Tribunalul OLT · X/207/2022

Decizie nr. 243 din 15.04.2026

Instanță: Tribunalul OLT
Dosar: X/207/2022
Obiect: Exceptia lipsei de interes in solicitarea constatarii nulitatii absolute a titlului de proprietate
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Deliberând asupra apelurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.

X/05.03.2024 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosar nr.

X/207/2022 a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâții C I, O I, M T și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C, ca neîntemeiată.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâții C I, O I și M T, ca neîntemeiată.

A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul B B în contradictoriu cu pârâții C I, O I, M T, Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C și Comisia Județeană de aplicare a legilor fondului funciar O.

S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr.

X/49 din 18.01.2000 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor O cu privire la diferența rezultată dintre suprafața de 6.635 mp teren intravilan indicată în TDP nr.

X/49 din 18.01.2000 și suprafața de 5.800 mp teren intravilan indicată în tabelul nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care au solicitat în scris stabilirea dreptului de proprietate.

A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că sub aspectul excepției lipsei de interes invocată de pârâții C I, O I, M T și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C, potrivit art.

III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, ,,Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun”.

Interesul care fundamentează cererea de chemare în judecată cu un astfel de obiect trebuie să fie unul personal, născut și actual.

Nulitatea absolută a titlului de proprietate poate fi invocată atât pe cale de excepție, în cadrul acțiunii în revendicare, cât și pe cale principală, cum este situația în prezenta cauză.

Poate așadar solicita anularea totală / parțială a unui TDP orice persoană ale cărei drepturi sunt afectate prin emiterea titlului de proprietate contestat.

În cauză, interesul reclamantului în promovarea cererii este justificat prin prisma existenței litigiului ce face obiectul dosarului nr.

X/207/2021 având ca obiect revendicare (judecata în cauza respectivă fiind suspendată până la soluționarea în mod definitiv a prezentei cauze), între aceleași părți ca cele din prezenta cauză (cu excepția pârâtelor Comisii locală și județeană), litigiul respectiv purtând asupra existenței / inexistenței încălcării dreptului de proprietate al reclamantului de către pârâții cu care se învecinează.

A mai reţinut instanța faptul că, potrivit deciziei CCR nr. 1/2018, par. 23, ,,(...) imprescriptibilitatea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui act juridic încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative este justificată prin natura interesului ocrotit prin norma a cărei respectare se cere, și anume un interes general, obștesc, în speță fiind vorba de necesitatea constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri forestiere în favoarea foștilor proprietari, iar nu a altor persoane care nu sunt îndreptățite, întrucât nu au deținut astfel de bunuri imobile, anterior Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Din această perspectivă, a reconstituirii dreptului de proprietate privată în favoarea foștilor proprietari, prevederile legale criticate reprezintă o consacrare legală a principiilor constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății private, cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi și alin. (2) teza întâi din Constituție.”

A mai reţinut instanța faptul că legitimare procesuală activă pentru a cere anularea unui titlului de proprietate emis în condițiile Legii nr. 18/1991 are orice persoană ale cărei drepturi ori interese au fost încălcate ori nesocotite la eliberarea titlului ori înscrierile făcute prin titlu, or reclamantul își poate justifica dreptul la acțiune prin orice alt act prin care dovedește că i-a fost recunoscut dreptul ce îi este lezat prin emiterea titlului de proprietate.

A constatat instanţa de fond că afirmațiile pârâtei Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C în sensul că reclamantul ar fi dobândit doar 3/4 din suprafața de 2.433 mp teren situat în mun.

C, jud.

O, adică doar suprafața de 1.825 mp conform CVC autentificat sub nr.

X/18.12.1997 (fila 47 vol.

I) nu pot fi reținute de instanță, din moment ce vânzătorii acelei suprafețe de teren către reclamant au fost numiții B N, B A și B M, iar aceștia din urmă împreună cu reclamantul au fost, cu toții, în calitate de beneficiari ai defunctului B I, menționați în procesul-verbal de punere în posesie nr.

X/12.12.1997 emis de Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C (fila 204 vol.

I) ca puși în posesie asupra întregii suprafețe de 2.433 mp.

Astfel, reclamantul deținea deja cota abstractă de 1/4 din această suprafață de teren, iar la momentul la care a fost autentificat CVC X/18.12.1997, acesta a dobândit posesia întregii suprafețe de 2.433 mp.

Așadar, instanţa de fond a statuat că, în considerarea necesității ocrotirii dreptului de proprietate privată al reclamantului, acesta justifică un interes legitim în promovarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, prin raportare la prevederile art.

III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, motiv pentru care excepția lipsei de interes invocată de pârâții C I, O I, M T și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C, astfel că a respins-o, ca neîntemeiată.

Pentru aceleași considerente, a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâții C I, O I, M T, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reţinut cu prioritate incidența principiului disponibilității enunțat de art. 9 C.pr.civ.

Astfel, având în vedere limitele învestirii instanței prin cererea modificată de reclamant la primul termen de judecată, după ce a încheiat un contract de asistență juridică cu un alt avocat decât cel care a promovat cererea de chemare în judecată în forma inițială, instanța urmează a analiza motivele de nulitate absolută parțială a TDP nr.

X/49/18.01.2000, astfel cum au fost invocate în răspunsul la întâmpinare (filele 77-79 vol.

I) ce a fost calificat ca modificare a cererii de chemare în judecată la termenul de judecată din data de 07.02.2023 (fila 85 vol.

I).

A reţinut instanța că prin cererea nr. X/07.03.1991 (fila 6 vol. I), numita C R a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate deținut de tatăl său, S C, în suprafață de 3 ha teren arabil.

Prin TDP nr.

X/49/18.01.2000 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor O (fila 4 vol.

I) a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea beneficiarului C R, moștenitor al defunctului S C, cu privire la suprafața de 2,95 ha teren situat pe raza mun.

C, compus din 2,2865 ha teren extravilan și 0,6635 ha teren intravilan, acesta din urmă compus din 2 suprafețe de câte 1.500 mp și 2.110 mp teren arabil, o suprafață de 935 mp teren vii, o suprafață de 1.010 mp teren livezi și o suprafață de 1.080 mp teren curți construcții.

