Sentință civilă nr. 67/JS din 18.08.2023

Potrivit art. 12 din Legea 72/2013, practica sau clauza contractuală prin care se stabilește în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă.

Aceste prevederi legale protejează însă pe creditorul unei obligații contractuale și nu pe debitor, neaplicându-se clauzei apreciate de debitoare ca fiind abuzive, scopul urmărit de legiuitor prin Legea 72/2013 fiind acela de a împiedica părțile să stabilească clauze contractuale prin care debitorul ar fi încurajat să nu își respecte obligațiile contractuale la termen, prin stabilirea unor termene exagerate de plată, penalități de întârziere și despăgubiri nesemnificative în caz de încălcare a termenelor de plată.

Astfel, necesitatea evitării abuzului de libertate contractuală în dezavantajul creditorilor a determinat configurarea unui cadru adecvat pentru invocarea, calificarea și sancționarea clauzelor abuzive în raporturile dintre profesioniști sau între aceștia și diferite autorități contractante.

În aceste condiții, întrucât contestatoarea are calitatea de debitor, iar dispozițiile legii invocate de aceasta protejează pe creditorul obligațiilor contractuale, neaplicându-se clauzei apreciate ca fiind abuzive, instanța va constata că această clauză nu are caracter abuziv prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 72/2013.

Instanţa reţine că în speţă s-a emis de către debitoare un bilet la ordin pentru garantarea plăţii debitului, avalizat de A.

I., iar creditoarea a început executarea silită a acestuia din urmă pentru suma de 64.640,19 lei reprezentând debit principal.

Conform art. 106 lit. e raportat la art. 52 Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanţie autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deţinătorul biletului la ordin având dreptul de a urmări garantul şi avalistul fie individual, fie împreună.

Astfel acţiunea pornită împotriva unuia din obligaţi, nu împiedică urmărirea celorlalţi, indiferent prin ce modalitate alege creditorul.

Mai mult decât atât, în speţa de faţă creditoarea nu a început urmărirea avalistului şi debitorului pentru acelaşi debit, ci a formulat cerere de executare silită a avalistului pentru debitul principal şi declaraţie de creanţă împotriva debitoarei pentru penalităţile de întârziere.

În speţă se pune problema dacă lipsa unor lămuriri din partea creditorului poate conduce la înscrierea creanţei sub condiţie suspensivă.

Trebuie făcută însă o distincție între creanțe afectate de condiție în sensul dreptului material, conform art. 1400 Cod civil, și înscrieri condiționate pentru creanțe afectate de o „incertitudine juridică” .

Condiția suspensivă prevăzută de art. 1400 Cod civil este condiția de îndeplinirea căreia depinde eficacitatea obligației.

Dacă condiția nu se îndeplinește, actul juridic nu produce niciun efect.

Astfel, obligația nu există la data încheierii contractului, ci se naște la momentul îndeplinirii condiției, iar concomitent cu nașterea obligației se va naște și dreptul subiectiv corelativ.

În speţă însă este evident că creanţa reprezentând penalităţi de întârziere nu reprezintă o creanţă sub condiţie suspensivă în sensul dreptului material, conform art. 1400 Cod civil.

În consecinţă se pune problema dacă această creanţă este afectată de „incertitudine juridică” pentru a fi înscrisă condiţionat în tabelul de creanţe.

Astfel, atunci când o creanță se află în litigiu și din cauza fie a specificității creanței (de ex. creanță fiscală), fie a stadiului procesual în care se află (de ex. creanță recunoscută la fond anterior insolvenței și aflată în apel după deschiderea procedurii), aceasta este incertă, atunci o astfel de creanță se va înscrie condiționat.

În prezenta cauză instanţa reţine că administratorul judiciar a înscris creanţa sub condiţie deoarece avea nevoie de lămuriri cu privire la plata debitului principal - dacă s-a început executarea silită a acestuia, respectiv dacă a fost notificată debitoarea cu privire la aceste penalităţi.

Ori, judecătorul sindic reţine că în speţă creditorul nu trebuie să facă dovada faptului negativ al neplăţii debitului, ci doar dovada existenţei acestui debit.

