzute de art.

XXIX alin. (1) din Legea nr. 296/2023, în temeiul art.

XXIX alin. (14) lit. d) din acelaşi act normativ.

În urma acestei hotărâri, serviciul public este organizat şi funcţionează ca instituţie cu personalitate juridică, aflată în subordinea Consiliului Judeţean, în concordanţă cu dispoziţiile art.

III alin. (1) din O.U.G. nr. 63/2010, art.

XX alin. (1) şi art.

XXIX din Legea nr. 296/2023, precum şi art.

V pct. 2 din O.U.G. nr. 31/2024, care stabilesc regimul juridic aplicabil organizării şi funcţionării structurilor administrative vizate.

tribunalul remarcă că, nu mai erau îndeplinite condiţiile instituite prin art.

XX din Legea nr. 296/2023 pentru existenţa Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor Jud.

Caraş-Severin, care prevedeau că pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 20 de posturi de execuţie.

Acest aspect a fost recunoscut de altfel şi de pârât prin întâmpinare, care a învederat că a dispus majorarea numărului de posturi comunicat de instituţia prefectului cu 2 posturi pentru a se evita transformarea direcţiei de evidenţă a persoanelor în serviciu.

Însă, tribunalul constată că, deşi pârâtul s-a încadrat în numărul total de posturi comunicat de reclamant, modificările legislative evidenţiate supra reglementează o interdicţie în sensul în care a procedat pârâtul.

Practic, acesta avea obligaţia de a se conforma celor comunicate de reclamant referitor la faptul că numărul de posturi aferent serviciului public de evidenţă a persoanelor este de 20 de posturi.

Prin Sentinţa civilă nr. 287/25.06.2025, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 2220/115/2024, s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.J.J.

C.S., în contradictoriu cu pârâtul C.J.

C.S. și s-a dispus anularea anularea H.C.J. nr. 137/27.06.2024.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. 2220/115/2024 reclamantul P.J.J.

C.S. a chemat în judecată pârâtul C.J.

C.S. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să admită acţiunea aşa cum a fost formulată şi, în consecinţă, să dispună anularea Hotărârii Consiliului Judeţean Caraş-Severin nr.137/27.06.2024.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză s-a constatat că, prin Hotărârea Consiliului Judeţean Caraş-Severin nr. 137 din data de 27.06.2024, s-a aprobat exceptarea Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor a Judeţului Caraş-Severin de la aplicarea măsurilor prevăzute de dispoziţiile art.

XXIX alin. 1 din Legea nr. 296/2023, în conformitate cu prevederile art.

XXIX alin. 14 lit. d) din acelaşi act normativ, sens în care serviciul public va fi organizat şi va funcţia ca instituţie cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Judeţean.

La art. 2 s-a aprobat numărul total de 22 de posturi pentru Direcţia de Evidenţă a Persoanelor a Judeţului Caraş-Severin, ca urmare a măsurilor dispuse de Legea nr. 296/2023 şi, pe cale de consecinţă, s-au aprobat organigrama Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor a Judeţului Caraş-Severin, statul de funcţii publice din cadrul direcţiei, statul de funcţii contractuale şi regulamentul de organizare şi funcţionare a direcţiei.

Reclamantul susţine că prezenta hotărâre a fost adoptată cu încălcarea art.

III alin. 1 din OUG nr. 63/2010, art.

XX alin. 1 din Legea nr. 296/2023.

Susţine că derogările instituite de art.

V pct. 2 din O.U.G. nr. 31/2024 de la măsurile reglementate de Legea nr. 296/2023 vizează numai exceptarea serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor de la aplicarea măsurilor prevăzute de dispoziţiile art.

XXIX alin. 1 din Legea nr. 296/2023, referitoare la personalitatea juridică a instituţiilor publice aflate în subordonarea/coordonarea autorităţilor administraţiei publice locale şi nu de la art.

XX alin. 1 din lege, şi cu atât mai mult de la OUG nr. 63/2010.

Învederează că şi Hotărârea Colegiului Director al Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor Jud.

Caraş-Severin nr. 4/15.05.2024 este în sensul propunerii aprobării începând cu data de 1 iulie 2024 a transformării Direcţiei de Evidenţă a Persoanlor Caraş-Severin în Serviciul Public Comunitar Judeţean de Evidenţă a Persoanelor Caraş-Severin, cu personalitate juridică şi aprobarea unui număr de 20 de posturi.

În acest sens este şi avizul nr. 2992947/18.06.2024.

Totodată, învederează că hotărârea este contrasemnată pentru şi în numele secretarului general al judeţului, deşi acesta a fost prezent la şedinţă.

La analiza prezentului demers judiciar, tribunalul va avea în vedere următoarele dispoziţii legale:

ART. III din O.U.G. nr. 63/2010:

„(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege, la stabilirea numărului de posturi din aparatul de specialitate al primarului, aparatul de specialitate al consiliului judeţean, precum şi din instituţiile publice locale înfiinţate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, autorităţile administraţiei publice locale se încadrează în numărul maxim de posturi determinat potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.”

În cuprinsul anexei se prevăd următoarele:

„1.

Numărul maxim al posturilor corespunzător fiecărei unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, cu excepţia posturilor aferente funcţionării serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, poliţiei locale şi pazei obiectivelor de interes judeţean, după caz, se stabileşte prin raportarea la media numărului locuitorilor aferentă, prevăzută în tabelul 2.

Dacă numărul locuitorilor unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale este mai mic sau mai mare decât media grupei din care face parte, atunci se parcurg următoarele etape de calcul:

Etapa I: Se calculează Raportul dintre numărul locuitorilor şi media numărului locuitorilor corespunzătoare grupei din care face parte unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială, cu ajutorul următoarei formule de calcul: Nr. loc/Media grupei.

Etapa a II-a: Se calculează Produsul dintre Raportul determinat în etapa I şi Numărul mediu al posturilor aplicabil unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, corespunzător grupei din tabelele 1.1 - 1.5.

Numărul posturilor aplicabil nu poate mai mic, respectiv mai mare, după caz, decât numărul minim, respectiv maxim, al posturilor, corespunzător grupei din tabelele 1.1 - 1.5.

În situaţia în care numărul rezultat nu este un număr întreg se aplică următoarele reguli de rotunjire:

Regula 1: reducere la numărul întreg, când fracţiunile sunt mai mici de 50.

Regula 2: majorare la numărul întreg, când fracţiunile sunt de 50 sau mai mari.

Numărul maxim al posturilor pe care unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială îl poate avea potrivit prezentei ordonanţei de urgenţă este cel determinat potrivit etapelor I şi a II-a şi cuprinde inclusiv funcţiile de primar, primar general, viceprimar, preşedinte al consiliului judeţean, vicepreşedinte al consiliului judeţean, secretar al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, după caz.

În cazul în care unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială are organizat serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, cu sau fără personalitate juridică, la Numărul maxim al posturilor rezultat în urma aplicării prevederilor de la punctul 1 se mai adaugă numărul de posturi determinat după cum urmează:

c) un post pentru fiecare 15.000 de locuitori pentru judeţe, respectiv municipiul Bucureşti.

Numărul posturilor astfel determinat poate fi prevăzut şi utilizat numai pentru serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor.

ART. XX din Legea nr. 296/2023:

„(1) La articolul 391 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"(3) Structura organizatorică a autorităţilor şi instituţiilor publice trebuie să respecte următoarele cerinţe:

a) pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 10 posturi de execuţie;

b) pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 20 de posturi de execuţie;

c) pentru constituirea unei direcţii generale este necesar un număr de minimum 35 de posturi de execuţie."

ART. XXIX din Legea nr. 296/2023:

„(1) Începând cu data de 1 iulie 2024, instituţiile publice cu personalitate juridică aflate în coordonarea/subordonarea/autoritatea autorităţilor administraţiei publice centrale/locale îşi pot desfăşura activitatea dacă îndeplinesc următoarele condiţii cumulative:

a) au un număr de peste 50 de posturi aprobate conform legii şi efectiv ocupate în structurile organizatorice;

b) activităţile desfăşurate de instituţiile publice nu se suprapun sau sunt similare cu alte activităţi desfăşurate de alte instituţii publice cu obiect de activitate acelaşi sau similar.”

Art. V pct. 2 din O.U.G. nr. 31/2024:

„2. La articolul XXIX, după alineatul (13) se introduce un nou alineat, alin. (14), cu următorul cuprins:

"(14) Autorităţile deliberative la nivelul unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale administraţiei publice locale pot hotărî ca măsurile prevăzute la alin. (1) să nu se aplice:

a) serviciilor comunitare de utilităţi publice prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), b), e) şi f) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) serviciilor publice judeţene şi locale «Salvamont», organizate potrivit art. 33 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 755/2001, cu modificările şi completările ulterioare;

c) serviciilor publice de salvare acvatică - salvamar şi posturilor de prim ajutor, organizate potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 274/2006;

d) serviciilor publice comunitare locale/judeţene de evidenţă a persoanelor organizate potrivit prevederilor art. 4, respectiv ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 372/2002."

În aplicarea dispoziţiilor art.

III din O.U.G. nr. 63/2010, reclamantul i-a comunicat pârâtului numărul maxim de posturi pentru anul 2024, respectiv 358 de posturi, din care 20 de posturi pentru serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, potrivit pct. 2 din Anexa la OUG nr- 63/2020.

În consecinţă, tribunalul remarcă că, nu mai erau îndeplinite condiţiile instituite prin art.

XX din Legea nr. 296/2023 pentru existenţa Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor Jud.

Caraş-Severin, care prevedeau că pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 20 de posturi de execuţie.

Activitatea complexă desfăşurată de personalul din cadrul direcţiei, precum şi punctele de vedere comunicate de ANFP şi Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor în sensul menţinerii direcţiei de evidenţă a persoanelor nu sunt de natură a justifica hotărârea adoptată cu încălcarea prevederilor legale sus citate.

În ceea ce priveşte excepţia reglementată de art.

V pct. 2 din O.U.G. nr. 31/2024, tribunalul constată că aceasta priveşte strict păstrarea personalităţii juridice în ceea ce priveşte serviciile publice comunitare locale/judeţene de evidenţă a persoanelor, chiar şi în situaţia în care nu sunt îndeplinite cerinţele privind numărul de posturi prevăzute la art.

XXIX alin. 1 din legea nr. 296/2023.

Totodată, tribunalul evidenţiază că, însăşi Colegiul Director al Direcţiei de Evidenţă a Persoanlor a Judeţului Caraş-Severin a propus, la data de 15 mai 2024, Consiliului Judeţean aprobarea, transformarea direcţiei în Serviciul Public Comunitar Judeţean de Evidenţă a Persoanelor Caraş-Severin, cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Judeţean Caraş-Severin, începând cu data de 1.07.2024.

Cu toate acestea, în pofida avizului favorabil acordat, Consiliul Judeţean Caraş-Severin a adoptat hotărârea în litigiu.

Pentru aceste considerente, tribunalul, constatând că hotărârea nu este la adăpost de criticile de nelegalitate formulate, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a admis acţiunea formulată de P.J.J.

C.S., în contradictoriu cu pârâtul C.J.

C.S. şi a dispus anularea HCJ nr. 137/27.06.2024.

Sentința civilă nr. 287/25.06.2025 a rămas definitivă prin nerecurare.

3. Obligaţia de a face, anulare act administrativ

Sentinţa Civilă nr. 292/27.06.2025, dosarul nr. 1390/115/2024

Acte ale autorităților publice – domenii asociate

Tribunalul remarcă ... că, la art. ... se prevede în mod expres faptul că „nu se aplică prevederile privind locaţiunea tacită”.

În atare condiţii, contrar opiniei reclamantei, tribunalul constată că nu a operat tacita relocaţiune în ceea ce priveşte contractul de închiriere nr. .../5.04.2023.

Practic, contractul a încetat, la data expirării termenului de închiriere, respectiv 01.03.2024.

Tribunalul observă că HCL nr. 21/31.01.2023 nu determină prelungirea în mod automat a tuturor contractelor de închiriere, existând cel mult o vocaţie în acest sens.

În vederea încheierii unui nou contract era necesară o cerere scrisă din partea reclamantei, care să solicite prelungirea contractului pentru anul următor, în luna decembrie a anului pentru care contractul este în derulare (dar nu mai târziu de 31 decembrie), potrivit art. ... antepenultima liniuţă din contractul de închiriere nr. .../5.04.2023.

În contextul încetării raporturilor contractuale şi al situaţiei juridice a construcţiilor edificate, nu se poate reţine inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1991.

Tribunalul constată că pârâtul a emis Notificarea de reziliere nr. … la data de 17.06.2024, prin care, în temeiul clauzelor contractuale, a notificat rezilierea contractelor nr. … şi nr. …/9.09.2019, solicitând ridicarea construcţiilor în termen de 30 de zile.

În lipsa dovezii contestării acestei notificări, contractele au încetat prin voinţa unilaterală a proprietarului, după expirarea termenului de preaviz, aspect ce justifică emiterea în mod legal a Dispoziţiei nr. …/14.08.2024.

Totodată, Notificarea nr. …/14.08.2024 a fost emisă în vederea executării unor lucrări de interes local privind reţelele de apă şi canalizare, reclamantei solicitându-i-se desfiinţarea construcţiilor provizorii aflate pe traseul lucrărilor.

În aceste condiţii, având în vedere atât rezilierea contractelor, cât şi necesitatea realizării lucrărilor publice, tribunalul apreciază că notificarea contestată este legal emisă şi nu poate fi primită critica de nelegalitate.

Prin Sentinţa civilă nr. 292/27.06.2025:

- S-a respins excepţia netimbrării/nelegalei timbrări.

- S-a respins excepţia rămânerii fără obiect a petitelor 1, 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată şi precizarea, formulate în dosarul nr. 1390/115/2024 şi a precizării formulate în dosarul nr. .../115/2024.

- S-a respins excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată în ambele dosare.

- S-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a petitului 4 din cererea ce face obiectul dosarului nr. 1390/115/2024.

- S-a respins excepţia lipsei de interes a petitului 3 (anulare Notificare nr. .../17.06.2024) din cererea ce face obiectul dosarului nr. 1390/115/2024

- S-a admis excepţia rămânerii fără obiect a petitului 4 din dosarul nr. 1390/115/2024 (suspendare executare notificare).

- S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în cadrul dosarului nr. .../115/2024.

- S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT M.C., formulată în cadrul dosarului nr. .../115/2024.

- S-a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei în cadrul dosarului nr. .../115/2024.

- S-a respins excepţia rămânerii fără obiect în cadrul dosarului nr. .../115/2024.

- S-a respins acţiunea formulată de reclamanta D&N M.C S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii M.C. reprezentat prin primar, şi Primarul M.C.

- S-a respins petitul 4 din dosarul nr. 1390/115/2024 (suspendare executare notificare), formulat de reclamanta D&N M. S.R.L., ca rămas fără obiect.

- S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, la data de 21.06.2024, sub nr. 1390/115/2024, reclamantul D&N M.

S.R.L a chemat în judecată pârâtul M.

C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâţii la :

- prelungirea contractului de închiriere nr. .../05.04.2023 încheiat cu pârâtul, privind închirierea unei suprafeţe de teren de 100 mp, pe care este amenajată o construcţie provizorie cu destinaţie terasă, aferentă spaţiului comercial din C., prin tacita relocaţiune, dar şi ca efect al aplicării art. 1 din HCL nr. 21/31.01.2023;

- obligarea pârâtului M.

C. să încheie un nou contract de închiriere cu reclamanta privind închirierea unei suprafeţe de teren de 100 mp, pe care este amenajată o construcţie provizorie cu destinaţie terasă, aferentă spaţiului comercial din C., strada ......, conform HCL nr. 21/2023 şi a solicitării nr. ..../19.06.2024;

- anularea notificării de ridicare a construcţiei provizorii emisă de reprezentanţii pârâtei sub nr. .../17.06.2024;

- în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, solicită suspendarea executării notificării de ridicare a construcţiei provizorii emisă de reprezentanţii pârâtului M.