De asemenea, din planul de amplasament depus la dosar (fila 123 vol. I) emis de SC D G SRL rezultă că suprafața măsurată a terenului proprietatea pârâților amplasat în T X P 30, 31, 32, 216 și 217 este de 6.635 mp.

Prin certificatul de moștenitor nr.

X/17.02.2015 emis de BIN S C S (filele 9-11 vol.

I), pârâții O I, C I și M T au dobândit fiecare câte o cotă de 1/3 din masa succesorală a autorilor C M și C R, printre care și suprafața de 3.025 mp teren curți construcții, livezi și vii, suprafața de 3.610 mp teren arabil intravilan și 22.865 mp teren arabil extravilan, conform TDP nr.

X/49/18.01.2000 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor O.

A constatat instanţa de fond că, cu toate acestea, deși din Registrul agricol cu evidența din perioada 1959 – 1960 (filele 7, 8 vol.

I) rezultă că autorul S C a deținut, într-adevăr, suprafața totală de 2,95 ha teren în posesia gospodăriei, acesta era compus din suprafața de 2,50 ha teren arabil și doar 0,45 ha alte terenuri, din care 0,10 ha teren curți și clădiri și 0,35 ha teren arabil intravilan.

Astfel, suprafața cu care autorul figura în evidențe în perioada 1959-1960, în privința terenului intravilan, era doar de 0,45 ha, iar nu de 0,6635 ha.

În continuare, a constatat că din tabelul nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care solicită, în scris, stabilirea dreptului de proprietate (fila 46 vol.

I) rezultă că autorul S C, indicat la poziția 205, figura în evidențe cu suprafața totală agricolă înscrisă în CAP de 2,95 ha, compusă din suprafața de 2,37 ha teren extravilan și 0,58 ha teren intravilan (mai puțin decât suprafața de teren intravilan de 0,6635 ha înscris în TDP nr.

X/49/18.01.2000).

A subliniat instanţa de fond că, din răspunsul comunicat de UAT C la solicitarea instanței (fila 129 vol.

I), rezultă că instituția nu a regăsit în evidențe înscrisurile care au stat la baza emiterii TDP nr.

X/49/18.01.2000 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor O pentru C R și de asemenea instituția nu a putut explica modalitatea prin care a fost schimbată destinația unei suprafețe de teren din extravilan în intravilan, astfel cum s-a specificat prin nota de probatorii depusă la dosar de reclamant (pct. 4, fila 102, vol.

I).

În drept, conform art.

III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, ,,Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri”.

Motivul de nulitate este indicat expres la lit. a) din art.

III alin. (1), iar la pct. i) - vi) sunt enunțate, exemplificativ, fără a se limita la acestea (în raport de formularea din finalul pct. a), înainte de enumerare, respectiv ,,cum sunt”), unele cazuri în care persoanele în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate nu erau îndreptățite la reconstituire.

Potrivit art. 9 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, adoptat prin HG nr. 890/2005, ,,Lucrările privind stabilirea dreptului de proprietate pentru foștii membri ai cooperativelor agricole de producție și pentru celelalte persoane prevăzute de lege se desfășoară de comisiile comunale, orășenești sau municipale, după caz, luându-se în considerare suprafața terenurilor aduse în cooperative, preluate de acestea în baza unor legi speciale, sau în orice alt mod de la membrii cooperatori.

Suprafața adusă în cooperativa este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa, registrul agricol de la data intrării în cooperativa, evidentele cooperativei sau din orice alte probe, inclusiv declarații ale martorilor.”

Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, ,,Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție sau în lipsa acestora prin orice mijloace de probă, inclusiv declarații autentice de martori.”

Conform art. 24 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 18/1991, ,,(1) Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari. (1^1) Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.

Instanța de judecată este competentă să analizeze dacă beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate este îndreptățit la reconstituire pe suprafața menționată în titlul de proprietate a cărei nulitate se invocă, dacă parcelele de teren indicate în titluri au aparținut beneficiarului înainte de reconstituire, precum și situația acestor terenuri la momentul punerii efective în posesie (Curtea de Apel Cluj, Secția Civilă, decizia nr.

X/2001).

Totodată, din interpretarea dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificat prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, rezultă că punerea în posesie trebuie să se realizeze, în toate cazurile, pe fostul amplasament, atunci când este posibil acest lucru sau dacă acesta nu a fost atribuit în mod legal altor persoane.

A reţinut instanţa că în ceea ce privește registrul agricol și tabelul nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care solicită, în scris, stabilirea dreptului de proprietate, instanța reține că acestea au caracterul unor înscrisuri autentice, iar înscrierea datelor s-a realizat în baza declarațiilor persoanelor interesate, acestea făcând dovada până la proba contrară, conform art. 270 C.pr.civ., iar în cazul în care o persoană solicitantă susține că terenul (intravilan sau extravilan) pe care l-a avut în proprietate este mai mare decât cel rezultat din aceste înscrisuri, trebuie să facă dovada acestui fapt, or pârâții nu au făcut dovada unei astfel de împrejurări.

A subliniat instanţa de fond că singurele înscrisuri care au putut fi identificate în evidențele pârâtelor Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar C și Comisia Județeană de aplicare a legilor fondului funciar O au fost cererea de reconstituire formulată de C R, precum și evidențele din registrul agricol din perioada 1959-1960 pentru autorul S C, dar și tabelul nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care solicită, în scris, stabilirea dreptului de proprietate, acesta din urmă fiind ultimul înscris emis din punct de vedere cronologic dintre actele care au stat la baza emiterii TDP nr.

X/49/18.01.2000 rezultate din evidențe.

În aceste condiții, instanța a avut în vedere acest ultim înscris, cu privire la care nu a existat o cerere de înscriere în fals, din care reiese că autorul S C figura în evidențe la data formulării cererii de reconstituire de către C R cu suprafața de 2,37 ha teren extravilan și 0,58 ha teren intravilan.

A reţinut, așadar, că autoarea C R era îndreptățită la reconstituirea unei suprafețe de teren intravilan de doar 0,58 ha, mai mică decât cea înscrisă în TDP nr.

X/49/18.01.2000, de 0,6635 ha teren intravilan.