În cazul în care s-ar fi făcut plata debitului principal, această dovadă ar fi trebuit să se regăsească în contabilitatea debitoarei.

Nu are relevanţă nici dacă s-a început sau nu executarea biletului la ordin împotriva avalistului, faţă de cele arătate supra cu privire la obligaţia solidară a avalistului şi emitentului biletului la ordin.

Judecătorul sindic va avea în vedere şi faptul că debitoarea nu a invocat în contestaţia pe care a formulat-o nici plata debitului principal şi nici nu a contestat modul de calcul al penalităţilor de întârziere.

În consecinţă, nu se poate reţine în cauză că această creanţă este afectată de „incertitudine juridică” pentru a fi înscrisă condiţionat în tabelul de creanţe.

Referitor la rangul de prioritate al creanţei, judecătorul sindic constată că este cel prevăzut de art. 161 pct. 8 din legea 85/2014:

„8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, (...)”.

Astfel, contractul încheiat de părţi are ca obiect „închirierea cu deservenţi a utilajelor”, astfel că în mod greşit administratorul judiciar a susţinut înscrierea creanţei la pct. 9 - „alte creanţe chirografare”.

Conform art. 709 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă:

„(1) Cursul prescripţiei se întrerupe:

2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent”.

Prin sentinţa civilă nr. 67/JS/18.08.2023, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Caraș-Severin în dosarul nr. 503/115/2023/a2, s-a respins contestaţia împotriva tabelului preliminar de creanţe, formulată de contestatoarea debitoare B.

M.

SA, prin administrator special A.

I., în contradictoriu cu creditoarea A.

T.

C.

SRL; s-a respins contestaţia împotriva tabelului preliminar de creanţe formulată de contestatoarea debitoare B.

M.

SA prin administrator special A.

I. în contradictoriu cu creditoarea L.F.G.

G.

SRL; s-a admis contestaţia împotriva tabelului preliminar de creanţe formulată de creditoarea L.F.G.

G.

SRL, în contradictoriu cu administratorul judiciar SCP M.

SPRL şi debitoarea B.

M.

SA prin administrator special A.

I. și s-a dispus eliminarea condiţiei suspensive din tabelul preliminar de creanţe şi înscrierea creanţei creditoarei L.F.G.

G.

SRL la rangul de prioritate prevăzut de art. 161 pct. 8 din Legea 85/2014.

Totodată, s-a admis contestaţia împotriva tabelului preliminar de creanţe formulată de creditoarea E.

E.

R.

SA, în contradictoriu cu administratorul judiciar SCP M.

SPRL şi debitoarea B.

M.

SA prin administrator special A.

I. și s-a pus în vedere administratorului judiciar SCP M.

SPRL să verifice pe fond creanţa solicitată de E.

E.

R.

SA.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. 503/115/2023/a2 la data de 24.05.2023 (filele ... vol. ...), debitoarea B.

M.

SA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună diminuarea creanţei solicitată de către A.

T.

C.

SRL cu suma de 9.000 lei din Tabelul preliminar al creditorilor înregistrat sub nr. .../15.05.2023 întocmit de către administratorul judiciar SCP M.

SPRL, creditorul urmând a fi înscris doar cu suma de 58.427,31 lei..

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, la data de 24.05.2023 (filele ... vol. ...), debitoarea B.

M.

SA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună eliminarea în întregime a creditorului L.F.G.

G.

SRL şi a întregii sale creanţe solicitată în cuantum de 435.586,06 lei din tabel.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, la data de 24.05.2023 (filele ... vol. ...), creditoarea L.F.G.

G.

SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună modificarea tabelului preliminar al creanţelor; admiterea în tabelul preliminar al creanţelor fără condiţii; admiterea în tabelul preliminar al creanţelor potrivit art.161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că documentul, contractul, ce stă la baza creanţei este de prestări servicii, întrucât, prin închirierea utilajelor având inclusiv operator, L.F.G.

G.

SRL efectua serviciu integrat.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, la data de 24.05.2023 (filele ... dosar), creditoarea E.

E.

R.

