Tribunalul ARAD · .

Decizie nr. 376 din 25.05.2022

Instanță: Tribunalul ARAD
Dosar: .
Obiect: Uzucapiune. Art. 28 din Decretul – Lege nr. 115/1938. Prezumția de deces.
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Uzucapiune. Art. 28 din Decretul – Lege nr. 115/1938. Prezumţia de deces.

Având în vedere imposibilitatea obţinerii altor documente pentru a dovedi decesul proprietarilor tabulari, apelantul petent a solicitat aplicarea prezumţiei simple că proprietarii tabulari sunt decedaţi şi, prin raportare la data la care a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea lor, a susţinut că este rezonabil să se prezume că sunt decedaţi de mai bine de 20 de ani.

Potrivit art. 329 Cod procedură civilă, în cazul prezumţiilor lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutatea şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins.

Instanţa are în vedere în soluţionarea prezentei cauze şi concluzia întâlnirii organizate în data de 11.06.2008 între conducerea CSM şi membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare, unde s-a statuat, cu referire la capacitatea procesuală de folosinţă a persoanei, că în procesele având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune judecătorul poate apela la o prezumţie simplă potrivit căreia o persoană nu trăieşte 120, 130 sau chiar 140 de ani (fapt de notorietate, care nu trebuie dovedit) – astfel încât se prezumă că proprietarul tabular al cărui drept a fost înscris în cartea funciară de la începutul secolului XX este decedată la data introducerii acţiunii, fiind lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

Or, în prezenta cauză proprietarii tabulari pentru care apelantul petent nu a putut dovedi cu acte de stare civilă că a intervenit decesul acestora şi-au intabulat dreptul de proprietate în anul 1922, respectiv 1923, împrejurare în raport de care instanţa apreciază că nu mai pot fi în viaţă atât timp cât vârsta lor ar fi de cel puţin 121 ani, respectiv 120 ani, vârstă care, în prezent, în mod general, nu poate fi atinsă de o persoană.

Ca atare, luând în considerare Decizia nr. 5/22.01.2018 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a reţinut în considerente că instanţa poate aprecia între o prezumţie legală şi una judiciară, care dintre acestea are prevalenţă în situaţia concretă, prezumţia de la art. 53 Cod civil nefiind una absolută şi care să înlăture de plano o altă prezumţie judiciară, contrară, („în prezenţa unei prezumţii legale cum este cea reglementată de art. 53 din Codul civil, instanţa are de verificat, în raport cu datele concrete ale speţei (care ar indica o vârstă biologică a pârâtului, imposibil de atins), dacă subzistă raţiunea textului de lege care instituie o prezumţie de capacitate de folosinţă în favoarea persoanei dispărute, considerate a fi în viaţă dacă nu a intervenit o hotărâre definitivă declarativă de moarte. 49.

Aceasta întrucât o normă legală, pentru a-şi produce efectele, nu poate avea ca obiect de reglementare situaţii imposibile şi neraţionale (....) 53.

În ambele ipoteze însă este vorba despre o chestiune de probatoriu, de stabilire dacă se verifică ipoteza raţională a edictării art. 53 din Codul civil sau dacă funcţionează o prezumţie simplă, judiciară, lăsată la libera apreciere a judecătorului”), instanţa reţine că proprietarul înscris în cartea funciară nu mai poate fi în viaţă în prezent.

Mai mult, conform unui studiu realizat de Institutul Naţional de Statistică din România în anul 2016, „Prima tabelă de mortalitate cunoscută în istoria statisticii româneşti a fost elaborată pentru anii 1899-1901.

A fost realizată pe baza informaţiilor disponibile privind mortalitatea înainte de 1900 (26‰ rata mortalităţii şi 200‰ rata mortalităţii infantile) şi a scos în evidenţă faptul că speranţa de viaţă la naştere pentru acea perioadă a fost de 36,4 ani.

A doua tabelă de mortalitate a fost realizată pentru perioada 1909-1912 când, conform tabelei, speranţa de viaţă la naştere a crescut la 39,6 ani.

A treia tabelă, care a fost elaborată pentru anii 1930-1932, perioada de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, a rezultat o speranţă de viaţă la naştere de 42,0 ani.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, schimbările care au intervenit în creşterea nivelului de trai şi creşterea serviciilor medicale pentru populaţie au determinat scăderea mortalităţii.

În numai zece ani, din anul 1946 până în anul 1955, rata mortalităţii generale a scăzut de la 18,8 la 9,7 la 1000 locuitori.

