Decizie nr. 339 din 12.05.2022

Încheierea de încetare a executării silite. Suspendarea cursului prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

Conform art. 708 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, cursul prescripţiei se suspendă cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire, iar după încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

În cauză, potrivit înscrisurilor din dosarul execuţional, ultimul act efectiv de executare a fost înfiinţarea popririi asupra sumelor datorate debitorului apelant de terţul poprit.

Acesta este momentul la care a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, a dreptului de a cere executarea silită, termen prevăzut de art. 706 alin. 1 Cod procedură civilă.

Însă, ulterior, executarea silită a încetat datorită faptului că debitorul apelant nu deţinea bunuri urmăribile astfel că, potrivit art. 708 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, cursul prescripţiei s-a suspendat.

Cum apelantul debitor nu a dovedit că în perioada dintre momentul încetării executării şi momentul reluării ei el a deţinut bunuri urmăribile, în acord cu prima instanţă, tribunalul consideră că cursul prescripţiei a fost suspendat.

Dat fiind că anterior suspendării nu curseseră decât doi ani din termenul de prescripţie, rezultă că reluarea executării silite s-a făcut cu respectarea termenului general de prescripţie prevăzut de art. 706 alin. 1 Cod procedură civilă.

Faptul că executarea silită nu a fost reluată în acelaşi dosar execuţional nu are relevanţa pe care debitorul apelant tinde să i-o atribuie.

Codul de procedură civilă nu prevede condiţii speciale în ceea ce priveşte reluarea executării silite şi, prin urmare, faptul că, în interiorul termenului de prescripţie, a fost iniţiată o nouă executare silită, încuviinţată de instanţă, sub un alt număr de dosar execuţional, nu constituie un motiv de nulitate.

Tribunalul Arad, Secţia I a Civilă, Decizia civilă nr. 339/12 mai 2022

Prin sentinţa civilă nr. 110 din 13 ianuarie 2022 pronunţată de Judecătoria Arad, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei .... ....

A fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

A fost respinsă contestaţia la executare formulată de către contestatorul .... în contradictoriu cu intimata ...., având ca obiect anularea / desfiinţarea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. .... ....

A fost respinsă contestaţia la executare formulată de către contestatorul ... în contradictoriu cu intimata ........

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Contractul de Factoring nr. .... încheiat între .... în calitate de aderent, reprezentată de contestatorul .... în calitate de administrator şi asociat şi ...., în calitate de Factor, Actul adiţional nr. ...., Actul adiţional nr. 2/02.05.2011, Actul adiţional nr. 3/07.06.2011 şi Actul adiţional nr. 4/08.11.2011, creditoarea ...., a acordat un plafon de factoring intern cu regres în favoarea SC....

SRL în sumă totală de 500.000 RON.

În baza titlului executoriu constituit din Contractul de Factoring nr. 1749/09.02.2011 încheiat între SC ..

SRL reprezentată de contestatorul .... şi (...), s-a pornit executarea silită de către intimata .... care face obiectul dosarului nr. ... al ...., pentru recuperarea sumei de 1.156.252,57 lei, compusă din suma de 1.135.882,07 lei reprezentând creanţă şi din suma de 20.370,50 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.

Împotriva actelor de executare silită contestatorul a formulat prezenta contestaţie la executare.

Pronunţându-se mai întâi pe excepţii conform prevederilor art. 248 Cod procedură civilă, respectiv pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ....i, instanţa a admis-o deoarece executorul judecătoresc nu este parte a executării silite, nu acţionează în considerarea unui drept personal, ci acţionează ca o instituţie abilitată prin Legea nr. 188/2000, republicată, privind executorii judecătoreşti, respectiv executorul judecătoresc este organ de executare, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 188/2000 republicată, - privind executorii judecătoreşti, care stipulează că „(1) Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat, bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.”

Executorul judecătoresc nu are interese proprii, el are rol activ potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 republicată, conform cărora „(1) Executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public.”, coroborat cu prevederile art. 627 Cod procedură civilă, care reglementează rolul activ al executorului judecătoresc, iar executorul judecătoresc ca organ de executare, respectă obligaţiile instituite de art. 6 din Legea nr. 188/2000 republicată, conform cărora „Executorii judecătoreşti nu pot refuza îndeplinirea unui act dat în competenţa lor decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.”

