Decizie nr. 444 din 02.11.2022

Prin Sentința civilă nr. 3676/12 iulie 2021 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul civil nr. .../196/2020, instanţa de fond a admis excepția lipsei calității procesul pasive a pârâtului Municipiului Brăila, excepție invocată de pârât prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată, având ca obiect uzucapiune, formulată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brăila, prin primar, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu are calitatea procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, în data de 09.10.2020 sub nr. ../196/2020, reclamanta ... a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiului Brăila, prin primar, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună constatarea dreptului de proprietate, prin efectul uzucapiunii, asupra terenului în suprafaţă de 75 mp., indiviz din suprafaţa de 380 mp. situat în Municipiul Brăila, Str. ...., Judeţ Brăila şi hotărârea judecătorească sa țină loc de act de proprietate.

În motivare, arată că la data de 13 iunie 1930 ..., în calitate de vânzător, si ... si ..., în calitate de cumpărători au semnat actul de vânzare, având ca obiect un teren viran de casă în suprafaţă de 580 mp. situat în comuna ..., pe Strada .....

La data de 16 ianuarie 1935, actul de vânzare încheiat între ..., în calitate de vânzător, şi ..., în calitate de cumpărator, a avut ca obiect vânzarea unui teren viran de casa în suprafaţa de 193 mp. situat in Comuna Nedelcu Chercea, pe Strada Tudor Vladimirescu.

Terenul cumpărat se învecina la Sud cu terenul cumpărătoarei.

Din alipirea celor două terenuri cumpărate de ... si .... a rezultat in teren, loc de casa de 773 mp.

... si ... au avut șase copii: ..., ..., ..., ...., ....si ...(casatorită ...) ... si fiecare a moştenit cota de 1/6.

În baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .../29.06.1965 încheiat între vânzatorii ..., ..., ..., ..., .. si .. şi cumparatorii ... si .... s-a transmis dreptul de proprietate asupra a 1/2 din terenul de construcţie în suprafata totala de 780 mp situate în Braila, cartier Nedelcu Chercea, str.

Tudor Vladimirescu, nr....

În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .../31.10.1967 părinţii reclamantei ... (fratele vânzatorilor) si ... (soţie) au cumpărat de la fraţii ..., ..., ..., ... şi ... drepturile de proprietate indiviză de 5/12, respectiv 325 mp, teren de construcţie din terenul în suprafaţă totala de 780 mp. situat in oraşul Braila, cartier Nedelcu Chercea, stradă Tudor Vladimirescu, nr...., si de 5/6 din dependinta construită pe acel teren, şi din acelasi act rezultă că .... deținea cota de 1/12 în calitate de mostenitor.

În continuare, reclamanta arată că s-a emis autorizatia pentru înstrăinare sau împarţeală de teren cu sau fără construcţii nr.901/30.09.1967, iar în baza autorizaţia pentru executare de lucrări nr.1/11.01.1968 şi părinții săi .... si .... au edificat construcţii care au devenit locuința familiei.

Din adresa nr. ..../ 2 oct. 2020, emisă de Municipiul Brăila, rezulta că părinţii reclamantei, ... si ..., au fost înscrişi în rolul fiscal cu teren in suprafaţa de 380 mp. şi construcții in suprafaţa de 149,90 mp începând cu anul 1965.

Susţine reclamanta că este unica moşenitoare a părinţilor săi, potrivit certificatul de mostenitor nr. ...05.12.2005 din dosarul succesoral nr. ..../2005 eliberat de Societatea Civila .... şi nr. .../03.07.2020 din dosarul succesoral nr. .../2020 de pe urma defunctului ...., eliberat de B.I.N. ....

Urmare cererii înregistrată la Directia Finanţelor Publice Locale sub nr. .../03.09.2020, prin care a solicitat relaţii privind imobilul situat în Municipiul Brăila, Str.

Tudor Vladimirescu, nr. ... a fost informată prin adresa nr..../02.10.2020 ca imobilul mai sus menţionat a fost înscris in evidenta fiscală în baza următoarelor documente: contractul de vânzare-cumpărare nr. .../31.10.1967, autorizaţie pentru executare de lucrări nr. ../11.01.1968, privind construirea unei locuinte in str.

Tudor Vladimirescu, nr... de catre ..., procesul-verbal al Consiliului Popular al Municipiului Brăila, privind impunerea imobilului format din teren în suprafaţa de 390 mp. şi construcţii pe numele ....

În evidenta fiscală actuală, la adresa din Str.

Tudor Vladimirescu nr...., figurează ca titulari numiţii ... si ... cu imobil compus din teren în suprafaţă de 390 mp si construcția în suprafaţă de 149,40 mp.

