Decizie nr. 253 din 13.04.2022

Încheierea de încetare a executării silite. Lipsa efectului întreruptiv a cursului prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

Încheierea de încetare a executării silite nu reprezintă un act de executare silită şi, prin urmare, nu se poate reţine că de la momentul încetării executării silite ar fi început să curgă un nou termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Chiar dacă legiuitorul nu a definit în concret actele de executare silită şi nici nu a inserat în cuprinsul codului de procedură civilă o enumerare exhaustivă a acestora, din coroborarea dispoziţiilor care reglementează executarea silită rezultă incontestabil că sunt acte de executare silită doar cele pentru care este obligatorie încheierea de către executorul judecătoresc a unui proces-verbal în care să fie consemnate menţiunile arătate la art.679 Cod procedură civilă şi care sunt apte să conducă la realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, iar consecinţa desfiinţării actului de executare contestat este aceea de întoarcere a executării silite (fie în cadrul contestaţiei, dacă acest lucru s-a cerut, fie în cadrul unui litigiu anterior).

Or, este evident că în cauză încetarea executării silite, deşi apare ca fiind consemnată într-un proces verbal, nu este aptă să conducă la realizarea, fie şi parţială a creanţei menţionate în titlul executoriu.

Din contră, prin actul menţionat se constată tocmai imposibilitatea continuării executării silite ca urmare a lipsei bunurilor şi veniturilor în patrimoniul debitorului, astfel că în opinia instanţei de apel actul emis de executor nu reprezintă un act de executare apt să întrerupă cursul prescripţiei conform art.709 al.1 pct.4 Cod procedură civilă.

Tribunalul Arad, Secţia I a Civilă, Decizia civilă nr. 253/13 aprilie 2022

Prin sentinţa civilă nr. 5180 din 6.12.2021 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. ... s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul PI, în contradictoriu cu ..., având ca obiect anularea actelor de executare din dosarul ....

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Între SC Bancpost SA şi contestator a fost încheiat la data de 04.06.2008 contactul de credit nr. ........ prin care acestuia i-a fost acordat un credit de 7.250 euro.

S-a stabilit prin contract un termen de rambursare de 120 de luni.

Contestatorul nu a respectat graficul de rambursare astfel că la data de 16.08.2016 creanța rezultată din acest credit a fost cesionată către intimată.

Creditul nu a fost declarat scadent anticipat.

La data de 06.02.2018 intimata a formulat o cerere de executare silită care a format dosarul ..., executare silită care a fost încetată la data de 12.02.2020.

La data de 12.07.2021 intimata formulează o nouă cerere de executare silită către executorul judecătoresc Soameş Cosmin formându-se astfel dosarul ... unde prin încheierea nr. ... a fost încuviințată executarea silită.

La data de 09.08.2021 executorul judecătoresc emite o somație prin care pune în vedere contestatorului ca în termen de o zi de la primire să achite suma de 7173 lei şi 15626 euro. Somația a fost comunicată contestatorului la 13.08.2021.

Față de această stare de fapt, instanța a stabilit că dreptul de a cere executarea silită în această cauză nu a fost prescris.

Cu titlu preliminar, instanța a stabilit că raportat la faptul că dreptul de a cerere executarea silită s-a născut în cauză la data de 16.08.2016, data când a fost cesionată creanța rezultată din contractul de credit legea civilă incidentă este Noul Cod Civil.

Față de această împrejurare, raportat şi la faptul că acest titlu executoriu a făcut obiectul unei alte executori silite așa cum s-a arătat mai sus, instanța a stabilit că sunt incidente în cauză prevederile art. 709 pct. 2 Cod procedură Civilă, astfel că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 706 Cod Procedură Civilă a fost întrerupt în cauză.

Prin urmare, instanța a stabilit că dreptul de a cere executarea silită în cauză nu s-a prescris.

În ceea ce privește calitatea de creditor al intimatei, aceasta rezultă din contractul de cesiune din data 16.08.2016 prin care creanța rezultă din contractul de credit a fost cesionată către intimată.

Lipsa unei comunicări a cesiunii nu are nici o relevanță asupra valabilității contractului.

Art. 1578 Cod Civil detaliază modalitatea de comunicare şi acceptare a cesiunii de creanță.

În cauză nu există o dovadă a faptului că anterior declanșării prezentei executori silite contestatorul a primit o comunicare scrisă prin care i s-a adus la cunoștință că creanța sa a fost cesionată.

Însă contestatorul a luat la cunoștință de această împrejurare atât în cadrul primei executări silite care a fost derulată tot de accesași intimată cât şi în cadrul acestei executări silite.

Prin urmare, instanța a reținut că intimata are calitatea de creditor în prezenta executare silită.

În ceea ce privește caracterul lichid al creanţei, instanța a reținut faptul că în cererea de executare silită intimata a indicat clar din ce este compusă suma de 15626 euro solicitată şi anume: 6703 euro debit, 4180 dobândă, 2345 euro comision bancar şi 2396 euro penalități.

Contestatorul nu a contestat faptul că nu a achitat integral debitul.

Intimata nu a calculat dobânzi şi comisioane ci a preluat sume calculate de către bancă la momentul cesiunii creanței.

Prin urmare, instanța a reținut că în cauză creanța suspusă executării întrunește condițiile cerute de art. 663 pct. 3 Cod Procedură Civilă fiind lichidă.

Față de aceste considerente, instanța a reținut că în mod corect s-a admis cererea de încuviințare a executării silite nefiind incidente în cauză nici unul din motivele de respingere prevăzute de art. 666 al. 5 Cod Procedură Civilă.

Pentru aceste considerente, instanța în baza art. 720 Cod Procedură Civilă a respins contestația la executare ca fiind nefondată.

Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, instanţa nu le-a acordat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul PI, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost aceasta formulată și motivată, respectiv anularea actelor de executare silită înființate de ... în dosarul execuţional nr. ... şi a încheierii nr. ... pronunțate de Judecătoria Arad în dosarul nr. ..., ca fiind netemeinice și nelegale, cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că hotărârea primei instanţe este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:

Prin contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar, a invocat excepția lipsei calității de creditor al intimatei ....R.L., în considerarea faptului că titlu executoriu a cărui executare silită s-a solicitat, respectiv Contractul de credit de consum nr. ........./04.06.2008 (denumit în continuare Contract de credit), a fost încheiat între el și S.C. ... având calitatea de terț față de acest contract.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata a solicitat respingerea excepției invocate ca nefondată, motivat de faptul că aceasta deține calitatea de creditor în considerarea Contractelor de cesiune de creanțe încheiate între instituția financiar bancară și ...., respectiv între .... şi intimată.

Contrar concluziei instanței de fond, din actele aflate în probațiune la dosarul cauzei nu rezultă calitatea de creditor a intimatei, motivat de următoarele considerente:

Alegațiile intimatei referitoare la încheierea unui Contract de cesiune de creanțe între ...S.A. - în calitate de cedent si .... -în calitate de cesionar, contract în temeiul căruia cesionarul .... a preluat creanța aferentă Contractului de credit, sunt în mod vădit nefondate, în condițiile în care nici la dosarul execuțional comunicat de executorul judecătoresc şi nici la dosarul cauzei nu se regăsește un asemenea contract;

La fel de nefondate sunt și susținerile intimatei referitoare la faptul că între (...). - în calitate de cedent și intimată - în calitate de cesionar, a fost încheiat „Contractul de cesiune de creanță” încheiat la data de 16.08.2016, în condițiile în care, de asemenea, nici la dosarul execuțional comunicat de executorul judecătoresc și nici la dosarul cauzei nu se regăsește un asemenea contract;

La dosarul cauzei intimata a depus în probațiune doar „Acordul privind cesiunea de creanțe” încheiat la data de 20.05.2016, acord în temeiul căruia intimata (...) S.a.R.L. - în calitate de cesionar, urma să preia mai multe creanțe de la cedenții (...).;

În considerarea celor evidențiate de intimată prin scriptele depuse la dosarul cauzei, este indeniabil faptul că, chiar dacă „Acordul privind cesiunea de creanțe” din data de 20.05.2016 a fost încheiat și de (...) S.A. în calitate de cedent, prin acest Acord creanța aferentă Contractului de credit nu a fost cedată intimatei de către (...), în condițiile în care însăşi intimata a menționat în mod expres faptul că această creanță a fost cesionată de (...). în favoarea (...) (fără a preciza data cesiunii) și nu în favoarea sa, și doar ulterior (...). a cesionat către intimată această creanță, prin „Contractul de cesiune de creanță” încheiat la data de 16.08.2016, contract încheiat probabil în considerarea „Acordului privind cesiunea de creanțe” încheiat la data de 20.05.2016.

Solicită a se avea în vedere faptul că, chiar şi în situația pur ipotetică în care intimata ar fi depus la dosarul cauzei Contractul de cesiune de creanțe încheiat între (...)S.A. și (...). precum și Contractul de cesiune de creanțe încheiat între (...) și intimată, calitatea de creditoare a intimatei tot nu ar fi fost justificată doar prin aceste înscrisuri în condițiile în care, în cuprinsul „Acordului privind cesiunea de creanțe” din data de 20.05.2016 se menționează în mod expres faptul că cedentul (...) cedează în mod definitiv cesionarului, respectiv intimatei toate creanțele din Portofoliu 2, ori nici la dosarul cauzei şi nici la dosarul de executare nu se regăsesc creanțele ce formează Portofoliu 2, neexistând astfel o dovadă certă a faptului că creanța aferentă Contractului de credit a făcut obiectul acestui Acord privind cesiunea de creanțe.

Ori, în lipsa înscrisurilor din care să rezulte în mod cert faptul că intimata (...)S.a.R.L. a preluat creanța provenită din Contractul de credit și astfel deține calitatea de creditor, este lipsit de orice echivoc că toate actele de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. (...) al B.E.J. (...) la solicitarea intimatei sunt în mod vădit netemeinice și nelegale.

Pentru considerentele menționate, apelantul solicită admiterea excepției invocate, în considerarea faptul că intimata nu a făcut dovada calității de creditor.

Referitor la excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, apelantul arată că instanța de fond a reținut că dreptul de a cere executarea sa silită nu a fost prescris, în considerarea faptului că intimata a mai solicitat executarea sa silită și în anul 2018.

Apreciază că şi această concluzie a instanței de fond este una neîntemeiată în condițiile în care:

Potrivit prevederilor art. 6 din Decretul nr. 167/1958 - act normativ în vigoare la momentul încheierii Contractului de credit, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, acest termen de prescripție începând să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de cere executarea silită;

În conformitate cu clauza 5.1. din Contractul de credit, rambursarea creditului urma să se facă eșalonat, pe o perioadă de 120 de luni, ultima rată de rambursare fiind stabilită pentru data de 04.06.2018;

Potrivit clauzei 8.5. din Contractul de credit, în situația în care ratele nu erau achitate la termenele convenite, (...) avea dreptul să procedeze la executarea silită a creanțelor restante, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită curgând de la momentul scadenţei fiecărei rate restante.

În considerarea celor menționate, este lipsit de orice echivoc faptul că, dreptul de a se solicita executarea silită a ratelor neachitate la scadenţă, s-a prescris la împlinirea termenului de 3 ani de la data scadenţei acestor rate.

Având în vedere faptul că, potrivit adresei nr. (....)11.11.2021 emise de (...), Contractul de credit nu a fost declarat scadent anticipat de către (...) S.A., este lipsit de orice echivoc faptul că el nu putea fi executat silit pentru întreaga creanță aferentă acestui contract, ci doar pentru ratele neachitate la scadență.

Raportat la acest aspect, luându-se în considerare faptul că scadența ultimei rate de rambursare a creditului era stabilită pentru data de 04.06.2018, este evident faptul că o cerere de executare silită a acestei rate putea fi formulată cel târziu până la data de 04.06.2021, ori cererea de executare silită a fost înregistrată de intimată la biroul executorului judecătoresc doar la data de 12.07.2021, respectiv după împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a solicita executarea sa silită în temeiul Contractului de credit.

Ori, prin împlinirea prescripției, Contractul de credit și-a pierdut puterea executorie iar, potrivit prevederilor art. 632 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 - Noul Cod procedură civilă, executarea silită se poate declanșa doar în temeiul unui titlu executoriu (pag. 11 - Decizia civilă nr. (..) pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. (...), depusă în probațiune).

Raportat la aceste aspecte, apelantul solicită admiterea excepției prescripției dreptului de a solicita executarea silită.

Referitor la caracterul lichid al creanței, apelantul arată că prin cererea de executare silită formulată de intimată la data de 12.07.2021, aceasta a solicitat executarea sa silită în vederea recuperării creanței în sumă de 15.626 Euro.

Chiar dacă în cuprinsul cererii de executare silită a fost menționat că suma de 15.626 Euro reprezintă 6.703 Euro - debit, 4.180 Euro - dobândă, 2.345 Euro - comision bancar și 2.396 Euro - penalități, apelantul solicită a se avea în vedere faptul că, nici la dosarul execuțional și nici la dosarul instanței, nu există niciun înscris din care să rezulte modalitatea de stabilire a acestei creanțe, respectiv algoritmul de calcul al dobânzilor, penalităților, comisionului bancar și data până la care au fost calculate aceste accesorii.

Mai mult, solicită a se avea în vedere faptul că obiectul Contractului de credit l-a reprezentat suma de 7.250 Euro, iar el a efectuat plăți în contul creditului în sumă de 10.455,85 Euro - conform adresei nr. 1158694/11.11.2021 emisă de Banca (...) și depusă la dosarul cauzei.

În acest context, este evident faptul că, debitul restant la data pretinsei cesiuni de creanțe din anul 2016 nu putea fi în cuantumul indicat de intimată, respectiv 6.703,11 Euro, după cum, la fel, nici accesoriile nu puteau fi în cuantumul indicat de aceasta, cu consecința faptului că suma pentru care s-a procedat la executarea sa silită, adică 15.626,02 Euro, este una vădit nefondată.

În considerarea celor evocate, apreciază că intimata (...)SaRL nu a făcut dovada caracterului lichid al creanței a cărei executare silită a solicitat-o, astfel încât raportat la dispozițiile art. 663 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 - Noul Cod de procedură civilă, executarea silită este vădit netemeinică și nelegală.

În ceea ce privește încheierea nr. (...) pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. (...), apelantul arată că prin această încheiere s-a dispus încuviințarea cererii de executare silită, cerere formulată de B.E.J. (...), pentru creditoarea (...)SaRL.

Apreciază că, concluzia instanței de fond potrivit căreia în mod corect s-a procedat la admiterea cererii de executare silită, este una neîntemeiată în condițiile în care prin intermediul prevederilor art. 666 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 - Noul Cod de procedură civilă, legiuitorul a instituit cazurile în care instanța de executare poate respinge cererea de încuviințare a executării silite, printre aceste cazuri regăsindu-se și situația în care creanța nu este certă, lichidă și exigibilă (pct. 4) sau există alte impedimente prevăzute de lege (pct. 7).

În considerarea celor expuse mai sus, consideră că este lipsit de orice echivoc faptul că, în cauza dedusă judecății, creanța a cărei executare silită a solicitat-o intimata nu este una lichidă, nefiind astfel îndeplinite condițiile impuse de legiuitor pentru încuviințarea executării silite.

De asemenea, apreciază că instanța de executare trebuia să verifice dacă cererea de executare silită a fost formulată de o persoană care justifică calitatea de creditor față de contestator.

Ori, apelantul învederează că nici acest aspect nu a fost avut în vedere la pronunțarea încheierii a cărei anulare a solicitat-o, în condițiile în care, așa cum a justificat anterior, intimata nu a făcut dovada calității de creditor.

În considerarea acestui fapt este de necontestat faptul că în cauză exista un impediment legal pentru încuviințarea cererii de executare silită.

În drept, invocă art. 466 alin. (1), art. 468 alin. (1), art. 480 alin. (2), alin. (3) și art. 718 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 - Noul Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare intimata (...) S.a.R.L., a solicitat respingerea apelul ca nefondat.

În motivare, referitor la invocarea de către contestator a lipsei calităţii de creditor a societăţii, arată că prima instanţă în mod just a analizat şi reţinut că: „În ceea ce privește calitatea de creditor al intimatei, aceasta rezultă din contractul de cesiune din data de 16.08.2016 prin care creanța rezultată din contractul de credit a fost cesionată către intimată.

Lipsa unei comunicări a cesiunii nu are nici o relevanță asupra valabilității contractului.

Art. 1578 Cod Civil detaliază modalitatea de comunicare și acceptare a cesiunii de creanță.

În cauză nu există o dovadă a faptului că anterior declanșării prezentei executori silite contestatorul a primit o comunicare scrisă prin care i s-a adus la cunoștință că creanța sa a fost cesionată.

Însă contestatorul a luat la cunoștință de această împrejurare atât în cadrul primei executări silite care a fost derulată tot de accesași intimată, cât și în cadrul acestei executări silite.

Prin urmare, instanța reține că intimata are calitatea de creditor în prezenta executare silită”.

În ce privesc contractele de cesiune încheiate, intimata arată următoarele:

Astfel cum rezultă din cuprinsul Certificatului de vânzare nr. ref. (...)/22.12.2008, între (...)S.A. în calitate de „vânzător” sau „administrator al activelor” şi (...)., în calitate de „cumpărător” sau „beneficiar” s-a încheiat un Acord cadru de vânzare - cumpărare de creanţe, prin care, vânzătorul a cesionat, transmis şi vândut către cumpărător un portofoliu de creanţe pe care cedentul le deţinea până la acel moment, printre care se afla şi creanţa deţinută împotriva apelantului.

La data de 20.05.2016 a fost încheiat acordul privind cesiunea de creanţe între (...) S.A., (...)., (...) S.A. în calitate de cedenţi şi propria societate - în calitate de cesionar.

