Sentință civilă nr. 23 din 31.01.2023

Instanţa reţine că executarea unui act administrativ unilateral poate fi suspendată, potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de revocare/anulare a actului administrativ, cerinţă îndeplinită în cauză, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, Tribunalul reţine că indiciile de nelegalitate pot viza încălcări atât ale normelor de drept procedural, cât şi ale normelor de drept material, însă este esenţial ca acestea să fie evidente, să poată fi identificate cu uşurinţă, la nivelul aparenţelor.

Instanța apreciază că, motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă cu privire la actul contestat, nu se pot analiza fără a se statua asupra fondului, motiv pentru care, condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită.

Tribunalul apreciază că nici cea de a doua condiție, a pagubei iminente, astfel cum este aceasta definită de art.2 alin.1 lit. ș, nu este îndeplinită.

Textul de lege face referire la un prejudiciu viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Nu se poate considera că prin suspendarea actului administrativ s-ar evita o perturbare previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, reclamanta fiind o persoană fizică.

De asemenea, nu se poate considera îndeplinită nici condiţia privind prejudiciul material şi previzibil, acesta trebuind dovedit, simpla posibilitate de executare asupra unei sume de bani nu poate echivala cu crearea unei pagube.

În conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă decăderea intervine atunci când legea prevede un termen fix pentru efectuarea unui anumit act iar cel care trebuia să efectueze actul a lăsat să expire termenul fără să beneficieze de el.

Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate (art. 185 alin. 1 teza finală).

Din formularea dispoziţiilor art. 185 alin. 1 teza finală rezultă că această nulitate este absolută.

În speţă, dispoziţiile legale stabilesc un termen de 30 de zile de la constatarea pagubei în care pârâtul avea dreptul să emită decizia de imputare.

În cazul în care acesta nu îndeplineşte acest act în termenul de 30 de zile intervine decăderea din dreptul de a emite decizia de imputare.

Fiind un termen de decădere nu-i sunt aplicabile dispoziţiile legale privind întreruperea ori suspendarea termenului, pârâtul putând cel mult să invoce o repunere în termen pentru motive temeinic justificate care au determinat întârzierea în emiterea deciziei de imputare.

Prin sentința civilă nr. 23/31.01.2023, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 1749/115/2022, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului O.

B. și s-au respins acțiunile în contencios administrativ și fiscal formulate de către reclamanta T.

A.-F. în dosar nr. 1749/115/2022 și dosar conexat nr. 2421/115/2022, în contradictoriu cu pârâtul O.

B., ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, s-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâți în dosarul 1749/115/2022 ca neîntemeiată; s-au respins cererile formulate de reclamantă în dosar nr. 1749/115/2022 și dosar conexat nr. 2421/115/2022, de suspendare a executării Dispoziției nr. .../25.07.2022, emisă de către P.

O.

B.; s-au admis acţiunile în contencios administrativ şi fiscal formulate de reclamanta T.

A.

F. în contradictoriu cu pârâtul P.

O.

B. în dosar nr. 1749/115/2022 și dosar conexat nr. 2421/115/2022 și s-a anulat Dispoziția nr. .../25.07.2022 emisă de către P.

O.

B..

În baza art. 453 C.pr. civ. s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. 1749/115/18.08.2022, reclamanta T.

A.

F. în contradictoriu cu pârâţii O.

B., prin p. şi P.

O.

B. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Dispoziţiei nr. .../25.07.2022 emisă de P.

O.

B., suspendarea executării dispoziţiei contestate până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul acestui dosar, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 21.10.2022, reclamanta a depus o nouă cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Dispoziţiei nr. .../25.07.2022 emisă de P.

O.

B., suspendarea executării dispoziţiei contestate până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul acestui dosar, obligarea pârâtului la daune morale în cuantum de 100 lei şi la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 01.11.2022, reclamanta a depus o precizare de acţiune prin care arată că renunţă la petitul 3 din cererea depusă la data de 21.10.2022, privind obligarea pârâtului la daune morale în cuantum de 100 lei.