Scăderea mortalităţii generale s-a concretizat în creşterea speranţei de viaţă la naştere, la 63,2 ani, determinată pe baza tabelei de mortalitate pentru anul 19569.

După anul 1956, speranţa de viaţă a continuat să crească cu o intensitate mai mică, la sfârşitul deceniului al şaselea (1968-1970) ajungându-se la 67,33 ani.

În 1998-2000, speranţa de viaţă a depăşit pragul de 70 ani.

Între anii 2006-2008 şi 2012-2014, speranţa de viaţă a cunoscut o creştere semnificativă, de la 73,47 ani la 75,44 ani.” ( https://insse.ro/cms/files/publicatii/speranta_de_viata_sanatoasa_2016.pdf ).

Or, reţinând cea mai lungă speranţă de viaţă, conform statisticilor menţionate mai sus, precum şi faptul că dacă ar fi trăit 121 de ani ar fi fost o situaţie excepţională întrucât este o vârstă care nu a mai fost atinsă până în prezent de alte persoane, instanţa apreciază că se poate prezuma în mod rezonabil că persoana a decedat cu mai mult de 20 ani înainte de formularea prezentei acţiuni.

Tribunalul Arad, Secţia I a Civilă, Decizia civilă nr. 376/25 mai 2022

Prin sentinţa civilă nr. (...) din 17.11.2021 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. (...) s-a admis în parte cererea formulată de petentul MP.

S-a constatat că petentul a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului - teren intravilan în suprafaţă de 180 mp, înscris în CF nr. ..... (nr. CF vechi .... ), nr. top. .... – .

S-a respins în rest cererea şi s-a dispus OCPI ... să efectueze cuvenitele menţiuni în cartea funciară.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea formulată de către petent s-a solicitat să se constate că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în cărţile funciare nr. ........., nr. ...... ... şi nr. .... ....

Instanţa a reţinut că potrivit art. 28 din Decretul – Lege nr. 115/1938, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.

Astfel, condițiile cerute de lege pentru a putea invoca uzucapiunea extratabulară, conform art. 28 alin. 1 din Decretul – Lege nr. 115/1938 sunt: titularul dreptului intabulat în cartea funciară să fie decedat; uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în cartea funciară; posesia să fie utilă.

În extrasul de carte funciară nr. ...... ... (nr.

CF vechi .... - ...) figurează înscrisă în calitate de proprietar al imobilului compus din teren în suprafaţă de 180 mp, cu nr. top. ..... – Firiteaz, situat în loc.

Firiteaz, nr. ....., jud.

Arad, numita BI.

Instanţa a reţinut că dreptul de proprietate al numitei BI a fost intabulat în cartea funciară la data de 05.10.1909, imobilul fiind dobândit de aceasta prin cumpărare, fiind deci majoră la data respectivă (neexistând vreo menţiune cu privire la faptul că ar fi fost minoră) şi având astfel la acel moment vârsta de cel puţin 21 ani, vârsta majoratului în aceea perioadă, conform art. 434 C. civ. din 1864.

Instanţa a avut în vedere faptul că în considerentele Deciziei nr. 5/22.01.2018 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut faptul că instanţa poate aprecia între o prezumţie legală şi una judiciară, care dintre acestea are prevalenţă în situaţia concretă, prezumţia de la art. 53 C.civ. nefiind una absolută şi care să înlăture de plano o altă prezumţie judiciară contrară („48.

Astfel spus, în prezenţa unei prezumţii legale cum este cea reglementată de art. 53 din Codul civil, instanţa are de verificat, în raport cu datele concrete ale speţei (care ar indica o vârstă biologică a pârâtului, imposibil de atins), dacă subzistă raţiunea textului de lege care instituie o prezumţie de capacitate de folosinţă în favoarea persoanei dispărute, considerate a fi în viaţă dacă nu a intervenit o hotărâre definitivă declarativă de moarte. 49.

Aceasta întrucât o normă legală, pentru a-şi produce efectele, nu poate avea ca obiect de reglementare situaţii imposibile şi neraţionale (....) 53.

Raportat la menţiunile din cartea funciară şi faţă de cele reţinute anterior, în prezent vârsta proprietarului tabular BI ar fi de cel puţin 133 ani.