Mai învederează reclamanta că nu există certificate de moştenitor de pe urma defuncţilor ... si ..., din acest certificat sau din procesul verbal de impunere care se făcea înainte de 1945 pentru dezbaterea succesiunii ar fi rezultat ca tatal său, ...., a primit cota de 1/6 din moștenire, adică 75 mp din 380 mp.

Cercetând arhivele a constatat că nu se găseste actul prin care s-a dezbătut succesiunea bunicilor paterni ... si ... - înainte de intrarea in vigoare a Legii 603/1943 privind procedura împărtelilor judiciare- astfel că, nu poate face dovada cotei de 1/6 moştenită de tatal său.

Mai arată că în timpul căsătoriei părinţii săi ... şi .... au stăpânit împreună terenul şi construcţia, folosind imobilul ca locuinţă comună, inclusiv terenul indiviz de 75 mp din suprafaţa totală de 380 mp.

După decesul mamei reclamantei, aceasta a luat în stapânire imobilul ca adevărat proprietar, a achitat impozitele locale si în locuinţa a stat până la decesul tatălui său, .., iar în prezent imobilul este stapânit de aceasta în calitate de proprietar.

Solicită reclamanta ca instanța să dispună joncțiunea posesiilor.

A mai arătat că terenul este împrejmuit şi delimitat de terenul vecinilor şi prin acţiunea promovată înţelege să întregească proprietatea dobândită de părinţii săi în anul 1967.

Precizează că imobilul nu este intabulat în cartea funciară.

În probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu expertiza tehnică cadastrală.

Cererea este timbrată cu taxa de timbru de 1305 lei (fila35).

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 492, art. 888, art. 1846 şi urm. C. civ. vechi.

Pârâtul Municipiul Brăila, prin primar a formulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Municipiului Brăila, pârâtul arată că imobilul aflat în litigiu nu a trecut în proprietatea Municipiului Brăila, reclamanta afirmând, faptul că prin decesul numiților ... și ... au fost stabilite cotele indivize de 1/6 din terenul în suprafață de 773 m.p., moștenitorilor acestora: .....

Prin urmare, apreciază că, raportat la mențiunile înscrisurilor depuse la dosar cauzei, terenul în suprafață de 75 mp., indiviz din suprafața de 380 mp. din terenul aflat în litigiu aparține moștenitorilor numiților ... și ..., în speță ..., ..., .., .. şi ... (fostă ...) ..

Supune atenției instanței faptul că Municipiul Brăila nu are calitate procesual pasivă în lipsa certifcatului de succesiune vacantă, care să reprezinte dovada titlului de proprietate privind trecerea bunurilor imobile în proprietatea privată a Statului şi nu există o identitate între Municipiul Brăila și raportul juridic dedus judecății.

Învederează instanței, împrejurarea că în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 80/03.07,2020 imobilul aflat în litigiu nu figurează în componența masei succesorale a defunctului ..., prin urmare, reclamanta trebuie să formuleze pretenții în contradictoriu cu moștenitorii .....

Față de solicitările reclamantei ..., privind constatarea dobândirii prin efectul uzucapiunii a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 75 mp., situat în Municipiul Brăila, Str.

Tudor Vladimirescu nr. ..., solicită admiterea excepției privind lipsa calității procesual pasive a MUNICIPIULUI BRAILA.

Pe fondul cauzei, pârâta consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, având în vedere că posesia este aptă să producă efectele juridice prevăzute de lege numai dacă întrunește condițiile de utilitate prevăzute de art. 1846 și următoarele din Cod Civil de la 1865, nefiind suficiente numai cele două elemente constitutive ale sale, respectiv animus şi corpus.

Astfel, învederează pârâtul că, pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie să fie utilă, adică neatinsă de niciunul dintre viciile sate, prin urmare, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată publică și sub nume de proprietar.

Față de cele menţionate, apreciază că autorii reclamantei nu au exercitat o posesie sub nume de proprietari asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze, întrucât au cunoscut faptul că dețineau terenul în suprafață de 75 mp, indiviz din suprafața totală de 380 mp, pentru altul, proprietarii terenului fiind numiții ..., ..., ..., ...

Șl .. (fostă ...) ..., astfel, autorii reclamantei deţineau cu îngăduința proprietarilor un drept de folosință asupra terenului.

Prin urmare, atât autorii reclamantei, cât și aceasta au folosit terenul, în toată această perioadă, cu îngăduința adevăratului proprietar, fapt ce dovedește că stăpânirea în fapt a terenului nu s-a exercitat cu intenția de a stăpâni pentru sine, ci pentru adevăratul proprietar, lipsind elementul psihologic al posesiei - animus - ceea ce face ca cel ce deține lucrul pentru altul să nu aibă calitatea de posesor, ci pe cea de detentor precar.