La data de 02.11.2022, reclamanta a depus note scrise prin care arată că acţiunea depusă la data de 21.10.2022 este o cerere de chemare în judecată distinctă şi nu o precizare a cererii iniţiale, urmărind a acoperi lipsa îndeplinirii procedurii prealabile.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 16.11.2022 s-a dispus detaşarea acţiunii depuse la data de 21.10.2022 şi a înscrisurilor aferente, respectiv filele ... din vol. ..., filele ..., ... din vol. ... dosar nr.1749/115/2022 şi formarea unui dosar nou, ce va fi înregistrat şi repartizat de către Serviciul Registratură aceluiaşi complet de judecată, cu termen de judecată la data de 09.12.2022.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 09.12.2022 s-a dispus conexarea dosarului nou format nr. 2421/115/2022 la prezentul dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit Raportului de audit financiar nr. .../31.05.2022 – filele ... volumul ... dosar, în perioada 03.05.2022-31.05.2022 s-a realizat auditul financiar la U. A. T. O. B., pentru perioada 01.01.2021-31.12.2021.

La punctul 5 din acest raport – fila ... volumul ... dosar, privind Sinteza constatărilor și concluziilor auditului financiar, s-au reținut următoarele:

5.1.

Cu privire la neurmărirea încasării în termenul legal de prescripție a veniturilor la bugetul-local – amenzi.

Urmare testelor efectuate asupra elementelor din eșantionul selectat la categoria de operațiuni ”Venituri buget local”, s-a constatat că, în anul 2021, la nivelul UATO B. nu s-au luat măsuri de urmărire și încasare a veniturilor din amenzi în termenul legal de prescripție, astfel că, la data de 31.12.2021 înregistrează debite neîncasate și prescrise în valoare de 52.313 lei.

Având în vedere că termenul de prescripție este de 5 ani și dreptul de a cere executarea silită începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, organele de specialitate din cadrul UATO B. nu mai au dreptul de a cere executarea silită a creanțelor reprezentând amenzi în sumă de 52.313 lei.

Prin urmare, bugetul UATO B. a fost păgubit prin pierderile patrimoniale provenite din neurmărirea încasării veniturilor în termenul legal de prescripție.

Valoarea prejudiciului cert aferent eșantionului verificat este în sumă de 52.313 lei și reprezintă amenzi prescrise ca urmare a faptului că nu au fost luate măsuri de întrerupere a prescripției.

Cauzele și împrejurările care au condus la încălcarea legii constau în faptul că, persoanele abilitate ale UATO B. nu au respectat reglementările legale referitoare la luarea tuturor măsurilor de executare silită prevăzute de lege.

De asemenea, potrivit Procesului-verbal de constatare nr. .../31.05.2022 – filele ... volumul ... dosar, A.

Abateri de la legalitatea și regularitatea aferente activității proprii a UATO B., I.

Modul de stabilire, evidențiere și urmărire a încasării veniturilor bugetului local, în cuantumul și la termenele prevăzute de lege, precum și identificarea cauzelor care au determinat nerealizarea acestora.

1.Cu privire la neurmărirea încasării în termenul legal de prescripție a veniturilor la bugetul local – amenzi.

Urmare testelor efectuate asupra elementelor din eșantionul selectat la categoria de operațiuni ”Venituri buget local” s-a constatat că în anul 2021, la nivelul UATO B. nu s-au luat măsuri de urmărire și încasare a veniturilor din amenzi în termenul legal de prescripție, astfel că, la data de 31.12.2021 înregistrează debite neîncasate și prescrise în valoare de 52.313 lei (Anexa nr. ...).

Astfel, valoarea prejudiciului cert aferent eșantionului verificat este în sumă de 52.313 lei și reprezintă amenzi prescrise ca urmare a faptului că nu au fost luate măsuri de întrerupere a prescripției.

S-a reținut că persoanele cu atribuții în domeniul în care au fost constatate deficiențe sunt:

-domnul P. P. M. – primar în perioada auditată, care în calitate de ordonator principal de credite, conform prevederilor art. 23 alin. (2) lit. b răspunde de urmărirea și realizarea veniturilor;

-doamna C. V. M. – șef serviciu impozite și taxe, care răspunde de încasarea impozitelor și taxelor de la populație, inclusiv amenzi.