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, s-a reţinut că iniţial s-a pornit executarea silită a titlului executoriu mai sus descris, de către .... care a făcut obiectul dosarului de executare silită nr. 014.EX.2013 al ...., dosar în care s-a dispus prin Încheierea emisă la data de 09.04.2019, încetarea executării silite în temeiul prevederilor art. 702 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, pe motiv că executarea silită nu mai poate continua din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri.

Actul execuţional efectuat anterior încetării executării silite constă în adresa de înfiinţare a popririi emisă la data de 10.02.2017 în dosarul de executare silită nr. ...., în temeiul prevederilor art. 781-788 Cod procedură civilă, înaintată terţului poprit SC ...

SRL pentru poprirea sumei de 1.020.259,39 lei.

Ulterior, intimata ... a înregistrat la data de 12.07.2021 cererea de executare silită a titlului executoriu constituit din Contractul de Factoring nr.... încheiat între SC ...

SRL reprezentată de contestatorul ...., (...)

Dreptul de a obţine executarea silită este prevăzut de art. 706 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia „Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.”

Conform prevederilor art. 706 alin. 2 Cod procedură civilă „Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.”

Potrivit prevederilor art. 708 alin. 1 punct. 3 Cod procedură civilă, cursul prescripţiei este suspendat cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire.

Conform prevederilor art. 705 alin. 1 Cod procedură civilă „În cazurile prevăzute la art. 703 alin. (1) pct. 2 se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.”, iar conform prevederilor art. 705 alin. 2 Cod procedură civilă „Reluarea executării silite poate fi cerută şi asupra aceluiaşi bun.

Dacă acesta este un imobil, atât timp cât, potrivit legii, poate avea loc reluarea executării silite, nu se va putea solicita de către executorul judecătoresc radierea urmăririi înscrise potrivit dispoziţiilor art. 822.”

Astfel, din dispoziţiile alin. 2 al art. 705 Cod procedură civilă rezultă că reluarea executării silite constituie o continuare a acesteia, deoarece poate fi cerută inclusiv asupra aceluiaşi bun care nu a putut fi valorificat în prima fază a executării silite.

Întrucât în cauză cererea de executare silită a titlului executoriu, s-a reluat prin cererea înregistrată la data de 12.07.2021, în termenul de 3 ani prevăzut art. 706 alin. 1 Cod procedură civilă, termen calculat din data de 09.04.2019, când s-a dispus încetarea executării silite a aceluiaşi titlu executoriu în dosarul de executare silită nr. ..., instanţa a respins excepţia prescripţiei executării silite.

Pe fondul contestaţiei la executare s-a reţinut că la data de 31.05.2017 s-a încheiat contractul de cesiune creanţă între ...., în calitate de cedent şi creditorul cesionar, intimata ...., iar conform prevederilor art. 1566 alin. 1 Cod civil „Cesiunea de creanţă este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanţă împotriva unui terţ”, - convenţie prin care acesteia i-au fost transferate toate drepturile, drepturile de garanţie şi cele accesorii ale creanţei cedate în temeiul prevederilor art. 1568 alin. 1 litera a) şi b) din Cod civil, potrivit cărora „Cesiunea de creanţă transferă cesionarului : a) toate drepturile pe care le are în legătură cu creanţa cedată; b) „drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate.

În cauză creditoarea a înaintat contestatorului ...., la data de 08.07.2017 notificarea cesiunii de creanţă, comunicată acestuia recomandat cu confirmare de primire, potrivit dovezilor de la filele 67-69 a dosarului de primă instanţă, - notificarea vizând cesiunea de creanţe prin care debitorului s-a adus la cunoştinţă faptul că s-a cesionat în favoarea creditoarei ....., creanţa pe care o are împotriva contestatorului debitor, precum şi identitatea cesionarului.,

Conform prevederilor art. 1578 alin. 1 litera b) teza I Cod civil, „(1) Debitorul este ţinut să plătească cesionarului din momentul în care - b) primeşte o comunicare scrisă a cesiunii printr-un înscris, pe suport de hârtie sau în format electroni, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanţa cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului.