Totodată, pârâtul subliniază că nici autorii reclamantei nu au deținut posesia asupra întregului imobil situat în Municipiul Brăila, Str.

Tudor Vladimirescu nr. ..., pe cale de consecință nu poate opera joncțiunea posesiilor.

Prin urmare, nefiind proprietar la momentul atestării fiscale, reclamanta nu putea plăti un impozit pentru întreg imobilul şi, pe cale de consecinţă, natura juridică a sumelor achitate pentru suprafața de 75 mp. îmbracă particularitățile unei taxe de folosințe, și nu de impozit.

Mai arată că din susţinerile reclamantei reiese faptul că imobilul a fost stăpânit de la împroprietărire, respectiv de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .../31.10.1967, prin care fraţii tatălui reclamantei au transmis acestuia şi soţiei sale dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Municipiul Brăila, Str.

T.

Vladimirescu, Nr. ..., format din teren în suprafaţă de 325 m.p. şi construcţii în suprafaţă de 149,90 m.p. şi până în prezent.

Prin urmare, autorii reclamantei au intrat în posesia imobilului în baza unui titlu - contractul de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește suprafața de 75 m.p., prin deschiderea masei succesorale de pe urma defuncţilor ... și ..., tatăl reclamantei, ..., a dobândit cota 1/6 din terenul în suprafață de 773 m.p.

Învederează împrejurarea că domiciliul reclamantei din cuprinsul cărţii de identitate se află în Județul Călărași, Municipiului Oltenița, B-dul, I Decembrie nr. 50, bl..

Astfel reclamanta nu a exercitat o posesie publică în înțelesul art. 1890 din Vechiul Cod Civil, condiţii în care apreciază că reclamanta nu a exercitat niciodată o posesie utilă în înțelesul art. 1846 și următoarele din Vechiul Cod Civil de la 1865, aceasta având doar calitatea de detentor precar, calitate care o împiedică să solicite dobândirea dreptului de proprietate a imobilului în discuție ca efect al prescripției achizitive.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208, 223, art. 36 Cod Procedură Civilă, art. 1847, art. 1860 din Codul Civil de la 1865 și art. 463 din Codul Fiscal.

În probatoriu, a solicitat proba cu înscrisuri.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârât, cu prioritate în raport de prevederile art. 248 C. pr. civ., a reţinut în fapt şi în drept:

Instanţa a fost învestită de către reclamantă cu o cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, asupra unui teren intravilan în suprafaţă de 75 m.p., indiviz din suprafaţa de 380 m.p., situat în Municipiul Brăila, urmând ca hotărârea dată să reprezinte titlul său de proprietate.

Pretinde că titlul care o îndreptăţeşte să formuleze o astfel de cerere este reprezentat de actele de vânzare-cumpărare şi certificatele de moştenitor întocmite de-a lungul timpului (din anul 1930 până în prezent), bunicii săi, apoi părinţii săi şi apoi ea stăpânind terenul, dar că de pe urma bunicilor săi nu s-a dezbătut succesiunea, cota tatălui său de 1/6 moştenită de la părinţi, pentru care solicită să se constate dobândit dreptul de proprietate, fiind doar stăpânită în fapt, fără să fie evidenţiată în acte ca o transmitere distinctă către el.

Cererea sa a fost formulată în contradictoriu cu Municipiul Brăila, reclamanta pretinzând că aceasta are calitate procesuală pasivă prin raportare la considerentele Deciziei nr. 27/2017 a Î.C.C.J.

Potrivit prevederilor art. 36 din c. pr. civ. - Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.

Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Deci calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Ca atare, raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între subiectele dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, verificarea impunându-se a fi făcută nu numai în cererile prin care se tinde la realizarea dreptului, ci și în acțiunile în constatare, excepția lipsei de calitate procesuală fiind una de fond, peremptorie sau dirimantă, absolută.

Uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun, este o sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane.

Prin urmare, acțiunea având un asemenea temei trebuie îndreptată împotriva vechiului proprietar, acesta având calitate procesuală pasivă în procesul dedus judecății.

Vechiul proprietar, în speţa dată, sunt bunicii reclamantei, decedaţi însă, situaţia juridică a terenului trebuind să fie lămurită în raportul dintre moştenitori.

Reclamanta a pretins că această calitate procesuală pasivă aparţine Municipiului Brăila, pornind de la considerentele Deciziei nr. 27/2017 a Î.C.C.J.

Instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 24/03.04.2017 a Î.C.C.J., invocată de către reclamantă, nu se tranşează chestiunea privind calitatea procesuală pasivă în cazul uzucapiunii, ci instanţa supremă aminteşte doar, în analiza admisibilităţii cererii de sesizare a sa, de soluţiile/interpretările date în practică de către instanţele naţionale cu privire la această chestiune.

Prin urmare, neexistând o dispoziţie care să lămurească această problematică şi care să fie obligatorie pentru instanţe, în continuare fiecare instanţă va trebui să aprecieze asupra calităţii procesuale pasive în cazul uzucapiunii, în funcţie de circumstanţele speţei.

Reclamanta pretinde că în cauză se poate aprecia că ne aflăm în situaţia unui bun fără stăpân, astfel că pârât nu poate fi decât unitatea administrativ-teritorială.

Or, potrivit dispozițiilor art. 646 C. civ. din 1864, incidente speţei faţă de momentul de început al posesie pretinse de reclamant, anume 1967, Bunurile fără stăpân sunt ale statului, pentru ca art. 477 din acelaşi act normativ să dispună că Toate averile vacante şi fără stăpâni, precum şi ale persoanelor care mor fără moştenitori, sau ale căror moşteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public.

De asemenea, potrivit disp. art. 680 C. civ., În lipsa de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.

Dispoziţiile art. 3-5 din Legea nr. 213/1998, arată că: Art. 3 - (1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. (2) Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele prevăzute la pct.

I din anexă, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege. (3) Domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct.

II din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional. (4) Domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct.

III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean.

Art. 4 - Domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public.

Asupra acestor bunuri statul sau unităţile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.

Art. 5 - (1) Regimul juridic al dreptului de proprietate publică este reglementat de prezenta lege, dacă prin legi organice speciale nu se dispune altfel. (2) Dreptul de proprietate privată al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel.

Or, din cuprinsul acestor dispoziţii legale reiese faptul că unităţile administrativ-teritoriale dobândesc un drept de proprietate privată asupra bunurilor mobile şi imobile numai prin modurile prevăzute de lege şi cu condiţia ca acestea, prin natura lor sau prin declaraţia legii, să nu fie de uz sau de interes public.

Instanţa a reţinut, prin urmare, că în condiţiile în care nici o normă legală nu declară ca făcând parte din domeniul public sau privat al pârâtului imobilele în litigiu şi în situaţia în care pârâtul nu justifică un alt titlu de proprietate asupra imobilelor, este evident că acesta nu poate sta în proces în calitate de pârât, motiv pentru care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a fost respinsă astfel cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta .... a formulat apel în termenul legal, solicitând admiterea apelului, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Brăila, desființarea in tot a sentinței civile și trimiterea cauzei la Judecătoria Brăila pentru continuarea judecații după casare.

Motivul de apel vizează greșita admiterea a excepție lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Brăila in cererea privind dobândirea prin uzucapiune si hotărârea judecătorească sa țină Ioc de act de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 75 mp indiviz din suprafaţă de 380 mp situat în mun.

Brăila, str.

Tudor Vladimirescu nr. ..., judeţ Braila.

Reia întreaga situaţie de fapt, pe care instanţa de apel nu o va mai reda.

În plus, susţine că instanța de fond arată în motivarea admiterii excepţiei ca vechiul proprietar, in speța dată, sunt bunicii reclamantei, decedați fiind, situația juridica a terenului trebuie sa fie lămurită in raportul dintre moștenitori.

Între moștenitorii lui .... si ... care sunt copii: .... nu există nici o neînțelegere juridica pe care sa o lămurească, fiecare a primit cota de 2/12 din moștenire si a vândut cota către fratele lor ....

Ceea ce nu deține apelanta este actul de moștenitor- înscrisul care sa ateste cota de 2/12 ce i-a revenit lui .... în calitate de fiu

Nu poate relua dezbaterea succesiunii lui ... si ... pentru ca s-a realizat după decesul lor - deoarece notarul, in contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr..../29.06.1965 încheiat intre vânzătorii ..., ..., ..., ..., ... si ... si cumparatorii ... si ..., a testat ca ... este proprietar al cotei de 2/12 deoarece înstrăinează alături de ceilalți coindivizari cota de 1/12 din imobil.

În lipsa titlului de proprietate se prezumă ca nu este proprietar şi cota de 1/12 din terenul de 380 mp este bun fără stăpân.

Solicită să se ţină seama că pârâtul Municipiul Brăila - prin DFPL - nu a putut indica persoana care este titulara dreptului de proprietate.

Astfel, în mod constant, s-a reținut faptul că, potrivit disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.