Astfel, instanţa a apreciat faptul că se poate prezuma în mod rezonabil faptul că numita BI a decedat cu mai mult de 20 de ani înainte de formularea prezentei cereri, având în vedere faptul că vârsta de 113 ani (133 ani – 20 ani) este o vârsta foarte greu de atins de o persoană.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor NI şi FV, reiese faptul că de peste 20 ani de la moartea proprietarului tabular BI petentul a stăpânit, fără a fi tulburat în folosinţă, imobil menţionat anterior, posesia fiindu-i recunoscută de către persoanele din comunitate.

Astfel, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru dobândirea de către petentul MP a dreptului de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului - teren intravilan în suprafaţă de 180 mp, înscris în CF nr. ........ ... (nr.

CF vechi .... - ...), nr. top. ..... – ....

În ceea ce priveşte imobilul înscris în cartea funciară nr. .... ... (nr.

CF vechi .... - ...) instanţa a reţinut că figurează înscris în cartea funciară în calitate de proprietar al imobilului compus din teren în suprafaţă de 360 mp, cu nr. top. ..... – ..., situat în loc. ..., nr. ...., jud. ..., numitul CI.

Instanţa a reţinut faptul că în cauză petentul nu a depus înscrisuri în legătură cu decesul numitului CI.

În ceea ce priveşte adeverinţa nr. 5/2021 eliberată de (...), instanţa a reţinut faptul că aceasta îl priveşte pe numitul CI, or în cauză numele proprietarului tabular al imobilului menţionat este CI, petentul nedovedind în cauză prin probele administrate faptul că ar fi vorba de una şi aceeaşi persoană.

Instanţa a constatat că dreptul de proprietate al numitului CI a fost intabulat în cartea funciară la data de 14.03.1922, imobilul fiind dobândit de acesta prin donaţie.

Câtă vreme nu există în cartea funciară nici o menţiune cu privire la faptul că proprietarul tabular ar fi fost minor, prezumţia este în sensul că acesta a fost major la data intabulării dreptului de proprietate în favoarea sa, având astfel la acel moment vârsta de cel puţin 21 ani, vârsta majoratului în aceea perioadă, conform art. 434 C. civ. din 1864.

Raportat la menţiunile din cartea funciară şi faţă de cele reţinute anterior, în prezent vârsta proprietarului tabular CI ar fi de cel puţin 120 ani.

Însă, una dintre condiţiile prevăzute de art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938 este aceea ca uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în cartea funciară.

Or, pentru ca această condiţie să fie îndeplinită în cauză este necesar ca numitul CI să fi decedat cu cel puţin 20 de ani înainte de formularea prezentei cereri, respectiv în anul 2001.

Or, în opinia instanţei vârsta de 100 ani pe care proprietarul tabular ar fi avut-o în anul 2001 (120 ani – 20 ani) nu este o vârstă imposibil a fi atinsă din punct de vedere biologic, existând pe teritoriul ţării mai multe persoane care au atins această vârstă.

Astfel, în opinia instanţei, în cauză petentul nu a dovedit faptul că a posedat imobilul înscris în CF nr. ......... ... timp de cel puțin 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, condiţie necesară prevăzută de art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru a se putea invoca uzucapiunea extratabulară.

În ceea ce priveşte imobilul înscris în cartea funciară nr. ..... ... (nr.

CF vechi .......) instanţa a reţinut că figurează înscrişi în cartea funciară în calitate de proprietari ai imobilului compus din teren în suprafaţă de 180 mp, cu nr. top. .... – ..., situat în loc. ..., nr. ..., jud. ..., numiţii GV şi GL (...).

Instanţa a reţinut faptul că în cauză petentul nu a depus înscrisuri în legătură cu decesul proprietarilor tabulari.

În ceea ce priveşte adeverinţa nr. ........ eliberată de Parohia Ortodoxă Română ..., instanţa a reţinut faptul că aceasta îl priveşte pe numitul GV, or în cauză numele proprietarului tabular al imobilului menţionat este GV, conform menţiunilor din înscrisurile de la filele 14-16, petentul nedovedind în cauză prin probele administrate faptul că ar fi vorba de una şi aceeaşi persoană.

Instanţa a constatat că dreptul de proprietate al numiţilor GV şi GL a fost intabulat în cartea funciară la data de 29.08.1923, imobilul fiind dobândit de aceştia prin cumpărare, fiind deci majori la data respectivă (neexistând vreo menţiune cu privire la faptul că ar fi fost minori) şi având astfel la acel moment vârsta de cel puţin 21 ani, vârsta majoratului în aceea perioadă, conform art. 434 C. civ. din 1864.

