Sentință civilă nr. 1823 din 27.10.2022

Contractul individual de muncă este un act juridic consensual care se încheie prin simplul acord de voință al părților, în baza consimțământului ambelor părți.

Consimțământul, condiție esențială, de fond și generală a actului juridic, presupune, în cazul contractului individual de muncă, că fiecare dintre părți trebuie să-și exprime în mod valabil, neechivoc și în deplină cunoștință de cauză, voința ei de a contracta, precum și să se realizeze acordul lor de voință, în vederea încheierii valabile a contractului.

Fiind un contract consensual, contractul individual de muncă se încheie la data realizării acordului de voință.

Dispozițiile actuale ale art. 16 din Codului muncii, republicat, stabilesc o limitare a acestui caracter, impunând încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă.

Cu toate acestea, contractul individual de muncă nu se transformă într-un contract solemn, forma scrisă fiind reglementată în interesul părților, „ad probationem” și nu „ad validitatem”.

Faptul că legiuitorul a impus obligația încheierii în formă scrisă a contractului individual de muncă în sarcina angajatorului, arată că natura contractului este una consensuală și nu formală.

Mai mult, dacă contractul nu s-a încheiat în formă scrisă, salariatul poate face dovada încheierii contractului, a clauzelor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

Însă, în această situație, prin excepție de la regula stabilită de dispozițiile art. 272 din Codul muncii, republicat, sarcina probei revine salariatului, potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă.

În consecință, contrar celor susținute de către reclamant, nefiind probată cu certitudine existența unor raporturi de muncă între reclamant și pârât, întemeiate pe un contract individual de muncă încheiat pentru funcția de șef de ocol, reclamantul nu poate pretinde plata unor drepturi salariale corespunzătoare calității de salariat în funcția de șef de ocol.

Prin sentința civilă nr. 1823/27.10.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 2588/115/2021, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M.

G., în contradictoriu cu pârâtul O.

S.

B.

M. – R.

A., s-a respins ca neîntemeiată cererea accesorie a reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată și s-a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 10.08.2021, sub nr. 2588/115/2021, reclamantul M.

G. a chemat în judecată pe pârâtul O.

S.

B.

M. – R.

A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

I. în temeiul art. 35 din Codul de procedură civilă raportat la art. 16 alin. (1), la art. 57 alin. (1), alin. (2), alin. (5) și alin. (6) din Codul muncii, la art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social și la Decizia nr. 37 din 7 noiembrie 2016 a Î.C.C.J. referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile, constatarea existenței unui raport de muncă între reclamant și pârâtă, privind funcția de șef de ocol exercitată de către reclamant în perioada 15.08.2018-27.09.2019, fără ca pârâta să respecte obligația de a încheia cu reclamantul un contract de muncă care să ateste raportul de muncă în formă scrisă;

II. în temeiul art. 57 alin. (5) raportat la art. 39 alin. (1) lit. n) din Codul muncii, la Decizia nr. 37 din 7 noiembrie 2016 a Î.C.C.J. referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile și la Decizia Curții Constituționale nr. 378/2004, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale către reclamant, pentru activitatea desfășurată în calitate de șef de ocol silvic, ca urmare a raportului de muncă existent între părți în perioada 15.08.2018-27.09.2019, actualizate cu indicele de inflație, precum și în temeiul art. 1535 din Codul civil, la daune moratorii de la scadență și până la momentul plății;

III. în temeiul art. 57 alin. (5) raportat la art. 39 alin. (1) lit. n) din Codul muncii, la Decizia nr. 37 din 7 noiembrie 2016 a Î.C.C.J. referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile, la Decizia Curții Constituționale nr. 378/2004, la art. 22 alin. (2), alin. (3) și alin. (4) coroborat cu Anexa 2 din Ordonanța de Urgență nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, acordarea indemnizației de grad profesional reclamantului pentru activitatea desfășurată în calitate de șef de ocol silvic (personal silvic), ca urmare a raportului de muncă existent între părți în perioada 15.08.2018-27.09.2019, actualizată cu indicele de inflație, precum și în temeiul art. 1535 din Codul civil, la daune moratorii de la scadență și până la momentul plății;