C. sub nr. .../17.06.2024 până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul prezentului dosar.

- obligarea pârâtului M. C. la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză s-a constatat că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. 1390/115/2024, la data de 21.06.2024, reclamanta D&N M.

S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul U.A.T.

C.:

- să se constate prelungirea Contractului de închiriere nr. .../5.04.2023, prin tacita relocaţiune, dar şi ca efect al art. 1 al H.C.L. nr. 21/31.01.2023;

- obligarea pârâtului la încheierea unui nou contract de închiriere privind închirierea suprafeţei de 100 mp, pe care este amenajată o construcţie provizorie – terasă, aferentă spaţiului comercial, conform HCL nr. 21/2023;

- anularea Notificării de ridicare a construcţiei provizorii nr. .../17.06.2024;

- suspendarea executării notificării.

Prin cererea modificatoare, reclamanta a precizat că, în cazul respingerii primului capăt de cerere, solicită în mod subsidar, constatarea nulităţii absolute a Contractului de închiriere nr. .../5.04.2023, precum şi constatarea că între părţi este în vigoare Contractul de închirere nr. .../8.04.2022, prelungit cu 5 ani, conform HCL nr. 21/31.03.2023.

Pârâtul, prin întâmpinarea formulată, a invocat următoarele excepţii:

- Excepţia netimbrării;

- Excepţia excepţia rămânerii fără obiect a petitelor 1 şi 2 şi a precizării de acţiune;

- Excepţia inadmisibilităţii;

- Excepţia autorităţii de lucru judecat;

- Excepţia rămânerii fără obiect a petitelor 3 şi 4;

- Excepţia lipsei de interes privind petitele 3 şi 4.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. ...115/2024, la data de 4.11.2024, conexată la dosarul nr. 1390/115/2024, reclamanta D&N M.

S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul U.A.T.

M.C şi P.M.C. anularea Dispoziţiei primarului nr. .../14.08.2024 şi a Notificării nr. .../14.08.2024.

Prin cererea modificatoare, reclamanta a solicitat să se constate că între părţi sunt în vigoare contractul de închiriere nr. .../8.04.2022, Contractul de închiriere nr. .../9.09.2019 şi Contractul de închiriere nr. ..., care au fost prelungite cu 5 ani, conform art. 1 din H.C.L. nr. 21/31.01.2023.

Prin întâmpinare, pârâţii au invocat:

- excepţia netimbrării;

- excepţia rămânerii fără obiect a precizării de acţiune;

- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT municipiul Caransebeş;

- excepţia lipsei calităţii procesuale active;

- excepţia lipsei de interes;

- excepţia rămânerii fără obiect şi

- excepţia inadmisibilităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor invocate prin întâmpinările formulate în cele două dosare conexate.

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării, se observă că pârâtul a invocat-o la ultimul termen de judecată, susţinând că reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru cu nesocotirea prevederilor art. 40 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul că aceasta nu a fost plătită în contul unităţii administrativ teritoriale unde reclamanta îşi are sediul social.

Învederează că aceasta trebuia plătită în contul UAT C.M, unde reclamanta are sediul social, iar nu în contul UAT M.C.

Tribunalul consată că, reclamanta are sediul social în localitatea G. R. şi punct de lucru în M.C.

Având în vedere că taxa judiciară a timbru a fost achitată în contul UAT M.C., unde reclamanta are punct de lucru, tribunalul constată că taxa judiciară a timbru a fost în mod corect achitată.

Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge excepţia netimbrării/nelegalei timbrări, ca nefondată.

În ceea ce priveşte excepţia rămânerii fără obiect a petitelor 1, 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată şi precizării, formulate în dosarul nr. 1390/115/2024 şi a precizării formulate în dosarul nr. 2292/115/2024, tribunalul constată că pârâţii au susţinut că între timp, între părţi există un contract de închiriere valabil, în baza căruia reclamanta desfăşoară activităţi de comerţ (contractul nr. .../8.05.2025), astfel încât solicitările reclamantei deduse judecăţii au rămas fără obiect.

Contrar opiniei pârâţilor, împrejurarea că între timp între părţi s-a încheiat un nou contract de închiriere nu determină respingerea capetelor de cerere sus enunţate ca rămase fără obiect, în condiţiile în care, prin cererile formulate reclamanta tinde la constatarea prelungirii celor trei contracte de închiriere şi la încheierea unui nou contract respectiv la constatarea nulităţii absolute a contractului nr. .../5.04.2023, cu consecinţa constatării că între părţi este în vigoare contractul nr. .../8.04.2022, prelungit cu 5 ani, conform HCL nr. 21/31.01.2023.

Tribunalul reţine că nici Notificarea de ridicare a construcţiei provizorii nr. .../17.06.2024 a cărei anulare se solicită nu este rămasă fără obiect, deşi terasele au caracter sezonier şi trebuiau amplasate până la data de 30.09 a fiecărui an, întrucât, legalitatea actului administrativ se examinează raportat la momentul emiterii acestuia.

Or, în situaţia constatării nelegalităţii acestuia, raportat la datele concrete ale speţei, reclamanta poate fi îndreptăţită la obţinerea unor despăgubiri.

Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge excepţia rămânerii fără obiect a petitelor 1, 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată şi precizării, toate formulate în dosarul nr. 1390/115/2024 şi a precizării formulate în dosarul nr. 2292/115/2024.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată în ambele dosare, tribunalul constată că pârâtul a invocat neîndeplinirea condiţiilor imperative ale art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că aceste texte de lege reglementează instituţia suspendării executării actului administrativ, nefiind invocat niciun motiv de inadmisibilitate cu privire la celelalte capete de cerere deduse judecăţii, tribunalul va respinge excepţia inadmisibilităţii, ca nefondată.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat a petitului 4 din cererea ce face obiectul dosarului nr. 1390/115/2024 (suspendare executare notificare), se observă că pârâtul a invocat-o raportat la cauzele ce au făcut obiectul dosarelor nr. .../208/2024, nr. .../115/2024 şi .../115/2024.

Se observă că dosarele nr. .../208/2024 şi nr. .../115/2024 au avut ca obiect ordonanţă preşedinţială respectiv suspendare provizorie a notificării.

În cadrul dosarului nr. .../208/2024, Tribunalul Caraş-Severin a respins apelul formulat împotriva Sentinţei civile nr. .../26.06.2024 a Judecătoriei Caransebeş, având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Potrivit dispoziţiilor art. 1002 alin. 2 Cod procedură civilă, ordonanţa preşedinţială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul.

Referitor la dosarul nr. .../115/2024, Tribunalul Caraş-Severin, prin Încheierea civilă nr. .../3.07.2024, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cerererii de suspendare provizorie a executării notificării, cu consecinţa respingerii cererii ca inadmisibilă.

Având în vedere aceste aspecte, tribunalul constată că această sentinţă nu are autoritate de lucru judecat în prezentul litigiu.

În ceea ce priveşte dosarul nr. 1391/115/2024, tribunalul constată că, reclamanta a solicitat suspendarea executării aceleiaşi notificări în cadrul dosarului nr. 1391/115/2024 al Tribunalului Caraş-Severin, iar prin Sentinţa civilă nr. .../8.08.2024, rămasă definitivă prin Decizia nr. .../10.10.2024 a Curţii de Apel Timişoara, s-a dispus suspendarea executării Notificării nr. .../17.06.2024, până la pronunţarea instanţei de fond.

În prezentul litigiu însă, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, distincte de cele ale art. 14 din acelaşi act normativ, care au fost avute în vedere de instanţa care a soluţionat dosarul nr. 1391/115/2024.

Prin urmare, nici în acest caz nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei autorităţii de lucru judecat.

În consecinţă, tribunalul va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a reclamantei în ceea ce priveşte petitul 3 din cererea ce face obiectul dosarului nr. 1390/115/2024, tribunalul reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 33 Cod procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, el reprezentând folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.