De asemenea, autoarea era îndreptățită la reconstituirea unei suprafețe de teren extravilan de 2,37 ha, mai mare decât cea înscrisă în TDP nr.

X/49/18.01.2000, de 2,2865 ha teren extravilan.

A subliniat instanţa de fond că nu a fost însă furnizată de către pârâte nicio explicație pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei C R asupra unei suprafețe mai mari de teren intravilan decât cea rezultată din evidențe, respectiv a unei suprafețe mai mici de teren extravilan decât cea rezultată din evidențe pentru autorul S C, nefiind așadar respectate dispozițiile art. 9 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, adoptat prin HG nr. 890/2005 și art.

Față de aspectele anterior expuse, constatând că autoarea C R era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de doar 5.800 mp teren intravilan, iar nu 6.635 mp teren intravilan, cum s-a reținut în titlul de proprietate, instanța, în temeiul art.

III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr.

În privința cheltuielilor de judecată pretinse de reclamant, instanța a reţinut că acesta a depus la dosar înscrisuri cu privire la întinderea pretențiilor solicitate cu acest titlu după închiderea dezbaterilor ce au avut loc la data de 20.02.2024, respectiv le-a depus la data de 26.02.2024.

În aceste condiții, instanţa a constatat că devin aplicabile dispozițiile art. 394 alin. (3) C.pr.civ. conform cărora ,,După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă”, motiv pentru care a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul B B solicitând desfiinţarea în parte a acesteia, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată în integralitate.

În temeiul art. 453-455 Cod procedură civilă, solicită obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat şi taxa de timbru generate de acest ciclu procesual.

În motivarea cererii de apel, reclamantul redă pe scurt conţinutul hotărârii apelate.

Menţionează reclamantul că, deşi instanţa de fond reţine toate aceste aspecte şi punctează faptul că intimata-pârâtă Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C nu a furnizat toate actele premergătoare emiterii titlului de proprietate (nici măcar procesul-verbal de punere în posesie) şi nici nu a fost în măsură să ofere o explicaţie pentru care destinaţia unor terenuri a fost modificată din extravilan în intravilan, instanţa ignoră toate actele menţionate mai sus şi conferă prevalentă doar tabelului nominal în care au fost înscrişi moştenitorii cooperatorilor decedaţi, unde se menţionează suprafeţele de 2,37 ha teren extravilan şi 0,58 ha teren intravilan, considerând că prin prisma faptului că este ultimul document din punct de vedere cronologic existent în arhiva Comisie locale, este singurul la care se poate raporta.

Precizează reclamantul că, în acelaşi timp, instanţa de fond menţionează că ţine cont de acest document şi în considerarea faptului că nu a fost formulată o cerere de înscriere în fals, or având în vedere dispoziţiile art. 304 Cod procedură civilă şi faptul că acesta nu a avut acces la actele premergătoare emiterii titlului de proprietate şi, totodată, nici nu avea cum să cunoască explicaţia pentru care a existat această translatare a suprafeţelor de teren din extravilan în intravilan, ar fi fost în imposibilitate de a aprecia veridicitatea documentului pe care instanţa şi-a întemeiat raţionamentul.

Susţine că, prin urmare, nu a avut posibilitatea reală de a formula o cerere de înscriere în fals până la primul termen de judecată, în acord cu prevederile legale.

Relatează că, din punctul său de vedere, instanţa de fond a apreciat în mod netemeinic probatoriul administrat în cauză, conferind relevanţă doar ultimului act premergător emiterii titlului de proprietate, deşi din succesiunea documentelor anterioare, se observă cu uşurinţă că acesta nu are un fundament, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre Comisii nu a putut explica motivul pentru care suprafaţa de teren reconstituită în intravilan a fost mărită prin raportare la evidenţele din registrul agricol.

Solicită a se avea în vedere că şi ulterior anexei 3 ce conţine tabelul nominal al moştenitorilor şi care prevede suprafaţa de 0,58 ha intravilan (mai mare cu 0, 2135 ha faţă de suprafaţa menţionată în Registrul Agricol din anii 1959-1960, care era de 0,45 ha), are loc o nouă translatare de teren din extravilan în intravilan, din nou fără a exista o explicaţie în acest sens, nefiind depus niciun document care să justifice schimbarea destinaţiei terenului.

Precizează că în cuprinsul anexei 3, nu se regăseşte suprafaţa de 0,1010 ha categoria livezi, suprafaţă care este însă înscrisă în Titlu de proprietate şi relatează că dacă acest tabel a stat la baza emiterii titlului de proprietate al intimaţilor, nu înţelege cum se explică toate aceste inadvertenţe.

Susţine că, în opinia sa, instanţa ar fi trebuit să realizeze o analiză coroborată a înscrisurilor existente la dosarul cauzei şi să nu se raporteze cu precădere la tabelul nominal al moştenitorilor, având în vedere că aşa cum a arătat în faţa instanţei de fond, cu prilejul concluziilor orale şi a notelor scrise, documentaţia premergătoare emiterii titlului de proprietate prezintă o serie de lipsuri şi inadvertenţe, intimaţii-pârâţi nefăcând nici măcar dovada clară a calităţii de persoană îndreptăţită a defunctei C R la reconstituirea dreptului de proprietate.

Or, având în vedere că la data formulării cereri de reconstituire de către autoarea C R era în vigoare HG nr.131 din 27 februarie 1991pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea in posesie a proprietarilor, care la art. 12 prevede că la cererea solicitantului pentru stabilirea dreptului de proprietate se vor anexa "acte de proprietate, certificat de moştenitor, hotărâre judecătorească, dacă există, în toate cazurile certificat de naştere, certificat de deces al autorului în cazul moştenitorilor, precum şi orice alte acte din care sa rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat." Art. 9, alin. 2 din Legea 18/19.02.1991 stipulează clar că persoanele solicitante vor anexa la cerere "o declaraţie pe proprie răspundere din care sa rezulte suprafeţele de teren pe care le au sau pe care sunt îndreptăţite sa le primească in condiţiile prezentei legi." Susţine că, în pofida acestor dispoziţii legale, nici intimaţii şi nici Comisia locală C în răspunsul dat în scris urmare cererii sale nu au depus actele de stare civilă, iar intimata Comisia locala ca răspuns la cererea sa înregistrată la nr.X/10.10.2022 că documentele care au stat la baza emiterii TDP nr.X/49/18.01.2000 au fost (fila nr.5 din dosarul cauzei): Cererea numitei C R înregistrata Ia nr.X/07.03.1991; Registrul Agricol anii 1959-1963 volumul 5, fila 73 (fîlele7-8 din dosarul cauzei), Registrul Agricol se observa ca este completat pe numele S C-capul gospodăriei - pentru anii 1959-1960 suprafaţa totala 2,95 ha din care 2,50 ha arabil (extravilan ) si 0,45 ha terenuri curţi - clădiri (intravilan) si nu 6635 mp ca in TDP nr.X/49/18.01.2000.