IV. în temeiul art. 57 alin. (5) raportat la art. 39 alin. (1) lit. n) din Codul muncii, la Decizia nr. 37 din 7 noiembrie 2016 a Î.C.C.J. referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile, la Decizia Curții Constituționale nr. 378/2004, la art. 22 alin. (2) din Ordonanța de Urgență nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, la art. 120 alin. (4) și alin. (5) din Codul Silvic și la Decizia nr. 7/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acordarea stimulentului de risc reclamantului, pentru activitatea desfășurată în calitate de șef de ocol silvic (personal silvic), ca urmare a raportului de muncă existent între părți în perioada 15.08.2018-27.09.2019, actualizat cu indicele de inflație, precum și în temeiul art. 1535 din Codul civil, la daune moratorii de la scadență și până la momentul plății;

V. în temeiul art. 57 alin. (5) raportat la art. 39 alin. (1) lit. n) din Codul muncii, la Decizia nr. 37 din 7 noiembrie 2016 a Î.C.C.J. referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile și la Decizia Curții Constituționale nr. 378/2004, acordarea sporului de conducere reclamantului pentru activitatea desfășurată în calitate de șef de ocol silvic (personal silvic), ca urmare a raportului de muncă existent între părți în perioada 15.08.2018-27.09.2019, actualizat cu indicele de inflație, precum și în temeiul art. 1535 din Codul civil, la daune moratorii de la scadență și până la momentul plății;

VI. În temeiul art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de către reclamant cu prezentul demers judiciar.

Reclamantul a depus precizare de acțiune (fila ... vol. ... dosar), solicitând, în temeiul art. 39 alin. 1 lit. c, art. 144, art. 145 alin. 1 și 2 și art. 146 alin. 1 și 3 din Codul muncii obligarea pârâtei și la plata drepturilor salariale aferente concediului de odihnă neefectuat de către reclamant, în calitate de șef de ocol, în perioada 15.08.2018-27.09.2019, precum și, în temeiul art. 160 din Codul muncii, obligarea pârâtei la plata și a celorlalte drepturi asimilate salariului de care ar fi beneficiat reclamantul, în calitate de șef de ocol, în perioada 15.08.2018-27.09.2019, respectiv indemnizații, sporuri și adaosuri.

Reclamantul a depus note de ședință (fila ... vol. ... dosar), prin care a înțeles să se supună solicitării instanței de judecată și să individualizeze in concreto pretențiile pecuniare evocate prin punctul 2 aferent precizării de acțiune, pe cale de consecință drepturile asimilate salariului pe care reclamantul le solicită suplimentar celor cu care a grefat instanța de judecată prin cererea de chemare în judecată fiind următoarele:

1. indemnizația de concediu – reglementată de art. 150 raportat la art. 160 din Codul muncii;

2. indemnizația de hrană – reglementată de art. 18 alin. 1 coroborat cu art. 19 alin. 2 din Legea nr. 153/2017 cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice raportat la art. 160 din Codul muncii;

3. spor de vechime corespunzător tranșelor de vechime în muncă/gradației – reglementată de art. 10 alin. 4 lit. e din Legea nr. 153/2017 cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice raportat la art. 160 din Codul muncii.

Precizează reclamantul că individualizării indicate mai sus urmează să i se adauge și indemnizațiile, precum și sporurile, dacă este cazul, aferente funcției de șef de ocol pe care pârâtul este obligat să le indice, potrivit solicitării formulate de instanța de judecată.

Prin încheierea de ședință din 12.05.2022, instanța a respins excepția tardivității formulării acțiunii și excepția autorității de lucru judecat invocate de către pârât prin întâmpinare.

Analizând actele, lucrările dosarului și, față de dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) și art. 431 Cod procedură civilă, hotărârile pronunțate în dosarul nr. 1353/115/2019 al Tribunalului Caraș-Severin, raportat la probele cu înscrisuri administrate și la temeiurile de drept invocate, Tribunalul constată și reține următoarea situație de fapt și de drept:

Reclamantul a fost angajat în cadrul O. S. R. în funcția de „inginer silvic” cu grad de inginer inspector general silvic gr. III.

Începând cu data de 01.08.2018, reclamantul a fost numit de către Consiliul de administrație al O. S. B. M. – R. A. în funcția de „director” al O. S. B. M. – R. A..

