Sentință civilă nr. 479 din 14.06.2023

Reclamanta ...este angajată cu contract individual de muncă la Direcţia de Asistenţă Socială Brăila, fiind asistent personal al copilului cu handicap, ....

Prin prezenta acţiune a solicitat acordarea sporului de 15% pentru condiiţii grele, vătămătoare, periculoase prevăzut în anexa II, cap.2, art 14 al.1 lit d din legea 153/2017 şi plata stimulentului prevăzut de art 7 al.5 din OUG 43/2020 modificată prin lege 82/2020.

La prim termen de judecată, a fost precizat capătul 1 de cerere- în sensul că a fost indicată perioada pentru care solicită sporul de 15%, respectiv pentru o perioada de 3 ani anterioară introducerii acţiunii şi în continuare, pe viitor.

La acelaşi termen a fost pusă în discuţie din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primaria Brăila şi Consiliul Local Municipal Brăila, excepţia fiind unită cu fondul.

Analizând cu prioritate această excepţie, Tribunalul constată că este fondată, urmând a fi admisă.

Astfel, prezentul litigiu este un litigiu (conflict) de muncă, părţile în conflictele de muncă fiind prevăzute la art 267 din C.Muncii.

Având în vedere că angajator al reclamantei este Direcţia de Asistenţă Socială Brăila, doar aceasta poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, nu şi alte instituţii faţă de care angajatorul se află în raporturi de subordonare.

Pe fond, Tribunalul reţine următoarele :

Pentru primul capăt de cerere, se constată că potrivit anexei II, cap.2, la legea 153/2017.

„ Art. 14 - (1) În unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:

Lit d) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;

(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.”

Ordonator principal de credite este Primarul mun. Brăila conform art 31 din HCLM 640/2020.

În raport de conţinutul textului de lege, în cauză au fost cerute relaţii de la ordonatorul principal de credite, respectiv s-a solicitat a se preciza dacă pentru perioada în discutie a fost adoptată o hotărâre în conformitate cu art 14 al.2, anexa II, capitolul 2 la legea 153/2017 . respectiv dacă au fost stabilite locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare, în referire la sporurile prevăzute la alin.1.

S-a solicitat de asemenea să se precizeze (pentru aceeaşi perioadă) dacă sporul prevăzut la art 14 al.1 lit d din anexa 2, cap.II a Legii 153/2017 (pt condiţii vătămătoare) – a fost stabilit în favoarea asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap, angajaţi cu Contract individual de muncă de D.A.S Brăila şi în caz afirmativ, în ce procent.

Totodată s-a solicitat să se precizeze şi dacă pentru perioada în discuţie, suma sporurilor, adausurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, acordate cumulat per total buget al CLM Brăila, ca ordonator principal de credite a atins pragul (procentul) de 30% prevăzut de art 25 din legea 153/2017, în caz contrar să se precizeze care este procentul per total buget în limita căruia au fost acordate aceste sporuri .

Din relaţiile comunicate la dosar de Primăria Brăila, rezultă că ordonatorul principal nu a stabilit dreptul la sporul pentru condiţii grele, vătămătoare, periculoase în favoarea asistenţilor personali, astfel că angajatorul reclamantei nu îl putea acorda, dispoziţiile art 14 al.2 mai sus redate lăsând la dispoziţia ordonatorului principal de credite să stabilească locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia.

Conform aceloraşi relaţii - La nivelul ordonatorului principal de credite nu a fost adoptată o hotărâre în conformitate cu art. 14 alin. 2 Anexa II Cap.ll din Legea nr. 153/2017 din data de 16.09.2019 până în prezent.

De asemenea Direcția de Asistentă Socială Brăila nu a propus spre aprobare un proiect cu privire la această problematică.

Din relaţiile comunicate de Direcția de Asistentă Socială Brăila cu adresa nr.2094/05.12.2022 s-a arătat că la nivelul instituţiei nu a fost stabilit în favoarea asistenţilor persoanelor cu handicap , angajaţi cu Contract individual de muncă, sporul pentru condiţii grele, periculoase sau vătămătoare.

Ca urmare, Tribunalul constată că nu se mai impune analiza celei de-a doua condiţii (încadrarea în limitele prevăzute de art 25 din legea 153/2017), întrucât atâta timp cât sporul pentru condiţii grele, periculoase sau vătămătoare nu a fost stabilit de ordonatorul de credite , astfel cum prevăd dispoziţiile legale mai sus redate, reclamanta nu îl poate pretinde .În privinţa celui de-al doilea capăt de cerere, instanţa urmează a avea în vedere decizia RIL nr. 26 din 14.11.2022 a ÎCCJ prin care s-a stabilit că:„Dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 166/2021 privind modificarea şi completarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, nu sunt aplicabile cererilor aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a Legii nr. 166/2021.”

Art 7 alin.5 din OUG 43/2020 în forma actuală (modificare adusa prin legea 166/22.06.2021) prevede următoarele : (5) Se aprobă acordarea, o singură dată, a unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pentru angajaţii centrelor rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă a persoanelor vârstnice, centrelor rezidenţiale pentru copii şi adulţi, cu şi fără dizabilităţi, precum şi pentru angajaţii centrelor rezidenţiale destinate altor categorii vulnerabile, ale furnizorilor publici şi privaţi, prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare, care au fost izolaţi preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgenţă.