Raportat la menţiunile din cartea funciară şi faţă de cele reţinute anterior, în prezent vârsta proprietarilor tabulari ar fi de cel puţin 119 ani.

Or, pentru ca această condiţie să fie îndeplinită în cauză este necesar ca numiţii GV şi GL să fi decedat cu cel puţin 20 de ani înainte de formularea prezentei cereri, respectiv în anul 2001.

Or, în opinia instanţei vârsta de 99 ani pe care proprietarii tabulari ar fi avut-o în anul 2001 (119 ani – 20 ani) nu este o vârstă imposibil a fi atinsă din punct de vedere biologic, existând pe teritoriul ţării mai multe persoane care au atins această vârstă.

Astfel, în opinia instanţei, în cauză petentul nu a dovedit faptul că a posedat imobilul înscris în CF nr. ......Şagu timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarilor înscrişi în cartea funciară, condiţie necesară prevăzută de art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938, pentru a se putea invoca uzucapiunea extratabulară.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis în parte cererea formulată de petentul MP, a constatat că petentul a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului - teren intravilan în suprafaţă de 180 mp, înscris în CF nr. ..... ... (nr.

CF vechi .... - ..., nr. top. ..... – ..., a respins în rest cererea şi a dispus OCPI ...să efectueze cuvenitele menţiuni în cartea funciară nr. ...... ....

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul MP, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii promovate și, pe cale de consecință, să se constate că a dobândit un drept de proprietate în cota de 1/1 și asupra imobilelor situate în: localitatea ..., nr. ...., jud. ... înscris în CF .....-..., nr. top. ..... ..., în suprafață de 360 mp, prin uzucapiune extratabulară de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular C (una și aceeași persoană cu (C) I; localitatea ... nr. ....., jud. ..., înscris în CF.....-... nr. top. ..., în suprafață de 180 mp, prin uzucapiune extratabulară de 20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari G (una și aceeași persoană cu G) V și G (una și aceeași persoană cu G) L; fără cheltuieli de judecată.

În motivare, în ce priveşte cererea de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune cu privire la imobilul în suprafață de 180 mp înscris în CF .....-..., nr. top. ..., apelantul arată că a făcut dovada decesului proprietarului tabular CI cu adeverința nr. .... eliberată de Parohia Ortodoxă Română ..., fiind cert că CI este una și aceeași persoană cu CI, litera „u” de la finalul numelui de familie fiind o eroare de la notarea în cartea funciară a numelui proprietarului tabular.

Așadar, înțelege să invoce o prezumție relativă în sensul în care numele C provine din limba maghiară K, în traducere „...”, regional utilizându-se numele „C”, motiv pentru care în cartea funciară în anul 1922 a fost notat numele de C astfel cum acesta se utiliza, încă din perioada ocupației habsburgice.

În plus, opinia instanței potrivit căreia vârsta de 100 de ani pe care proprietarul tabular ar fi avut- o în anul 2001 ar fi fost o vârstă posibil de atins, nu se coroborează cu probele administrate în dosar, întrucât din depozițiile martorilor audiați rezultă că el a stăpânit terenul, fără să fie tulburat în folosință, de mai mult de 20 de ani, ceea ce conduce la concluzia că proprietarul tabular era decedat înainte de anul 2001.

Pentru aceste considerente, apreciază că în mod greșit prima instanță i-a respins solicitarea de a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune cu privire la acest imobil.

În ce priveşte cererea de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune cu privire la imobilul în suprafață de 360 mp, înscris in CF ......-..., nr. top. ..../a ..., apelantul arată că a făcut dovada decesului proprietarului tabular GV cu adeverința nr. .... eliberată de Parohia Ortodoxă Română ..., fiind cert că GV este una și aceeași persoană cu GV, inversarea literelor „rv” cu „vr” fiind o eroare de la transcrierea colii de carte funciară a numelui proprietarilor tabulari.

În acest sens, menționează faptul că din coala de carte funciară există la dosarul de fond rezultă faptul că numele de familie corect al proprietarului tabular este G, iar în evidențele Parohiei Ortodoxe Române .. apare notat decesul numitului G, fiind totodată de notorietate că numele românesc corect este G și nu G.

În atare context, apelantul solicită a se reține că proprietarii tabulari GV și L sunt una și aceeași persoană cu GV și L, fiind dovedind decesul numitului GV cu adeverința nr. ..... a Parohiei Ortodoxe Române ... din care rezultă data decesului 26.11.1940.