În cuprinsul Procesului-verbal de constatare nr. .../31.05.2022 se menționează și Recomandările echipei de audit:

Se va extinde verificarea în perioada de prescripție asupra tuturor creanțelor neîncasate, în scopul determinării tuturor cazurilor în care a intervenit prescripția, ca urmare a neurmăririi încasării veniturilor bugetului local.

În situația în care prescrierea s-a datorat neglijenței personalului de specialitate, prin neurmărirea și neluarea tuturor măsurilor de executare silită, veți dispune recuperarea acestor creanțe de la persoanele în cauză, potrivit normelor legale în vigoare, înregistrând în evidența contabilă operațiunile specifice.

Raportul de audit-financiar nr. .../31.05.2022 a fost înregistrat la entitatea auditată la data de 31.05.2022 – fila ... volumul ... dosar.

Ulterior, a fost emisă Decizia nr. .../27.06.2022 – fila ... volumul ... dosar, pentru înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de audit financiar nr. ... din 31 mai 2022, înregistrată la UATO B. la data de 28.06.2022.

Prin Dispoziția nr. ... din data de 25.07.2022 – filele ... volumul ... dosar, emisă de către P.

O.

B. s-a dispus, ținând seama de Nota de relații a doamnei C.

V.

M. – șef Serviciu Impozite și Taxe și șef Economic interimar în perioada 25.10.2019-30.10.2021 cuprinsă în Raportul de audit financiar nr. ... din 31.05.2022, precum și Fișa postului nr. .../2015, luând în considerare Referatul nr. ... din 22.07.2022 întocmit de șeful Serviciului Economic și Compartimentul Juridic, ținând cont de pct.

II.1. din Decizia nr. ... din 27 iunie 2022, prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, prevederile art. 499 și art. 500 din OG nr. 57/2019, prevederile art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, imputarea sumei de 26.156,50 lei doamnei T. (fostă B.) A.-F. în calitate de inspector în cadrul Serviciului Impozite și Taxe-Compartimentul Executare Silită, stabilită ca prejudiciu prin Decizia nr. .../2022 a C.

C.

C.-S..

Doamna T. (fostă B.) A.-F. în calitate de inspector în cadrul Serviciului Impozite și Taxe-Compartimentul Executare Silită, răspunde patrimonial în solidar cu doamna P.

R.

F. având funcția de consilier juridic, clasa I, grad superior în cadrul Serviciului Impozite și Taxe-Compartimentul Executare Silită.

În cuprinsul art. 2 din dispoziție se prevede faptul că, recuperarea sumei de 26.156,50 lei reprezentând prejudiciu la bugetul local rezultat din creanțele neîncasate reprezentând amenzi pentru care a expirat termenul de prescripție, se va face prin reținere din salariu potrivit legislației în vigoare.

Pentru a emite această dispoziție, P.

O.

B. a avut în vedere: Decizia nr. ... din 27 iunie 2022, prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevederile art. 499 și art. 500 din OG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările ulterioare, prevederile art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

La data de 18.08.2022, reclamanta a depus plângere prealabilă – fila ... volumul ... dosar, potrivit recunoașterii pârâtului din întâmpinare.

Prin Dispoziția nr. ... din data de 13.09.2022 – filele ... volumul ... dosar, dispoziție emisă de P.

O.

B., s-a decis „Respingerea plângerii prealabile formulate de către reclamantă, în calitate de funcționar public în cadrul Serviciului Impozite și Taxe – Compartimentul Executare Silită, înregistrată la P.

O.

B. sub nr. ... din data de 18.08.2022, în sensul menținerii ca legală a Dispoziției de imputare pentru recuperarea prejudiciului stabilit de C.

C.

C.-S. la pct.

II.1. din Decizie nr. .../2022 de la doamna T. (fostă B.) A.

F. cu nr. .../25.07.2022 pentru motivele prezentate în preambulul dispoziției și în Referatul nr. .../06.09.2022 emis de Compartimentul juridic prevăzut în Anexa nr. ... care face parte integrantă din prezenta dispoziție.”