Alin. 4 al aceluiași articol prevede că: Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct.

III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.

În anexa nr.

III se prevede că domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit, printre altele, din următoarele bunuri: rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcţiile și terenurile aferente.

Regula este că bunurile din domeniul public aparțin unităților administrativ teritoriale.

Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale definește sfera bunurilor din domeniul public al unității administrativ teritoriale.

Potrivit acestui text de lege aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și nu au fost declarate de interes național.

Conform art. 121 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial.

Potrivit art. 122 din același act normativ aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național.

În condițiile în care nu s-a făcut dovada că imobilul ar fi fost proprietatea unei persoane fizice sau juridice de drept privat, rezultă că a aparținut în proprietate unității administrativ teritoriale.

Așa cum s-a reținut potrivit art. 4 din Legea 213/1998: Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct.

III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.

În concluzie, putând fi proprietate particulară sau proprietatea unității administrativ teritoriale, iar dacă nu există dovezi că acesta ar aparține unei persoane fizice, reiese că aparține autorității administrației publice locale, fiind în domeniul privat al acesteia.

Bunurile fără stăpân intră, potrivit art. 477 Cod civil coroborat cu art. 25 din Legea nr. 213/1998, în domeniul privat al statului sau unității administrativ-teritoriale.

Prin urmare, având în vedere toate aceste texte legale, precum și lipsa dovezii existenței unui titlu de proprietate cu privire la imobilul pentru care se solicită uzucapiunea, rezultă că acest imobil aparține unității administrativ teritoriale și se află în domeniul privat al acesteia, astfel încât calitatea procesuală pasivă nu poate avea decât unitatea administrativ teritorială.

Instanța de fond nu a ținut seama ca Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 24 din 3 aprilie 2017 referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1845 coroborat cu art. 1847 din Codul civil de Ia 1864 și art. 36 din Codul de procedură civilă, prin care, deși a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Călărași - Secția civilă, în Dosarul nr. 5.186/202/2015, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept, a constatat faptul că „Din examenul jurisprudențial al hotărârilor selectate de curțile de apel rezultă că, în proporție considerabilă, opinia majoritară a instanțelor este în sensul că atât timp cât nu există alte persoane (fizice sau juridice) care să exhibe un titlu de proprietate asupra imobilului în legătură cu care s-a cerut a se constata intervenită prescripția achizitivă, se consideră că nemișcătorul aparține domeniului public sau privat al unității administrativ-teritoriale, din raza imobilului, care are calitate procesuală pasivă.87.

Ca atare, în majoritatea spețelor examinate s-a decis că în condițiile în care nu poate fi identificată vreo persoană care să justifice existența unui drept de proprietate asupra terenului, calitatea procesuală pasivă este determinată de regimul juridic al imobilului, în aceleași condiții ca și atunci când proprietarul acestuia a decedat, fără moștenitori, iar succesiunea este vacantă.

Au fost invocate, în acest sens, prevederile art. 26 alin. (1) și art. 36 alin. (I) din Legea nr. 18/1991, republicată, care stabilesc în mod expres entitatea în patrimoniul căreia intră terenurile persoanelor decedate, fără moștenitori, precum și cele ale art. 4 din Legea nr. 213/1998, art. 477, art. 646 și art. 680 din Codul civil de la 1864, în virtutea cărora unitatea administrativ-teritorială este prezumată ca proprietară a tuturor bunurilor fără stăpân, care sunt de interes local, de pe raza sa teritorială.

S-a reținut că în această situație particulară a inexistenței unei persoane care să revendice drepturi asupra nemișcătorului, în calitate de proprietar sau de moștenitor al proprietarului inițial al terenului, a respinge acțiunea în constatarea uzucapiunii pe considerentul că unitatea administrativ-teritorială este lipsită de capacitate procesuală pasivă ar echivala cu lipsirea reclamanților din astfel de cauze de orice posibilitate de valorificare a drepturilor lor, în situația în care, se arată, chiar Curtea Europeană a reținut existența unui drept protejat de Convenție, din situații de fapt, cu mare persistență în timp, de care legea leagă producerea unor efecte juridice.

Se constată, în egală măsură, că jurisprudența la care sa făcut referire, deși majoritară, nu este unanimă, fiind pronunțate și hotărâri judecătorești prin care s-a statuat că, în materia uzucapiunii, calitatea procesuală pasivă nu poate reveni decât adevăratului proprietar al imobilului, căruia reclamantul dorește să îi opună prescripția achizitivă, iar nu unității administrativ-teritoriale, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că aceasta a abandonat terenul asupra căruia reclamanții au exercitat, timp de 30 de ani, o posesie utilă, continuă, publică și sub nume de proprietar.”