Având în vedere considerentele expuse supra, la analiza excepţiei rămânerii fără obiect a aceloraşi petite, tribunalul va respinge excepţia invocată privind petitul 3.

Referitor la excepţia rămânerii fără obiect a petitului 4 din dosarul nr. 1390/115/2024 (suspendare executare notificare), tribunalul constată caracterul întemeiat al acesteia.

Se observă că, reclamanta a solicitat suspendarea executării aceleiaşi notificări în cadrul dosarului nr. 1391/115/2024 al Tribunalului Caraş-Severin, iar prin Sentinţa civilă nr. .../8.08.2024, rămasă definitivă prin Decizia nr. .../10.10.2024 a Curţii de Apel Timişoara, s-a dispus suspendarea executării Notificării nr. .../17.06.2024, până la pronunţarea instanţei de fond.

Totodată, se remarcă că terasa sezonieră ce a făcut obiectul contractului în litigiu a fost amplasată în perioada aprilie-septembrie.

Având în vedere că acest moment a fost depăşit, se observă că cererea de suspendare executare a notificării a rămas fără obiect.

În consecinţă, tribunalul va admite excepţia rămânerii fără obiect a petitului 4 din dosarul nr. 1390/115/2024 (suspendare executare notificare), cu consecinţa respingerii acestuia ca rămas fără obiect.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a petitului 4 (suspendare executare notificare) din cererea ce face obiectul dosarului nr. 1390/115/2024, având în vedere admiterea excepţiei rămânerii fără obiect, tribunalul nu o va mai analiza.

Privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în cadrul dosarului nr. .../115/2024, tribunalul constată că reclamanta este destinatarul actelor administrative contestate, astfel încât este justificată calitatea sa procesuală activă, consecinţa fiind respingerea excepţiei ca nefondată.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului UAT M.C., în dosarul nr. .../115/2024, tribunalul constată că pârâtul a susţinut că obiectul dosarului îl constituie anularea Dispoziţiei Primarului M.C. nr. .../14.08.2024 şi a Notificării nr. .../14.08.2024, astfel încât municipiul Caransebeş nu justifică calitate procesuală pasivă în cauză.

Însă, se observă că reclamantul şi-a modificat acţiunea, solicitând să se constate că între părţi sunt în vigoare Contractul de închiriere nr. .../8.04.2022, Contractul de închiriere nr. .../9.09.2019 şi Contractul de închiriere nr. ..., care au fost prelungite cu 5 ani, conform art. 1 din H.C.L. nr. 21/31.01.2023.

Având în vedere aceste aspecte, dar şi faptul că cele trei contracte sunt încheiate cu UAT M.C., cu luarea în considerare că se solicită obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, unitatea administrativ teritorială fiind singura care dispune de un buget propriu, fiind deci în măsură să achite eventualele cheltuieli de judecată, tribunalul constată că este justificată calitatea procesuală pasivă a UAT M.C. .

În consecinţă, tribunalul va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT M. C., ca nefondată.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în cadrul aceluiaşi dosar, tribunalul reţine că pârâtul a invocat faptul că construcţiile sezoniere au fost ridicate.

Acest aspect nu semnifică însă că reclamanta nu mai are un interes în litigiul ce face obiectul dosarului nr. .../115/2024.

În primul rând, după cum s-a expus şi supra, instanţa de judecată verifică legalitatea actelor administrative raportat la momentul emiterii lor.

Mai mult, în urma modificării acţiunii, aceasta tinde la constatarea prelungii contractelor nr. .../8.04.2022, .../9.09.2019 şi nr. .../9.09.2019.

Acest aspect este independent de ridicarea construcţiilor provizorii, în condiţiile în care reclamanta doreşte tocmai să le amplaseze în continuare, în baza unor contracte cu privire la care pârâta susţine că au încetat.

În consecinţă, tribunalul va respinge excepţia lipsei de interes.

În ceea ce priveşte excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii introductive ce face obiectul dosarului nr. .../115/2024, tribunalul constată că pârâtul a susţinut că reclamanta şi-a ridicat toate construcţiile provizorii, după data de 5.11.2024, în urma pronunţării de către Curtea de Apel Timişoara a Deciziei civile nr. .../5.11.2024, în dosarul nr. .../115/2024.

Având în vedere că legalitatea actelori administrative contestate (Dispoziţia nr. .../14.08.2024 şi Notificarea nr. .../14.08.2024) se examinează raportat la momentul emiterii acestora, tribunalul constată că acţiunea nu a rămas fără obiect.

Mai mult, în situaţia constatării nelegalităţii acestora, raportat la datele concrete ale speţei, reclamanta poate fi îndreptăţită la obţinerea unor despăgubiri.

Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge excepţia rămânerii fără obiect, invocată în dosarul nr. .../115/2024.

Pe fondul cauzei, se reţin următoarele:

Între M.

C. și reclamantă s-a încheiat Contractul nr.../08.04.2022 având ca obiect închirierea unei suprafețe de teren de 100 mp, pe care este amenajată o construcție provizorie cu destinația terasă, aferentă spațiului comercial din C., strada ..., deținut de chiriașă, conform contractului de comodat autentificat sub nr. ... din 11.10.2017.

Termenul închirierii a fost stabilit de la data de 01.04.2022 până la data de 31.03.2023.

Prin Hotărârea nr. 21 din data de 31.01.2023 privind prelungirea pe anul 2023 a termenului contractelor de închiriere a terenurilor proprietate publică sau privată a M.

C., amplasamentelor, garajelor, amplasamentelor chioșcurilor și amplasamentelor teraselor sezoniere și indexarea cu rata inflației de 13,8% a prețului închirierii, la reînnoirea contractelor pentru care prețul închirierii este exprimat în moneda națională (fila 19 volumul I dosar 1390/115/2024), la art. 1 s-a prevăzut: „Se aprobă prelungirea în anul 2023 a termenului contractelor de închiriere teren proprietate publică sau privată a m.

C.(amplasamente garaje, amplasamente chioșcuri, amplasamente terase sezoniere, doar la locul exercitării activității) cu o durată de 5 ani”.

Ulterior, între M. C. și reclamantă s-a încheiat Contractul nr.../05.04.2023, conform HCL nr. 21/2023 și a solicitării nr. ... din 30.03.2023, termenul închirierii fiind de 1 an, de la data de 01.03.2022-01.03.2024.

În contract s-a prevăzut că, pentru perioada 01.01.2023-28.02.2023, se va achita folosința terenului în aceleași condiții cu chiria.

Terenul ce a făcut obiectul celor două contracte mai sus indicate face obiectul Notificării de ridicare a construcţiei provizorii nr. …./17.06.2024.

Acesta face parte din domeniul public, fapt necontestat de părți și care rezultă și din extrasul CF nr. ...

C., la rubrica „Înscrieri privitoare la dreptul de proprietate și alte drepturi reale” prevăzându-se că, „Se înființează cartea funciară .... a imobilului cu număr cadastral ... în baza documentației cadastrale avizată la data de 2018 și HG nr. 532/2002, Anexa ..., Poziția ... pentru terenul intravilan: ... în suprafață de ... mp” ce corespunde unei părți din imobilele cu nr. ..., nr. ..., neînscrise până în prezent în cartea funciară, fiind numere topografice de drum.

Intabulare drept de PROPRIETATE în baza HG nr. 532/2002, ..., dobândit prin Lege cota actuală 1/1: 1) M.

C.-domeniul public, coroborat cu Nomenclatorul stradal al M.

C., Anexa ... la HCL nr. 200/30.08.2017.

Reclamanta solicită să se constate prelungirea Contractului de închiriere nr. .../5.04.2023, cu obligaţia corelativă de încheiere a unui nou contract de închiriere, conform HCL nr. 21/2023, iar în subsidiar să se constate nulitatea absolută a Contractului de închiriere nr. .../5.04.2023, precum şi faptul că între părţi este în vigoare Contractul de închiriere nr. .../8.04.2022, prelungit cu 5 ani, conform HCL nr. 21/31.01.2023.