În acest sens, între reclamant și pârât a fost încheiat contractul de mandat nr. .../09.08.2018 (filele ... vol. ... dosar), contract încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Regulamentul O.

S.

B.

M. – R.

A. (filele ... vol. ... dosar) raportate la dispozițiile art. 2 pct. 2 lit. a), pct. 5 și pct. 11, art. 9 alin. (2) lit. a), art. 18 alin. (2) și art. 21 din OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.

Anterior încheierii contractului de mandat nr. .../09.08.2018, prin Hotărârea nr. ... din 16.07.2018 a Consiliului de Administrație al O.

S.

B.

M. – R.

A., reclamantul a fost numit în funcția de șef ocol în cadrul O.

S.

B.

M. – R.

A., pe o perioadă de 6 luni (fila ... vol. ... dosar).

În cuprinsul hotărârii s-a precizat că atribuțiile directorului executiv se deleagă șefului de ocol, dl. M. G., și că hotărârea intră în vigoare la data de 16.07.2018.

Prin Avizul nr. .../25.07.2018, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (4) și (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată cu modificările ulterioare, și în baza Hotărârii nr. ... din 16.07.2018 a Consiliului de Administrație al O.

S.

B.

M. – R.

A., Ministerul Apelor și Pădurilor a avizat numirea reclamantului în funcția de șef ocol la O.

S.

B.

M. – R.

A. (fila ... vol. ... dosar).

Prin Hotărârea nr. ... din 03.08.2018 a Consiliului de Administrație al O. S. B. M. – R. A., s-a aprobat contractul individual de muncă al reclamantului, șef ocol, în cadrul O. S. B. M. – R. A. (fila ... vol. ... dosar).

În cuprinsul hotărârii s-a precizat că remunerația lunară a dl. M. G. va fi de 7692 lei brut, și că hotărârea intră în vigoare la data semnării contractului de muncă.

Prin Hotărârea nr. ... din 18.06.2019 a Consiliului de Administrație al O. S. B. M.-RA s-a aprobat demisia reclamantului, începând cu data de 03.07.2019.

Hotărârea nr. ... din 18.06.2019 a fost adoptată în urma solicitării demisiei de către reclamant prin adresa nr. .../11.06.2019, precum și în urma apariției unor evenimente care au condus la perturbarea activității instituției.

Înainte de împlinirea termenului pentru ca hotărârea să-și producă efectele, s-a întrunit Adunarea Generală a Acționarilor, care a emis un punct de vedere în sensul revenirii asupra Hotărârii nr. ... din 18.06.2019 a Consiliului de Administrație.

Întrunit în ședință ordinară, la data de 03.07.2019, prin Hotărârea nr. .../03.07.2019 Consiliul de Administrație a aprobat revocarea Hotărârii nr. ... din 18.06.2019.

În ședința Adunării Generale a Asociaților a O.

S.

B.

M. – R. a. din data de 03.09.2019, cu un număr de 9 voturi pentru, 0 voturi împotrivă și 3 abțineri, s-a aprobat demiterea reclamantului din funcția de director - șef ocol, mandatându-se consiliul de administrație să îndeplinească această hotărâre.

În acest sens a fost emisă Hotărârea nr. .../04.09.2019 prin care Consiliul de administrație al O. S. B. M. – R. a. a revocat contractul de mandat al reclamantului.

Ulterior, prin Avizul nr. .../25.09.2019, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (4) și (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată cu modificările ulterioare, și în baza Hotărârii nr. ... din 04.09.2019 a Consiliului de Administrație al O.

S.

B.

M. – R.

A., Ministerul Apelor și Pădurilor a avizat revocarea reclamantului din funcția de șef ocol la O.

S.

B.

M. – R.

A. (fila ... vol. ... dosar).

În acest context, instanța reține că pârâtul O. S. B. M. – R. a. este o „întreprindere publică”, conform dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a din OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.

Ca urmare, conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) și art. 9 alin. (1) și (2) din OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, Regia autonomă este administrată de un consiliu de administrație, format din 3 - 7 persoane, consiliu de administrație care este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al regiei autonome și care are, printre atribuțiile de bază, și atribuții privind numirea și revocarea directorilor și stabilirea remunerației acestora, negocierea indicatorilor de performanță financiari și nefinanciari cu autoritatea publică tutelară, raportarea lunară autorității publice tutelare a modului de îndeplinire a indicatorilor de performanță financiari și nefinanciari, anexă la contractul de mandat, monitorizarea și evaluarea performanței directorilor.