Potrivit dispozițiilor art. 646 C. civ. din 1864, „Bunurile fără stăpân sunt ale statului", pentru ca art. 477 din același act normativ să dispună că „Toate averile vacante și fără stăpâni, precum și ale persoanelor care mor fără moștenitori, sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public."

În condițiile în care nici o normă legală nu declară ca făcând parte din domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale imobilele pentru care nu se identifică adevărații proprietari ori moștenitorii acestora și pentru care nu s-a declarat vacanța succesorală prin hotărâre judecătorească și în situația în care aceste unități nu justifică un alt titlu de proprietate asupra imobilelor, este evident că în uzucapiunile în care posesia a început anterior anului 2011 și imobilele nu sunt înscrise în cartea funciară este necesar să se dea deplină eficiență disp. art. 646 C. civ. din 1864, având valoare de normă generală.

În această situație dacă unitatea administrativ teritorială nu ar fi considerată proprietarul imobilului, având, prin urmare, calitate procesuală pasivă în acțiunea în uzucapiune, în mod inevitabil apelanta ar fi lipsită de orice posibilitate reală de a obține recunoașterea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune, în condițiile în care excepția lipsei calității procesuale pasive a unității administrativ teritoriale s-ar analiza cu prioritate și ar fi admisă, afectându-se, în substanța sa, dreptul de acces efectiv la instanță.

Legal citat, intimatul Municipiul Brăila a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat, ca nefondat.

Arată că, instanța de fond a admis în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Brăila, motivat de faptul că în condiţiile în care nicio normă legală nu declară ca făcând parte din domeniul public sau privat al pârâtului imobilele în litigiu și în situația în care pârâtul nu justifică un alt titlu de proprietate asupra imobilelor, este evident că acesta nu poate sta în proces în calitate de pârât.

Din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, imobilul situat în Municipiul Brăila, str.

Tudor Vladimirescu nr.... era compus inițial din teren în suprafață de 580,00 mp, iar ulterior, în urma perfectării Actului de vânzare cumpărare, încheiat între ..., în calitate de vânzător și ..., în calitate dc cumpărător, având ca obiect terenul în suprafață de 193 m.p. situat în Municipiul Brăila, str.

Tudor Vladimirescu, a rezultat terenul în suprafață de 773 m.p.

În urma dezbaterii succesiunilor, în patrimoniul numiților ..., ..., ..., .... ..... și ... a rămas imobilul situat în Municipiul Brăila, str.

Tudor Vladimirescu nr. ..., în suprafață de 773 m.p.

În baza Contractului de vânzare — cumpărare autentificat sub nr. .../31.10.1967 numiții ..., ..., ..., ... și ... au transmis cumpărătorilor ... și ..., dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Municipiul Brăila, str.

Tudor Vladimirescu nr. ..., format din teren în suprafaţă de 325 m.p. și construcții în suprafață de 149,90 m.p.

Conform adresei nr. .../02.10.2020 emisă de Direclia Finanțelor Publice Locale Serviciul Impunere Persoane Fizice, în evidenta fiscală actuală, la adresa din str.

Tudor Vladimirescu nr. .., figurează titulari numiții ... și ... cu imobil compus din teren suprafața de 390 m.p. și construcții în suprafață de 149,90 m.p.

Imobilul aflat în litigiu nu a trecut în proprietatea Municipiului Brăila, reclamanta afirmând faptul că prin decesul numiților ... și .... au fost stabilite cotele indivize de 1/6 din terenul în suprafață de 773 m.p., moștenitorilor acestora: ....

Prin urmare, apreciază că raportat la mențiunile înscrisurilor depuse la dosar cauzei, terenul in suprafață de 75 mp. indiviz din suprafața totală de 380 mp. din terenul aflat în litigiu aparține moștenitorilor numiților ... și ..., în speţă .., ..., ..., ... şi .. (fostă ...) ....

Arată faptul că Municipiul Brăila, nu are calitate procesual pasivă în lipsa Certificatului de succesiune vacantă care să reprezinte dovada titlului de proprietate privind trecerea bunurilor imobile in proprietatea privată a statului.

Având in vedere faptul că, în prezenta cauză, nu există o identitate între Municipiul Brăila și raportul juridic dedus judecății, în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului.

Mai arată că în cuprinsul Certificatului de moștenitor nr. .../03.07.2020, imobilul aflat în litigiu nu în componenta masei succesorale a defunctului ....

Astfel, apelanta trebuie să formuleze pretenții in contradictoriu cu moștenitorii ..., ...., ..., .... ... Șl ... (fostă ...) ....

In raport de motivele de drept invocate apreciem că acțiunea nu se justifică a fi soluționată în contradictoriu cu Municipiul Brăila.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, arată că posesia este aptă să producă efectele juridice prevăzute de lege, numai dacă întrunește condiţiile de utilitate prevăzute de art. 1846 și următoarele din Vechiul Cod Civil, nefiind suficiente numai cele două elemente constitutive ale sale, respectiv animus și corpus.

Astfel, pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie să fie utilă, adică neatinsă de niciunul dintre viciile sale, prin urmare, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Acestor calități prevăzute de lege, literatura juridică și practica judiciară au statuat că, pentru a fi utilă, posesia trebuie să fie și neechivocă.

Fată de acestea, apreciază că autorii apelantei nu au exercitat o posesie sub nume de proprietari asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze, întrucât au cunoscut faptul că, dețin terenul în suprafață de 75 mp. indiviz din suprafața totală de 380 mp. pentru altul. proprietarii terenului fiind numiții ...., ..., ..., ...

Șl ... (fostă ....) .....

Astfel, autorii reclamanților defineau cu îngăduința proprietarilor un drept de folosință asupra terenului.

Prin urmare, atât autorii apelantei, cât și aceasta au folosit terenul, în toată această perioadă, cu îngăduința adevăratului proprietar, fapt ce dovedește că stăpânirea în fapt a terenului nu s-a exercitat cu intenția de a stăpâni pentru sine, ci pentru adevăratul proprietar, lipsind elementul psihologic al posesiei - animus - ceea ce face ca cel ce deţine lucrul pentru altul, să nu aibă calitatea de posesor. ci cea de detentor precar.

Precaritatea poate fi considerată mai mult decât un viciu al posesiei și anume ca o lipsă a posesiei însăși, deoarece este lipsită de elementul intențional al posesiei.

În acest sens Curtea Supremă de Justiție soluționând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General, a pronunțat Decizia nr. 8/27.09.1999, statuând că, prin exercitarea unei posesii precare, nu se poate dobândi proprietatea prin uzucapiune.

Curtea a reținut în considerente că detenția fiind viciată de precaritate, nu poate conduce prin uzucapiune, la dobândirea proprietății.

Mai mult decât atât, toate elementele trebuie probate pe deplin cu respectarea cerințelor legale, orice interpretare ducând la deposedarea în mod nelegitim al adevăratului proprietar, în speţă Municipiul Brăila și implicit la încălcarea art.

I din Protocolul nr.

I la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, altfel cum a fost interpretată în jurisprudența Curm Europene a Drepturilor Omului, de exemplu prin Hotărârea J.A.

Pye contra Regatului Unit al Marii Britanii, unde deși a arătat compatibilitatea instituției uzucapiunii cu Protocolul I Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Marea Cameră, a precizat că și aceasta trebuie aplicată restrictiv, cu îndeplinirea tuturor condițiilor din legislația națională, mai ales că în practica inițială a Curții a fost aceea de a considera instituția uzucapiunii ca încălcând de plano Protocolul I la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Nici autorii reclamantei nu au avut posesia asupra întregului imobil, pe cale de consecinţă nu poate opera joncţiunea posesiilor.

Invocă dispoziţiile art. 463 al.1 Cod fiscal şi arată că reclamanta nu putea plăti impozit pentru întregul imobil, pe cale de consecinţă sumele achitate de aceasta reprezintă taxă de folosinţă, nu impozit pe proprietate.

Potrivit art. 1890 c.civ., dobândirea dreptului de proprietate presupune posesia utilă timp de 30 de ani, ori apelanta invocă faptul că a stăpânit terenul de la data contractului autentificat sub nr. .../31.10.1967, respectiv pentru 325 mp teren şi construcţiile in suprafaţă de 149,9 mp.

Însă în ce priveşte suprafaţa de 75 mp teren, prin deschiderea procedurii succesorale de pe urma defuncţilor ... .., tatăl apelantei, ... a dobândit cota de 1/6 din terenul in suprafaţă de 773 mp.

Or, apelanta domiciliază în mun.

Olteniţa, judeţ Călăraşi, astfel că nu putea să exercite o posesie utilă în sensul art.1890 c.civ.

În acest condiţii, apreciază că apelanta nu a exercitat niciodată o posesie utilă, aceasta având calitatea de detentor precar, calitate ca o împiedică că solicite dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil ca efect al prescripţiei achizitive.

În apel nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine că apelul este nefondat pentru următoarele motive:

Calitatea procesuala presupune existenta unei identităţi intre persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuala pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

Reclamantul, fiind cel ce porneşte acţiunea, trebuie sa justifice atât calitatea procesuala activa cat si calitatea procesuala pasiva a persoanei pe care a chemat-o in judecata, prin indicarea obiectului cererii si a motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază pretenţia sa.