În ceea ce privește prezumția de deces invocată cu privire la proprietara tabulară GL, prima instanță a reținut că nu poate da eficiență acestei prezumții întrucât în anul 2001 (cu cel puțin 20 de ani înainte de formularea cererii) aceasta avea vârsta de 99 de ani, vârstă care nu este imposibil de atins din punct de vedere biologic.

Apelantul apreciază că, în realitate, conform hotărârii nr. 5/2018 a ICCJ, instanța de judecată poate da eficiență prezumției decesului prin raportare la vârsta pe care proprietarul tabular o are la data sesizării instanței de judecată și nu prin raportare la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă.

Așadar, dacă se coroborează faptul că la momentul sesizării instanței de judecată proprietara tabulară G (una și aceeași persoană cu G) L a avut vârsta de 119 ani cu depozițiile martorilor audiați în dosarul cauzei din care a rezultat că el foloseşte terenul de mai mult de 20 de ani, se poate reține că proprietara tabulară a fost decedată în anul 2001, fiind astfel decedată de mai mult de 20 de ani.

Pentru aceste considerente, apelantul apreciază că în mod greșit prima instanță i-a respins solicitarea de a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune cu privire la acest imobil.

În consecință, având în vedere faptul că încă din anul 1982, an în care apelantul precizează că şi-a stabilit domiciliul în Firiteaz, proprietarii tabulari ai terenurile care fac obiectul prezentului litigiu nu le mai foloseau (acestea fiind achiziționate de către el de la fostul posesor neproprietar), prezumția este că toți cei patru erau decedați, în prezent trecând mai mult de 20 de ani de la decesul acestora.

În drept, invocă: art. 466 și urm. Cod pr. civilă, art.28, art. 130 din Decretul-lege 115/1938.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, în limitele efectului devolutiv, în conformitate cu dispoziţiile art.476-478 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:

Din extrasul de carte funciară nr...... ... (CF vechi ..... ...) nr.top....../a- ... rezultă că imobilul teren intravilan în suprafaţă de 360 mp situat în localitatea ... nr. .... jud. ... are ca proprietar tabular pe CI, dreptul acestuia fiind intabulat prin încheierea nr. .... în baza din actului din 14.03.1922.

De asemenea, din extrasul de carte funciară nr. .... ... (CF vechi .... ...) nr.top. .../c- .... rezultă că imobilul teren intravilan în suprafaţă de 180 mp situat în localitatea ... nr. ..... jud. ... are ca proprietar tabular pe GV şi GL, dreptul acestora fiind intabulat prin încheierea nr. ..... în baza actului din 29.08.1923.

Conform planurilor de amplasament şi deliminare ale imobilelor avizate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sub nr. ...... şi nr. ........... cele două imobile terenuri sunt alăturate şi se învecinează cu imobilul înscris în CF nr......... ... cu privire la care prima instanţă a admis acţiunea şi a constatat că petentul a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui din urmă teren, cu titlu de uzucapiune.

Tribunalul mai constată că, întrucât în cuprinsul cărţilor funciare ...... ... şi nr............... nu este menţionat că proprietarii tabulari erau minori la data intabulării – menţiune obligatorie a fi consemnată în conformitate cu dreptul cutumiar maghiar aplicabil la data intabulării – şi reţinând că majoratul se dobândea la vârsta de 21 de ani, în prezent numitul CI ar trebui să aibă cel puţin 121 de ani, iar numiţii GV şi GL ar avea cel puţin 120 ani fiecare.

Tribunalul reţine că, în faţa primei instanţe, petentul a depus adeverinţa nr. ...... eliberată de Parohia Ortodoxă Română ... (f. 19), cu privire la decesul numitului CI intervenit în anul 1967, precum şi adeverinţa nr. .... eliberată de Parohia Ortodoxă Română ...(f. 18), cu privire la decesul numitului GV intervenit în 1940, înscrisuri pe care instanţa de fond nu le-a avut în vedere întrucât numele înscrise pe cele două adeverinţe nu corespund cu cele din cărţile funciare.

Având în vedere neconcordanţa acestor date şi imposibilitatea obţinerii altor documente pentru a dovedi decesul proprietarilor tabulari, apelantul petent a solicitat aplicarea prezumţiei simple că proprietarii tabulari sunt decedaţi şi, prin raportare la data la care a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea lor, a susţinut că este rezonabil să se prezume că sunt decedaţi de mai bine de 20 de ani.