SA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună înscrierea în tabelul preliminar a creanţei sale în cuantum de 37.730,99 Ron, sumă solicitată prin cererea de înscrierea creanţei în tabel.

Judecătorul sindic reține că administratorul judiciar M.

SPRL a publicat Tabelul Preliminar de Creanţe al debitoarei B.

M.

SA (filele ... vol. ...) în BPI nr. ... din data de 17.05.2023 (fila ... vol. ...).

Împotriva acestui tabel au fost formulate mai multe contestaţii.

Analizând contestaţia formulată de debitoarea B. M. SA împotriva creanţei A. T. C. SRL, judecătorul sindic reţine următoarele:

Creanţa creditoarei A.

T.

C.

SRL împotriva debitoarei B.

M.

SA rezultă din sentinţa civilă nr. 1075 din data de 04.07.2022 (dosar nr. 2603/290/2022), prin care a fost obligată debitoarea să achite suma de 50.337 lei, la care se adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 1.550 lei şi penalităţi de 0,1% pe zi de întârziere, calculate de la data de 13.05.2022 şi până la data plăţii efective, plus cheltuielile de judecată în cuantum de 2.700 lei.

Creditorul a demarat împotriva debitoarei executarea silită, fiind întocmit dosarul de executare silită nr. 1458/EX/2022 de către executorul judecătoresc C.

M..

În tabelul preliminar de creanţe, creditoarea A.

T.

C.

SRL a fost înscrisă cu suma totală de 67.427,31 lei, din care, astfel cum menţionează administratorul judiciar, 48.635,34 lei reprezintă debit neachitat, 12.888,37 lei reprezintă penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, calculate pe perioada 13.05.2022 – 02.02.2023, 1.653,60 lei reprezintă penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, calculate pe perioada 03.02.2023– 09.03.2023, 1.550 lei reprezintă penalităţi din titlul executoriu şi 2.700 lei reprezintă cheltuieli de judecată.

Penalităţile de 12.888,37 lei şi 1.653,60 lei au fost calculate de executorul judecătoresc (filele ... şi ... vol. ...) şi nu au fost contestate de debitoare.

În ceea ce priveşte cererea debitoarei de diminuare a creanţei motivat de faptul că în data de 06.12.2022 a achitat suma de 9.000 lei către BEJ C. M., judecătorul sindic constată că este neîntemeiată.

Astfel, din Încheierea din data de 09.12.2022 a executorului judecătoresc (fila ... vol. ...), rezultă că suma consemnată de 9.000 lei a fost distribuită astfel: suma de 6.921,34 lei - reprezentând cheltuieli de executare silită, se reţine de executorul judecătoresc; suma de 2.078,66 lei se eliberează către A.

T.

C.

SRL, din care 357 lei - cheltuieli de executare avansate, 20 lei - taxă judiciară de timbru şi 1701,66 lei - debit.

În consecinţă din debitul total de 50.337 lei din titlul executoriu s-a distribuit creditoarei suma de 1701,66 lei, fiind înscrisă în tabelul de creanţe suma rămasă de 48.635,34 lei, reprezentând debit neachitat, la care s-au adăugat penalităţile de întârziere şi cheltuielile de judecată, astfel cum s-a arătat supra.

În consecinţă în mod corect creditoarea A.

T.

C.

SRL a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanţe cu suma totală de 67.427,31 lei, motiv pentru care judecătorul sindic va respinge contestaţia formulată de debitoarea B.

M.

SA împotriva creanţei A.

T.

C.

SRL.

Analizând contestaţia formulată de debitoarea B. M. SA împotriva creanţei L.F.G. G. SRL, judecătorul sindic reţine următoarele:

Creditoarea L.F.G.

G.

SRL a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei cu creanţa în sumă de 435.586,06 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate în baza art. 5.4 din contractul de prestări servicii închiriere utilaje cu operatori nr. .../27.06.2022 încheiat de părţi (filele ... vol. ...).

Prin contestaţia formulată, debitoarea a invocat mai multe aspecte ce vor fi analizate pe rând.

Astfel, în primul rând s-a invocat caracterul abuziv al clauzei contractuale privind penalităţile de întârziere de 3% pe zi, faţă de disp. art. 12 din Legea 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante.