Reclamanta invocă în susţinerea capătului principal de cerere faptul că a operat tacita relocaţiune, dar şi art. 1 din HCL nr. 21/31.01.2023.

Instanţa reţine faptul că, instituţia tacitei relocaţiuni este reglementată de art. 1810 Cod civil, care prevede următoarele: „(1) Dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să deţină bunul şi să îşi îndeplinească obligaţiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locaţiune, în condiţiile celei vechi, inclusiv în privinţa garanţiilor”.

În urma lecturării Contractului de închiriere nr. .../5.04.2023, tribunalul remarcă însă că, la art. ... se prevede în mod expres faptul că „nu se aplică prevederile privind locaţiunea tacită”.

În atare condiţii, contrar opiniei reclamantei, tribunalul constată că nu a operat tacita relocaţiune în ceea ce priveşte contractul de închiriere nr. .../5.04.2023.

Practic, contractul a încetat, la data expirării termenului de închiriere, respectiv 01.03.2024.

În ceea ce priveşte solicitarea de constatare a prelungirii contractului nr. .../2023, în baza art. ... din H.C.L. nr. 21/31.01.2023, tribunalul constată că, acesta prevede următoarele: „Se aprobă prelungirea în anul 2023 a termenului contractelor de închiriere teren proprietate publică sau privată a municipiului Caransebeș (amplasamente garaje, amplasamente chioșcuri, amplasamente terase sezoniere, doar la locul exercitării activității) cu o durată de 5 ani”.

Tribunalul observă că HCL nr. 21/31.01.2023 nu determină prelungirea în mod automat a tuturor contractelor de închiriere, existând cel mult o vocaţie în acest sens.

Reclamanta cunoştea această prevedere contractuală, care a fost menţionată şi în contractul anterior nr. .../8.04.2022.

De altfel, anterior expirării termenului acestui din urmă contract, reclamanta a formulat o cerere, în baza căreia s-a încheiat Contractul de închiriere nr. .../5.04.2023.

Concluzionând, abia după depunerea unei cereri în vederea închirierii, pârâtul putea să analizeze posibilitatea încheierii unui nou contract.

Însă, chiar şi în situaţia în care s-ar trece peste acest aspect, tribunalul subliniază că, potrivit Regulamentului local de urbanism, aprobat prin HCL nr. 62 din data de 28.03.2000, sunt interzise permanent următoarele tipuri de activităţi: activităţi de comerţ sau prestări servicii desfăşurate în construcţii provizorii, amplasate pe domeniul public sau pe cel aflat în administrarea consiliului local.

Astfel, amplasarea unei terase sezoniere, de genul celei deţinute de reclamantă, care necesită autorizaţie de construire, este interzisă raportat la considerentele ante expuse.

Concluzionând, în măsura în care s-ar da curs solicitării reclamantei, pârâtul ar fi nevoit să încalce practic propiul regulament local de urbanism.

Tribunalul mai evidenţiază că HCL nr. 21/2023 a fost abrogat prin H.C.L. nr. 51/27.02.2025. Contrar opiniei pârâtului, efectele acestuia din urmă se produc pentru viitor, iar nu şi pentru trecut.

Pentru motivele expuse supra, tribunalul constată caracterul nefondat al cererii reclamantei de constatare a prelungirii contractului de închiriere nr. .../5.04.2023, cu consecinţa respingerii şi a cererii subsecvente de obligare la încheierea unui nou contract.

Referitor la cererea subsidiară de constatare a nulităţii absolute a Contractului de închiriere nr. .../5.04.2023, cu consecinţa constatării că între părţi este în vigoare contractul nr. .../8.04.2022, prelungit cu 5 ani conform art. ... din HCL nr. 21/31.01.2023, tribunalul reţine că, cel din urmă contract a fost încheiat pentru o durată de 1 an, mai exact pentru perioada 1.04.2022-31.03.2023.

Anterior expirării termenului de închiriere, reclamanta a formulat o cerere de prelungire a contractului, astfel încât, între părţi s-a încheiat Contractul nr. .../5.04.2023, conform HCL nr. 21/2023.

După cum se poate observa, contractul nr. .../8.04.2022 a încetat prin ajungere la termen, însăşi reclamanta recunoscând acest aspect, prin formularea cererii nr. ... din 30.03.2023, în vederea încheierii unui nou contract de închiriere.

Împrejurarea că HCL nr. 21/2023 prevede că se prelungeşte termenul contractelor de închieire cu 5 ani nu instituie o obligaţie în sarcina pârâtului în sensul încheierii contractelor numai pentru o perioadă de 5 ani.

Mai mult, se observă că reclamanta şi-a manifestat acordul în sensul încheierii noului contract în anul 2023 pentru un termen de 1 an, relaţiile contractuale derulându-se între părţi în acest interval de timp.

În atare condiţii nu se poate reţine vicierea consimământului reclamantei cu privire la durata termenului Contractului nr. .../5.04.2023, în condiţiile în care părţile şi-au asumat toate clauzele prin semnătură.

Totodată, se observă, contrar opiniei reclamantei, că, eroarea privind durata contractului nu se încadrează în categoria erorilor esenţiale, reglementate la art. 1207 C. civil, care determină anularea contractului.

În consecinţă, tribunalul va respinge cererea de constatare a nulităţii contractului de închiriere nr. .../5.04.2023.

Corelativ, instanţa va respinge şi solicitarea de constatare a faptului că între părţi este în vigoare Contractul de închiriere nr. .../8.04.2022 având în vedere considerentele expuse supra, dar şi faptul că acest contract şi-a pierdut valabilitatea prin ajungere la termen.

De altfel, în baza cererii reclamantei, formulată anterior expirării termenului, s-a încheiat un nou contract de închiriere.

Referitor la Notificarea de ridicare a construcţiei provizorii nr. .../17.06.2024, tribunalul reţine că prin aceasta reclamanta a fost notificată să ridice construcţia provizorie care face obiectul contractului nr. .../5.04.2023, având în vedere că termenul contractual a expirat la data de 1.03.2024.

Având în vedere considerentele expuse supra, la anliza capătului principal de cerere, tribunalul constată că pârâtul a emis notificarea cu respectarea dispoziţiilor legale.

În consecinţă, tribunalul va respinge şi acest capăt de cerere ca nefondat.

În ceea ce priveşte dosarul nr. 2292/115/2024, tribunalul constată că acest are ca obiect anularea Dispoziţiei primarului nr. .../14.08.2024 şi a Notificării nr. .../14.08.2024, precum şi constatarea că între părţi sunt în vigoare contractul de închiriere nr. .../8.04.2022, Contractul de închiriere nr. .../9.09.2019 şi Contractul de închiriere nr. ..., care au fost prelungite cu 5 ani, conform art. ... din H.C.L. nr. 21/31.01.2023.

În ceea ce priveşte solicitarea de constatare că între părţi este în vigoare contractul de închiriere nr. .../8.04.2022, instanţa nu o va mai analiza, având în vedere că a fost examinată supra.

Referitor la restul cererilor, tribunalul constată următoarele:

Prin Contractele de închiriere nr. .../09.08.2019 şi nr. .../09.09.2019, încheiate între M.

C. şi SC D&N M.

SRL, s-au închiriat suprafețele de teren de 100 mp şi 130 mp situate în Centrul m.

C. pe perioada 01.10.2019-30.09.2024, în vederea edificării unor terase provizorii în baza autorizației de construire.

Conform art. ... din contracte chiriașul este obligat să ridice construcţia provizorie-terasă până la 30 octombrie a fiecărui an.

Tribunalul remarcă că, aceste două contracte de închiriere au fost încheiate în baza HCL nr. 106/2013, în urma desfăşurării unei licitaţii publice.

La data de 18.11.2024 s-a adoptat HCL nr. 244/18.11.2024, prin care s-a abrogat HCL nr. 106/2013, aceasta urmând a produce efecte pentru viitor.

Nu s-a făcut dovada contestării HCL nr. 244/18.11.2024.

