Tribunalul ARAD · ...

Decizie nr. 574 din 27.09.2022

Instanță: Tribunalul ARAD
Dosar: ...
Obiect: Legea nr. 50/1991. Desființarea construcțiilor realizate fără autorizație de construcție
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Legea nr. 50/1991. Desfiinţarea construcţiilor realizate fără autorizaţie de construcţie

Conform art. 32 alin 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, care se referă la persoanele care au executat lucrări de construcţie fără autorizaţie, în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.

Instanţa constată că pârâtul a fost sancţionat contravenţional pentru executarea de lucrări fără autorizaţie şi nu s-a conformat celor dispuse prin procesul verbal de sancţionare.

Considerentele Deciziei nr. 10/2021 pronunţată de ÎCCJ se referă la posibilitatea intrărIi în legalitate, prin întocmirea documentaţiei tehnice şi obţinerea autorizaţiei de construcţie, chiar şi ulterior termenului fixat prin procesul verbal de contravenţie, respectiv până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de obligarea la desfiinţarea acelor lucrări.

Niciunde nu s-a apreciat că nu mai este nevoie de autorizaţia de construire, fapt ce ar contraveni normelor imperative, ci doar că procedura intrării în legalitate se poate realiza şi ulterior, chiar şi pe parcursul judecăţii.

Doar după intrarea în legalitate, prin obţinerea tuturor autorizaţiilor prevăzute de legea specială, constructorul poate să menţină lucrările, iar proprietarul să îşi intabuleze dreptul de proprietate.

Instanţele nu au negat pârâtului apelant această posibilitate, însă au constatat că acesta nu a întreprins nici un demers în acest sens, respectiv nu a depus nici un înscris care să ateste intrarea în legalitate.

Tribunalul Arad, Secţia I a Civilă, Decizia civilă nr. 574/27 septembrie 2022

Prin sentinţa civilă civile nr. 1238 din 24 martie 2022 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. ..., s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii ... şi ... în contradictoriu cu pârâtul MEG.

Pârâtul a fost obligat să desfiinţeze acoperişul realizat într-o apă, între casa veche şi garaj, având dimensiunile 4 m x 5 m precum şi golul de vedere realizat pe faţada principală în partea superioară dreapta având dimensiunile de aproximativ 0,7 m x 0,7 m, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei, iar în caz de refuz, autorizează ... să le desfiinţeze pe cheltuiala pârâtului.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. ..., pârâtul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1.000 lei în temeiul art. 26 alin.1 lit. a din Legea nr. 50/1991, dispunându-se totodată şi următoarele măsuri: oprirea imediată a lucrărilor şi înaintarea documentaţiei tehnice la ... în vederea obţinerii autorizaţiei de construire, în condiţiile legii până la data de 31.03.2019.

În cuprinsul procesului-verbal s-a menţionat că, în urma controlului efectuat în data de 17.09.2018, la imobilul situat în ... s-a constatat construirea unui acoperiş într-o apă între garaj şi casa veche având dimensiunile de aproximativ 4 m x 5 m, pe structură de lemn cu învelitoare de ţiglă şi închiderea spaţiului cu pereţi din OSB placat cu amporă precum şi realizarea unui gol de vedere (fereastră) la faţada principală, în partea superioară dreaptă, având dimensiunile de aproximativ 0,5 m x 0,7 m.

Lucrările au fost executate în cursul anului 2017, fără autorizaţie de construire.

S-a arătat că nu a rezultat din probele de la dosar că procesul-verbal de contravenţie să fi fost atacat de pârât.

De altfel, acesta nu a contestat nici prin întâmpinarea depusă la dosar cele reţinute prin procesul verbal de contravenţie.

A susţinut doar că autorizaţia de construire poate fi obţinută şi ulterior constatării contravenţiei, ceea ce este în conformitate cu decizia în interesul legii nr. 10/2021 însă nu a depus la dosar autorizaţia sau dovada unor demersuri pentru obţinerea autorizaţiei.

Potrivit art. 28 alin.1 din Legea nr. 50/1991 „O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”, iar potrivit alin.3 al aceluiaşi articol, „măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară”.

Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada faptului că ar fi intrat în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construire în termenul acordat prin procesul-verbal, sau chiar ulterior expirării acestui termen, în baza textelor legale menţionate, instanţa de fond a admis cererea şi a obliga pârâtul desfiinţeze acoperişul realizat într-o apă, între casa veche şi garaj, având dimensiunile 4 m x 5 m precum şi golul de vedere realizat pe faţada principală în partea superioară dreapta având dimensiunile de aproximativ 0,7 m x 0,7 m, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei, iar în caz de refuz, a autorizat ... să le desfiinţeze pe cheltuiala pârâtului.

În temeiul art. 453 alin.1 C.proc.civ., instanţa de fond a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel apelantul MEG, prin care a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii primei instanţe, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate de ...

Consideră că instanța de fond în mod greșit a dispus demolarea construcţiei, conform art. 32 din Legea nr. 50/1991.

Apreciază că măsura este mult prea drastică, ţinând seama de lucrarea efectuată, într-adevăr, fără autorizaţie de construcţie.

Învederează că, începând cu data de 9 ianuarie 2020, textul care reglementa expres condițiile de emitere a autorizației de construire pentru intrarea în legalitate - alin. (3) al art. 59 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, a fost abrogat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, dezvoltării și administrației nr. 3454/2019.

Inclusiv titlul art. 59 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 a fost modificat din “Intrarea în legalitate” în “Lucrări de construcții executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia”, probabil pentru a fi mai reprezentativ în raport cu noul conținut al art. 59.

Învederează că modificarea legislativă a fost necesară în condițiile în care intrarea în legalitate a unei construcții se definitivează doar la momentul recepției la terminarea lucrărilor, când se verifică oricum respectarea cerinței esențiale de calitate „rezistență mecanică și stabilitate” și „securitatea la incendiu” odată cu celelalte aspecte stabilite prin autorizația de construire, iar acordul de mediu se obține, fiind indicat în certificatul de urbanism.

În plus, faţă de mecanismul intrării în legalitate reglementat de art. 28 din Legea nr. 50/1991 în modalitatea autorizării post-factum, începând cu data de 11 ianuarie 2020, prin art.

II pct. 14 din Legea nr. 7/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, a fost introdus în cuprinsul Legii nr. 50/1991 un mecanism suplimentar de intrare în legalitate, prin adăugarea unei noi teze în art. 37 alin. (6), însă nu sub forma emiterii unei autorizații de construire post- factum, ci sub forma intabulării directe a acestor construcții fără autorizație şi fără recepție, în baza unui certificat de atestare/unei adeverințe privind edificarea construcției și a unei documentații cadastrale.

Or, din aceste dispoziţii rezultă că în cazul nerespectării normelor privind autorizația de construire, după modificările legislative intervenite la începutul anului 2020, intrarea în legalitate se poate realiza în funcție de situația în care se regăsește constructorul la momentul constatării: în timpul perioadei de aplicare a sancțiunii contravenționale, respectiv după împlinirea termenului de prescripție a acesteia.

Astfel, intrarea în legalitate prin intabularea directă a construcției realizate fără autorizație și recepție poate avea loc ulterior împlinirii termenului de prescripție a răspunderii contravenționale, în timp ce, anterior împlinirii termenului de prescripție a răspunderii contravenționale sau penale, intrarea în legalitate se poate realiza prin autorizarea post-factum dispusă de autoritatea competentă odată cu dispunerea sancțiunii contravenționale sau penale principale.

Consideră că, ar fi contrară rațiunii reglementării ca simpla depășire a termenului stabilit în vederea intrării în legalitate să atragă desființarea construcțiilor.

Învederează un alt element în sprijinul celor de mai sus, care poate fi desprins din considerentele Deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 13 din 8 aprilie 2019, vizând interpretarea dispozițiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, în sensul dacă acestea constituie sau nu un impediment legal la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.

În considerentele de la paragrafele 89 și 90 ale acestei decizii s-au reținut următoarele: „Se constată că proprietarul terenului are posibilitatea să urmeze procedura Legii nr. 50/1991 pentru intrarea în legalitate cu privire la construcția realizată pe terenul său (...).