Potrivit art. 12 din Legea 72/2013, practica sau clauza contractuală prin care se stabilește în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă.

Aceste prevederi legale protejează însă pe creditorul unei obligații contractuale și nu pe debitor, neaplicându-se clauzei apreciate de debitoare ca fiind abuzive, scopul urmărit de legiuitor prin Legea 72/2013 fiind acela de a împiedica părțile să stabilească clauze contractuale prin care debitorul ar fi încurajat să nu își respecte obligațiile contractuale la termen, prin stabilirea unor termene exagerate de plată, penalități de întârziere și despăgubiri nesemnificative în caz de încălcare a termenelor de plată.

Astfel, necesitatea evitării abuzului de libertate contractuală în dezavantajul creditorilor a determinat configurarea unui cadru adecvat pentru invocarea, calificarea și sancționarea clauzelor abuzive în raporturile dintre profesioniști sau între aceștia și diferite autorități contractante.

În aceste condiții, întrucât contestatoarea are calitatea de debitor, iar dispozițiile legii invocate de aceasta protejează pe creditorul obligațiilor contractuale, neaplicându-se clauzei apreciate ca fiind abuzive, instanța va constata că această clauză nu are caracter abuziv prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 72/2013.

De asemenea contestatoarea debitoare a susţinut faptul că, urmare a neplăţii debitului principal de 64.640,19 lei, creditoarea a ales calea executării silite, demarată împotriva avalizatorului A.

I., pentru recuperarea sumei ce reprezintă debitul principal.

În consecinţă debitoarea a invocat că este ilegal ca creditorul să solicite recuperarea penalităţilor printr-o a doua cale, respectiv înscrierea la masa credală.

Instanţa reţine că în speţă s-a emis de către debitoare un bilet la ordin pentru garantarea plăţii debitului, avalizat de A.

I., iar creditoarea a început executarea silită a acestuia din urmă pentru suma de 64.640,19 lei reprezentând debit principal.

Conform art. 106 lit. e raportat la art. 52 Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanţie autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deţinătorul biletului la ordin având dreptul de a urmări garantul şi avalistul fie individual, fie împreună.

Astfel acţiunea pornită împotriva unuia din obligaţi, nu împiedică urmărirea celorlalţi, indiferent prin ce modalitate alege creditorul.

Mai mult decât atât, în speţa de faţă creditoarea nu a început urmărirea avalistului şi debitorului pentru acelaşi debit, ci a formulat cerere de executare silită a avalistului pentru debitul principal şi declaraţie de creanţă împotriva debitoarei pentru penalităţile de întârziere.

Referitor la susţinerile contestatoarei privind lipsa unei somaţii care să cuprindă suma totală a penalităţilor de întârziere, respectiv faptul că creditoarea a demarat târziu executarea silită pentru a calcula penalităţi mai mari, instanţa constată că sunt neîntemeiate.

Astfel, în primul rând, în contract este prevăzut procentul penalităţilor pentru fiecare zi de întârziere, iar conform art. 662 alin 3 Cod de procedură civilă, creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui.

În consecinţă nu există nicio obligaţie legală a creditorului să comunice o somaţie debitorului cu modul de calcul al penalităţilor.

De asemenea, în speţă chiar debitoarea putea calcula cuantumul acestor penalităţi.

Mai mult decât atât, prin prezenta contestaţie nu a fost contestat modul de calcul al penalităţilor.

În ceea ce priveşte data începerii executării silite a avalistului, aceasta este irelevantă în ceea ce priveşte calculul penalităţilor, câtă vreme, conform contractului, aceste penalităţi se percep până la data achitării debitului (în speţă - până la data intrării debitorului în insolvenţă).

În plus, cuantumul sumei reprezentând penalităţi se datorează neachitării debitului principal de către debitoare.

Ori, aceasta nu poate să îşi invoce propria culpă în neachitarea debitului pentru a obţine reducerea penalităţilor.

În consecinţă, judecătorul sindic constată că în mod corect administratorul judiciar a înscris creditoarea L.F.G.

G.