Potrivit art. 2 din al Dispoziției nr. ... din data de 13.09.2022 s-a modificat cuantumul prejudiciului imputat reclamantei de la 26.156 lei la 25906,50 lei urmare a diminuării prejudiciului cu 250 lei motivat de faptul că în perioada verificărilor efectuate de C.

C.

J.

C.-S. s-au recuperat sume din amenzi prescrise în valoare de 500 lei aspect neavut în vedere la stabilirea prejudiciului.

Procedând, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 Cod procedură civilă, la soluționarea, cu prioritate, a excepției lipsei calității procesuale pasive a O. B., invocată de către pârât prin întâmpinare, Tribunalul reține următoarele:

Dispoziția de imputare nr. ... din data de 25.07.2022 filele ... volumul ... dosar, a fost emisă de către P.

O.

B..

Prin această dispoziție se impută numitei T. (fostă B.) A.-F. suma de 26.156,50 lei, recuperarea sumei de 26.156,50 lei reprezentând prejudiciu la bugetul local rezultat din creanțele neîncasate reprezentând amenzi pentru care a expirat termenul de prescripție.

Potrivit art. 36 Cod procedură civilă, Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Având în vedere aceste prevederi legale, precum și situația de fapt potrivit căreia Dispoziția a fost emisă de către P., Tribunalul va admite excepția invocată de către pârât prin întâmpinare şi va constata că O.

B. nu are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care nu este emitentul actului contestat şi împotriva sa nu au fost formulate alte pretenţii.

Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepție invocată de către pârât, prin întâmpinare, Tribunalul o va respinge ca neîntemeiată, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare.

Excepţia inadmisibilităţii a fost invocată de pârâți în dosarul 1749/115/2022, care are ca obiect prima acţiune în anularea deciziei de imputare nr. ... din data de 25.07.2022.

Această acţiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 18.08.2022, dată la care reclamanta a formulat şi plângerea prealabilă.

Ulterior, după soluționarea plângerii prealabile, reclamanta a formulat o nouă cerere prin care a solicitat anularea aceleiaşi decizii de imputare nr. ... din data de 25.07.2022. (obiect al dosarului conexat nr. 2421/115/2022).

În drept, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

Instanţa apreciază că reclamanta deşi nu a aşteptat soluționarea plângerii prealabile pentru a înregistra acțiunea – dosar nr. 1749/115/2022, excepţia invocată este neîntemeiată.

Astfel, scopul plângerii prealabile este acela de a da posibilitatea emitentului actului să își revoce, în tot sau în parte, propriul act.

În acest sens, Tribunalul amintește consideraţiile instanţei supreme din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 22/2020 din 14 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea Recursului în Interesul Legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020:

„46.

Legea nr. 554/2004 instituie o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanţei, exercitată sub forma recursului graţios sau ierarhic, care constă în aceea că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

47.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează caracterul obligatoriu al procedurii prealabile administrative, dar oferă persoanei vătămate dreptul de a opta, pentru exercitarea ei, între recursul graţios (plângerea administrativă adresată autorităţii emitente) şi recursul ierarhic (plângerea administrativă adresată autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există).

Desigur, persoana care se consideră vătămată poate să exercite, concomitent sau succesiv, ambele forme de recurs administrativ, graţios şi ierarhic, dar în acest caz termenul de sesizare a instanţei curge din momentul primirii primului răspuns sau expirării primului termen de răspuns.

48.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că, prin plângerea prealabilă, petiţionarul trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare revocarea, în tot sau în parte, a actului administrativ considerat vătămător, dar acest text nu trebuie interpretat literal, ci în corelaţie cu art. 2 alin. (1) lit. j) din aceeaşi lege, care defineşte plângerea prealabilă ca fiind "cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia".

Prin urmare, procedura prealabilă este îndeplinită dacă reclamantul a solicitat reanalizarea actului emis, a arătat că este lezat prin acesta sau a invocat conduita abuzivă a autorităţii emitente, cu referire la actul în litigiu.”

Având în vedere cele arătate mai sus, Tribunalul reţine că pârâtul a respins plângerea prealabilă formulată de petentă, reclamantei oferindu-i-se un răspuns anterior soluţionării cauzei deduse judecăţii.

Pârâtul şi-a exprimat clar poziţia de a nu revoca actul contestat.