De asemenea, Comisia locală C, ca urmare a adresei instanţei de fond din 04.11.2022 (fila 24, fila 27 din dosarul cauzei) a depus in cadrul probei cu înscrisuri (fila 43 din dosarul cauzei) si o copie certificata pentru conformitate cu originalul de pe Anexa 3, poziţia 286 "Tabel nominal cu moştenitorii cooperatorilor decedaţi care solicita in scris, stabilirea dreptului de proprietate" pe numele C R, suprafaţa totala 2,95 ha din care 2,37 extravilan si 0,58 ha intravilan (fila 46 din dosarul cauzei).

În afara acestor documente pe care le-a menţionat şi mai sus, nu a mai fost depus niciun document suplimentar care să justifice suprafeţele de teren menţionate în titlul de proprietate, neexistând nici măcar un proces-verbal de punere în posesie.

Redă dispoziţiile art. 11 (1) din Legea 18/1991, art.13 din HG nr.131/1991.

Precizează că, pe cale de consecinţă, datele cuprinse în anexa 3 ar fi trebuit să aibă la bază datele înscrise în anexa 1, însă Comisia locală C nu a depus niciun alt înscris în afara celor menţionate pentru a confirma valabilitatea datelor înscrise în tabelul nominal de moştenitori.

În considerarea acestor argumente, apreciază că opţiunea instanţei de a da prevalentă acestui document este greu de înţeles şi de aici derivă şi netemeinicia soluţiei pronunţate.

Redă dispoziţiile art. 27 din Legea 18/1991.

Susţine că în ceea ce priveşte Comisia locală aceasta a confirmat că acesta nu se află în arhiva lor şi că acesta nu a fost depus nici ca urmare a adresei efectuate de instanţa de fond la OCPI O şi precizează că, din punctul său de vedere, este evidentă încălcarea dispoziţiilor legale menţionate, terenul ce face obiectul cauzei fiind si in prezent nedelimitat de vecinătăţi.

Per a contrario, acesta deşi are proces-verbal de punere in posesie, respectiv procesul verbal nr.X din 12.12.1997, conform schiţei anexate si certificatului de moştenitor nr.

X/12.12.1980, nici până în prezent nu i-a fost emis titlul de proprietate.

Mai precizează că, deşi instanţa a făcut mai multe demersuri în vederea obţinerii tuturor actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate, Comisia locală a comunicat instanţei că nu deţine alte documente în afara celor depuse, iar OCPI O a comunicat instanţei că toate documentele au fost înaintate către Comisia locală C; existând, astfel, o serie de aspecte care pun sub semnul îndoielii corectitudinea modalităţii în care a fost emis titlul de proprietate al intimaţilor.

Arată că, la termenul din 07.02.2023, instanţa a calificat aspectele învederate de reprezentantul său convenţional în cuprinsul răspunsului la întâmpinare ca fiind o modificare a acţiunii în acord cu prevederile art. 204 CPC, însă precizează că nu a avut cunoştinţă de consecinţele acestei calificări a acţiunii, respectiv limitarea adusă obiectului acesteia, de la nulitatea absolută totală a titlului la o nulitate absolută doar parţială a acestuia.

Solicită a se avea în vedere că intimaţii nu au dovedit cu înscrisuri autentice calitatea de moştenitoare a lui C R de pe urma defunctului S C, pentru care i s-a eliberat TDP nr.X/49/18.01.2000.

În cererea adresată Comisie de fond funciar C, înregistrata la nr.X/07.03.1991, numita C R solicita: "sa mi se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului pe care l-a deţinut tatăl meu S C", fără menţiunea depunerii actelor doveditoare care sa ateste calitatea de moştenitor: certificat deces S C, certificat naştere sau certificat de moştenitor – moştenire legala/testamentara).

La termenul din data de 07.03.2023, intimaţii-pârâţii au depus la dosarul cauzei copie planul de amplasament din 18.05.1960 (fila 93 din dosarul cauzei) dar şi copia testamentului din 18.04.1960 (care nu conţine o încheiere de autentificare), nedepunând niciun alt document care să dovedească suprafaţa pe care autorul lor S C a deţinut-o în intravilan, motivând că respectivele documente sunt foarte vechi.

Precizează că acesta, în schimb, a efectuat demersuri la Arhivele Naţionale în vederea obţinerii mai multor documente cu privire la dreptul de proprietate al autorului intimaţilor, documente pe care le-a depus la dosarul cauzei.

Astfel, relatează că, la data de 19.01.2024, a depus la instanţa de fond pentru termenul din 23.01.2024 o serie de înscrisuri, pe care le nominalizează, iar din aceste înscrisuri suprafaţa de teren rămasa in proprietatea lui C S este de: 1440 mp (AVC.nr.X/1925) + 3060 mp (Act Tranzacţie nr.X/1936 autentificat la nr.

X/1936) = 4500mp, suprafaţa care se regăseşte si in registrul agricol din anii 1959-1960 pe numele lui C S.

Astfel, chiar dacă din titlul de proprietate suprafaţa totală este de 2,95 ha, relevanţă pentru prezenta speţă reprezintă translatarea în mod nejustificat a suprafeţei de teren din extravilan în intravilan, autoarea intimaţilor obţinând în intravilan o suprafaţă de teren pe care pretinsul ei autor S C nu a deţinut-o niciodată nici în drept şi nici în fapt.

In plus, aşa cum a arătat, existat dubii şi cu privire la relaţie de rudenie dintre S C şi C R, - face referire la menţiunile din testament.

