Sentință civilă nr. 9 din 09.01.2024

Instanţa reţine că, potrivit disp. art. 20 alin. 2 din OUG. nr. 59/2000, încadrarea în condiţii speciale de muncă se realizează şi pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 şi fără a fi achitate cotele de contribuţii de asigurări sociale pentru încadrarea în astfel de condiţii.

De asemenea, contrar apărărilor pârâtei, aşa cum rezultă din considerentele deciziei 36/2023 a ICCJ (paragraf 115), „având în vedere faptul că Legea nr. 234/2019 a prevăzut expres că locurile de muncă în care personalul silvic desfăşoară anumite activităţi, enumerate limitativ în art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, iar perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţile respective reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuţie, fără nicio referire la criterii şi metodologii de încadrare a locurilor de muncă din care să rezulte caracterul special al condiţiilor de muncă în care prestează activitatea acest personal de specialitate, se desprinde concluzia că, în ceea ce priveşte activităţile în discuţie, nu există obligaţia angajatorului de a parcurge procedura metodologică prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003.

Pentru considerente similare nu trebuie îndeplinite condiţiile impuse de art. 30 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 234/2019 impunându-se ca lege specială ulterioară care derogă de la legea generală în materie.”

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că decizia nr. .../02.08.2023, contestată de reclamant în prezenta cauză, este netemeinică şi nelegală sub aspectul că, la soluţionarea cererii acestuia de pensionare, pârâta nu a valorificat şi adeverința .../18.07.2023, eliberată de D.

S.

C.-S. – O.

S.

O..

Referitor însă la solicitarea reclamantului, de obligare a pârâtei la reducerea vârstei de pensionare cu 7 ani, respectiv de aplicare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 139 lit. d) ind. 1 din Legea nr. 263/2010, modificată şi completată, una din atribuţiile Casei Judeţene de Pensii constă în stabilirea şi plata pensiilor, iar conform dispoziţiilor art. 103 alin. (2) din acelaşi act normativ, coroborat cu art. 74 alin. (1) din HG. nr. 257/2011, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cererea de pensionare, însoţită de actele doveditoare, se depune la casa de pensii competentă teritorial în funcţie de domiciliul solicitantului, începând cu data îndeplinirii condiţiilor de pensionare.

Conform dispoziţiilor art. 106 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 263/2010, modificată şi completată, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, decizie care cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare şi care se comunică persoanei care a solicitat pensionarea.

Aşadar, în urma examinării şi valorificării documentelor existente în dosarul de pensionare şi după verificarea îndeplinirii de către reclamant a condiţiilor cerute de lege pentru acordarea pensiei, admiterea sau respingerea cererii de acordare a pensiei constituie atributul exclusiv al C.

J.

P.

C.-S..

Urmare a acestor considerente, solicitările reclamantului privind reducerea vârstei de pensionare şi aplicarea stagiului complet de cotizare, astfel cum sunt indicate prin acţiunea de faţă, sunt neîntemeiate.

Prin sentința civilă nr. 9/09.01.2024, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 1480/115/2023, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.

C., în contradictoriu cu pârâta C.

J.

P.

C.-S., şi, în consecinţă, s-a dispus anularea Deciziei nr. .../02.08.2023, privind acordarea pensiei anticipate parţiale, emisă de pârâta C.

J.

P.

C.-S.; a fost obligată pârâta să emită o decizie privind stabilirea pensiei reclamantului cu valorificarea condiţiilor speciale de muncă, atestate prin Adeverinţa nr. .../18.07.2023, eliberată de D.

S.

C.-S. – O.

S.

O., şi să-i plătească diferenţele drepturilor de pensie rezultate ca urmare a emiterii deciziei, începând cu data de 01.08.2023, actualizate în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daune interese sub forma dobânzii legale penalizatoare aferente diferenţelor menţionate mai sus, începând cu data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective; au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantului, pârâta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Caraş-Severin la data de 01.09.2023 sub nr. 1480/115/2023, reclamantul B.

C. în contradictoriu cu pârâta C.

J.

P.

C.-S., a contestat Decizia nr. .../02.08.2023, privind acordarea pensiei anticipate parţiale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea acesteia şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie pentru limită de vârstă, în favoarea sa, prin valorificarea la determinarea punctajului mediu anual a perioadei lucrate în condiţii speciale de muncă, corespondent perioadelor 01.08.1982-31.12.1982 şi 01.09.1984-31.07.2023 menţionate în Adeverinţa nr. .../18.07.2023 emisă de O.