Conform dispozițiilor art. 21 din OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, Regia autonomă, prin consiliul de administrație, încheie contracte de mandat cu directorii.

Contractul de mandat este acordul de voință încheiat între regia autonomă, reprezentată de consiliul de administrație, și directorul general sau directorii regiei autonome, care include în anexă și indicatorii de performanță financiari și nefinanciari, aprobați de consiliul de administrație.

Directorii pot fi revocați de către consiliul de administrație, conform legii, în condițiile stabilite în contractul de mandat.

În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul în cauză este îndreptățit la plata unor daune-interese, potrivit contractului de mandat.

Remunerația directorilor este stabilită de consiliul de administrație și nu poate depăși nivelul remunerației stabilit pentru membrii executivi ai consiliului de administrație.

Ea este unica formă de remunerație pentru directorii care îndeplinesc și calitatea de administratori.

Remunerația este formată dintr-o indemnizație fixă lunară stabilită în condițiile art. 8 alin. (4) și (5) și dintr-o componentă variabilă stabilită, pe baza recomandărilor temeinic motivate, de comisia de specialiști în recrutare resurse umane prevăzută la art. 5 alin. (5) sau, după caz, de experții independenți în recrutare resurse umane ale căror servicii au fost contractate pentru derularea procedurii de selecție a directorilor pentru regia autonomă respectivă ori pentru altă regie autonomă cu activitate similară.

Indicatorii de performanță financiari și nefinanciari aprobați de consiliul de administrație constituie elemente față de care se determină componenta variabilă a remunerației pentru directorii regiei autonome.

Aceste dispoziții din OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice au fost transpuse în Regulamentul O. S. B. M. – R. A..

Astfel, potrivit art. 11 din Regulament, organele de conducere ale O. S. B. M. – R. A. sunt consiliul de administrație, director și șef de ocol.

Conform art. 13 și 14 din Regulament, consiliul de administrație hotărăște în toate problemele privind activitatea regiei, cu excepția celor care, potrivit legii, sunt date în competența altor organe, și are printre atribuțiile principale numirea și revocarea directorului și stabilirea remunerației acestuia precum și evaluarea activității directorului și verificarea execuției contractului de mandat al acestuia.

Instanța mai reține că, potrivit art. 17 și 22 din Regulament, directorul regiei este numit de consiliul de administrație.

O.

S.

B.

M. – R.

A., prin consiliul de administrație, încheie contract de mandat cu directorul regiei.

Contractul de mandat este acordul de voință al părților.

Directorul regiei poate fi revocat oricând de către consiliul de administrație, conform legii în condițiile stabilite în contractul de mandat.

În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul este îndreptățit să ceară consiliului de administrație plata unor daune interese, potrivit contractului de mandat.

Remunerația directorului este stabilită de consiliul de administrație.

Ea este formată dintr-o indemnizație lunară fixă, stabilită prin contractul de mandat și dintr-o componentă variabilă stabilită în funcție de gradul de îndeplinire a indicatorilor de performanță prevăzuți în contractul de mandat.

Conform art. 25, 26 și 32 din Regulament, conducerea tehnică a O. S. B. M. – R. A. este asigurată de șeful de ocol silvic.

Șeful de ocol silvic este angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată, care se semnează de președintele consiliului de administrație și de șeful de ocol, în conformitate cu prevederile Codului muncii, iar salariul șefului de ocol se negociază de acesta cu consiliul de administrație.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (4), (5) și (6), raportate la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, conducerea și reprezentarea legală a ocolului silvic de regim sunt asigurate de șeful ocolului silvic, numit de proprietarul unic, consiliul local, consiliul de administrație ori de adunarea generală, după caz, cu avizul favorabil al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Revocarea șefului ocolului silvic de regim se face cu avizul favorabil al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Șefii ocoalelor silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) sunt angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată și trebuie să aibă vechimea de minimum 5 ani, respectiv 8 ani, ca ingineri cu studii superioare silvice în domeniul silviculturii, conform reglementărilor în vigoare.