Furnizorii de servicii sociale au obligaţia de a fi acreditaţi, iar serviciile sociale din subordinea lor să fie licenţiate sau, după caz, să deţină aviz de înfiinţare sau reorganizare ori plan de restructurare avizat.

Art 7 alin.5 din OUG 43/2020 forma în vigoare anterior Legii 166/22.06.2021 prevedea următoarele :

(5) Se aprobă acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună, pentru personalul din domeniul asistenţei sociale şi comunitare, indiferent de forma de organizare a furnizorului de servicii sociale, implicat direct în sprijinirea şi/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilităţi şi a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgenţă, din fondul de salarii al unităţii angajatoare, prin transferuri de la bugetul de stat, de la titlul VI "Transferuri între unităţi ale administraţiei publice" sau de la alte titluri unde sunt bugetate sume cu această destinaţie, prin ordonatorul principal de credite, sau din fonduri europene.

Ca urmare, in raport de decizia RIL, astfel cum suna dispozitivul, dispozitiile art 7 al.5 din OUG 43/2020 ar fi aplicabile in varianta in vigoare la data sesizării instanţei (2022), aşa încât reclamanta nu poate pretinde acel stimulent, care se acorda doar angajatilor din centrele rezidenţiale.

În considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se arată următoarele :

„76.

Prin urmare, persoanele care se încadrau în ipoteza normelor citate în precedent erau îndreptăţite a beneficia de un stimulent de risc, condiţiile de acordare fiind însă diferite în cele două variante succesive ale normei, întrucât dispoziţia legală ulterioară a diminuat cuantumul stimulentului, restrângând sfera beneficiarilor, dar şi condiţiile pentru a se califica pentru acordarea acestuia.

77.

În oricare dintre variantele normative expuse, opţiunea legiuitorului pentru acordarea acestui stimulent are loc pentru o prestaţie efectuată anterior edictării normei.

Această precizare este utilă din perspectiva constatării împrejurării că, în cauzele soluţionate neunitar, nu se verifică ipoteza unor situaţii juridice aflate în curs de constituire (facta pendentia).

78.

Dreptul la stimulentele reglementate prin art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2020 (ca de altfel, şi după modificarea adusă prin Legea nr. 166/2021), se naşte ex lege, actul normativ menţionat stabilind procedura prin care acest beneficiu urma a fi acordat în mod efectiv destinatarilor acestor stimulente de către stat (cu surse de finanţare variabile în variantele succesive ale acestor acte normative – fonduri europene, iar apoi bugetul de stat), în principiu, de către angajator sau mediat de acesta, de către Agenţia Naţională de Plăţi şi Inspecţie Socială.

79.

În consecinţă, se poate aprecia că acest beneficiu nu are caracter remuneratoriu, ci constituie o recompensă legală ce a fost acordată de legiuitor în considerarea unei activităţi deja finalizate, desfăşurate de anumite categorii sociale, în condiţiile dificile impuse de restrângerile şi limitările de drepturi specifice stării de urgenţă.

80.

Fiind un drept de creanţă, acesta se putea stinge prin plată (potrivit procedurii stabilite de lege) ori prin apelul la forţa de constrângere a statului pentru realizarea lui, respectiv prin învestirea instanţelor judecătoreşti competente în vederea obţinerii unui titlu executoriu împotriva debitorului şi realizarea pe cale silită a acestui drept subiectiv.

81.

Atunci când se tinde la realizarea acestui drept în justiţie, ca urmare a refuzului de executare voluntară a plăţii, prin cererea de chemare în judecată formulată de destinatarii normei se stabileşte cadrul procesual, inclusiv sub aspectul cauzei juridice a acţiunii şi, implicit, limitele în care este ţinută a se pronunţa instanţa învestită cu soluţionarea pricinii.

85.

Pornind de la aceste norme de aplicare a legii civile în timp, se poate constata că prestaţia din perioada stării de urgenţă este o situaţie juridică epuizată (facta preaterita), însă, refuzul acordării stimulentului de risc poate fi sancţionat în justiţie în temeiul normei în vigoare la data promovării cererii introductive în instanţă, întrucât aceasta constituie cauza cererii de chemare în judecată (causa debendi), opţiunea reclamantului de a formula cererea în instanţă, urmată de înregistrarea ei, fiind faptul juridic relevant pentru soluţionarea conflictului de legi în timp.”

Ca urmare, dispozitiile art 7 al.5 din OUG 43/2020 sunt aplicabile în varianta în vigoare la data sesizării instanţei (16.06.2022), astfel încât reclamanta nu poate pretinde acel stimulent, care se acorda doar angajatilor din centrele rezidenţiale.

Faţă de toate aceste considerente, Tribunalul va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Primăria Brăila şi Consliliul Local Municipal Brăila şi pe cale de consecinţă va respinge acţiunea formulată de reclamanta … în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Va respinge acţiunea formulată de reclamanta … în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Asistenţă Socială Brăila, ca nefondată.