S.

O., ca stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale, prin reducerea vârstei standard de pensionare cu 7 ani şi determinarea punctajului mediu anual cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 25 de ani şi majorarea acestuia cu 50% conform art. 100 din Legea nr. 263/2010, cu plata diferenţelor băneşti actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală corespondentă, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul reține că, prin cererea nr. .../28.07.2023, reclamatul a solicitat pârâtei C. J. P. C.-S., acordarea pensiei pentru limită de vârstă, această cerere fiind însoţită de adeverinţa nr. .../18.07.2023.

Prin Decizia nr. .../02.08.2023, emisă de C.

J.

P.

C.-S., s-a dispus acordarea pensiei anticipate parţiale, reţinându-se că perioada din Adeverinţa nr. .../18.07.2023 nu poate fi valorificată în condiţii speciale de muncă, deoarece locul de muncă din domeniul silvic nu se regăseşte în Legea nr. 263/2010, art. 30 alin. 1, şi nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 263/2010, fiind necesară depunerea unei declaraţii rectificative.

Ca urmare a acestui fapt, reclamantul, conform dispoziţiilor legale, art. 139 alin. 1 din Legea nr.127/2019, în termen legal, a contestat această decizie de pensionare, în prezenta cauză.

Tribunalul reţine că, prin Adeverinţa nr. .../18.07.2023, eliberată de D.

S.

C.-S. - O.

S.

O., se atestă perioada în care reclamantul a desfăşurat activităţi ce se încadrează în condiţii speciale de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. 2 din OUG. nr. 59/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, disp. art. 20 alin. 2- 4 din OUG. nr. 59/2000 din 26 mai 2000 privind Statutul personalului silvic, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 234/2019 din 9 decembrie 2019, prevăd următoarele:

„(2) Locurile de muncă din domeniul silvicultură, care presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate; control silvic şi cinegetic; exploatări forestiere; construcţii forestiere; lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, conform reglementărilor legale.

(3) Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanţe de urgenţă reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie.

(4) Perioada de vechime în muncă realizată în condiţii speciale de muncă se înregistrează de către angajator, iar dovada se face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau de către deţinătorii legali de arhive.”

În considerarea acestor dispoziţii legale, fostul angajator al reclamantului a eliberat adeverinţa menţionată mai sus.

Prin urmare, instanța constată că reclamantul este îndreptățit la emiterea deciziei de pensionare cu valorificarea activității desfășurate în condiţii speciale de muncă, activitate atestată prin Adeverinţa nr. .../14.07.2023, eliberată de D.

S.

C.-S..

Mai mult, prin Decizia nr. 36/2023 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 27 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 3.678/111/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019 şi, în consecinţă, a stabilit următoarele:

“Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale.

Personalul silvic care a desfăşurat activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000.

Obţinerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiţionată de plata contribuţiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declaraţia nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001.”

Această decizie este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Relevante pentru înlăturarea apărărilor pârâtei sunt următoarele considerente ale acestei decizii:

„117.

Prevederile stipulate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 realizează astfel ope legis o încadrare efectivă în condiţii speciale a unor locuri de muncă dintr-un domeniu ocupaţional determinat, textul de lege făcând referire expresă la locurile de muncă din domeniul silvicultură, fiind apoi enumerate activităţile ce determină după sine reţinerea condiţiilor speciale.

118. Acestea constituie dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun, de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii speciale, nemaifiind deci necesară parcurgerea procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003.

122.

Din interpretarea acestui text de lege nu reiese că legea nu s-ar aplica perioadelor de activitate în locurile de muncă menţionate, anterioare intrării sale în vigoare.

Dimpotrivă, indicând în mod expres faptul că "perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanţe de urgenţă reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă", rezultă că actul normativ recunoaşte (la data intrării sale în vigoare) ca fiind încadrate în condiţii speciale şi perioadele anterioare intrării în vigoare a noii legi, cu condiţia să se fi desfăşurat (şi în trecut) activităţi în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale conform acestei ordonanţe de urgenţă.

129.

Ca şi în cazul categoriilor profesionale anterior menţionate, raţiunea încadrării în condiţii speciale de muncă a unor anumite activităţi a fost aceea de a se recunoaşte şi valorifica acele beneficii aferente desfăşurării unei munci în anumite condiţii de risc, care, fie că a fost prestată ulterior adoptării legii de recunoaştere a condiţiilor speciale, fie că a fost prestată anterior acestui moment, a avut drept efect o erodare suplimentară a capacităţilor fizice şi mentale ale acestor angajaţi, faţă de lucrători care muncesc în condiţii normale.

131.

Acordarea unor beneficii pentru munca prestată anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 nu poate fi echivalată cu retroactivitatea legii, deoarece aceste beneficii sunt valorificate după intrarea legii în vigoare, pentru viitor.

Principiul neaplicării retroactive a legii trebuie interpretat în sensul de a nu se impune sarcini sau a nu se aplica efecte defavorabile cetăţeanului pentru trecut, în temeiul unei legi noi, nicidecum de a nu se recunoaşte pentru trecut beneficii în favoarea acestuia.

132.

Astfel, trebuie subliniat că în cuprinsul art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum a fost modificat prin art.

I pct. 15 al Legii nr. 234/2019, se menţionează că locurile de muncă din domeniul silvicultură care presupun desfăşurarea anumitor activităţi enumerate în text "reprezintă" locuri de muncă în condiţii speciale, ceea ce înseamnă recunoaşterea activităţilor din domeniul silviculturii în categoria condiţiilor speciale de muncă, iar nu încadrarea acestora în condiţii speciale, intenţia legiuitorului fiind aceea de a se confirma o realitate existentă, iar nu de a se crea una nouă şi care să nu fi existat anterior.

În acelaşi sens se specifică în continuare faptul că "Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanţe de urgenţă reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie", reieşind şi de aici intenţia certă a legiuitorului de recunoaştere şi pentru trecut a acestei încadrări.

133.

În condiţiile în care art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 face referire la perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale de muncă şi la modalitatea în care se înregistrează perioada de vechime realizată în condiţii speciale de muncă, se poate concluziona că nu poate fi exclusă de la aplicarea acestor dispoziţii legale perioada în care s-a desfăşurat activitate în condiţii speciale doar pe considerentul că Legea nr. 234/2019 a intrat în vigoare ulterior, legiuitorul făcând referire expresă la perioadele de activitate desfăşurate anterior intrării în vigoare a legii.

134.

Se observă astfel că, în ceea ce priveşte principiul neretroactivităţii legii, deşi orientările jurisprudenţiale îi dau o interpretare corectă, divergenţa de practică judiciară rezultă din calificarea în mod diferit a situaţiilor juridice ale petenţilor ce solicită deschiderea dreptului la pensie, născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, ca fiind situaţii juridice consumate, epuizate (facta praeterita) sau situaţii juridice în curs (facta pendentia).

135.

După cum s-a enunţat şi în cuprinsul Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (paragraful 89: „Art. 6 din Codul civil obligă la aplicarea efectivă a legii începând cu data intrării ei în vigoare, chiar dacă aceasta prevede efecte viitoare pentru situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare, în condiţiile în care aceasta este voinţa legiuitorului.

Aplicarea imediată şi efectivă a legii noi nu aduce atingere principiului neretroactivităţii legii noi, prevăzut de art. 15 din Constituţia României, atunci când efectele unei activităţi ce aparţine trecutului sunt valorificate în noul act normativ, în sensul că legea nouă atribuie efecte viitoare unor situaţii juridice născute înainte de intrarea în vigoare a acesteia, dar care încă nu sunt consumate, ci sunt în curs de desfăşurare".

136.

Or, cererile de deschidere a dreptului la pensie cu care au fost sesizate instanţele judecătoreşti reprezintă un astfel de efect viitor al activităţii desfăşurate în condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000.

Drept urmare, nu se poate vorbi de aplicarea retroactivă a legii.

137. Deşi nu retroactivează, actul normativ (Legea nr. 234/2019) are în vedere perioadele deja lucrate, pentru că numai în raport cu acestea se poate verifica dacă asiguratul îndeplineşte sau nu condiţiile impuse de lege.

138.

Concluzionând, personalul silvic care a desfăşurat, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel, perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie.

139.

În privinţa celei de a treia chestiuni de drept rămase de analizat (a doua întrebare în ordinea avansată de instanţa de sesizare), respectiv dacă obţinerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie este condiţionată de plata contribuţiilor de asigurări sociale şi dacă dovada acestora trebuie să rezulte din declaraţia nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001, se constată că valorificarea acestor perioade de stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă nu poate fi condiţionată de îndeplinirea de către angajator a unor obligaţii personale, precum plata unei contribuţii superioare la bugetul asigurărilor sociale, deoarece o atare măsură nu este prevăzută nici de legea specială, respectiv art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, şi nici de legea generală în materia drepturilor de asigurări sociale, şi anume Legea nr. 263/2010.

142.

Pentru persoanele care şi-au desfăşurat activitatea pe bază de contract individual de muncă şi care sunt asigurate în sistemul public de pensii, în mod obligatoriu, prin efectul legii, conform art. 6 alin. (1) pct.

I lit. a) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 5 alin. (1) pct.

I din Legea nr. 19/2000, stagiul de cotizare reprezintă perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public, legiuitorul neprevăzând în cazul acestei categorii (asiguraţi obligatoriu în sistemul public de pensii, prin efectul legii) şi condiţia plăţii contribuţiilor de asigurări sociale, precum în cazul asiguraţilor cu declaraţie individuală de asigurare, pentru recunoaşterea şi valorificarea stagiului de cotizare.

Obligaţia plăţii contribuţiilor datorate sistemului de asigurări sociale de către angajatorii persoanelor vizate de art. 6 alin. (1) pct.

I lit. a) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 5 alin. (1) pct.

I din Legea nr. 19/2000 rezultă dintr-un raport de natură fiscală stabilit între stat (sistemul de asigurări sociale) şi angajatori, modalitatea de executare a acestei obligaţii neputând avea influenţă asupra dreptului salariaţilor asiguraţi prin efectul legii de a beneficia de dreptul la pensie pentru limită de vârstă prin valorificarea condiţiilor speciale în care s-a desfăşurat activitatea.

143.

Atât în cuprinsul Legii nr. 19/2000, cât şi al Legii nr. 263/2010, dar şi al normelor de aplicare, respectiv Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, şi Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se regăseşte sintagma legislativă a datorării sumelor cu titlu de contribuţii băneşti procentuale şi corespondente grupei şi condiţiilor de muncă, însă în situaţia nevirării acestor obligaţii se aplică sancţiuni pecuniare de către instituţiile competente, neputându-se înlătura prin respingere, nerecunoaştere şi nevalorificare a stagiului de cotizare, a vechimii în muncă realizate şi dovedite cu scripte de către angajaţi/foşti angajaţi, în condiţii deosebite şi/sau speciale de muncă.

144.

Conform celor deja statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 24 din 14 octombrie 2019, transpuse în mod corespunzător în prezenta situaţie, sintagma "condiţii speciale de muncă" trebuie "avută în vedere în mod unitar, atât din perspectiva faptului că legiuitorul a eliminat de plin drept, în mod automat, posibilitatea ca aceste locuri de muncă să se încadreze în condiţii normale de muncă, cât şi din perspectiva drepturilor şi obligaţiilor ce le revin angajaţilor şi angajatorului, cu consecinţe practice asupra salarizării şi asupra cotei de contribuţii la sistemul public de pensii" (paragraful 65).

145.

De altfel, întrucât prin dispoziţii legale speciale statul a reglementat încadrarea în condiţii speciale de muncă a activităţii personalului silvic de maniera dată prin Legea nr. 234/2019, este evident că şi-a asumat riscurile aferente sub aspectul contributivităţii.

146.

Drept urmare, obţinerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiţionată de plata contribuţiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declaraţia nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001.”

În consecinţă, având în vedere aceste considerente instanţa reţine că, potrivit disp. art. 20 alin. 2 din OUG. nr. 59/2000, încadrarea în condiţii speciale de muncă se realizează şi pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 şi fără a fi achitate cotele de contribuţii de asigurări sociale pentru încadrarea în astfel de condiţii.

De asemenea, contrar apărărilor pârâtei, aşa cum rezultă din considerentele deciziei 36/2023 a ICCJ (paragraf 115), „având în vedere faptul că Legea nr. 234/2019 a prevăzut expres că locurile de muncă în care personalul silvic desfăşoară anumite activităţi, enumerate limitativ în art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, iar perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţile respective reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuţie, fără nicio referire la criterii şi metodologii de încadrare a locurilor de muncă din care să rezulte caracterul special al condiţiilor de muncă în care prestează activitatea acest personal de specialitate, se desprinde concluzia că, în ceea ce priveşte activităţile în discuţie, nu există obligaţia angajatorului de a parcurge procedura metodologică prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003.

Pentru considerente similare nu trebuie îndeplinite condiţiile impuse de art. 30 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 234/2019 impunându-se ca lege specială ulterioară care derogă de la legea generală în materie.”

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că decizia nr. .../02.08.2023, contestată de reclamant în prezenta cauză, este netemeinică şi nelegală sub aspectul că, la soluţionarea cererii acestuia de pensionare, pârâta nu a valorificat şi adeverința .../18.07.2023, eliberată de D.

S.

C.-S. – O.

S.

O..

Referitor însă la solicitarea reclamantului, de obligare a pârâtei la reducerea vârstei de pensionare cu 7 ani, respectiv de aplicare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 139 lit. d) ind. 1 din Legea nr. 263/2010, modificată şi completată, una din atribuţiile Casei Judeţene de Pensii constă în stabilirea şi plata pensiilor, iar conform dispoziţiilor art. 103 alin. (2) din acelaşi act normativ, coroborat cu art. 74 alin. (1) din HG. nr. 257/2011, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cererea de pensionare, însoţită de actele doveditoare, se depune la casa de pensii competentă teritorial în funcţie de domiciliul solicitantului, începând cu data îndeplinirii condiţiilor de pensionare.

Conform dispoziţiilor art. 106 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 263/2010, modificată şi completată, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, decizie care cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare şi care se comunică persoanei care a solicitat pensionarea.

Aşadar, în urma examinării şi valorificării documentelor existente în dosarul de pensionare şi după verificarea îndeplinirii de către reclamant a condiţiilor cerute de lege pentru acordarea pensiei, admiterea sau respingerea cererii de acordare a pensiei constituie atributul exclusiv al C.

J.

P.

C.-S..

Urmare a acestor considerente, solicitările reclamantului privind reducerea vârstei de pensionare şi aplicarea stagiului complet de cotizare, astfel cum sunt indicate prin acţiunea de faţă, sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte plata drepturilor de pensie, urmare a valorificării adeverinţei nr. .../18.07.2023, aceasta urmează a fi făcută începând cu data de 01.08.2023, aşa cum rezultă şi din decizia contestată.

Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la actualizarea diferenţelor drepturilor de pensie rezultate ca urmare a emiterii deciziei de recalculare în raport de indicele de inflaţie şi la plata daunelor interese sub forma dobânzii legale penalizatoare, aferente acestor diferenţe, Tribunalul reține următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1531 alin. 1 şi alin. 2 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit urmare a neexecutării, acesta cuprinzând pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta a fost lipsit.

Totodată, dispoziţiile art. 1535 alin. 1 Cod civil stipulează că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la data scadenţei şi până la momentul plăţii, în cuantumul prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest sens, instanţa reţine că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii - daune compensatorii.

Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligaţiei cu rata inflaţiei, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.

În acest sens, relevant este raționamentul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Decizia nr. 2/2014, pronunţată în recurs în interesul legii, în considerentele căreia se reţine că „este evident faptul că prin executarea eşalonată a obligaţiei de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existenţă este confirmată chiar de O.U.G. nr. 71/2009, care în cuprinsul art. 1 alin. (3) prevede că sumele plătite eşalonat se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Ori, prin instituirea obligaţiei de actualizare a sumei cu indicele preţurilor de consum, legiuitorul recunoaşte implicit existenţa prejudiciului cauzat prin executarea eşalonată şi, în consecinţă, instituie o reparaţie parţială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).” „...Principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.”

Atâta timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar plata diferenţelor drepturilor de pensie echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile legale de mai sus, Tribunalul va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul B.

C., în contradictoriu cu pârâta C.

J.

P.

C.-S., va dispune anularea deciziei de pensie nr. .../02.08.2023 şi în consecinţă va obliga pe pârâtă să emită o decizie privind stabilirea pensiei reclamantului cu valorificarea condiţiilor speciale de muncă, atestate prin Adeverinţa nr. .../18.07.2023, eliberată de D.

S.

C.-S. – O.

S.

O. şi să-i plătească diferenţele drepturilor de pensie rezultate ca urmare a emiterii deciziei, începând cu data de 01.08.2023, actualizate în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daune interese sub forma dobânzii legale penalizatoare aferente diferenţelor menţionate mai sus, începând cu data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, şi va respinge celelalte pretenţii ale reclamantului.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanţa, reţinând că pârâta este în culpă procesuală, o va obliga să-i plătească reclamantului suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei seria ... nr. .../01.09.2023 (fila ... dosar).

Prin decizia nr. 799/18.06.2024, Curtea de Apel Timișoara a respins apelurile formulate împotriva sentinţei civile nr. 9/09.01.2024.