Prin faptul comunicării cu contestatorul a cesiunii de creanţă potrivit prevederilor art. 1578 alin. 1 litera b) teza I din Codul civil, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile legale în temeiul cărora că debitorul contestator este ţinut să plătească intimatei cesionarei creditoare creanţa pe care aceasta o deţine în baza contractului de cesiune de creanţe încheiat la data de 31.05.2017.

În data de 06.08.2021 s-a emis în Dosarul de executare silită nr. ..... al ......, în mod legal în temeiul prevederilor art. 668 Cod procedură civilă, raportat la art. 732 alin. 1 Cod procedură civilă, somaţia prin care a fost somat contestatorul ca în termen de o zi de la primirea acesteia să achite suma de 1.156.252,57 lei.

De asemenea la aceeaşi dată s-a emis în temeiul prevederilor art. 782 – 789 Cod procedură civilă adresa de înfiinţare a popririi nr. .... asupra sumelor de bani sau bunuri mobile pe care terţul poprit .... le datorează contestatorului până la concurenţa sumei de 1.156.252,57 lei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel ....., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi admiterea contestaţiei la executare.

În motivare, arată că cele reţinute de către prima instanţă sunt contrare stării de fapt şi înscrisurilor depuse la dosar.

Astfel, după cum rezultă din cele susţinute de intimată, precum şi din înscrisurile depuse, precizează că dosarul execuţional nr. ..... a fost închis prin încheierea ..... la data de 09.04.20019, ultimul act de executare silită în acel dosar fiind emis la data de 10.02.2017.

Menţionează că intimata nu a solicitat niciodată reluarea executării silite în dosarul execuţional nr. ...., după cum nici ..... nu a solicitat niciodată reluarea executării silite pentru a fi incidente prevederile art. 705 alin. 1, respectiv art. 703 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, dispoziţii legale reţinute de către instanţa de fond.

Totodată, menţionează că intimata nu a făcut decât să iniţieze demersurile de executare silită la data de 12.07.2021, deşi a dobândit creanţa cel târziu în iulie 2017, adresându-se în acest sens unui nou executor judecătoresc, ....., unde s-a deschis un nou dosar de executare silită, nr. ......

Aşadar, apelantul susţine că nu a existat absolut nicio cerere de reluare a executării silite în dosarul execuţional nr. ....., dosar execuţional închis, ci este vorba de iniţierea unui dosar execuţional nou de către cesionarul, intimata ..... la data de 12.07.2021.

Din această perspectivă, apreciază că orice susţinere şi argumentaţie în temeiul prevederilor art. 705 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că ar fi vorba de o reluare a executării silite înăuntrul termenului de prescripţie, nu poate fi primită atâta timp cât nu există un asemenea demers.

Apelantul consideră că nu poate fi primită susţinerea intimatei, aceea că încheierea de închidere a dosarului execuţional nr. .... emisă la data de 09.04.2019 ar reprezenta un act de executare silită, nu poate fi primită.

Aceasta susţine că actul de închidere a executării silite nu poate fi considerat un act de executare silită, fiind vorba de o contradicţie în termeni şi, prin urmare, apreciază că susţinerea sa conform căreia în speţă sunt incidente prevederile art. 706 alin. 1 Cod procedură civilă, este pe deplin îndreptăţită.

Precizează că dreptul intimatei de a obţine executarea silită a început să curgă de la momentul în care a avut loc ultimul act de executare silită în vechiul dosar execuţional, respectiv în data de 10.02.2017, iar de la data de la data dobândirii creanţei, iulie 2017 şi până la data de 12.07.2021, intimata nu a efectuat niciun demers de valorificare a creanţei.

Prin întâmpinare, intimata .... solicită respingerea apelului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

În motivare, arată că în temeiul aceluiaşi titlu executoriu a mai existat o executare silită care a încetat ca urmare a insolvabilităţii debitorului.

Astfel că în data de 09.04.2019, dosarul de executare silită deschis în anul 2013 a fost închis şi a fost restituit titlul, dată de la care curge un nou termen de 3 ani, întrerupt doi ani mai târziu prin introducerea cererii de executare ce face obiectul dosarului de executare nr. 999/2021.