În ceea ce priveşte solicitarea de constatare a prelungirii acestor două contracte în baza art. 1 din HCL nr. 21/2023, tribunalul o va respinge pentru considerentele expuse la analiza acestei apărări în cazul contractului nr. .../5.03.2023.

Argumentul reclamantei, conform căruia cele două contracte au fost prelungite pentru o nouă durată de 5 ani în baza art. ... din contracte (dacă niciuna din părţi nu notifică în scris încetarea sa expresă, contractele se prelungesc pentru o nouă durată de 5 ani), nu va fi reţinut de instanţă, având în vedere că pârâtul şi-a manifestat în mod expres intenţia de reziliere a acestor contracte prin Notificarea de reziliere nr. .../17.06.2024, ce este anterioară expirării termenului contractual.

Prin urmare, şi în cazul acestor contracte instanţa constată că acestea au ajuns la termn, nefiind prelungit termenul de închiriere, contrar opiniei reclamantei.

În consecinţă, tribunalul va respinge cererea reclamantei de constatare a prelungirii cu 5 ani a Contractelor de închiriere nr. ... şi nr. ... din data de 9.09.2019.

În ceea ce priveşte Dispoziţia nr. .../14.08.2024, tribunalul constată că prin aceasta se aprobă desfiinţarea pe cale administrativă a construcţiilor provizorii cu destinaţia de terase sezoniere aparţinând reclamantei, respectiv terasa aferentă spaţiului comercial din C., str. ...... şi terasele sezoniere nr.

VI şi VII, situate în ..., amplasate pe domeniul public al m.

C. .

Prin Notificarea nr. ... din 14.08.2024 a fost somată reclamanta să desfiinţeze construcţiile provizorii cu destinaţia terase, pentru a asigura posibilitatea de executare a lucrărilor de extindere şi reabilitare a reţelelor de distribuţie a apei şi reţelelelor de canalizare în m.

C. .

Se observă că Dispoziţia nr. .../14.08.2024 a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1991.

Conform art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, „Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului".

În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, tribunalul reţine că această problemă a format şi obiectul punctului 16 din Minuta întâlnirii preşedinţilor secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel din data de 22-23 aprilie 2021, minută în care s-a arătat că:

- Expresia „prin excepţie de la prevederile art. 32” semnifică o derogare de la ipoteza normei cuprinse în articolul precedent.

Mai exact, derogarea înseamnă că dispoziţia normei juridice cuprinse în art. 33 din Legea nr. 50/1991 se realizează fără să fie necesară îndeplinirea condiţiei puse de ipoteza normei din articolul precedent, de la care se derogă, adică de la condiţia persoanelor sancţionate contravenţional care au oprit ...etc.

Indiferent dacă a fost atrasă sau nu răspunderea contravenţională a unei persoane, în cazul în care o construcţie a fost edificată fără autorizare pe terenul proprietate publică sau privată al statului, etc., desfiinţarea ei poate fi dispusă prin procedura administrativă reglementată de art. 33.

- noţiunea de contravenient din expresia pe cheltuiala contravenientului de la sfârşitul textului citat trebuie interpretată sistematic şi coerent cu ipoteza normei.

Astfel, noţiunea se referă nu numai la persoanele sancţionate contravenţional printr-un proces-verbal de contravenţie ci, în general, la persoane care au săvârşit fapte prevăzute de legea contravenţională.

Exprimări de genul "contravenientul nu a putut fi identificat” sau "contravenientul nu a fost sancţionat contravenţional deoarece termenul de prescripţie al răspunderii contravenţionale s-a împlinit”, sau altele asemenea, sunt perfect inteligibile chiar dacă nu a fost atrasă răspunderea contravenţională prin întocmirea unui proces-verbal de contravenţie.

- Un argument în plus rezultă din consecinţa greu de acceptat rezultată în cazul în care construcţia s-a edificat pe domeniul public al statului iar contravenientul nu a putut fi identificat sau termenul de prescripţiei al constatării contravenţiei s-a împlinit sau alte situaţii asemănătoare.

Rezultatul ar fi că domeniul public aferent construcţiei ar fi lipsit de uzanţă publică pe întreaga durată de existenţă a construcţiei, ceea ce nu poate fi în acord cu voinţa legiuitorului.

Totodată, instanţa reţine că o consecinţă a acestei interpretări ar determina încălcarea dispoziţiile art. 861 alin. 1 şi 2 Cod civil referitoare la caracterele dreptului de proprietate publică, în condiţiile în care, cu excepţia nudei proprietăţi, toate celelalte atribute ale dreptului de proprietate ar fi uzurpate de constructor.

- În realitate, dispoziţiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 folosesc eficient regimul de putere publică de care dispun autorităţile, sub controlul instanţelor judecătoreşti, şi permit o eliberare rapidă a terenurilor ce formează domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, afectate de construcţii fără autorizaţie (în cazul terenurilor proprietate de stat) sau de lucrări şi amenajări cu caracter provizoriu (în celelalte situaţii).

În atare condiţii, nu se poate reţine că nu ar fi aplicabile dispoziţiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1991.

Totodată, tribunalul observă că pârâtul a emis Notificarea de reziliere nr. ... la data de 17.06.2024, prin care a învederat că, în baza art. ... din contracte a notificat rezilierea contractelor nr. ... şi nr. ... din 9.09.2019, solicitând ca în termen de 30 de zile de la data notificării să procedeze la ridicarea construcţiilor.

Reclamanta nu a făcut dovada contestării notificării de reziliere, astfel încât, în baza art. ... din cele două contracte, acestea au încetat în baza voinţei unilaterale a proprietarului, după expirarea preavizului de 30 de zile.

În consecinţă, tribunalul constată că pârâtul a emis în mod legal Dispoziţia nr. ... din 14.08.2024.

Referitor la Notificarea nr. ... din data de 14.08.2024, se observă că aceasta a fost emisă în vederea derulării unor lucrări de apă şi canalizare.

Pârâţilor li s-a solicitat desfiinţarea tuturor construcţiilor provizorii (terase), aflate pe traseul unde se execută lucrările de săpătură pentru introducerea conductei de canalizare, având data de începere 22.07.2024.

Având în vedere rezilierea contractelor între părţi, dar şi necesitatea efectuării unor lucrări de interes local, tribunalul constată că notificarea contestată este la adăpost de orice critici de nelegalitate.

Nu în ultimul rând, tribunalul subliniază că reclamanta nu a fost vătămată în niciun mod prin emiterea acestor două acte administrative, în condiţiile în care ridicarea efectivă a celor două construcţii provizorii a avut loc abia după data de 5 noiembrie 2024, deci după ajungerea la termen a celor două contracte.

Faţă de motivele de fapt şi de drept expuse, Tribunalul, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a respins acţiunea formulată de reclamanta D&N M. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii M. C. reprezentat prin p. B. F.C. şi P. M. C. .

Prin decizia nr. 750/04.11.2025 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins recursul formulat împotriva sentinţei civile 292/27.06.2025.

4. Anulare act administrativ

Sentinţa civilă nr. 406/11.11.2025, dosarul nr. 952/115/2025

Acte ale autorităților publice – domenii asociate

Dispozițiile art. 5 alin. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 vizează aceleași situații de persecuție precum cele reglementate de alin. 6–9, diferența constând în faptul că acestea conferă drepturi copilului persoanei persecutate care a decedat fără a fi beneficiat de prevederile decretului-lege, deși ar fi avut acest drept.

O interpretare restrictivă, limitată la copilul minor, ar lipsi textul de orice efect juridic, contrar principiului potrivit căruia normele legale trebuie interpretate în sensul producerii de efecte.

În consecință, instanța reține că art. 5 alin. 5 se aplică și copilului major al persoanei persecutate politic, aflat în ipoteza în care părintele său nu a beneficiat de drepturile prevăzute de actul normativ, situație incidentă în speță.

Pentru acest motiv, constatând nelegalitatea deciziei de revizuire, instanța admite cererea reclamantei, dispune anularea acesteia și menține efectele deciziei inițiale, respingând ca lipsite de obiect celelalte solicitări accesorii.