Autorizația de construire poate fi emisă nu numai înainte de realizarea construcției, dar și ulterior, în procedura intrării în legalitate, prevăzută de art. 28 din Legea nr. 50/1991 și art. 59 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

După intrarea în legalitate, prin obținerea tuturor autorizațiilor prevăzute de legea specială, în temeiul procesului-verbal încheiat la terminarea lucrărilor, constructorul, proprietar al terenului, are posibilitatea să își intabuleze dreptul de proprietate asupra construcției (...).”

În concluzie, din interpretarea rațională și teleologică a art. 28 și art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, rezultă că verificarea legalității primează și că ea este posibilă și ulterior acestui termen, stabilit cu titlu de recomandare.

Or, din lecturarea hotărârii atacate se poate constata cu ușurință că instanța de fond a dat o interpretare greșită a dispozițiilor legale reținute, respectiv art. 32 din Legea nr. 50/1991.

În drept, a invocat art. 28 din Legea nr. 50/1991 și art. 59 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991; art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991; art. 470 si urm. Cod procedură civilă

Prin întâmpinarea, intimatul ... a solicitat respingerea apelului împotriva Sentinței civile nr. 1238 din 24 martie 2022, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. ....

În motivare, a arătat că, cu ocazia verificării efectuate pe teren, de către organele de control ale administraţiei publice locale, în ziua de 23 mai 2018, la imobilul situat în ..., str.B, nr...., judeţul ..., s-a constatat „realizarea unui acoperiş într-o apă (între garaj şi casa veche) având dimensiunile de aprox. 4m x 5m, pe structură din lemn cu învelitoare din ţiglă şi închiderea spaţiului cu pereţi din OSB, placat cu amporă, precum şi realizarea unui gol de vedere (fereastră) la faţada principală în partea superioară dreapta, având dimensiunile de aproximativ 0,7m x 0,7m.

Lucrările au fost efectuate în cursul anului 2017 fără autorizaţie de construire..”

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. ..... din 17 septembrie 2018, încheiat de ..., apelantul, în calitate de investitor al lucrărilor, a fost sancţionat, în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, cu amendă contravenţională.

Apelantul nu a înţeles să formuleze plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, motiv pentru care acesta a rămas definitiv.

În procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ...., în calitate de autoritate publică competentă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 28 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 50/1991, anumite măsuri complementare, precum „ înaintarea documentaţiei tehnice la Primăria ...., în vederea obţinerii autorizaţiei de construire, în condiţiile legii” stabilind termenul de 31 martie 2019 pentru realizarea măsurii complementare.

De la data de 31 martie 2019 a început să curgă termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut la art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că „termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen ” .

Mai arată că, apelantul nu a realizat măsura complementară dispusă de autoritatea publică competentă, în termenul stabilit, motiv pentru care instituţia a solicitat obligarea apelantului, în temeiul art. 32 alin. 1 lit. b raportate la cele ale art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, să desfiinţeze acoperişul realizat într-o apă, între casa veche şi garaj, având dimensiunile de 4mx5m, pe structură din lemn cu învelitoare din ţiglă, pereţii realizaţi din OSB placaţi cu amporă, precum şi desfiinţarea golului de vedere (fereastră) realizat la faţada principală în partea superioară dreapta având dimensiunile de aproximativ 0.7m x 0.7m, într-un termen limită, pe care instanţa să-l stabilească în temeiul dispoziţiilor art. 32 alin. 2 din lege, iar în caz, de refuz să autorizeze ... pentru a realiza aceste lucrări pe cheltuiala apelantului.

Inclusiv art. 28 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 prevede că măsura desfiinţării construcţiilor se aplică si în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.

De asemenea, este incident art. 32 alin. 3)din Legea nr. 50/1991.

Din cuprinsul Legii nr. 50/1991 rezultă că executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai cu respectarea prevederilor autorizaţiei de construire, emisă în condiţiile legii şi ale proiectului tehnic anexat (art. 1 alin. 1 şi art. 2 alin. 1 din lege).

Cu toate acestea, apelantul a executat lucrările fără o autorizaţie de construire valabilă, contrar prevederilor legale în vigoare, motiv pentru care ele există în stare de nelegalitate, iar riscul desfiinţării împrejmuirii aparţine apelantului, din moment ce şi l-a asumat prin realizarea ei cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie (fără autorizaţie de construire valabilă).