Având în vedere aceste aspecte, intimata apreciază că dreptul de a obţine executarea silită nu este prescris.

Cu privire la cesiunea creanţei, menţionează că a fost întocmită şi comunicată în temeiul art. 1578 Cod civil, notificarea de cesiune de creanţă către contestator şi acesta a fost informat despre schimbarea creditorului şi obligaţia de a realiza plata debitului către noul creditor.

Precizează că cesiunea de creanţă îşi produce toate efectele între cedent şi cesionar din momentul încheierii contractului de cesiune, doar pentru opozabilitatea ei faţă de terţi, trebuie îndeplinite anumite formalităţi de publicitate prin intermediul cărora să se realizeze opozabilitatea faţă terţi, adică faţă de debitorul cedat, dar şi faţă de alţi terţi în raport cu care ar exista un interes.

Intimata arată că, în realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanţă de către debitorul cedat, nu are nicio influenţă asupra validităţii acestei operaţiuni juridice, iar în ceea ce priveşte opozabilitatea, trebuie analizată exclusiv din perspectiva subiectului de drept căruia i se poate realiza plata în mod valabil, dar şi celorlalte modalităţi de stingere a creanţei cedate în raporturile cu cedentul sau/şi cesionarul.

Totodată, mai arată că şi în situaţia în care debitorul nu ar fi fost notificat, acest lucru nu atrage anularea executării.

Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 476-479 Cod de procedură civilă, instanţa constată că acesta nu este fondat.

Cu titlu preliminar, tribunalul constată că, prin apelul său, contestatorul apelat a criticat doar modul de soluţionare a excepţiei prescrierii dreptului de a cere executarea silită.

Având în vedere limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, conform art. 477 Cod procedură civilă, verificările instanţei de apel vor fi limitate a acest aspect, restul chestiunilor tranşate de prima instanţă intrând în puterea lucrului judecat.

Or, prima instanţă a soluţionat în mod corect problema prescrierii dreptului de a cere executarea silită, concluzionând că aceasta nu a operat în cauză.

Conform art. 708 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, cursul prescripţiei se suspendă cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire, iar după încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

În cauză, potrivit înscrisurilor din dosarul execuţional nr. ...., ultimul act efectiv de executare a fost înfiinţarea popririi asupra sumelor datorate debitorului apelant de terţul poprit ...., poprire comunicată apelantului la 15.02.2017.

Acesta este momentul la care a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, a dreptului de a cere executarea silită, termen prevăzut de art. 706 alin. 1 Cod procedură civilă.

Însă, la 09.04.2019, executarea silită a încetat datorită faptului că debitorul apelant nu deţinea bunuri urmăribile astfel că, potrivit art. 708 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, cursul prescripţiei s-a suspendat.

Cum apelantul debitor nu a dovedit că în perioada dintre momentul încetării executării şi momentul reluării ei el a deţinut bunuri urmăribile, în acord cu prima instanţă, tribunalul consideră că cursul prescripţiei a fost suspendat.

Dat fiind că anterior suspendării nu curseseră decât doi ani din termenul de prescripţie, rezultă că reluarea executării silite în cauză, la 12.07.2021, s-a făcut cu respectarea termenului general de prescripţie prevăzut de art. 706 alin. 1 Cod procedură civilă.

Faptul că executarea silită nu a fost reluată în acelaşi dosar execuţional nu are relevanţa pe care debitorul apelant tinde să i-o atribuie.

Codul de procedură civilă nu prevede condiţii speciale în ceea ce priveşte reluarea executării silite şi, prin urmare, faptul că, în interiorul termenului de prescripţie, a fost iniţiată o nouă executare silită, încuviinţată de instanţă, sub un alt număr de dosar execuţional, nu constituie un motiv de nulitate.

În concluzie, motivele de anulare a executării silite invocate de către apelant nu s-au dovedit întemeiate şi prin urmare, cum nu s-au găsit temeiuri de schimbare a sentinţei apelate, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge acest apel.

Văzând că nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată,