Tribunalul CARAȘ SEVERIN · 2336/115/2022

Sentință civilă nr. 90 din 12.02.2024

Instanță: Tribunalul CARAȘ SEVERIN
Dosar: 2336/115/2022
Obiect: Drepturi salariale ale personalului din justiție. Excepția prescripției dreptului material la acțiune
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat, cererile în vederea soluţionării unui conflict pot fi soluţionate „în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol „în toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului”.

Astfel, având în vedere dispoziţiile legale citate anterior şi raportat la data înregistrării prezentei acţiuni, respectiv data de 04.11.2022, instanţa apreciază că pretenţiile reclamantului aferente perioadei anterioare datei de 04.11.2019 sunt prescrise.

În privinţa gradului profesional, Curtea a observat că, pentru a putea participa la concursul de numire în funcţia de procuror cu funcţie de execuţie în cadrul S.I.I.J., legiuitorul a stabilit, la art. 88^5 alin. (3) lit. b) şi c) din Legea nr. 304/2004, între altele, condiţiile de a avea cel puţin gradul de parchet de pe lângă curte de apel şi o vechime efectivă de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror.

În consecinţă, Curtea a concluzionat că numai judecătorii (care ocupă o funcţie similară în cadrul autorităţii judecătoreşti) şi procurorii (care ocupă o funcţie similară în cadrul aceleiaşi instituţii publice) care, în intervalul de referinţă 16 octombrie 2018 - 14 martie 2022, au îndeplinit, în mod cumulativ, cel puţin condiţiile legale anterior analizate, respectiv cel puţin gradul de judecător de curte de apel sau procuror de parchet de pe lângă curtea de apel şi o vechime efectivă de minimum 18 ani în funcţia de judecător sau procuror, ar putea pretinde că aplicarea normei de la art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 a creat efecte discriminatorii în privinţa lor, întrucât legiuitorul s-a abătut de la principiile de la art. 6 lit. b) - nediscriminarea - din Legea-cadru nr. 153/2017 şi, ca atare, să invoce respectarea principiului egalităţii - art. 6 lit. c) din acelaşi act normativ, prin acordarea echivalentului indemnizaţiei de încadrare suplimentar recunoscute doar în favoarea procurorilor numiţi în cadrul S.I.I.J., pe durata funcţionării acestei structuri.

Or, în cauză, faţă de dispoziţiile Deciziei nr. 13/13 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, şi faţă de aspectele comunicate de către pârâtă prin Adresa nr. ... din data de 19 ianuarie 2024, instanţa constată că reclamantul nu îndeplineşte, în mod cumulativ, condiţiile legale pentru a beneficia de dreptul reglementat de dispoziţiile art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, coroborate cu prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv nu are o vechime efectivă de 18 ani în funcţia de procuror şi nu are gradul de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel.

Prin sentința civilă nr. 90/12.02.2024, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 2336/115/2022*, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta D.

T. – S.

C. şi au fost respinse pretenţiile reclamantului anterioare datei de 04.11.2019, ca fiind prescrise, iar pe fondul cauzei s-a respins acţiunea formulată de reclamantul C.

I., în contradictoriu cu pârâta D.

T. – S.

C. şi C.

D., nefiind acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. 2336/115/04.11.2022, reclamantul C.

I. a chemat în judecată pârâta D.

T. – S.

C., cu citarea C.

D., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: obligarea pârâtei la recalcularea şi plata efectivă a indemnizaţiei de încadrare, începând cu data de 16.10.2018 şi până la data de 13.03.2022, cu includerea unui procent de 2% din aceasta, cu depăşirea limitelor prevăzute de art. 38 alin. 6 din Legea nr. 153/2017, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 27 din 2006, drept acordat în favoarea altor reclamanţi din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale conform sentinţei nr. ... din data de 22.03.2022, pronunţată în dosarul nr. ... al T.

B. - Secţia 1 Civilă, rămasă definitivă prin neapelare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin Sentinţa civilă nr. .../07.02.2023, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Caraş-Severin, invocată de către pârâta D.

T. – S.

C., şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de către reclamantul C.

I., în contradictoriu cu pârâta D.

T. – S.

C., în favoarea T.

D..

Prin Sentinţa civilă nr. .../27.04.2023, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a T.

D. - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, invocată din oficiu de instanţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, a fost constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei şi dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Prin Decizia nr. .../26.09.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin - Secţia I Civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. 2336/115/2022*, la data de 21.11.2023.

Analizând actele şi probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale şi a susținerilor părţilor, instanţa reţine următoarele:

Faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile reclamantului aferente perioadei anterioare datei de 04.11.2019, invocată de pârâta D.

T. – S.

C., pe care o va admite pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că reclamantul are calitatea de procuror şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T. – S. T. C..

Aşa cum rezultă din Adresa nr. ... din data de 19 ianuarie 2024 a D.

T. – S.

C., depusă la fila ... dosar nr. 2336/115/2022*, reclamantul are gradul profesional de procuror de pe lângă tribunal, începând cu data de 01.01.2018, iar pe perioada desfăşurării activităţii în cadrul direcţiei, procurorii beneficiază de drepturile procurorilor cu grad corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, la data de 16.10.2018, reclamantul avea o vechime în magistratură (auditor de justiţie, procuror) de 8 ani, 15 zile.

Prin prezenta acţiune, reclamantul solicită obligarea pârâtei la recalcularea şi plata efectivă a indemnizaţiei de încadrare, începând cu data de 16.10.2018 şi până la data de 13.03.2022, cu includerea unui procent de 2 % din aceasta, cu depăşirea limitelor prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 27 din 2006, drept acordat în favoarea altor reclamanţi din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, pe durata desfăşurării activităţii în cadrul Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, procurorii cu funcţii de conducere şi execuţie beneficiază de drepturile procurorilor detaşaţi, în condiţiile legii.