Ocolului silvic al cărui șef nu este numit în condițiile alin. (4) și (5) i se retrage, după o perioadă de 45 de zile de la data neîndeplinirii condițiilor, autorizația de funcționare emisă de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

În acord cu aceste dispoziții, reclamantul apreciază că și-a desfășurat activitatea în cadrul O.

S.

B.

M. – R.

A., în funcția de „șef ocol”, începând cu data de 15.08.2018, în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată care trebuia încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 25-27 din Regulamentul O.

S.

B.

M. – R.

A. și cu dispozițiile art. 14 alin. (4), (5) și (6) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, raportate la dispozițiile art. 10-15, 16-17 din Codului muncii, republicat.

Or, deși a executat mai mult de un an o activitate bipartită, caracteristică și specifică atât funcției de director, cât și funcției de șef de ocol la nivelul O.

S.

B.

M. – R.

A., și deși pârâtului îi incumba, potrivit art. 14 alin. (5) raportat la alin. (4) și alin. (6) din Codul silvic, precum și la art. 26 și art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare a pârâtei – O.

S.

B.

M. – R.

A., coroborat cu art. 16 din Codul muncii, obligația imperativă de a-i încheia un contract individual de muncă pentru funcția de șef de ocol, imediat momentului numirii sale de către Consiliul de Administrație al pârâtei, în funcția de șef de ocol, și a avizării numirii de către Ministerul Apelor și Pădurilor, pârâtul pe tot parcursul exercitării funcției de șef de ocol nu a înțeles să reglementeze situația sa juridică, refuzând să încheie un contract de muncă.

Astfel, reclamantul arată că și-a desfășurat activitatea specifică funcției de șef de ocol silvic în lipsa unui raport contractual încheiat cu pârâta și fără a fi remunerat pentru munca prestată.

Analizând cererea reclamantului privind constatarea existenței unui raport de muncă între el și pârât, privind funcția de șef de ocol exercitată în perioada 15.08.2018-27.09.2019, fără ca pârâtul să respecte obligația de a încheia un contract de muncă care să ateste raportul de muncă în formă scrisă, față de susținerile și apărările formulate de părți, precum și față de dispozițiile legale citate anterior, instanța apreciază că aceasta este nefondată și o va respinge ca atare.

În acest sens, în primul rând, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Codul muncii, republicat, libertatea muncii este garantată prin Constituție iar orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă și a profesiei, meseriei sau activității pe care urmează să o presteze.

De asemenea, dispozițiile art. 8 alin (1) din Codul muncii, republicat, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe.

Astfel, unul dintre principiile fundamentale în derularea raporturilor de muncă îl constituie principiul consensualității și al bunei-credințe, principiu care guvernează atât încheierea contractului individual de muncă cât și modificarea și încetarea lui.

Raporturile juridice de muncă au un caracter consensual (solo consensu) deoarece ele depind exclusiv de voința părților, nu doar cu ocazia încheierii, dar și ulterior pe durata existenței lor.

Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor pe care le presupun raporturile de muncă trebuie să aibă loc în concordanță cu ordinea de drept și regulile morale, cu respectarea intereselor celeilalte părți, evitându-se reaua-credință, abuzul de drept.

Instanța mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 10 și art. 16 (în forma în vigoare la data de 15.08.2018) din Codul muncii, republicat, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.

Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat.

Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.

Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă cel târziu în ziua anterioară începerii activității.

Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.

Angajatorul este obligat să păstreze la locul de muncă o copie a contractului individual de muncă pentru salariații care prestează activitate în acel loc.

Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 37 din Codului muncii, republicat, drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă.

Așadar, contractul individual de muncă reprezintă o manifestare de voință a două persoane în scopul stabilirii de drepturi și obligații reciproce și corelative ce alcătuiesc conținutul raportului juridic de muncă, fiind, deci, un act juridic guvernat de principiul libertății de voință.

Această libertate, care trebuie să se manifeste cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 11, art. 15, art. 27 și art. 38 din Codului muncii, republicat, presupune o libertate a părților în ce privește dorința manifestată de a încheia un contract de muncă și o libertate în ceea ce privește condițiile în care vor încheia acest contract (stabilirea clauzelor contractuale concrete, convenabile pentru ambele părți).