În această situaţie etapa procedurii prealabile a fost epuizată, şi se impune respingerea excepţiei invocate.

Referitor la solicitarea reclamantei de suspendare a executării Dispoziției nr. .../25.07.2022, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul prezentului dosar, Tribunalul va respinge acest petit, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Instanţa reţine că executarea unui act administrativ unilateral poate fi suspendată, potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de revocare/anulare a actului administrativ, cerinţă îndeplinită în cauză, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

Acestea sunt definite în art. 2 alin. 1 din Legea 554/2004, text conform căruia:

ş) paguba iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;

t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;

Fără a prejudeca fondul, limitându-se doar la palparea lui sumară, Tribunalul consideră că, în prezentul litigiu nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, Tribunalul reţine că indiciile de nelegalitate pot viza încălcări atât ale normelor de drept procedural, cât şi ale normelor de drept material, însă este esenţial ca acestea să fie evidente, să poată fi identificate cu uşurinţă, la nivelul aparenţelor.

În acelaşi context trebuie amintită Recomandarea nr.

R. (89), adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, care reaminteşte principiile generale privind protecţia individului în raport cu actele autorităţilor administrative stabilite în Rezoluţia sa (77) 31 şi principiile cu privire la exercitarea puterilor discreţionare de către autorităţile administrative cuprinse în Recomandarea nr R (80) 2, şi recomandă guvernelor statelor membre de a se inspira, în dreptul şi practica lor, din principiile enunţate în prezenta recomandare.

Se reţine că autorităţile administrative acţionează în numeroase domenii şi că activităţile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertăţile şi interesele persoanelor.

În plus, executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanţe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

Unul din principiile la care face referire Recomandarea este acela că autoritatea jurisdicţională chemată să decidă măsuri de protecţie provizorie trebuie să ţină cont de ansamblul circumstanțelor şi intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument juridic aparent valabil faţă de legalitatea actului administrativ.

Tribunalul constată că, pârâtul a emis Dispoziția nr. .../25.07.2022, prin care s-a dispus, imputarea sumei de 26.156,50 lei doamnei T. (fostă B.) A.-F. în calitate de inspector în cadrul Serviciului Impozite și Taxe-Compartimentul Executare Silită, stabilită ca prejudiciu prin Decizia nr. .../2022 a C.

C.

C.-S..

Instanța apreciază că, motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă cu privire la actul contestat, nu se pot analiza fără a se statua asupra fondului, motiv pentru care, condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită.

Tribunalul apreciază că nici cea de a doua condiție, a pagubei iminente, astfel cum este aceasta definită de art.2 alin.1 lit. ș, nu este îndeplinită.

Textul de lege face referire la un prejudiciu viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Nu se poate considera că prin suspendarea actului administrativ s-ar evita o perturbare previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, reclamanta fiind o persoană fizică.

De asemenea, nu se poate considera îndeplinită nici condiţia privind prejudiciul material şi previzibil, acesta trebuind dovedit, simpla posibilitate de executare asupra unei sume de bani nu poate echivala cu crearea unei pagube.

Pentru motivele expuse cererile de suspendare formulate în cele două dosare conexate vor fi respinse.

Pe fond, instanța apreciază că, în mod întemeiat a susținut reclamanta că Dispoziția nr. .../25.07.2022 a fost emisă cu depășirea termenului de 30 de zile.

Astfel, articolul 499 din Codul administrativ, intitulat Răspunderea civilă dispune: Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Articolul 500 din același act normativ prevede, (1) Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 499 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

(3) Ordinul sau dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(4) Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Tribunalul reţine că, reclamanta a investit instanța cu o cerere în anularea Dispoziției nr. ... emisă la data de 25.07.2022 prin care i s-a imputat o sumă stabilită ca prejudiciu prin Decizia nr. .../2022 a C. C. C.-S..

De acest prejudiciu autoritatea pârâtă a luat cunoştinţă la data 31.05.2022 când s-a înregistrat la entitatea auditată Raportul de audit financiar nr. .../31.05.2022.

Data constatării pagubei este data Raportului de audit financiar nr. .../31.05.2022, înregistrat la entitatea auditată la data de 31.05.2022.