Prin Sentinţa civilă nr. 406/11.11.2025 s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta I.V.E. în contradictoriu cu pârâta A.J.P.I S.

C.S. și s-a dispus anularea Deciziei de revizuire nr. .../15.05.2025 emisă de pârâtă, respingându-se, în rest, acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. 952/115/2025 la data de 26.06.2025, reclamanta I.V.E. în contradictoriu cu pârâta A.J.P.I S.

C.S. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. .../15.05.2025 prin care s-a dispus încetarea plătii indemnizaţiei în baza DL nr. 118/1990 ca fiind nelegală și netemeinică; obligarea pârâtei la emiterea unei adrese către C.J.P. prin care să se anuleze înștiinţarea efectuată cu privire la încetarea plătii drepturilor în baza DL nr.118/1990 și recuperarea sumei de la ... lei; obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de stabilire şi acordare a drepturilor prevăzute de art. 5 din Decretul-lege nr.118/1990; cu cheltuieli de judecată.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză s-a constatat că prin Decizia nr. .../15.05.2025 s-a dispus revizuirea Deciziei nr. ... din 15.07.2021, prin care reclamantei i-au fost acordate drepturile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990, în calitate de fiică a persoanei persecutate politic I.

D., decedat la data de 22.12.1987, reţinându-se în fapt că petenta a fost majoră la începerea persecuției tatălui său, având 18 ani.

Tribunalul reţine că tatăl reclamantei, I.

D., a fost condamnat prin sentinţa penală nr. ....../1970 pronunțată de Tribunalul Militar Timişoara la 3 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste, deoarece în perioada anilor 1968-1970, animat de sentimente ostile orânduirii socialiste, „a adus calomnii la adresa conducătorilor de partid şi de stat, a denigrat realizările obținute în construcţia socialistă şi a preconizat schimbarea regimului actual...”

I. D. a fost încarcerat la 25.09.1970 şi eliberat la 22.08.1972, când a fost graţiat conform Decretului 323/1972. Acesta a decedat la data de 22.12.1987.

Prin Decizia nr. ... din 15.07.2021 AJPIS C.S. a admis cererea formulată de petenta I.

V.E., în calitate de fiică a numitului I.

D., stabilindu-se calitatea acesteia de beneficiar al dreptului prevăzut de art. 5 alin. 5 coroborat cu art. 5 alin. 6 din Decretul-Lege nr. 118/1990, pentru perioada cuprinsă între 25.09.1970-22.08.1972.

Cu privire la revizuirea acestei decizii, urmare a unei sesizări a Camerei de Conturi Caraș-Severin, Tribunalul reţine că, potrivit prevederilor art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990:

(1) Agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti, în baza sesizărilor primite sau din proprie iniţiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentului decret-lege.

(2) În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se emite decizie de revizuire.

(3) Împotriva deciziei de revizuire emise în condiţiile alin. (1) şi (2) persoana interesată poate introduce contestaţie, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În speţă, pârâta a considerat că, la emiterea deciziei de recunoaștere a calităţii de beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990, s-au încălcat prevederile art. 5 alin. 5,6 din Decretul-lege nr. 118/1990, deoarece legea recunoaște expres aceste drepturi doar copiilor minori la data persecuţiei.

Tribunalul reţine că, într-adevăr, la data încarcerării tatălui I. D., reclamanta nu era minoră, avea vârsta de 18 ani.

Copiilor persoanelor persecutate politic li s-au acordat drepturi în nume propriu prin modificările aduse de Legea nr. 130/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 15 iulie 2020, când s-au completat prevederile art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 cu alineatele (5)-(9).

Astfel, conform modificărilor de la această dată, art. 5 alin. 5-9 din Decret avea următorul conținut:

(5) Copilul celui decedat în luptele cu organele de represiune comunistă, în răscoale ţărăneşti ori al celui decedat, din categoria celor dispăruţi sau exterminaţi în timpul detenţiei, internaţi abuziv în spitale de psihiatrie, deportaţi, strămutaţi, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, are dreptul la o indemnizaţie lunară de 500 lei.

(6) Copilul minor la data la care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2), precum şi copilul născut în perioada în care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) are dreptul la o indemnizaţie lunară în acelaşi cuantum cu indemnizaţia de care a beneficiat părintele său.

(7) Copilul născut după încetarea situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) are dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 50% din indemnizaţia de care a beneficiat părintele său.

(8) Copilul care s-a aflat atât în situaţiile prevăzute la alin. (6), cât şi în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) beneficiază de indemnizaţia al cărei cuantum este mai mare.

(9) La stabilirea indemnizaţiei prevăzute la alin. (6) sau (7), în situaţia în care ambii părinţi ai copilului au beneficiat de indemnizaţie lunară potrivit prevederilor art. 4, se ia în calcul indemnizaţia părintelui al cărei cuantum este mai mare.

Ulterior, prin Legea nr. 232/2020, publicată în MO nr. 1036/05.11.2020, alineatele 5-9 ale art. 5 din Decretul lege au fost modificate şi s-a introdus un nou alineat - alin. 51.

Astfel, la aceasta dată, art. 5 alin. 5-9 are următorul conținut:

(5) Copilul celui decedat, dispărut sau exterminat în timpul luptelor cu organele de represiune comunistă, în răscoale ţărăneşti, în timpul detenţiei, internării abuzive în spitale de psihiatrie, în timpul aplicării măsurii domiciliului obligatoriu, strămutării, deportării sau prizonieratului are dreptul la o indemnizaţie lunară de 500 lei.

(5^1) De prevederile alin. (6) - (9) beneficiază în mod corespunzător şi copilul celui decedat după eliberarea din detenţie, internare abuzivă în spitale de psihiatrie, după ridicarea măsurii domiciliului obligatoriu, strămutare, deportare sau prizonierat, în situaţia în care părintele său, deşi ar fi avut dreptul, nu a beneficiat de prevederile prezentului decret-lege.

(7) Copilul născut după încetarea situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) are dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 50% din indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil.

(8) Copilul care s-a aflat atât în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (5) - (7), cât şi în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) beneficiază de indemnizaţia al cărei cuantum este mai mare.

(9) La stabilirea indemnizaţiei prevăzute la alin. (5), (5^1), (6) sau (7), în situaţia în care ambii părinţi ai copilului s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2), copilul are dreptul la indemnizaţia al cărei cuantum este mai mare.

Decretul lege a fost republicat la data de 10 decembrie 2020, fiind renumerotate alineatele art. 5, astfel:

ART. 5(...)

(4) Copilul celui decedat, dispărut sau exterminat în timpul luptelor cu organele de represiune comunistă, în răscoale ţărăneşti, în timpul detenţiei, internării abuzive în spitale de psihiatrie, în timpul aplicării măsurii domiciliului obligatoriu, strămutării, deportării sau prizonieratului are dreptul la o indemnizaţie lunară de 500 lei.

(5) De prevederile alin. (6) - (9) beneficiază în mod corespunzător şi copilul celui decedat după eliberarea din detenţie, internare abuzivă în spitale de psihiatrie, după ridicarea măsurii domiciliului obligatoriu, strămutare, deportare sau prizonierat, în situaţia în care părintele său, deşi ar fi avut dreptul, nu a beneficiat de prevederile prezentului decret-lege.

(8) Copilul care s-a aflat atât în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (4) - (7), cât şi în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) beneficiază de indemnizaţia al cărei cuantum este mai mare.

(9) La stabilirea indemnizaţiei prevăzute la alin. (4), (5), (6) sau (7), în situaţia în care ambii părinţi ai copilului s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2), copilul are dreptul la indemnizaţia al cărei cuantum este mai mare.

Aceste din urmă dispoziții au fost în vigoare atât la data depunerii cererii de acordare a drepturilor de către reclamantă, cât şi la data emiterii deciziei nr. ... /15.07.2021.

Tribunalul apreciază că interpretarea dată de pârâtă prevederilor art. 5 alin. 5 şi 6 din Decretul-Lege nr. 119/1990, conform căreia are vocaţia de a obţine drepturi doar copilul minor la data persecuţiei, este eronată.