Contractul individual de muncă este un act juridic consensual care se încheie prin simplul acord de voință al părților, în baza consimțământului ambelor părți.

Consimțământul, condiție esențială, de fond și generală a actului juridic, presupune, în cazul contractului individual de muncă, că fiecare dintre părți trebuie să-și exprime în mod valabil, neechivoc și în deplină cunoștință de cauză, voința ei de a contracta, precum și să se realizeze acordul lor de voință, în vederea încheierii valabile a contractului.

Fiind un contract consensual, contractul individual de muncă se încheie la data realizării acordului de voință.

Dispozițiile actuale ale art. 16 din Codului muncii, republicat, stabilesc o limitare a acestui caracter, impunând încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă.

Cu toate acestea, contractul individual de muncă nu se transformă într-un contract solemn, forma scrisă fiind reglementată în interesul părților, „ad probationem” și nu „ad validitatem”.

Faptul că legiuitorul a impus obligația încheierii în formă scrisă a contractului individual de muncă în sarcina angajatorului, arată că natura contractului este una consensuală și nu formală.

Mai mult, dacă contractul nu s-a încheiat în formă scrisă, salariatul poate face dovada încheierii contractului, a clauzelor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

Însă, în această situație, prin excepție de la regula stabilită de dispozițiile art. 272 din Codul muncii, republicat, sarcina probei revine salariatului, potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă.

Răsturnarea sarcinii probei, în acest caz, este impusă de faptul că, pentru constatarea existenței unui raport de muncă între reclamant și pârât, privind funcția de șef de ocol exercitată în perioada 15.08.2018-27.09.2019, fără ca pârâtul să respecte obligația de a încheia un contract de muncă care să ateste raportul de muncă în formă scrisă, reclamantul trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor legale pentru încheierea valabilă a respectivului contract individual de muncă.

În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 37/07.11.2016 a ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT, obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, decizie prin care Curtea a stabilit că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 57 alin. (5) și (6) din Codul muncii, combinat cu art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011, art. 35 din Codul de procedură civilă și art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, în ipoteza neîndeplinirii de către părți a obligației de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, persoana fizică care a prestat muncă pentru și sub autoritatea celeilalte părți are deschisă calea acțiunii în constatarea raportului de muncă și a efectelor acestuia și în situația în care respectivul raport de muncă a încetat anterior sesizării instanței.

Curtea a reținut că, „nerespectarea formei scrise nu împiedică probarea de către salariat, prin orice mijloc, a muncii prestate în folosul angajatorului până la încetarea raportului juridic de muncă, astfel că, atunci când prin formularea unei acțiuni se încearcă a se dovedi derularea între părți a unor raporturi de muncă neatestate și formal prin act scris, instanța trebuie să procedeze la cercetarea lor, pe baza probelor ce dau și cauza de fapt a pretențiilor în caz contrar ar însemna ca acest domeniu de relații sociale să fie sustras normelor juridice care îi guvernează existența, prin interzicerea accesului la instanță, pe perioada în care nu este pasibil de a i se aplica, potrivit legii, sancțiunea civilă a nulității.

Ar însemna, în egală măsură, a admite în mod inacceptabil ca un angajator să se exonereze de obligațiile care îi incumbă din astfel de raporturi, refuzând în mod imputabil să confere forma prevăzută de lege forței de muncă pe care o utilizează.

Deși scopul legiferării art. 16 alin. (1) este orientat spre protecția «lucrătorului», se ajunge, prin interpretarea contrară, a fi utilizat în contra intereselor persoanei care pretinde că, deși a prestat activitate în condițiile de fond ale unui contract de muncă, acesta nu i-a fost încheiat și predat în formă scrisă”.

Decizia nr. 37/07.11.2016 a avut în vedere dispozițiile art. 16 alin (1) din Codului muncii, în forma introdusă prin Legea nr. 40/2011 („Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română.

Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.

Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”), formă prin care a fost schimbată radical optica legiuitorului privind natura juridică a formei contractului individual de muncă, condiția de probă „ad probationem” fiind transformată în una de validitate „ad validitatem”.

Însă, întrucât sesizarea a fost formulată într-un litigiu în care reclamanta solicită să se constate că, deși părțile nu au încheiat contractul individual de muncă în formă scrisă, a derulat un raport juridic de muncă cu entitatea pârâtă și cere să i se recunoască drepturile legale derivând din desfășurarea acestuia, instanța apreciază că, în cazul de față, raționamentul dedus judecății este similar.