De la data comunicării raportului de audit curge deci şi termenul de 30 de zile de emitere a dispoziţiei de imputare.

Acest termen limită consacră legislativ principiul securităţii raporturilor juridice fundamentat de practica CEDO dar şi de dreptul comunitar, nefiind un termen de recomandare, ci un termen imperativ, de decădere.

Raţiunea instituirii unui asemenea termen rezidă din necesitatea înlăturării stării de incertitudine ce planează asupra situaţiei patrimoniale a funcţionarului care prin fapta sa a cauzat un prejudiciu instituţiei publice angajatoare.

Astfel se dă eficienţă principiului securităţii raporturilor juridice prin menţinerea unui just echilibru între scopul urmărit: apărarea bugetului de stat şi mijloacele utilizate: emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenţia instanţei de judecată, însă cu respectarea unui termen de decădere de 30 de zile, previzibil şi accesibil pentru ambele părţi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă decăderea intervine atunci când legea prevede un termen fix pentru efectuarea unui anumit act iar cel care trebuia să efectueze actul a lăsat să expire termenul fără să beneficieze de el.

Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate (art. 185 alin. 1 teza finală).

Din formularea dispoziţiilor art. 185 alin. 1 teza finală rezultă că această nulitate este absolută.

În speţă, dispoziţiile legale stabilesc un termen de 30 de zile de la constatarea pagubei în care pârâtul avea dreptul să emită decizia de imputare.

În cazul în care acesta nu îndeplineşte acest act în termenul de 30 de zile intervine decăderea din dreptul de a emite decizia de imputare.

Fiind un termen de decădere nu-i sunt aplicabile dispoziţiile legale privind întreruperea ori suspendarea termenului, pârâtul putând cel mult să invoce o repunere în termen pentru motive temeinic justificate care au determinat întârzierea în emiterea deciziei de imputare.

Pentru aceste motive, se va reține că la emiterea Dispoziției de imputare nr. .../25.07.2022 nu s-a respectat termenul imperativ, de decădere de 30 de zile de la constatarea pagubei.

De altfel, instanța apreciază ca fiind întemeiate și apărările reclamantei referitoare la nerespectarea formalităților procedurale anterioare emiterii actului contestat, motivarea și conținutul acestuia.

Astfel, în Dispoziția de imputare au fost menționate disp. art. 499 și 500 din OG 57/2019, fără a se menționa expres care dintre cele trei ipoteze care pot atrage răspunderea funcționarului public conform art. 499 este incidentă în cauză, respectiv pentru a) pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive.

Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție motivarea unui act administrativ urmăreşte o dublă finalitate: îndeplineşte, în primul rând, o funcţie de transparenţă în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanţei să realizeze controlul său jurisdicţional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului şi să fie realizată de autorul său.

Deşi motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale, prin prisma obiectivul său, care este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului. (Decizia nr. 1442 din 6 martie 2020, pronunțată de Secţia de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În Dispoziția nr. .../25.07.2022 menționată s-a făcut trimitere la o serie de acte emise anterior acesteia, respectiv la Nota de relații a doamnei C.

V.

M. – șef Serviciu Impozite și Taxe și șef Economic interimar în perioada 25.10.2019-30.10.2021 cuprinsă în Raportul de audit financiar nr. ... din 31.05.2022, precum și Fișa postului nr. .../2015, luând în considerare Referatul nr. ... din 22.07.2022 întocmit de șeful Serviciului Economic și Compartimentul Juridic, ținând cont de pct.

II.1. din Decizia nr. ... din 27 iunie 2022.

Instanța apreciază că simpla invocare a acestor acte nu echivalează însă cu motivarea actului administrativ, nerezultând situația de fapt imputată reclamantei (fapta ilicită), ce atribuții au fost încălcate de către aceasta, modalitatea de calcul a prejudiciului și vinovăția.

Procedând la emiterea unui act nemotivat, emitentul acestuia pune instanța în imposibilitatea de a realiza controlul jurisdicţional, respectiv de a reconstitui raţionamentul avut în vedere la adoptarea actului, dar, și pe destinatarul acestuia, în imposibilitate de a formula o apărare efectivă.

În continuare, instanța subliniază că se află în imposibilitatea de a identifica modalitatea în care pârâtul a stabilit prejudiciul imputat reclamantei și vinovăția acesteia, aspectele reținute de către C. C. nefiind suficiente.

În acest sens, se vor avea în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale Nr. 792/2021 din 23 noiembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), ale art. 2 lit. n) şi ale art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial nr. 241 din 11 martie 2022, potrivit căreia:

16.

Instanţa de contencios constituţional reţine că în situaţia în care, ca urmare a controalelor Curţii de Conturi, se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, ce au determinat producerea unor prejudicii, această stare de fapt se comunică conducerii entităţii publice auditate, potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

În timpul acţiunilor de control/audit, auditorii publici externi cuantifică valoarea abaterilor pentru eşantionul verificat, stabilind un prejudiciu cert, urmând ca întinderea reală a acestuia, inclusiv a dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere, să fie stabilită de conducerea entităţii verificate.

Aşadar, stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia constituie obligaţii ale conducerii entităţii auditate. (...)

18.

Din perspectiva criticilor formulate în cauză, Curtea Constituţională observă că prin Decizia nr. 13 din 6 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 7 iunie 2017, această instanţă a reţinut că "art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 reglementează modalitatea de valorificare a rapoartelor de audit în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea unor prejudicii.

O atare situaţie de fapt se comunică entităţii publice auditate, concluzie care se desprinde din conţinutul art. 33 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 94/1992.

Textul art. 33 alin. (3) teza finală din Legea nr. 94/1992 instituie în sarcina entităţii auditate obligaţia de a stabili întinderea prejudiciului şi de a dispune luarea de măsuri pentru recuperarea acestuia.

Analiza conţinutului art. 33 alin. (3) teza finală nu oferă niciun indiciu cu privire la calea de urmat, lăsând în sarcina entităţii auditate alegerea celor mai eficiente şi mai adecvate căi pentru recuperarea prejudiciului.

Explicaţia rezidă în faptul că entităţile auditate [care, potrivit art. 2 lit. j) din Legea nr. 94/1992, pot fi autorităţi publice, companii/societăţi naţionale, regii autonome, societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine, singur sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social] s-ar putea afla într-o multitudine de raporturi juridice, astfel că, dată fiind natura diversă a acestora, art. 33 alin. (3) teza finală nu prevede nici măcar cu titlu exemplificativ natura căii procesuale sau administrative de urmat pentru recuperarea prejudiciilor constatate".

Instanţa supremă a învederat că "instituţiile publice pot fi implicate în diverse raporturi juridice, cum ar fi, de exemplu, raporturi de muncă, administrative, contractuale, derivând din achiziţii publice etc.

În funcţie de natura raportului juridic în care este implicată instituţia publică şi în raport cu specificul situaţiei în care s-a produs prejudiciul sau s-a efectuat plata nelegală din bugetul instituţiei publice, recuperarea prejudiciului poate fi diferită, iar alegerea modalităţii pentru recuperarea prejudiciului aparţine conducerii entităţii auditate." Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că "textele din Legea nr. 94/1992, prin modul de redactare, prevăd expres că entităţile publice auditate au obligaţia de a stabili întinderea prejudiciului şi de a dispune măsuri pentru recuperarea acestuia.

Există şi dispoziţii în legi speciale, în care este stabilită procedura de urmat pentru recuperarea acestor prejudicii, iar pentru situaţiile în care nu există reglementare specială se recurge la normele dreptului comun, aşa cum s-a procedat în litigiul principal."

19.

În jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 203 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 23 iunie 2016, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 2 lit. n) şi ale art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 nu împiedică exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale ale instanţelor de judecată cu privire la actele Curţii de Conturi, întrucât constatările acestei instituţii nu au caracter definitiv.

Aşadar, întrucât decizia Curţii de Conturi instituie o prezumţie relativă privind situaţia juridică constatată, eventualele aprecieri ale acesteia referitoare la pretinse nelegalităţi ale unor acte administrative urmează să fie analizate, în cadrul exercitării controlului judecătoresc al actelor astfel emise, cu posibilitatea desfiinţării lor.