Prin acest contract de cesiune de creanţe cedenţii au cesionat, transmis şi vândut către actualul creditor portofoliul de creanţe pe care cedenţii le deţineau până la acel moment împotriva debitorului sau printre care se afla şi creanţa deţinută împotriva debitorului apelant, împreună cu toate drepturile principale şi accesorii pe care legea şi contractul le ofereau creditorului iniţial.

Referitor la indicarea datei de 16.08.2016, ca dată a încheierii contractului de cesiune, intimata menţionează că aceasta este rezultatul unei erori materiale, pe care înţelege să o îndrepte pe această cale.

Potrivit deciziei nr. 2438/2008 dată de Înalta Curte de Casație şi Justiţie: „banca poate efectua orice alte activităţi ori operaţiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fără a fi necesară includerea lor în autorizaţia acordată, deci inclusiv operaţiuni de recuperare a creanţelor, care se pot concretiza şi în contracte de cesiune de creanţă prin care se urmăreşte încasarea sau recuperarea unor creanţe neperformante.”

Cesiunea de creanţă este o modalitate de transmitere a obligaţiilor în forma convenţională, prin care un creditor (cedent) transmite o creanţă a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanţei fiind obligat faţă de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni, fără a i se cere consimţământul.

Potrivit deciziei nr. 2438/2008 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: „Pe de altă parte nu există nicio prevedere legală sau reglementată care să instituie numai anumite modalităţi de recuperare a creanţelor sau care să excludă încheierea unor contracte de cesiune de creanţă, astfel încât creditorul, indiferent că este sau nu o bancă, poate recurge la orice modalitate legală de încasare/recuperare a creanţei sale.”

Legislaţia în vigoare prevede că cesiunea de creanţe este un act juridic civil, cu titlu oneros sau gratuit, prin care o persoană, numită cedent, transmite o creanţă unei alte persoane, numită cesionar, aceasta dobândind astfel dreptul de a încasa creanţa de la debitor, numit şi debitorul cedat.

Invocă în acest sens şi decizia nr. 2852/10.10.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţa a apreciat că: „Cesiunea de creanţă este o modalitate de transmitere a obligaţiilor în forma convenţională, prin care un creditor - numit cedent - transmite o creanţă a sa unei alte persoane - numit cesionar - debitorul creanţei fiind obligat faţă de cesionar odată cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni, fără a i se cere consimţământul”, prevederi ce se regăsesc în cuprinsul dispoziţiilor art. 1566 - 1586 NCC.

În condiţiile în care operaţiunea de cesiunea de creanţă nu este prohibită nici de lege şi nici de contractul din care rezultă creanţa deţinută împotriva contestatorului, iar condiţiile de formă şi de fond sunt îndeplinite, intimata apreciază că nu există niciun motiv de fapt şi de drept care să afecteze contractul de cesiune.

De asemenea, intimata arată că Înalta Curte de Casație şi Justiţie, prin decizia nr. 12/2012 din data de 17.12.2012, a statuat că dreptul creditorului de a cesiona creanţa nu poate fi considerat abuziv, întrucât una din condiţiile esenţiale pentru stabilirea caracterului abuziv a unei clauze este ca acea clauză să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligațiile părţilor.

Or, prin cesionarea creanţei, se schimbă doar titularul dreptului de a cesiona creanţa, şi nicidecum drepturile şi obligaţiile debitorului.”

În concluzie, solicită a se reţine că între instituţia financiar bancară şi actualul creditor s-a încheiat un contract de cesiune cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond impuse de lege, apreciind că toate susţinerile contestatorului sunt neîntemeiate.

Totodată, învederează că în conformitate cu prevederile din condiţiile generale la contractul solicitat, agreat şi semnat de către debitorul contestator în calitate de împrumutat „Banca poate cesiona unui terţ drepturile şi obligaţiile sale din prezentul contract”, astfel intimata consideră că atât cesionarul cât şi cedentul nu au încălcat nicio clauză contractuală, iar cesiunea a acoperit toate cerinţele legii şi prin acest contract de cesiune nu au fost încălcate drepturile debitorului.

Astfel, prin însăşi contractul al cărui beneficiar a fost debitorul contestator, în calitate de împrumutat, acesta şi-a dat acordul cu privire la cesiunea drepturilor şi obligaţiilor ce reies din contract.

Cesiunea de creanţă se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, consimţământul debitorului cedat nefiind cerut, deoarece nu este parte în contractul de cesiune, contractul fiind valabil încheiat prin simpla remitere a titlului astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 1391 Cod civil potrivit cărora: „la strămutarea unei creanţe ... predarea între cedent şi cesionar se face prin remiterea titlului”.

Efectul cesiunii de creanţă între părţi este transferul dreptului de creanţă din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarul.

Având în vedere aceste aspecte, intimata solicită respingerea motivului de apel ca neîntemeiat.

În ce priveşte dreptul societăţii de a cere executarea silită a contestatorului, intimata arată că acesta nu este prescris, având în vedere următoarele aspecte:

Contractul de credit intervenit între contestator în calitate de împrumutat şi bancă în calitate de creditor iniţial, a fost încheiat în data de 20.06.2008.

Ţinând cont de faptul că titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită este un contract semnat pe o perioada de 120 de luni, creditorul avea tot dreptul să solicite executarea silită.

În ceea ce privesc ratele restante, precizează faptul că pe toată perioada termenului de contract, societatea are dreptul de a solicita executarea silită.

Faptul că debitorul a ajuns în imposibilitatea de a mai achita ratele din culpă proprie, nu poate avea ca efect lipsirea creditorului de posibilitatea executării silite a debitului în condiţiile în care obligaţia de restituire a sumei împrumutate subzistă timp de 120 de luni de la data încheierii contractului.

În acest context, debitul restant a format obiectul executării silite derulată în cadrul dosarului execuţional nr. (...)/2018 aflat pe rolul BEJ (...), dosarul fiind închis având în vedere că s-a constatat starea de insolvabilitate a debitorului.

Prin actul procedural reprezentat de încuviinţarea executării silite şi prin demararea procedurii executării silite în cadrul dosarului execuţional nr. (...)/2016 aflat pe rolul BEJ (...), s-a întrerupt cursul prescripţiei extinctive.

Ca urmare a predării acestui dosar execuţional la BEJ (...), executorul judecătoresc a efectuat constant toate demersurile necesare recuperării creanţei, motiv pentru care nu se poate lua în considerare o potenţială prescripţie.

La data de 12.02.2020 dosarul de executare a fost retras ca urmare a constatării insolvabilităţii debitoarei, aplicându-se dispoziţiile art. 703 alin. (1) pct. 2 NCPC care prevăd faptul că: „executarea silită încetează dacă: nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri”.

Începând cu data de 12.02.2020 a început să curgă un nou termen de prescripție, termen care a fost însă întrerupt prin demararea executării silite în dosarul execuţional cu privire la care a fost formulată prezenta contestaţie la executare.

Astfel, dosarul poate fi realocat unui alt executor şi poate fi reîncepută executarea silită, având în vedere faptul că primul dosar de executare silită a întrerupt cursul prescripţiei extinctive, întrucât executarea a încetat din motive neimputabile/independente de voinţa creditorului sau a executorului judecătoresc.

Astfel, în cursului anului 2021 dosarul a fost predat la BEJ (...) în vederea recuperării pe calea procedurii executării silite a creanței datorate de către debitoare, fapt care a întrerupt prescripţia extinctivă.

Din momentul încetării executării silite începute în dosarul de executare nr. (...)2018 aflat pe rolul BEJ (...) şi până în momentul înregistrării unui nou dosar de executare pe rolul biroului executorului judecătoresc (...), s-a încercat recuperarea amiabilă a creanţei datorate, posibilitate la care debitoarea nu a înţeles să dea curs.

Prin urmare, a fost transmisă cererea de executare silită pentru contractul de credit care face obiectul dosarul de executare nr. (...)/2021 pe rolul biroului executorului judecătoresc (...).

Astfel, intimata solicită a se constata că din momentul în care a încetat executarea silită în dosarul de executare nr. (...)/2018, în speţă data de 12.02.2020 şi până în momentul în care a fost încuviinţată executarea silită în dosarul de executare nr. (...)/2021, nu s-a împlinit termenul prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

În acest sens invocă sentinţa civilă nr. (...) pronunţată de Judecătoria Timişoara.

Pe de altă parte, intimata apreciază că actele de executare silită, efectuate într-un dosar execuţional în cadrul căruia s-a dispus încetarea executării silite potrivit art. 703 alin. (1) pct. 2 CPC, au aptitudinea de a întrerupe cursul termenului prescripţiei a dreptului de a cere executarea silită, efect întreruptiv ce poate fi valorificat ulterior dacă creditorul se adresează altui executor pentru realizarea pe cale silită a creanţei sale.

În primul rând, art. 709 alin. (1) pct. 4 CPC se referă la întreruperea cursului prescripţiei executării ca urmare a efectuării unui act de executare silită, fiind indiferent dacă acest efect întreruptiv este valorificat într-un alt dosar de executare decât cel în cadrul căruia s-a efectuat actul.

Dosarul de executare constituie cadrul formal (administrativ) de realizare a executării silite, executare care își păstrează caracterul unitar indiferent de numărul acestor dosare.

Prin urmare, o dată ce a operat întreruperea cursului prescripţiei, devine fără relevanţă cadrul formal (dosarul) în cadrul căruia ea este invocată.

Menţionează că, în aceeași manieră a considerat şi Tribunalul (...) în cadrul deciziei nr. (...) din 23.11.2020 în dosar nr. (...)/2018.

Tot în acest sens se pronunţă şi jurisprudenţa recentă care demonstrează faptul că procesul verbal de încetare reprezintă un act de executare întrerupător de prescripţie.

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 709 alin. 1 NCPC coroborat cu dispoziţiile art. 2537 NCC, cursul prescripţiei a fost întrerupt atât de plata voluntară a contestatorului cât şi actele prin care aceasta a fost pusă în întârziere.

Termenul de prescripţie ar fi început să curgă de la data declarării scadenţei anticipate a contractului, numai dacă de la acel moment nu ar fi intervenit diverse situaţii prevăzute în mod explicit de legea în vigoare, care să întrerupă această prescripţie.

Faţă de aceste aspecte, intimata solicită respingerea excepţiei invocate de către contestatoare ca nefondată.

Referitor la pretinsa nedeţinere a unei creanţe lichide, intimata menționează următoarele:

În ceea ce privește sumele datorate de către debitor, solicită a se lua act că acestea sunt în concordanţă cu prevederile titlului executoriu reprezentat de contractul încheiat.

În cuprinsul contractului bancar pentru persoane fizice au fost indicate în mod clar şi potrivit dispozițiilor legale în vigoare obligațiile şi consecințele în cazul nerespectării de către împrumutaţi a clauzelor contractuale.

Mai mult decât atât, caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei datorate societăţii, a fost deja analizat de instanţa de executare, respectiv de instanţa care a încuviinţat executarea silită în baza titlului executoriu menţionat.

Creanţa deţinută împotriva debitorului contestator este lichidă, exprimată în bani, cuantumul creanţei fiind clar determinat prin contractului de credit, graficul de rambursare - anexa la contract, fiind respectate astfel dispoziţiile art. 663 alin. (2) NCPC, potrivit cărora: „Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui”.

Referitor la susţinerile debitorului contestator cu privire la caracterul creanţei, intimata învederează faptul că debitul deţinut împotriva debitorului provine din nerespectarea obligaţiilor asumate prin încheierea contractului.

Referitor la cea de a doua condiţie şi anume caracterul lichid al creanţei, conform definiţiei legale, acesta vizează posibilitatea de determinare a câtimii creanţei pe baza titlului executoriu.

Având în vedere contractul încheiat între părţi din care rezultă în mod clar obligaţia de plată a împrumutatului, calculul creanţei este posibil de realizat pe baza înscrisurilor asumate de debitor, fiind astfel respectată cerinţa caracterului lichid.

Menţionează faptul că debitul restant cesionat s-a actualizat de la momentul cesiunii şi până la data de 30.09.2016 cu dobânda legală, în baza OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti şi ulterior OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a abrogat primul act normativ menționat, în baza procentului de dobândă afişat de BNR.

De asemenea, precizează că începând cu data de 30.09.2016, debitul restant nu s-a mai actualizat cu alte accesorii, dobânzi sau penalităţi.

În ceea ce privește dreptul creditorului cesionar de a percepe dobânzile aferente creanţei cesionate, solicită a se reţine că acest drept este definit de articolul 1568 alin. 1 lit. b Cod civil, dobânda reprezentând un accesoriu al creanţei.

Ca noţiune juridică, învederează că cesiunea de creanţă reprezintă o modalitate de transmitere a obligaţiilor în forma convenţională, debitorul creanţei fiind obligat faţă de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni.

Modificarea părţilor originare ale actului juridic prin cesiune nu afectează substanţa titlului, poziţia cesionarului fiind aceea a unui succesor cu titlu particular, care preia toate drepturile pe care creditorul iniţial le avea în legătură cu creanţa, inclusiv accesoriile.

Aşadar, apreciază că creanţa solicitată întruneşte toate condiţiile impuse de art. 662 Cod procedura civilă, creanţa fiind certă (rezultă din însuşi actul de creanţă), lichidă (câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă) şi exigibilă (exigibilitatea anticipată a fost determinată de comportamentul debitoarei, care nu şi-a respectat obligaţia de a achita ratele lunare).

Referitor la solicitarea apelantului de anulare a încheierii prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite a contractului, intimata arată că procedura încuviinţării executării silite efectuată în prezent de către instanţă reprezintă o procedură separată de executarea silită în sine care este atribuită executorului judecătoresc ca urmare a modificării art. 666 Cod procedură civilă modificat prin OUG 1/2016.

Potrivit art. 632 Cod procedură civilă care defineşte ,,temeiul executării silite”, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, alineatul (2) stabilind sfera de aplicare a noțiunii de ,,titlu executoriu”, anume hotărârile executorii prevăzute la art. 633 Cod procedură civilă, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

Astfel, titlul executoriu poate fi definit ca fiind actul întocmit potrivit legii, de organele competente, care serveşte la pornirea executării silite şi la realizarea, pe această cale, a drepturilor recunoscute prin actul respectiv.

Astfel, în cadrul procedurii încuviinţării executării silite, instanţa de judecata este obligată să verifice chiar documentul în sine, înscrisul efectiv, pentru a determina dacă acesta îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a putea dobândi efectul constând în caracterul, însuşirea de a fi titlu executoriu, efect ce se constată numai prin pronunţarea încheierii de admitere a cererii de investire cu formulă executorie.

Mai mult decât atât, instanţa sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite este obligată să verifice dacă înscrisul îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum şi alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege.

Printre aceste condiţii, instanţa este obligată să verifice inclusiv dacă înscrisul se află efectiv în posesia creditorului întrucât, conform art. 1503 Cod Civil: „remiterea voluntară a înscrisului original constatator al creanței (...) naşte prezumția stingerii obligației prin plată”.

În cazul în care înscrisul nu se mai află în posesia creditorului, acesta nu se bucură de prezumţia că deţine un titlu executoriu.

De asemenea, arată că un alt argument în sensul depunerii în original a înscrisului pentru care se solicită investirea cu formulă executorie îl reprezintă obligaţia instanţei de a verifica legitimarea procesuală activă a persoanei care a formulat cererea, respectiv dacă aceasta are calitatea de creditor la momentul introducerii cererii de investire cu formulă executorie.

În ipoteza cesiunii de creanţă, instanţa trebuie să verifice calitatea de creditor a cesionarului, prin depunerea contractului de cesiune de creanţă şi, eventual, a anexei aferente, fără însă a verifica alte condiţii, precum valabilitatea notificării sau condiţiile de fond.

Conform Deciziei Curţii Constituționale nr. 458 din 31 martie 2009 referitoare la excepția de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373 indice 1 Vechiul Cod procedură civilă, publicata în M.

Of. nr. 256 din 17.04.2009, Partea I, legalitatea începerii procedurii de executare produce efecte asupra tuturor actelor de executare ulterioare şi, prin urmare, asupra tuturor părţilor implicate în această procedură.

Curtea Constituţională a reţinut că executarea silită nu trebuie privită unilateral, numai din perspectiva creditorului şi a drepturilor acestuia, ci şi din perspectiva debitorului, căruia deopotrivă trebuie să-i fie asigurate garanţiile ce caracterizează dreptul la un proces echitabil, prin înlăturarea oricăror posibilităţi de abuz şi a eventualelor demersuri şicanatorii.

Astfel, intimata învederează că, în calitate de creditor, a îndeplinit obligaţiile instituite de lege, şi anume, ataşarea la cererea de executare silită a titlului executoriu în original ce a fost depus ulterior la executorul judecătoresc.

Cererea de încuviinţare a executării silite ce a fost depusă la instanţa competentă însoţită de înscrisul original ce constituie titlu executoriu.

Ca urmare a îndeplinirii procedurii prevăzute de lege, apreciază că, prin încheierea pronunţată, instanţa în mod corect a dispus încuviinţarea executării silite a contractului.

Drept urmare, solicită respingerea solicitării contestatorului de anulare a încheierii prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite a contractului de credit, ca nefondată.

Referitor la solicitarea apelantului de „anulare a actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional”, intimata arată faptul că toate documentele întocmite în cadrul procedurii de executare silită au fost transmise la adresa menţionată în Contractul de credit, acesta fiind domiciliul declarat de către contestator.

Apreciază că executarea silită însăşi, cât şi toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul judecătoresc, au respectat toate regulile de fond şi de formă impuse de dispoziţiile Codului de procedură civilă, şi au fost dispuse în conformitate cu prevederile legii.

Mai mult decât atât, apreciază că aplicarea de către instanţă a unei măsuri de natura anularii executării silite însăşi, a tuturor formelor de executare, sau a unui act de executare este condiţionată de dovedirea de către contestator a încălcării dispoziţiilor legale aplicabile în materia executării silite, condiţie ce nu este îndeplinita în prezenta cauză.

Simplul fapt al invocării unor „motive” lipsite de suport real nu sunt de natură a proba existenţa unor vicii de procedură care să îl fi prejudiciat pe contestator.

Executarea silită însăşi, cât şi toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond şi de formă impuse de dispoziţiile Codului de procedură civilă, motiv pentru care anularea acestora este lipsită de temei legal.

Solicită a se observa faptul că niciunul dintre motivele invocate de contestator nu pot fi reţinute de către instanţă drept motive de anulare a executării silite sau a vreunui act de executare silită, atât executarea silită pornită împotriva acestuia, cât şi toate actele de executare silită efectuate de Soames Cosmin Robert respectă toate prevederile legale impuse de legiuitor.

De asemenea, contestatorul nu indică şi nu dovedeşte în niciun fel încălcarea legii în ceea ce priveşte procedura de executare silită pornită împotriva lui, o contestaţie la executare prin care se invocă simple motive ce ţin de aprecierea sau conduita pe care acesta o doreşte a o avea societatea, fără a indica vreun temei legal, sunt de natură atât a şicana creditorul, cât şi a încărca instanţa de judecată cu „false” cauze de judecată.

Consideră că, contestatorul prin contestaţia formulată doreşte să se sustragă de la plata datoriei.

Menţionează că, procedura de executare silită a început întrucât contestatorul nu a dorit în niciun fel să-şi achite obligaţiile asumate prin semnarea contractului.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către apelant, intimata menționează că în mod ideal, cheltuielile de judecată din procesul civil ar trebui să reprezinte dovada elocventă a faptului că dreptul este arta binelui şi a echităţii - jus est ars boni et aequi.

Prin simplul fapt al confirmării argumentelor sale, partea ce a câştigat procesul primeşte nu numai realizarea dreptului său, ci şi rambursarea cheltuielilor efectuate în acest scop, care vor reveni, spre viitoare „îndreptare”, în sarcina părţii ce a căzut în pretenții.

Potrivit art. 451 Cod procedură civilă, cu denumirea marginală „Cuantumul cheltuielilor de judecata”: (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului. (2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”.

Aşadar, potrivit textului invocat, în vigoare la acest moment, în procesele civile, instanţele pot diminua cheltuielile de judecată constând în onorarii avocaţiale, în mod justificat, atunci când onorariile respective sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

De asemenea, se arată expres faptul că măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Această precizare este în deplină concordanţă şi cu dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi 31 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, care stipulează că: „Contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului” şi că „Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său”, dar şi cu art. 127 alin. (1) şi 128 alin. (1) Statutul profesiei de avocat, potrivit cărora: „Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului sau”, respectiv, „Onorariile se stabilesc liber între avocat şi client, în limitele legii şi ale prezentului statut”.

În concluzie, solicită a se constata nelegalitatea şi netemeinicia cererii de apel şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii ca nefondată.

În drept, invocă dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă, precum şi orice alte dispoziții menţionate în cadrul întâmpinării.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate şi a apărărilor formulate, în limitele efectului devolutiv, în conformitate cu dispoziţiile art.476-478 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:

Apelantul critică soluţia instanţei de executare de respingere a contestaţiei la executare formulate arătând că în mod greşit prima instanţă a respins excepţiile lipsei calităţii de creditor a intimatei şi prescripţiei executării silite.

În ce priveşte calitatea de creditor a intimatei, Tribunalul constată că în demararea executării silite, intimata s-a prevalat de contractul de cesiune de creanţă încheiat cu (...) şi (...) la data de 16.08.2016, contract anexat cererii de executare silită( filele 13-32 dosar executare) prin care a fost transmisă creanţa rezultată din contractul de credit nr.........../04.06.2008, cesiunea fiind înscrisă în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară sub nr......

Aşadar, contrar susţinerilor contestatorului, intimata are în cauză calitatea de creditor, în favoarea sa fiind cesionată creanța deținută de creditorul inițial față de contestator în temeiul contractului de credit menționat.

Potrivit art. 120 din OUG nr. 99/2006, contractul de credit constituie titlu executoriu, acest atribut transmițându-se în patrimoniul cesionarului, ca un efect al cesiunii de creanţă.

Prin Deciziei nr. 3/14.04.2014 a ÎCCJ s-a stabilit că prin cesionarea creanţei se schimbă doar titularul dreptului de a încasa creanţa, iar nu drepturile şi obligaţiile creditorului, creanţele cesionate păstrându-şi caracterul de titlu executoriu.

De asemenea, Tribunalul reţine că cel mai târziu în anul 2016, odată cu cesiunea de creanţă, întreaga creanţă deţinută împotriva debitorului a devenit exigibilă, contrar susţinerilor contestatorului care se apără arătând că în cauză nu a fost declarată scadenţa anticipată.

Analizând cel de al doilea motiv de apel referior la prescripţia dreptului intimatei creditoare de a cere executarea silită, instanţa de apel reţine ca fiind întemeiată această apărare, termenul de prescripţie a dreptului de a cere reluarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. ............./04.06.2008 emis de (...) fiind împlinit la data de 12.07.2021.

Astfel, Tribunalul constată că în mod eronat prima instanţă a reţinut că de la data încheierii de încetare a executării silite emise la data de 12.02.2020 în dosarul execuţional nr.(...)2018 ar curge un nou termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Este adevărat că potrivit art.705 al.1 Cod procedură civilă „în cazurile prevăzute la art. 703 alin. (1) pct. 2 se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită”, însă, în dezacord cu concluziile primei instanţe, încheierea de încetare a executării silite nu reprezintă un act de executare silită şi, prin urmare, nu se poate reţine că de la momentul încetării executării silite ar fi început să curgă un nou termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Chiar dacă legiuitorul nu a definit în concret actele de executare silită şi nici nu a inserat în cuprinsul codului de procedură civilă o enumerare exhaustivă a acestora, din coroborarea dispoziţiilor care reglementează executarea silită rezultă incontestabil că sunt acte de executare silită doar cele pentru care este obligatorie încheierea de către executorul judecătoresc a unui proces-verbal în care să fie consemnate menţiunile arătate la art.679 Cod procedură civilă şi care sunt apte să conducă la realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, iar consecinţa desfiinţării actului de executare contestat este aceea de întoarcere a executării silite (fie în cadrul contestaţiei, dacă acest lucru s-a cerut, fie în cadrul unui litigiu anterior).

Or, este evident că în cauză încetarea executării silite, deşi apare ca fiind consemnată într-un proces verbal, nu este aptă să conducă la realizarea, fie şi parţială a creanţei menţionate în titlul executoriu.

Din contră, prin actul menţionat se constată tocmai imposibilitatea continuării executării silite ca urmare a lipsei bunurilor şi veniturilor în patrimoniul debitorului, astfel că în opinia instanţei de apel actul emis de executor nu reprezintă un act de executare apt să întrerupă cursul prescripţiei conform art.709 al.1 pct.4 Cod procedură civilă.

Pe cale de consecinţă, instanţa va analiza care este ultimul act de executare silită efectuat în dosarul de executare nr.(...)/2018 a BEJ (...), apt să întrerupă cursul prescripţiei extinctive.

Din copia dosarului execuţional nr. (...)/2018 al BEJ (...) ataşat la dosarul de apel rezultă că singurele acte de executare silită întocmite de executorul judecătoresc, susceptibile să întrerupă cursul prescripţiei au fost încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 19.02.2018( f. ... dosar apel), somaţia comunicată la data de 23.02.2018 şi adresele de înfiinţare a popririi comunicate în data de 09.03.2018 care nu au dus însă la realizarea niciunei părţi din creanţă.

Prin urmare, de la ultimul act de executare comunicat debitorului a început să curgă un nou termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită şi care, în cauză, s-a împlinit la data de 09.03.2021.

Prin urmare, se reţine că noua cerere de reluare a executării silite, înregistrată la BEJ (...) în data de 12.07.2021 sub nr. dosar (...)/2021 apare ca fiind formulată după împlinirea termenului de prescripţie, astfel că excepţia ridicată de apelantul contestator este fondată.

Potrivit art. 707 C.proc.civ. „prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie”.

Prin urmare, contractul de credit și-a pierdut caracterul executoriu, devenind incidente dispozițiile art. 632 alin. 1 C.proc.civ. conform cărora executarea silită se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu, astfel încât, Tribunalul constată, contrar concluziei la care s-a oprit prima instanţă, că dreptul intimatei de a solicita în continuare executarea silită este prescris.

Faţă de această constatare, instanţa apreciază că nu se mai impune a fi analizate celelalte critici invocate de apelantul contestator.

Pentru considerentele de fapt şi de drept menţionate, în temeiul dispoziţiilor art.480 al.2 Cod procedură civilă Tribunalul va admite apelul declarat de apelantul-contestator Pleş Ioan în contradictoriu cu intimata (...) S.A.

R.L, va schimba încheierea civilă apelată în sensul că va admite contestaţia la executare urmând să constate prescrisă executarea silită din dosarul execuţional nr. (...)/2021 al BEJ (...) şi în consecinţă să anuleze toate formele de executare silită din dosarul execuţional (...)/2021.

În privinţa cheltuielilor de judecată, Tribunalul constată că în cauză contestatorul a achitat un onorariu de 2000 lei apărătorului ales (1500 lei în prima instanţă- fila 130 dosar primă instanţă), precum şi 500 lei în apel-fila 38.

Intimata solicită aplicarea prevederilor art.451 Cod procedură civilă sub aspectul reducerii onorariului avocaţial, rezumându-se să redea prevederile legale menţionate, fără însă a releva în concret criteriile ce ar putea conduce la o astfel de soluţie.

Procedând la verificarea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art.451 Cod procedură civilă sub aspectul reducerii onorariului avocaţial, Tribunalul reţine că prevederile legale menţionate recunosc instanţei dreptul de a cenzura cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat în situaţia în care se constată că acestea este disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând cont şi de circumstanţele cauzei.

Prin aplicarea prevederilor art. 451 alin.2 noul Cod procedură civilă, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă juridică dintre avocat şi client, care se menţine în integralitate, (drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul convenit), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câştig de cauză trebuie suportat de partea adversă, ţinând seama de natura şi complexitatea prestaţiei avocatului acesteia raportat la valoarea şi dificultatea litigiului.

Sub acest aspect, Tribunalul reține că în cauză s-a formulat contestaţie la executare prin care se solicită anularea executării silite ca efect al intervenirii prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită, suma executată silit fiind de 15.626,02 euro, la care s-au adăugat cheltuieli de executare silită, iar munca depusă pentru realizarea mandatului a constat în redactarea contestaţiei la executare, a răspunsului la întâmpinare, declararea apelului precum şi reprezentarea apelantului contestator în faţa primei instanţe şi în apel.

Prin urmare, în raport de valoarea creanţei executate silit (15.626,02 euro), cât și de complexitatea acestuia, Tribunalul reține că onorariul de 2000 de lei achitat de contestator apărătorului ales se impune a fi acordat integral, nefiind incidente criterii care să impună cu necesitatea reducerea acestuia, Tribunalul apreciind că onorariul solicitat reprezintă o cheltuială de judecată cu caracter efectiv, necesar, real și rezonabil, urmând să fie pusă în sarcina intimatei care a căzut în pretenţii.

Pentru considerentele menţionate, în temeiul prevederilor art.453 al.1 Cod procedură civilă va dispune obligarea intimatei, aflată în culpă procesuală, la plata către apelant a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În conformitate cu prevederile art.45 al.1 lit.f din OUG nr.80/2013, faţă de soluţia definitivă de admitere a contestaţiei la executare, va dispune restituirea către contestator a taxei de timbru de 1500 lei achitată cu chitanţa nr.(...)2021 şi chitanţa nr.(...)2022.

În temeiul art. 717 alin. 2 coroborat cu art. 453 Cod pr.civ. va obliga intimata la plata către BEJ (...) a sumei de 90,44 lei cheltuieli xerocopiere dosar execuţional nr. (...)/2018.