Ca atare, luând în considerare Decizia nr. 5/22.01.2018 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a reţinut în considerente că instanţa poate aprecia între o prezumţie legală şi una judiciară, care dintre acestea are prevalenţă în situaţia concretă, prezumţia de la art. 53 Cod civil nefiind una absolută şi care să înlăture de plano o altă prezumţie judiciară, contrară, (în prezenţa unei prezumţii legale cum este cea reglementată de art. 53 din Codul civil, instanţa are de verificat, în raport cu datele concrete ale speţei (care ar indica o vârstă biologică a pârâtului, imposibil de atins), dacă subzistă raţiunea textului de lege care instituie o prezumţie de capacitate de folosinţă în favoarea persoanei dispărute, considerate a fi în viaţă dacă nu a intervenit o hotărâre definitivă declarativă de moarte. 49.

Aceasta întrucât o normă legală, pentru a-şi produce efectele, nu poate avea ca obiect de reglementare situaţii imposibile şi neraţionale (....) 53.

În ambele ipoteze însă este vorba despre o chestiune de probatoriu, de stabilire dacă se verifică ipoteza raţională a edictării art. 53 din Codul civil sau dacă funcţionează o prezumţie simplă, judiciară, lăsată la libera apreciere a judecătorului (...) instanţa reţine că proprietarul înscris în CF...... ... - CI şi proprietarii înscrişi în CF nr. ..... ...- GV şi GL nu mai pot fi în viaţă în prezent.

A doua tabelă de mortalitate a fost realizată pentru perioada 1909-1912 când, conform tabelei, speranţa de viaţă la naştere a crescut la 39,6 ani.

A treia tabelă, care a fost elaborată pentru anii 1930-1932, perioada de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, a rezultat o speranţă de viaţă la naştere de 42,0 ani.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, schimbările care au intervenit în creşterea nivelului de trai şi creşterea serviciilor medicale pentru populaţie au determinat scăderea mortalităţii.

În numai zece ani, din anul 1946 până în anul 1955, rata mortalităţii generale a scăzut de la 18,8 la 9,7 la 1000 locuitori.

Scăderea mortalităţii generale s-a concretizat în creşterea speranţei de viaţă la naştere, la 63,2 ani, determinată pe baza tabelei de mortalitate pentru anul 19569.

După anul 1956, speranţa de viaţă a continuat să crească cu o intensitate mai mică, la sfârşitul deceniului al şaselea (1968-1970) ajungându-se la 67,33 ani.

În 1998-2000, speranţa de viaţă a depăşit pragul de 70 ani.

Or, reţinând cea mai lungă speranţă de viaţă în ceea ce îl priveşte pe CI, conform statisticilor menţionate mai sus, precum şi faptul că dacă ar fi trăit 121 de ani ar fi fost o situaţie excepţională întrucât este o vârstă care nu a mai fost atinsă până în prezent de alte persoane, instanţa apreciază că se poate prezuma în mod rezonabil că acesta a decedat cu mai mult de 20 ani înainte de formularea prezentei acţiuni.

Aceleaşi considerente sunt valabile şi pentru proprietarii tabulari GV şi GL având în vedere că, în prezent, vârsta acestora ar fi de 120 de ani, fapt care ar constitui o situaţie excepţională; ca atare, se poate prezuma în mod rezonabil că aceştia au decedat cu mai mult de 20 ani înainte de formularea prezentei acţiuni.

Potrivit art. 28 din Decretul – Lege 115/1938, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor FV şi NI (f.47-48 ds primă instanţă), reiese faptul că de peste 20 ani petentul a folosit 3 parcele de teren, fără a fi tulburat în folosinţă, posesia fiindu-i recunoscută de către vecinii din comunitate.

Ca atare, având în vedere considerentele de fapt şi de drept menţionate, în temeiul prevederilor art.480 al.2 Cod procedură civilă Tribunalul va constata că în cauză sunt întrunite atât cerinţele prevăzute de art. 1847 Cod civil anterior privitor la posesie (continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar), cât şi cele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de apelantul petent, va schimba în parte sentinţa civilă apelată în sensul că va admite acţiunea şi va constata că petentul MP a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate şi asupra imobilelor înscrise în cartea funciară ..... .... nr. top. .../a ..., constând în teren intravilan în suprafaţă de 360 mp şi în cartea funciară ..... ... nr. top. .../c ..., constând în teren intravilan în suprafaţă de 180 mp.

Va menţine în rest sentinţa apelată.

Va dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al petentului conform prezentei.

Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,