De asemenea, prin Decizia nr. 494 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 24 noiembrie 2017, paragrafele 19 şi 20, Curtea a observat că au fost instituite anumite proceduri administrative prealabile, obligatorii, pentru autorităţile auditate, proceduri care nu sunt contrare principiului accesului liber la justiţie cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti.

Astfel, împotriva măsurilor dispuse prin decizia Curţii de Conturi, precum şi a termenului stabilit pentru ducerea la îndeplinire a unora dintre aceste măsuri, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entităţii verificate poate depune/transmite contestaţie la structura Curţii de Conturi care a emis decizia.

Contestaţia la decizia emisă de structura de specialitate a Curţii de Conturi reprezintă o procedură administrativă prealabilă obligatorie pentru exercitarea dreptului la acţiune în contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004.

Tribunalul constată că în Procesul verbal de control .../31.05.2022 s-a reținut că persoanele cu atribuții în domeniul în care au fost constatate deficiențe sunt P. P. M. - Primar și C. V. M. – șef impozite și taxe.

De asemenea, la pct.

II din Decizia nr. .../27.06.2022 s-a precizat că, „Se va extinde verificarea în perioada de prescripție asupra tuturor creanțelor cuvenite bugetului local neîncasate, în scopul determinării tuturor cazurilor în care a intervenit prescripția.

În toate cazurile identificate, inclusiv în cele consemnate de echipa de audit la punctul 1 referitor la creanțele neîncasate reprezentând amenzi, veți analiza cauzele care au determinat prescripția.

În situația în care prescripția s-a datorat neglijenței personalului de specialitate, prin neurmărirea în vederea încasării și neluarea tuturor măsurilor de executare silită, se va stabili întinderea prejudiciului patrimonial rezultat din creanțele prescrise și se vor lua măsuri de recuperare integrală a prejudiciului stabilit de la persoanele responsabile de prescrierea creanțelor, potrivit normelor legale în vigoare.

De asemenea, veți dispune și monitoriza înregistrarea în evidența contabilă a operațiunilor specifice.

Termen de realizare: 31 iulie 2022.”

Or, cu toate acestea, reclamantul nu a mai făcut nicio verificare ulterioară care să fie avută în vedere la emiterea Deciziei de imputare, în baza căreia să stabilească vinovăția reclamantei, întinderea prejudiciului, cauzele care au determinat prescripția, deși s-a invocat suspendarea termenului și chiar întreruperea.

Dimpotrivă, în decizie a fost menționată Nota de relații a doamnei C.

V.

M. prin care aceasta din urmă a arătat că persoanele care lucrează în serviciul impozite și taxe sunt puține comparativ cu volumul de activitate iar persoanele care au amenzi neîncasate și prescrise fac parte dintr-o categorie socială vulnerabilă.

Pentru toate motivele expuse, instanța apreciază că pârâtul a procedat în mod nelegal la emiterea Dispoziției nr. .../25.07.2022.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus reţinute, în baza dispoziţiilor art.18 din Legea nr.554/2004, Tribunalul va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului O. B..

Va respinge acțiunile în contencios administrativ și fiscal formulate de către reclamanta T.

A.-F. în dosar nr. 1749/115/2022 și dosar conexat nr. 2421/115/2022, în contradictoriu cu pârâtul O.

B., ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Va respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâți în dosarul 1749/115/2022 ca neîntemeiată.

Va respinge cererile formulate de reclamantă în dosar nr. 1749/115/2022 și dosar conexat nr. 2421/115/2022, de suspendare a executării Dispoziției nr. .../25.07.2022, emisă de către P. O. B..

Va admite acţiunile în contencios administrativ şi fiscal formulate de reclamanta T.

A.

F. în contradictoriu cu pârâtul P.

O.

B. în dosar nr. 1749/115/2022 și dosar conexat nr. 2421/115/2022 și va anula Dispoziția nr. .../25.07.2022 emisă de către P.

O.

B..

În baza art. 453 C.pr. civ. se respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată, nefiind făcută dovada efectuării cheltuielilor solicitate.

Prin decizia civilă nr. 558/25.05.2023, Curtea de Apel Timișoara a respins excepţia nulităţii recursului și a respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 23/31.01.2023.