In cererea privind pretenţiile ce au ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin intervenirea uzucapiunii, calitatea procesuală pasivă nu poate reveni decât fostului proprietar al terenului deţinut de apelanta reclamantă.

În cauză, tribunalul reţine că în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 13 iunie 1930 ... a cumpărat de la .... un teren viran de casa in suprafata de 580 mp situat in comuna Nedelcu Chercea, pe strada Tudor Vladimirescu, nr.....

În baza contractului de vânzare cumpărare din data de 16 ianuarie 1935, ... a cumpărat de la .... un teren viran de casa în suprafata de 193 mp situat in comuna Nedelcu Chercea, pe strada Tudor Vladimirescu, terenul cumparat învecinându-se la Sud cu terenul cumpărat anterior.

... si ... au avut șase copii: ....

... a decedat în anul 1938, iar ... a decedat in anul 1948. După defuncţi nu a fost dezbătută succesiunea.

În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.../29.06.1965 vânzătorii ..., ..., ..., .., ... si ...-invocând calitatea de moştenitori după defuncţi, au vândut cumpărătorilor .... si .... dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 1/2 din terenul de constructie in suprafata totala de 780 mp, respectiv suprafaţa de 390 mp terne, situat in Braila, cartier Nedelcu Chercea, str.

Tudor Vladimirescu, nr.....

În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr..../31.10.1967 ...., ..., ...., .... si .... (frați)- invocând calitatea de moştenitori după defuncţi, i-au vandut lui ... (fratele vânzatorilor) si ...( soție) drepturile de proprietate indiviza de 5/12, adică 325 mp, teren de construcție din terenul în suprafata totala de 780 mp situat in orașul Brăila, cartier Nedelcu Chercea, strada Tudor Vladimirescu, nr.... si de 5/6 din dependința construita pe acel teren si din același act rezulta ca .... deținea cota de 1/12 în calitate de moștenitor.

Din această succesiune de acte, rezultă că prin cumpărare, autorii apelantei au dobândit cota indiviză de 5/12 din imobil, iar cota de 1/12 îi revine prin moştenire

În acest context, invocând lipsa unui certificat de moştenitor de pe urma bunicilor ... şi ...., apelanta reclamantă a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului reprezentând cota de 1/12 din imobil, prin prescripția achizitivă, invocând posesia utilă de lungă durată asupra imobilului.

Analizând această succesiune de acte juridice, se reţine că intimatul Municipiul Brăila nu are calitatea de parte care ar putea să pretindă un drept asupra respectivei suprafeţe de teren, ci doar moştenitorii după ... şi ..., deoarece proprietatea asupra acestui teren provine din actele de vânzare cumpărare încheiat la data de 13.06.1930, respectiv la data de 16.01.1935, în baza cărora defuncţii ... şi .... dobândiseră terenul.

Astfel, tribunalul apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect că raportul procesual nu îşi găseşte corespondent în raportul juridic substanţial dedus judecăţii, motiv pentru care a admis excepţia invocată din oficiu.

În ce privește aplicarea Deciziei nr. 24/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, tribunalul apreciază că aceasta nu îşi poate găsi aplicabilitatea in prezenta cauză, deoarece, pe de o parte, prin aceasta, a fost respinsă sesizarea de pronunţare unei hotărâri prealabile, iar pe de altă parte, în considerente se face referire la posibilitatea de a se stabili dacă există vreo persoană, care invocând un drept propriu, ar putea să se opună celui care formulează o astfel de acţiune.

Ori, in cauza de faţă, a rezultat că singurii care ar putea să se opune apelantei sunt moştenitorii după .... şi ...., şi nu pârâtul Municipiul Brăila.

În ce privește invocarea calităţii de bun fără stăpân, respectiv de problema vacanţei succesorale, nici acestea nu pot fi primite, pe de o parte, terenul in cauză s-a aflat in stăpânirea moştenitorilor celor doi defuncţi, trebuind doar să se stabilească cine sunt moştenitorii şi care este cota fiecăruia, fiind irelevant faptul că aceștia au procedat deja la vânzarea in partea a bunurilor din masa succesorală, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada existenţei unui certificat de vacanţă succesorală în legătură cu bunurile rămase după aceştia.

Tribunalul nu va analiza celelalte aspecte invocate de apelantă deoarece acestea se referă la condiţiile de fond ale uzucapiunii, ce nu pot fi analizate în acest stadiu.

În temeiul art. 480 C.pr.c, va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.