Interpretarea gramaticală, sistematică, teleologică şi istorică a acestor prevederi infirmă raționamentul pârâtei.

Atât prevederile art. 5 alin. 4, cât şi cele ale art. 5 alin. 5 conferă drepturi copilului, cu sensul de fiu/fiică, noțiune folosită pentru a limita sfera de aplicare doar la descendenţii direcţi (nu nepoţi, strănepoţi), iar nu pentru a exclude urmașii direcți majori.

Când a dorit să se refere doar la copiii minori, legiuitorul a folosit această mențiune, în alineatele subsecvente.

Ordinea în care sunt dispuse alineatele într-un articol prezintă relevanță, topica fiind o cerinţă de rigurozitate juridică, pornindu-se de la regula generală, continuându-se cu completări sau excepţii de la norma generală stabilită în alineatele precedente.

Fiecare alineat trebuie să exprime o singură normă juridică, o singură ipoteză a regulii generale stabilite în respectivul articol.

Or, în cauză, alineatele 4 şi 5 se referă la toţi copiii - minori sau majori - în vreme ce alineatele următoare 6, 7 reglementează ipoteza copiilor minori la data persecuţiei, născuţi în timpul sau ulterior persecuţiei.

Raţiunea Legii nr. 130/2020 şi a Legii nr. 232/2020, regăsită în expunerea de motive a proiectelor de lege, evocă ideea stabilirii unei echităţi de natură morală şi materială pentru cei care au suferit ororile regimului comunist.

S-a considerat fundamental necesar şi corect ca şi urmaşii celor care au fost victime dovedite ale regimului comunist să beneficieze de reparaţiile acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990, deoarece, în baza criteriilor aberante stabilite de regimul comunist, au fost consideraţi ca având "origine nesănătoasă", suferind discriminări şi limitări profesionale.

În expunerea de motive a Legii nr. 232/2020 se face trimitere la Raportul final al comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, prezentat de Preşedintele României în faşţa Parlamentului României în data de 18.12.2006, în care se arată că „Cei mai de seamă reprezentanți ai eliteror din România au fost eliminaţi fie prin asasinat, fie prin deportare, întemniţare muncă forţată sau marginalizare.

S-a recurs la o logică a vinovăției colective şi persecutarea familiilor celor bănuiți de intenţii sau de acţiuni anticomuniste.

S-a recurs la criterii aberante pentru a distruge şansele copiilor din familiile cu origine nesănătoasă de a studia în învățământul superior”.

Se mai arată în Expunerea de motive că media de vârstă a copiilor beneficiarilor Decretului-lege nr. 118/1990, născuţi înainte, în timpul sau după perioada în care părinţii lor s-au aflat în situațiile prevăzute de art. 1 alin. 1 şi 2 din Decretul-lege este de circa 65 de ani şi că scopul inițiativei legislative este acela de a aduce reparații pentru suferințele îndurate în timpul regimului comunist de persoanele persecutate şi de mebrii familiei lor care sunt încă în viaţă.

Datorită persecuțiilor politice, vădit nedrepte, aceste persoane au fost grav discriminate social şi profesional, ceea a ce a avut ca efect restrângerea veniturilor materiale ale acestora şi ale familiilor lor, accederea în profesii şi poziţii conform capacităţii lor, timp de decenii, în toată perioada comunistă.

Copiii persoanelor persecutate din motive politice au fost considerați ca având origine nesănătoasă, suferind multiple discriminări, nedreptăți, umilinţe, care i-au transformat atât în copii fără copilărie, cât şi în oameni căror le-a fost furat viitorul.

În mod fundamental, este necesar şi corect ca şi copiii celor care au fost victime ale persecuţiilor regimului comunist să beneficieze de reparaţiilor acordate prin decretul-lege nr. 118/1990.

Aşadar, intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a exclude copiii majori la data persecuției de la acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege, legea urmărind să acorde compensații pentru îngrădirea dreptului acestora de a accede la forme de învățământ superior ori de a ocupa anumite profesii/poziţii, corespunzătoare capacității şi pregătirii acestora.

Mai mult decât atât, decisiv în privinţa interpretării este faptul că, dacă nu s-ar aplica art. 5 alin. 5 şi copilului major al persoanei decedate în condiţiile indicate, art. 5 alin. 5 nu s-ar aplica niciodată.

Astfel, trebuie făcute următoarele observaţii:

Art. 5 alin. 5 se referă la copilul celui decedat după „eliberarea din detenție, internare abuzivă în spitale de psihiatrie, după ridicarea măsurii domiciliului obligatoriu, strămutare, deportare sau prizonierat”.

Alineatele 6 - 9 ale aceluiași articol fac trimitere la copilul minor al persoanelor „care s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2)”

Art. 1 alin. 1 şi 2 din Decretul Lege nr. 118/1990 se referă la formele de persecutare politică în care s-a aflat autorul: a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;c) a fost internată în spitale de psihiatrie;d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;e) a fost strămutată într-o altă localitate;f) a participat în acțiuni de împotrivire cu arma în mână și de răsturnare prin forță a regimului comunist până la data de 31 decembrie 1964. (...):a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului, indiferent de locul reținerii.

Este de observat, deci, că situațiile de persecuție a autorului la care se referă art. 5 alin. 5 sunt identice cu cele la care se referă, prin trimitere, art. 5 alin. 6 - 9.

Diferenţa este aceea că drepturile prevăzute de art. 5 alin. 5 se acordă copilului celui care a decedat ulterior, şi nu a beneficiat de Decretul Lege nr. 118/1990, deşi ar fi avut acest drept.

Or, dacă s-ar considera că textul se aplică numai copilului minor, acesta nu s-ar aplica de fapt niciodată.

Aceasta deoarece copilul minor al persoanelor persecutate ar avea dreptul, şi în absenţa art. 5 alin. 5, la drepturile prevăzute de Decretul -lege, în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. 6-9.

Este de principiu că orice text legal trebuie să fie interpretat în sensul în care să producă efecte şi nu în sensul în care să nu producă niciun efect.

Prin urmare, interpretarea corectă, susceptibilă să confere efecte articolului 5 alin. 5 din Decretul Lege nr. 118/1990 este cea conform căreia acest articol se referă şi la copilul major al celui care a decedat după persecuția politică şi nu a beneficiat de drepturile prevăzute de acest decret, deşi ar fi avut dreptul, cum este situaţia de faţă.

În aceste condiții, instanța reține că dispozițiile art. 5 alin. 5 din Decretul-Lege nr. 118/1990, astfel cum a fost modificat și renumerotat prin Legea nr. 232/2020, se referă inclusiv la copilul care era major la data persecuției părinților săi, acesta având dreptul de a beneficia de indemnizație în ipoteza în care părinții săi, deși ar fi avut dreptul, nu au beneficiat de prevederile decretului-lege.

Reținând caracterul nejustificat al motivelor de revizuire a deciziei nr. .../15.07.2021, întrucât reclamanta se încadrează în categoria persoanelor vizate de dispozițiile art. 5 alin. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, dat fiind că tatăl său s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 alin. 1 lit. a din Decret, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 13 alin. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990, va admite cererea reclamantei și va dispune anularea deciziei de revizuire, menținând astfel efectele deciziei nr. .../15.07.2021 .

Instanța va respinge solicitarea de obligare a pârâtei de a emite o adresă C.J.P.

C.S., de anulare a înștiințării cu privire la încetarea plății drepturilor şi de recuperare a sumei de ... lei, având în vedere că în prezenta cauză dispune anularea în tot, ca nelegală, a deciziei de revizuire, inclusiv a prevederilor acesteia referitoare la constatarea încasării necuvenite a indemnizației lunare, inclusiv a dispoziției privind comunicarea către C.J.P. a deciziei în vederea recuperării prejudiciului.

Împotriva Sentinței civile nr. 406/11.11.2025 a fost formulat recurs pârâta A.J.P.I S. C.S., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, cauza nefiind încă judecată.