SRL în tabelul preliminar de creanţe cu suma de 435.586,06 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, motiv pentru care judecătorul sindic va respinge contestaţia formulată de debitoarea B.

M.

SA împotriva creanţei L.F.G.

G.

SRL.

Analizând contestaţia formulată de creditoarea L.F.G. G. SRL împotriva înscrierii sub condiţie a creanţei sale, judecătorul sindic reţine următoarele:

Creditoarea L.F.G.

G.

SRL a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei cu creanţa în sumă de 435.586,06 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, sub condiţie suspensivă, până la momentul clarificării sale de creditorul solicitant, motivat de faptul că solicitantul nu a făcut dovada neachitării debitului principal care a generat penalităţile, nu a făcut dovada demarării executării silite în baza Biletului la ordin pentru debitul principal şi nu a făcut dovada notificării către debitoare a facturilor privind penalităţile ce trebuie achitate.

Aşadar în speţă se pune problema dacă lipsa unor lămuriri din partea creditorului poate conduce la înscrierea creanţei sub condiţie suspensivă.

Trebuie făcută însă o distincție între creanțe afectate de condiție în sensul dreptului material, conform art. 1400 Cod civil, și înscrieri condiționate pentru creanțe afectate de o „incertitudine juridică” .

Condiția suspensivă prevăzută de art. 1400 Cod civil este condiția de îndeplinirea căreia depinde eficacitatea obligației.

Dacă condiția nu se îndeplinește, actul juridic nu produce niciun efect.

Astfel, obligația nu există la data încheierii contractului, ci se naște la momentul îndeplinirii condiției, iar concomitent cu nașterea obligației se va naște și dreptul subiectiv corelativ.

În speţă însă este evident că creanţa reprezentând penalităţi de întârziere nu reprezintă o creanţă sub condiţie suspensivă în sensul dreptului material, conform art. 1400 Cod civil.

În consecinţă se pune problema dacă această creanţă este afectată de „incertitudine juridică” pentru a fi înscrisă condiţionat în tabelul de creanţe.

Astfel, atunci când o creanță se află în litigiu și din cauza fie a specificității creanței (de ex. creanță fiscală), fie a stadiului procesual în care se află (de ex. creanță recunoscută la fond anterior insolvenței și aflată în apel după deschiderea procedurii), aceasta este incertă, atunci o astfel de creanță se va înscrie condiționat.

În prezenta cauză instanţa reţine că administratorul judiciar a înscris creanţa sub condiţie deoarece avea nevoie de lămuriri cu privire la plata debitului principal - dacă s-a început executarea silită a acestuia, respectiv dacă a fost notificată debitoarea cu privire la aceste penalităţi.

Ori, judecătorul sindic reţine că în speţă creditorul nu trebuie să facă dovada faptului negativ al neplăţii debitului, ci doar dovada existenţei acestui debit.

În cazul în care s-ar fi făcut plata debitului principal, această dovadă ar fi trebuit să se regăsească în contabilitatea debitoarei.

Nu are relevanţă nici dacă s-a început sau nu executarea biletului la ordin împotriva avalistului, faţă de cele arătate supra cu privire la obligaţia solidară a avalistului şi emitentului biletului la ordin.

De asemenea nu există o obligaţie a creditorului de notificare a debitorului cu privire la cuantumul acestor penalităţi, astfel cum am arătat supra (la analiza contestaţiei formulate de debitoare împotriva înscrierii creanţei L.F.G.

G.

SRL în tabelul de creanţe).

Judecătorul sindic va avea în vedere şi faptul că debitoarea nu a invocat în contestaţia pe care a formulat-o nici plata debitului principal şi nici nu a contestat modul de calcul al penalităţilor de întârziere.

În consecinţă, nu se poate reţine în cauză că această creanţă este afectată de „incertitudine juridică” pentru a fi înscrisă condiţionat în tabelul de creanţe.

În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale administratorului judiciar din întâmpinarea formulată în cauză, referitoare la depunerea declaraţiei de creanţă în termen fără anexe şi după expirarea termenului însoţită de anexele doveditoare, instanţa constată că nu au relevanţă, câtă vreme creanţa nu a fost respinsă ca tardiv formulată.

Într-adevăr, conform art. 104 alin. 2 din Legea 85/2014, la declaraţia de creanţă trebuie anexate documentele justificative cel mai târziu la termenul stabilit pentru depunerea acesteia.

Cu toate acestea, procedura de verificare a creanţelor nu este una propriu-zis judiciară pentru a se putea aplica sancţiunea decăderii prevăzută de art. 254 Cod procedură civilă în cazul nedepunerii documentelor justificative.

Mai mult decât atât, conform art. 106 din Legea 85/2014, pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe „administratorul judiciar va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea să poarte discuţii cu fiecare debitor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare.”

De asemenea, nu pot fi avute în vedere susţinerile administratorului judiciar în conformitate cu care trebuie să se lămurească dacă penalităţile rezultă dintr-un contract valabil.

O astfel de menţiune nu rezultă din motivarea condiţiei suspensive înscrisă în tabelul de creanţe.

În plus, acest aspect nu a fost invocat de debitoare în contestaţia formulată împotriva creanţei creditoarei L.F.G..

Referitor la rangul de prioritate al creanţei, judecătorul sindic constată că este cel prevăzut de art. 161 pct. 8 din legea 85/2014:

„8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, (...)”.

Astfel, contractul încheiat de părţi are ca obiect „închirierea cu deservenţi a utilajelor”, astfel că în mod greşit administratorul judiciar a susţinut înscrierea creanţei la pct. 9 - „alte creanţe chirografare”.

În consecinţă, faţă de cele reţinute judecătorul sindic va admite contestaţia formulată de creditoarea L.F.G.

G.

SRL împotriva înscrierii sub condiţie a creanţei sale, va dispune eliminarea condiţiei suspensive din tabelul de creanţe şi înscrierea creanţei la rangul de prioritate prevăzut de art. 161 pct. 8 din legea 85/2014.

Analizând contestaţia formulată de creditoarea E. E. R. SA împotriva respingerii ca prescrisă a creanţei sale, instanţa reţine următoarele:

Creditoarea E.

E.

R.

SA a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al debitoarei B.

M.

SA cu suma de 37.730,99 lei, debit format din: 19.936,41 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice ce rezultă din facturile emise anterior deschiderii procedurii; 17.594,58 lei, reprezentând penalităţi de întârziere; 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată/taxe de timbru.

Administratorul judiciar a respins înscrierea acestei creanţe în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei, reţinând că este prescrisă.

Judecătorul sindic reţine însă că prin sentinţa civilă nr. 601/29.03.2017, pronunţată în dosar nr. 3314/290/2016 de Judecătoria Reşiţa, debitoarea B.

M.

SA a fost obligată să plătească creditorului E.

E.

R.

SA următoarele sume: 25.893,83 lei – debit principal, 2.424,14 lei - penalităţi de întârziere şi 1455 lei - cheltuieli de judecată.

Creditoarea a formulat o cerere de executare silită a sentinţei civile nr. 601/29.03.2017, cerere ce a fost înregistrată la Birou Executori Judecătoreşti D., S. și A., fiind astfel deschis dosarul de executare silită nr. 2901/2017.

Conform somaţiei din data de 01.02.2018 (fila ... vol. ...), suma totală datorată de debitoare la acea dată era de 33.653,05 lei.

Prin încheierea din data de 29.05.2023 (fila ... vol. ...) executorul judecătoresc a dispus suspendarea executării silite împotriva debitoarei B. M. SA ca urmare a declanşării procedurii insolvenţei împotriva acesteia.

Ori, conform art. 709 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă:

„(1) Cursul prescripţiei se întrerupe:

2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;”

În consecinţă, faţă de cele reţinute, judecătorul sindic constată că creanţa creditoarei nu este prescrisă, motiv pentru care va admite contestaţia formulată de creditoarea E.

E.

R.

SA împotriva împotriva tabelului preliminar de creanţe şi va pune în vedere administratorului judiciar să verifice pe fond această creanţă.

Sentinţa civilă nr. 67/JS/18.08.2023 este definitivă prin neapelare.