Trebuie menționat că, ulterior publicării Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 37/2016, art. 16 alin. (1) din Codul muncii a fost modificat prin art.

I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2017, cu modificările ulterioare, în forma actuală: „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat.

Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului”.

Astfel că, optica legiuitorului privind natura juridică a formei contractului individual de muncă s-a schimbat din nou, forma scrisă fiind reglementată „ad probationem” și nu „ad validitatem”.

În cauză, față de dispozițiile art. 10 și art. 16 (în forma în vigoare la data de 15.08.2018) din Codul muncii, republicat, instanța constată că nu s-a făcut dovada faptului că, ulterior adoptării Hotărârilor nr. ... din 16.07.2018 și nr. ... din 03.08.2018 ale Consiliului de Administrație al O.

S.

B.

M. – R.

A., și după obținerea Avizului nr. .../25.07.2018 al Ministerului Apelor și Pădurilor, între reclamant și pârât (reprezentat de către președintele consiliului de administrație, conform dispozițiilor art. 27 și 32 din Regulamentul O.

S.

B.

M. – R.

A.) s-ar fi realizat acordul lor de voință în sensul încheierii contractului individual de muncă (așa cum acesta este definit de dispozițiile art. 10 din Codului muncii, republicat), pentru funcția de șef de ocol.

Or, așa cum s-a arătat anterior, contractul individual de muncă se poate încheia doar prin acordul de voință al părților, în baza consimțământului ambelor părți, iar fiecare dintre părți trebuie să-și exprime în mod valabil, neechivoc și în deplină cunoștință de cauză, voința ei de a contracta.

De asemenea, față de dispozițiile art. 37 din Codul muncii, republicat, instanța constată că nu s-a făcut dovada că, ulterior adoptării Hotărârilor nr. ... din 16.07.2018 și nr. ... din 03.08.2018 ale Consiliului de Administrație al O.

S.

B.

M. – R.

A., și după obținerea Avizului nr. .../25.07.2018 al Ministerului Apelor și Pădurilor, între reclamant și pârât (reprezentat de către consiliul de administrație, conform dispozițiilor art. 32 alin. (4) din Regulamentul O.

S.

B.

M. – R.

A.) s-ar fi purtat negocieri cu privire la încheierea unui contract individual de muncă pentru funcția de șef de ocol.

Este adevărată susținerea reclamantului că, în Hotărârea nr. ... din 03.08.2018 a Consiliului de Administrație al O. S. B. M. – R. A., s-a precizat că remunerația lunară a dl. M. G. va fi de 7692 lei brut.

Însă, instanța reține că dispozițiile art. 37 din Codul muncii, republicat, nu au în vedere doar negocierea salariului ci se referă la negocierea tuturor clauzelor contractului individual de muncă, precum și a drepturilor și obligațiilor privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat.

Mai mult, deși cunoștea prevederile Hotărârilor nr. ... din 16.07.2018 și nr. ... din 03.08.2018 ale Consiliului de Administrație al O.

S.

B.

M. – R.

A., precum și existența Avizului nr. .../25.07.2018 al Ministerului Apelor și Pădurilor, și deși cunoștea prevederile din Regulamentul O.

S.

B.

M. – R.

A., reclamantul nu a probat că ar fi făcut vreun demers pentru a i se încheia, în scris, contractul individual de muncă pentru funcția de șef de ocol.

Or, reclamantul cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 25-27 și art. 32 din Regulamentul O.

S.

B.

M. – R.

A. și cu dispozițiile art. 14 alin. (4), (5) și (6) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, funcția de șef de ocol la O.

S.

B.

M. – R.

A. nu putea fi exercitată decât în baza unui contract individual de muncă încheiat în scris.

De altfel, chiar în cuprinsul Hotărârii nr. ... din 03.08.2018 a Consiliului de Administrație al O.

S.

B.

M. – R.

A., prin care s-a aprobat contractul individual de muncă al reclamantului, șef ocol, în cadrul O.

S.

B.

M. – R.

A., s-a făcut precizarea expresă că hotărârea intră în vigoare „la data semnării contractului de muncă”.