De asemenea, apelantul, înainte de a proceda la realizarea lucrării respective, avea posibilitatea, chiar obligația, de a parcurge o procedură prealabilă în vederea obținerii certificatului de urbanism potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 50/1991.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că apelantul-pârâtul nu s-a conformat în termen măsurilor dispuse prin procesul-verbal de organul care a aplicat sancțiunea, astfel organele administrației publice sunt îndreptățite să sesizeze instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal, în temeiul unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, devenit titlu executoriu.

Mai arată că, instanța de fond, în considerentele hotărârii pronunțate, a făcut o analiză temeinică și pertinentă a motivelor care au stat la baza admiterii acțiunii, reținând în mod întemeiat, faptul că apelantul-pârâtul nu a dovedit, în prezenta procedură, nici obținerea unei autorizații de construire pentru lucrările menționate în cuprinsul procesului-verbal nr. ...... din 17 septembrie 2018 încheiat de ..., nici desființarea lor benevolă și readucerea imobilului la situația anterioară cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991.

În drept, a invocat art. 201 alin. (1), art. 205, art. 223 alin. (3), art. 290, art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a și ale art. 453 alin. (1), art.466-482 Cod de procedură civilă.

Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi ţinând seama de dispoziţiile art. 466-482 Cod procedură civilă, tribunalul reţine următoarele:

Apelantul recunoaşte realizarea fără autorizaţie de construcţie a lucrărilor a căror desfiinţare face obiectul acţiunii, prima instanţă reţinând corect că, prin procesul-verbal de contravenţie nr. ...../17.09.2018, pârâtul a fost sancţionat contravenţional cu amendă, cu oprirea imediată a lucrărilor şi înaintarea documentaţiei tehnice la Primăria .... în vederea obţinerii autorizaţiei de construire până la data de 31.03.2019 sau, dimpotrivă, desfiinţarea lucrărilor.

Din acest act, care nu este şi nici nu a fost contestat, rezultă că lucrările edificate fără autorizație constau într-un acoperiş într-o apă (între garaj şi casa veche) cu dimensiunea de 4x5 m şi un gol de vedere (fereastră) la faţada principală, în partea superioară dreaptă, cu dimensiunea de 0,5x0,7 m.

Apelantul nu a prezentat nici un înscris care să fundamenteze legalitatea executării lucrărilor antemenţionate, nici în faţa primei instanţe şi nici cu ocazia judecării apelului de faţă.

Astfel, în mod corect s-a reţinut în speţă incidenţa art. 32 din Legea nr. 50/1991 şi obligarea apelantului la desfiinţarea lucrărilor în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Apelantul nu a obţinut autorizaţia de construire până în prezent, deşi acest aspect i-a fost adus la cunoştinţă şi i s-a acordat un termen îndestulător.

Acest termen pentru intrarea în legalitate sau desfiinţare benevolă a lucrărilor a fost în speţă data de 31 martie 2019.

Instanţa constată că pârâtul a fost sancţionat contravenţional pentru executarea de lucrări fără autorizaţie şi nu s-a conformat celor dispuse prin procesul verbal de sancţionare.

În concepţia apelantului, desfiinţarea lucrărilor realizate cu nerespectarea legii nu ar mai putea interveni niciodată.

Argumentele apelantului în acest sens prezentate în faţa primei instanţe şi reiterate în apel, de fapt citarea fidelă din considerentele Deciziei nr. 10/2021 pronunţată de ÎCCJ, se referă la un aspect străin de atitudinea procesuală a acestui, anume la posibilitatea intrări în legalitate, prin întocmirea documentaţiei tehnice şi obţinerea autorizaţiei de construcţie, chiar şi ulterior termenului fixat prin procesul verbal de contravenţie (în speţă 31 martie 2019), respectiv până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de obligarea la desfiinţarea acelor lucrări.

Faţă de toate acestea, în baza art. 480 alin. 1 C.p.c, instanţa va respinge apelul ca neîntemeiat, apreciind că prima instanţă a pronunţat o hotărâre în acord cu situaţia de fapt şi normele legale incidente.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,