Drepturile procurorilor detaşaţi sunt cele stabilite de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, potrivit căruia: „(1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, care sunt detaşaţi sau delegaţi în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază, pe toată durata delegării sau detaşării, de următoarele drepturi: a) diurnă în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare”.

În acest context, instanţa reţine că, prin Decizia nr. 13/13 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 401/10 mai 2023, a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 3.542/120/2021, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, s-a stabilit că dreptul reglementat de art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 are natura juridică a indemnizaţiei de încadrare brute lunare pentru procurorii care şi-au desfăşurat activitatea în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, iar garanţiile principiului nediscriminării şi ale principiului egalităţii, prevăzute de art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi invocate doar de către magistraţii care ocupau o „funcţie similară” cu a acestora, astfel cum este definită la art. 7 lit. g) din acelaşi act normativ coroborat cu art. 8 din secţiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr.

V la Legea-cadru nr. 153/2017.

În acest sens, Curtea a reţinut că dispoziţiile de la art. 88^2 alin. (5) au fost introduse în Legea nr. 304/2004 prin art.

II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018, iar prin art. 15 din Legea nr. 49/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 martie 2022, a fost abrogată secţiunea a 2^1-a, cuprinzând art. 88^1 - 88^11, din capitolul II al titlului III din Legea nr. 304/2004.

Cum actul normativ de desfiinţare a S.I.I.J. a intrat în vigoare la 14 martie 2022, drepturile stabilite prin dispoziţiile art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 în favoarea procurorilor numiţi în cadrul acestei structuri au avut o existenţă limitată în timp, fiind circumscrise intervalului 16 octombrie 2018 - 14 martie 2022.

În contextul Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea a reţinut că principiul nediscriminării înseamnă eliminarea oricăror forme de discriminare şi instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie, iar principiul egalităţii înseamnă asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă de valoare egală.

Aşa fiind, nediscriminarea presupune, în primul rând, identificarea personalului care prestează aceeaşi activitate ca şi beneficiarii normei de la art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, având aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie, întrucât între aceştia operează principiul egalităţii şi este necesară asigurarea unui salariu de bază egal.

Pentru categoria juridică a „personalului care prestează aceeaşi activitate” Curtea a observat că legiuitorul a avut în vedere nu numai personalul care desfăşoară o activitate identică, ci şi personalul care ocupă o „funcţie similară”, astfel cum o defineşte la art. 7 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017 - funcţie de acelaşi fel din cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, care implică aceleaşi condiţii de studii, grad/treaptă profesională, gradaţie, vechime în funcţie sau vechime în specialitate, după caz, şi condiţii de muncă, iar stabilirea „funcţiilor similare” implică însă aplicarea succesivă a criteriilor legale enunţate de art. 7 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017, condiţiile normei trebuind a fi întrunite cumulativ.

Astfel, în acest sens, este necesar să se constate că salariaţii care tind să demonstreze discriminarea şi, consecutiv, asigurarea unui tratament salarial egal, ocupă o funcţie de acelaşi fel în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice cu salariatul căruia legiuitorul i-a asigurat un tratament salarial preferenţial şi respectiva funcţie implică aceleaşi condiţii de studii, grad/treaptă profesională, gradaţie, vechime în funcţie sau vechime în specialitate cu cel care ocupă funcţia ce constituie reperul de comparaţie.

De aceea, pentru determinarea „funcţiei similare” din perspectiva art. 7 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017, devine relevată şi necesară cea de-a doua condiţie, ce trebuie reunită cu prima, respectiv funcţia celui care se pretinde discriminat să implice aceleaşi condiţii de studii, grad/treaptă profesională, gradaţie, vechime în funcţie sau vechime în specialitate cu cel care ocupă funcţia ce constituie reperul de comparaţie, întrucât a fost tratat preferenţial de legiuitor.

Referitor la această a doua cerinţă, cumulativă, Curtea a observat, în raport cu definiţiile legale de la art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017, că în privinţa judecătorilor şi procurorilor operează criteriile condiţiei de studii, grad profesional, gradaţiei şi vechimii în funcţie sau vechimii în specialitate, având în vedere că, în raport cu înţelesul noţiunii de „treaptă profesională” din art. 7 lit. k) din legea-cadru, reprezintă un criteriu legal în legătură cu funcţiile cu studii medii, fiind, aşadar, inaplicabil pentru categoria socioprofesională a magistraţilor.

A constatat că, în privinţa judecătorilor şi procurorilor, aceste criterii ale „funcţiei similare” sunt particularizate de legiuitor în cuprinsul art. 8 alin. (1) din secţiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr.

V la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia: „(1) Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor sau, după caz, cu gradul profesional obţinut, cu funcţia deţinută şi, după caz, cu vechimea în muncă şi în funcţie, potrivit prevederilor prezentei legi”.

Astfel fiind, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului, de obligare a pârâtei la recalcularea şi plata efectivă a indemnizaţiei de încadrare, începând cu data de 04.11.2019 şi până la data de 13.03.2022, cu includerea unui procent de 2% din aceasta, cu depăşirea limitelor prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 27 din 2006.

Ca urmare, în baza principiului de drept „accesorium sequitur principale” (accesoriu urmează principalul), instanţa va respinge şi celelalte cereri formulate de către reclamant.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, Tribunalul va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta D.

T. – S.

C. şi va respinge pretenţiile reclamantului anterioare datei de 04.11.2019, ca fiind prescrise.

Va respinge acţiunea formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâta D. I. I. C. O. T. – S. C..

Având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, instanţa va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Sentinţa civilă nr. 90/12.02.2024 a rămas definitivă prin neapelare.