Ca urmare, în opinia instanței, împrejurarea că reclamantul a îndeplinit atribuții și sarcini specifice funcției de șef de ocol, conform documentelor depuse de acesta la filele ... vol. ... dosar, deși contractul individual de muncă pentru funcția de șef de ocol nu a fost semnat de către părți (reclamantul și președintele consiliului de administrație) și deși Hotărârea nr. ... din 03.08.2018 a Consiliului de Administrație al O.

S.

B.

M. – R.

A., prin care s-a aprobat contractul individual de muncă al reclamantului, șef ocol, în cadrul O.

S.

B.

M. – R.

A., urma să intre în vigoare doar „la data semnării contractului de muncă”, este o dovadă a faptului că reclamantul nu a acționat cu bună-credință în relațiile sale cu pârâtul.

Este adevărată susținerea reclamantului că pârâtul era obligat să încheie un contract individual de muncă pentru funcția de șef de ocol, întrucât O.

S.

B.

M. – R.

A. nu putea să funcționeze în mod legal în lipsa unui șef de ocol, așa cum rezultă din dispozițiile art. 25-33 din Regulamentul O.

S.

B.

M. – R.

A. raportate la dispozițiile art. 14 alin. (4), (5) și (6) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată.

Însă, instanța apreciază că această situație nu conduce la concluzia că pârâtul ar fi înțeles să încheie contractul individual de muncă pentru funcția de șef de ocol cu reclamantul.

Pârâtul avea libertatea de a încheia contractul individual de muncă pentru funcția de șef de ocol cu reclamantul sau cu oricare altă persoană care îndeplinea condițiile legale impuse pentru ocuparea postului respectiv.

Iar, în situația în care pârâtul nu a înțeles să încheie un contract individual de muncă pentru funcția de șef de ocol, acesta s-a expus sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată.

Nu în ultimul rând, instanța reține că, ulterior adoptării Hotărârilor nr. ... din 16.07.2018 și nr. ... din 03.08.2018 ale Consiliului de Administrație al O.

S.

B.

M. – R.

A., și după obținerea Avizului nr. .../25.07.2018 al Ministerului Apelor și Pădurilor, reclamantul a înțeles să încheie cu pârâtul contractul de mandat nr. .../09.08.2018, contract încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Regulamentul O.

S.

B.

M. – R.

A., raportate la dispozițiile art. 2 pct. 2 lit. a), pct. 5 și pct. 11, art. 9 alin. (2) lit. a), art. 18 alin. (2) și art. 21 din OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.

Astfel fiind, instanța constată că, reclamantul a ales în mod liber funcția/activitatea pe care urma să o îndeplinească/presteze în cadrul pârâtului O.

S.

B.

M. – R.

A., în considerarea principiului edictat în cuprinsul art. 3 din Codul muncii, republicat.

Or, este greu de crezut și instanța nu poate accepta ipoteza că reclamantul ar fi putut să exercite, în timpul programului normal de lucru existent la nivelul O. S. B. M. – R. A., cumulativ, atât funcția de director cât și funcția de șef de ocol.

Aceasta cu atât mai mult cu cât funcția de șef de ocol se află în relație de subordonare față de funcția de director, conform dispozițiilor art. 17-33 din Regulamentul O. S. B. M. – R. A..

Cât privește drepturile cuvenite reclamantului în temeiul contractului de mandat nr. .../09.08.2018, încheiat între reclamant și pârât, instanța constată că acestea au fost tranșate, cu putere de lucru judecat, prin hotărârile pronunțate în Dosarul nr. 1353/115/2019 al Tribunalului Caraș-Severin.

În consecință, contrar celor susținute de către reclamant, nefiind probată cu certitudine existența unor raporturi de muncă între reclamant și pârât, întemeiate pe un contract individual de muncă încheiat pentru funcția de șef de ocol, reclamantul nu poate pretinde plata unor drepturi salariale corespunzătoare calității de salariat în funcția de șef de ocol.

În baza principiului „accesorium sequitur principale”, instanța va respinge și celelalte cereri formulate în cauză de către reclamant.

Față de considerentele de fapt și de drept expuse, Tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâtul O. S. B. M. – R. A..

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea accesorie a reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată și va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 168/02.03.2023, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1823/27.10.2022.