În afara acestui testament, nu există vreun certificat de moştenitor pe numele autoarei intimaţilor.

Mai mult decât atât, intimaţii au solicitat retragerea acestui testament atunci când acesta a înţeles să formulez cerere de înscriere în fals.

Astfel, chiar dacă în încheierea de şedinţă din data de data de 20.02.2024, s-a consemnat că reprezentantul convenţional al intimaţilor ar fi precizat că "au existat o serie de vânzări-cumpărări succesive, defuncta C R devenind proprietar in urma cumpărării suprafeţei de teren de la numita G E", solicită a se avea în vedere că în cuprinsul concluziilor scrise, intimaţii-pârâţi, in argumentele suplimentare pe care le prezintă la pct. l. "Despre vânzările cumpărările succesive din perioada interbelica", nu reiese din niciun fel de document ca numita C R sa fi cumpărat vreo suprafaţa de teren de la numita G E, neexistând niciun înscris depus de paraţi la dosarul cauzei care sa ateste aspectele consemnate în încheierea de şedinţă.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei de acesta, reiese ca bunica acestuia, F G M (devenita după căsătorie B) a cumpărat de la G E (viitoarea cumnata a bunicii acestuia prin căsătoria din 30 septembrie 1938, cu fratele bunicii acestuia, M M, certificat de căsătorie depus la dosarul cauzei Seria C.I.nr.X), conform contractului de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 1937, eliberat prin Proces-Verbal nr.

X Ia 8 decembrie 1937, înregistrat la nr.

X din 8 decembrie 1937 (depus la dosarul cauzei).

Din ansamblul argumentelor invocate, consideră că este evidentă nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr. 18/1991 (art. 27, art. 11) precum şi a prevederilor HG 131/1991, fiind incidente dispoziţiile art.

III lit. a) din Legea nr. 169/1997.

Pe cale de consecinţă, solicitarea sa de constatare a nulităţii absolute, chiar şi parţiale (conform modificării obiectului acţiunii) este justificată, cele două Comisii fiind în culpă, întrucât nu au efectuat o verificare riguroasă a actelor depuse în susţinerea cererii de reconstituire şi au emis în mod eronat titlul de proprietate.

Pentru toate aceste argumente, solicită a se admite apelul, cu consecinţa admiterii în integralitate a acţiunii şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată generate de acest ciclu procesual.

În dovedirea celor afirmate, solicită proba cu înscrisuri.

În drept, invocă art. 453-455, art. 466, şi art. 480 alin. (2) Cod procedură civilă, Legea 18/1991, art. III Legea nr. 169/1997, HG 131/1991.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii O I, C I şi M T solicitând admiterea apelului şi anularea / schimbarea în tot a sentinţei atacate cu consecinţa respingerii cererii introductive de chemare în judecată, pentru următoarele motive:

1. Referitor la excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate la fondul cauzei.

Apreciază că în cauză este incidentă o lipsă de interes din partea părţii adverse întrucât, în situaţia anulării parţiale a titlului de proprietate, nu ar exista niciun beneficiu direct în patrimoniul reclamantului.

Ca efect al admiterii unei astfel de cereri, patrimoniul reclamantului ar rămâne neschimbat, de aici lipsa sa de interes.

În primul rând - din măsurătorile preliminare din raportul de expertiză administrat în dosarul X/207/2021 reclamantul are chiar mai mult teren (cu aproximativ 76 mp) decât în titlul său de proprietate, astfel că dacă ar rămâne definitivă sentinţa de la fond, acesta nu ar putea pretinde teren suplimentar din cei 835 mp stabiliţi în minus pentru aceştia de instanţa de fond şi, în al doilea rând, anularea parţială a titlului de proprietate X/49 nu afectează actul subsecvent reprezentat de certificatul de moştenitor nr.

X/2015 care este actul acestora de proprietate şi care produce efecte juridice în prezent, nefiind atacat de partea adversă.

În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale active, jurisprudenţa, în cazuri similare, a reţinut că în lipsa formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, s-a apreciat că reclamantul nu poate fi subiect în cadrul procedurii speciale având ca obiect cererea de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate, arătându-se că doar persoana care a urmat procedura retrocedării stabilită de lege are interes şi deţine calitate procesuală activă pentru a invoca nulitatea unui titlu de proprietate care s-ar fi eliberat unei persoane neîndreptățite şi, pe cale de consecinţă, cererea de constatare a nulităţii a fost respinsă.

2. Instanţa nu a aplicat în mod corect prevederile legale ale Legii 18/1991.

Principalul text de lege pentru care instanţa de fond a dispus admiterea parţială a cererii de chemare în judecată este art. 24 din Legea 18/1991, text pe care îl redă.

Instanţa a apreciat faptul că nu sunt îndreptăţiţi să primească o suprafaţă mai mare de 5800 mp, întrucât aveau dreptul la reconstituirea unei suprafeţe cel mult egală cu 5800 de metri pătraţi, având în vedere că aceasta este suprafaţă cu care autorii acestora au fost consemnaţi în tabelul nominal cu moştenitorii cooperatori decedaţi.

Nu sunt de acord cu acest raţionament din două considerente:

1) Textul art. 24 din Legea 18/1991 face vorbire exclusiv de suprafaţă de teren aferentă casei de locuit şi anexelor gospodăreşti.

Or, aceştia nu au în titlu de proprietate doar teren pentru casă şi anexe gospodăreşti.

În titlul de proprietate este cuprins teren arabil în două parcele - 1500 mp în X P216 şi 2110 mp în T143 P217, vie în suprafaţă de 935 mp în T143 P32, livezi în suprafaţă de 1010 mp în T143, P31 şi abia apoi 1080 mp de curţi construcţii în T143 P30.

Titlul de proprietate, în ceea ce priveşte suprafeţele intravilane, nu sunt identificate cu stradă şi număr, ci sunt identificate cu parcelă şi tarla.

Acest teren intravilan este foarte aproape de extravilanul localităţii şi aceste suprafeţe au fost în trecut în extravilan.

Mai mult, dacă ar urma logica instanţei de fond, atunci ar fi trebuit ca instanţa să le ofere doar 1080 mp (cât este suprafaţa de curţi-construcţii) şi nu 5800 mp; or, această interpretare nu face decât să arate absurdul raţionamentului aplicat la fondul cauzei.

2) Textul art. 24 din Legea 18/1991 este aplicabil doar pentru situaţia constituirii dreptului de proprietate pe care înţelege să îl limiteze, nu şi pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Conform legii, reconstituirea dreptului de proprietate vizează acele situaţii în care, în favoarea celui care a avut calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra unui teren şi a pierdut această calitate, se naşte ulterior, în condiţiile prevăzute de lege, dreptul de proprietate.

Prin constituirea dreptului de proprietate se creează acest drept în favoarea anumitor categorii de persoane care nu au avut niciodată calitatea de titulari ai dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Din practica UAT C, aceste suprafeţe au fost limitate la aproximativ 500 mp.

Susţin că, în cazul lor, situaţia este diferită pentru că, în fapt, autorii lor au avut în proprietare sau posesie permanent suprafaţa de teren intravilan individualizată prin măsurătorile ocazionate odată cu eliberarea TP 15872/49 şi ulterior măsurătorile cadastrale din anul 2016.

În aceste condiţii, titlul de proprietate a fost emis în mod corect, fiind reţinut că s-a reconstituit dreptul de proprietate în suprafaţă de 2 ha şi 9500 mp (exact suprafaţa ce era cuprinsă în registrul agricol din 1959 - 1963).

Aceste terenuri au fost pe acelaşi amplasament de-a lungul timpului şi nu au suferit schimbări.

Astfel cum au indicat mai sus, Mun.

C s-a extins din anii 60 şi până în prezent.

Fostul teren extravilan a devenit intravilan, dar amplasamentul nu s-a schimbat.

Cu atât mai mult cu cât a rezultat din expertiza tehnică faptul reclamantul se pare că are mai mult teren decât în titlul de proprietate, este profund nelegal să fie privaţi de dreptul lor de proprietate, întrucât comisia locală nu are documente suficiente care să arate evoluţia intravilanului şi extravilanului mun.

Cu privire la incidentul procedural ocazionat la ultimul termen de judecată când partea adversă a solicitat înscrierea în fals cu privire la testamentul autorului acestora, H S, pârâţii susţin că, deşi au prezentat în faţa instanţei de fond originalul pentru observare, din motive nesusținute, partea adversă a insistat înscrierea în fals faţă de acest înscris.

În aceste condiţii au luat decizia să înlăture acest înscris de la dezbaterea fondului întrucât au prioritizat finalizarea litigiului întrucât partea adversă a înscris litigiul în cartea funciară, aceştia sunt în vârstă şi doresc să vândă terenul.

Observând raţionamentul instanţei de fond, apreciază că acest înscris devine relevant, întrucât se poate observa că acest teren era în proprietatea autorului acestora, era unul compact (în acelaşi loc cu actualul reconstituit), chiar mai mare decât cel din titlul de proprietate, astfel încât se poate observa că prevederile art. 24 nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

În aceste condiţii, depun încă o dată acest înscris pentru a fi avut în vedere în cadrul dezbaterilor din apel.

În concluzie, apreciază că art. 24 din Legea 18/1991 în baza căruia instanţa le-a limitat dreptul de proprietate nu se aplică pentru dreptul reconstituit de proprietate, nu se poate delimita cu claritate intravilanul şi extravilanul pentru perioada anilor 60 şi până în prezent pentru a determina cu exactitate ce era intravilan atunci si ce este acum, iar terenul intravilan reconstituit nu este limitat la case şi anexe.

Susţin că dacă ar trebui să urmeze raţionamentul instanţei de fond, atunci ar fi trebuit ca instanţa să le ofere doar 1080 mp (cât este suprafaţa de curţi-construcţii) şi nu 5800 mp.

Or, această interpretare nu face decât să arate absurdul raţionamentului aplicat la fondul cauzei.

În probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, precum şi expertiza tehnică de specialitate.

Solicită această ultimă probă întrucât se impune identificarea suprafeţei de teren a reclamantului şi a acestora pentru a determina dacă acesta are vreun interes în prezenta cauză. menţionează că expertiza mai sus amintită este administrată într-o altă cauză ce este suspendată până la soluţionarea prezentului dosar.

Intimaţii-pârâţi O I, C I şi M T au depus întâmpinare la apelul formulat de partea adversă împotriva sentinţei nr. 386 pronunţată în data de 05.03.2024 şi împotriva încheierii data de 02.04.2024 prin care solicită respingerea apelurilor cu consecinţa respingerii cererii introductive dc chemare în judecată.

Reiterează motivele arătate în apelul formulat de pârâţi.

Menţionează că posedă imobilul ce face obiectul litigiului după decesul părinţilor acestora.

La data de 15 septembrie 1937, între M M (vânzătoare) şi E I G (cumpărătoare) a intervenit un contract translativ de proprietate pentru suprafaţa de teren în lungime de 170 m şi lăţime de 18 m, rezultând o suprafaţă de 3060 mp (vecinătăţi răsărit - M U, apus - I D, sud - str.

N, actuală str.

M, iar la nord partea lui H S) cu preţul de vânzare de 8000 lei.

La data de 18 noiembrie 1937, s-a înfăptuit contractul de vânzare-cumpărare între E I G (vânzătoare) şi F G M (cumpărătoare - ascendentă a reclamantului din prezenta cauză) ce a avut ca obiect suprafaţa de teren lungime de 117 m., lăţime 18 m, rezultând un total de 2106 mp care se învecinează la răsărit cu I M P, apus şi miazănoapte cu C B (poreclă a lui H S), la sud str.

N (actuală str.

M) cu preţul de 6000 de lei.

Relatează că este foarte important de observat faptul că suprafaţa vândută subsecvent este mai scurtă cu 53 de metri şi mai ieftină cu 2000 de lei.

Cum perioada de timp dintre contracte este de sub două luni, aceştia precizează că speculează că nu poate fi vorba despre o devalorizare, sau de o eroare materială, ci despre o tranzacţie ce are ca obiect o suprafaţă de teren mai mică.

În data de 24 iulie 1943 a fost emis procesul-verbal al grupului portăreilor Tribunalului R prin care prin care E I G pune în executare (prin proprie răspundere conform procesului-verbal) o suprafaţă de teren ce nu este clar individualizată în procesul-verbal (la final unde este descrisă executarea).

Aceasta nu mai era proprietară la momentul punerii în executare, fiind proprietară doar pentru două luni a terenului (între septembrie şi noiembrie 1937).

Menţionează intimaţii că, în aceste condiţii, planează o suspiciune asupra legalităţii procesului-verbal, speculând că aceasta, pe fondul tensiunii sociale generate de războiul mondial, a ascuns contractul subsecvent de vânzare-cumpărare (18 noiembrie 1937) şi l-a arătat decât pe cel iniţial (15 septembrie 1937) erijându-se în proprietar deplin al terenului.

Privitor la procesul-verbal al portăreilor, susţine că mai există o serie de probleme de legalitate.

La începutul procesului-verbal este specificată lungimea şi lăţimea titlului de proprietate asupra terenului 170/18m, doar că spre finalul documentului nu mai apare nicio informaţie asupra dimensiunilor punerii în executare, fiind doar menţiunea că o declară pusă în posesie pe creditoarea E I G asupra imobilului.

Portăreii au reţinut faptul că E I G, în calitate de creditoare, a declarat pe propria sa răspundere locul unde se delimitează proprietatea prin măsurătoare depăşindu-se un gard făcut din araci de salcâm de C.

S, încălcându-i acestuia proprietatea.

Apreciază că, în aceste condiţii, trebuie observate o serie de aspecte după cum urmează:

i) lungimea terenului este diferită - 117 m faţă de 170 de m - rezultă că obiectul contractului translativ de proprietate a fost diferit dc contractul translativ încheiat ulterior;

ii) preţul de vânzare este diferit - primul contract a avut preţul de 8000 de lei (170 m lungime) iar contractul subsecvent a avut preţul de 6000 de lei.

Cum cele două contracte au fost încheiate puţin timp unul după altul (mai puţin de două luni).

Consideră că nu există vreo problemă legată de devalorizare, ci de obiectul diferit de vânzare cumpărare;

iii) conform cadastrului proprietăţii, distanţa dintre str.

M şi str.

D este de 272 m.

Din acest considerent, apreciind că măsurătorile efectuate în actele anterioare celor două contracte translative (analizate mai sus) sunt precare întrucât în acele măsurători apare o distanţă de 340 de metri.

Din analiza poziţionării străzilor se poate observa că acestea nu au suferit vreo transformare, în acest sens există case construite anterior anului 1910.

iv) La câţiva ani după aceste contracte, în anul 1943, intervine procesul-verbal al portăreilor ce reprezintă argumentul principal de temeinicie invocat de partea adversă, dar care este nelegal întrucât este pus în executare dc un neproprietar al terenului.

3. Terenul acestora este sau a fost delimitat de vecinătăţi, contrar afirmaţiilor părţii adverse.

Contrar afirmaţiilor părţii adverse, arată faptul că terenul din proprietatea acestora este delimitat de vecinătăţi.

Din cauza lipsei de întreţinere a gardului despărţitor, în anumite zone acesta s-a degradat şi a căzut.

Din lipsa de posibilităţi materiale au fost în imposibilitatea renovării acestuia.

Menţionează că, dacă ceilalţi vecini au lăsat intact gardul despărţitor, apelantul-reclamant a îndepărtat anumite porţiuni din gard.

Observând felul în care îşi face apărările, intimaţii-pârâţi precizează că înţeleg că acest comportament a fost unul intenţionat, invocând această situaţie de fapt şi încercând să inducă instanţa in eroare şi afirmând că nu există un gard despărţitorul proprietăţii acestora.

În continuare, relatează că afirmaţiile sunt vădit nereale şi rezultă din raportul de expertiză administrat în dosarul suspendat nr.

X/207/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Caracal.

În probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri precum şi expertiza tehnică de specialitate.

Solicită această ultima probă întrucât apreciază că se impune identificarea suprafeţei de teren a reclamantului şi a acestora pentru a determina dacă acesta are vreun interes în prezenta cauză. precizează că expertiza mai sus amintită în cuprinsul apelului este administrată într-o altă cauză ce este suspendată până la soluţionarea prezentului dosar.

Intimatul-reclamant B B a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului formulat de paraţi, ca nefondat şi obligarea apelanţilor-paraţi la plata cheltuielilor de judecata, constând in onorariul de avocat aferent acestui ciclu procesual, in considerarea următoarelor argumente:

In ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes si excepţia lipsei calităţii procesual active, solicită a fi respinse ca neîntemeiate, întrucât în mod corect si temeinic instanţa de fond a stabilit ca are atât calitate, cat si interes in a promova cererea introductiva de instanţa.

Invocă prevederile art.32 din Codul de procedura civila.

Susţine că, în condiţiile in care prin cererea de chemare in judecata a fost sesizata nulitatea absoluta a unui titlu de proprietate. Face referire la dosarul nr. X/207/2021 ce are ca obiect revendicare imobiliara si grăniţuire.

Pe cale de consecinţa, susţine că, in mod corect si legal instanţa de fond a respins cele doua excepţii invocate de apelanţii-pârâți.

Reia şi dezvoltă susţinerile din apelul formulat cu privire la nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. X/49/18.01.2000.

Prin urmare, in mod corect instanţa de fond a reţinut ca autoarei pârâţilor i-a fost reconstituita o suprafaţa de teren la care nu era îndreptăţită, singurul motiv pentru care aceasta nu a redus suprafaţa de la 6635 mp la 4500 mp fiind reprezentat de faptul ca a conferit prevalenta tabelului nominal cu moştenitorii cooperatorilor decedaţi, unde figurează o suprafaţa de 5800 mp situata in intravilan, aspect pe care acesta l-a criticat in cererea de apel.

Pentru toate aceste argumente, solicită respingerea apelului ca nefondat si obligarea apelanţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecata.

În probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

In drept, invocă art. 11, 14, 23, 24 si 27 din Legea nr.l8/1991, art. III din Legea nr. l69/1997, art. 205, art. 453-455, art. 480 alin (1) Cod procedura civila.

Intimatul-reclamant B B a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită să se înlăture apărările formulate de apelanţii-pârâţi, acestea fiind neîntemeiate.

Menţionează că o buna parte din apărările formulate de părţile adverse excedează obiectul acestui dosar, argumentele invocate vizând mai degrabă litigiul ce are obiect revendicarea imobiliară.

Astfel, în loc ofere o explicaţie şi o justificare a suprafeţei de teren pe care autoarea lor, C R, a primit-o în plus în intravilan, deşi documentele depuse la dosar dovedesc cu claritate că nu era îndreptăţită la mai mult de 4500 mp, aceştia încearcă să inducă în eroare instanţa invocând că de fapt acesta le-ar fi încălcat lor dreptul de proprietate prin distrugerea semnelor de hotar, aspect care nu are nicio legătură cu realitatea, pârâţii fiind cei care i-au încălcat dreptul de proprietate.

În ceea ce priveşte lipsa de interes, solicită a se avea în vedere argumentele pe care le-a expus în mod exhaustiv în cuprinsul întâmpinării formulate, susţinând că interesul acestuia este pe deplin justificat, având în vedere litigiul dintre aceştia care vizează linia de hotar dintre proprietăţile acestora (astfel, fiind extrem de relevantă suprafaţa de teren primită de autoarea apelanţilor-pârâţi în intravilan).

Susţine că este evident că apelanţii încearcă să distragă atenţia instanţei de la mărirea în mod nejustificat a suprafeţei primite în intravilan, de la 4500 mp la 6635mp, invocând argumente străine de obiectul cauzei şi chiar lansând supoziţii fără nicio susţinere din punct de vedere probator.

Reiterează faptul că în cuprinsul registrului agricol aferent anilor 1959-1963 volumul 5, fila 73 (filele7-8 din dosarul cauzei), se observa ca figurează pe numele S C - capul gospodăriei - pentru anii 1959-1960 suprafaţa totala 2,95 ha din care 2,50 ha arabil (extravilan) si 0,45 ha terenuri curţi-clădiri (intravilan) si nu 6635 mp ca în TDP nr.

X/49/18.01.2000; Or, apelanţii nu explică în niciun fel translatarea suprafeţei din extravilan în intravilan, operaţiune care a generat mărirea suprafeţei din intravilan si care s-a realizat în două rânduri, fără a exista o schimbare a categoriei terenului care să justifice acest lucru, reiterând faptul că nu există nici măcar proces-verbal de punere în posesie care să arate în mod clar limitele dreptului de proprietate ce a fost reconstituit.

Tribunalul a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul reţine următoarele:

Prin apelul declarat de apelanţii-pârâţi C I, O I şi M T împotriva sentinţei civile nr.

X/05.03.2024 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosar nr.

X/207/2022, s-au criticat şi soluţia dată excepţiei lipsei de interes a reclamantului, precum şi soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

În fapt, prin Titlul de proprietate nr.

X/49/18.01.2000 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor O pe numele C R (fila 4 vol.

I ds. fond) a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea beneficiarului C R, moștenitor al defunctului S C, cu privire la suprafața de 2,95 ha teren situat pe raza mun.

Reclamantul a arătat în cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 31.10.2022, că este vecin cu pârâții, iar in anul 2021 a aflat că aceștia și-au intabulat proprietatea, ocazie cu care i-au ocupat pe nedrept o suprafață de teren.

A arătat că a formulat la Judecătoria Caracal o cerere prin care a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți, iar în urma efectuării măsurătorilor topo-cadastrale s-ar fi stabilit că pârâții îi ocupă o suprafață de teren, ținând cont de vechile semne de hotar, însă s-a regăsit și faptul că aceștia dețin faptic o suprafață mai mică cu aproximativ 250 mp decât cea din titlu de proprietate.

Reclamantul a arătat că autoarea pârâților trebuia să dețină o suprafață de cca 5.000 mp în intravilan, motiv pentru care a solicitat organelor îndreptățite să-i comunice actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, după care a constatat că autoarea moștenitorilor pârâților era îndreptățită să dețină suprafața de 4.500 mp în intravilan conform registrului agricol din anii 1959- 1963.

A mai menționat reclamantul că pe rolul Judecătoriei Caracal se află înregistrat dosarul nr.

X/207/2021, cu termen de judecata la data de 03.11.2022, astfel că este justificat interesul său în a promova prezenta cerere.

În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 18/1991.

Verificând susținerile apelanţilor - pârâţi, cu privire la greşita respingere a excepţiei lipsei de interes a reclamantului, tribunalul constată că sunt fondate, iar soluţia primei instanţe nu este corectă.

Interesul care fundamentează cererea de chemare în judecată cu un astfel de obiect – constatare nulitate absolută a titlului de proprietate - trebuie să fie unul personal, născut și actual.

Poate solicita anularea totală/parțială a unui TDP orice persoană ale cărei drepturi sunt afectate prin emiterea titlului de proprietate contestat.

În drept, potrivit art.

III alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991.(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.

Astfel cum este formulat, textul de lege arătat menţionează două categorii de subiecte de drept cărora le conferă legitimare procesuală activă: prima categorie este formată din primar, prefect şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, iar cealaltă categorie cuprinde orice "alte persoane care justifică un interes legitim".

Conjuncţia "şi" din cuprinsul normei dovedeşte intenţia legiuitorului de a delimita cele două categorii de subiecte de drept şi de a reglementa un regim juridic diferit între cele două categorii de titulari ai cererii de chemare în judecată.

Regimul juridic diferit este justificat de faptul că prima categorie cuprinde exclusiv reprezentanţi ai autorităţilor publice cu atribuţii în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în materia fondului funciar.

Cum numai subiectele de drept din prima categorie sunt indicate nominal - primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - pe când în cea de-a doua categorie sunt cuprinse orice "alte persoane", iar condiţia interesului legitim este menţionată în mod expres numai după indicarea acestei ultime categorii, rezultă că, în concret, calitatea de persoană interesată reprezintă o condiţie de exerciţiu numai pentru acţiunea în nulitate promovată de o altă persoană decât primarul, prefectul sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru că, în caz contrar, legiuitorul nu ar mai fi delimitat două categorii de subiecte de drept ce pot fi titularii unei astfel de cereri, ci ar fi stabilit că ea poate fi promovată de orice persoană care justifică un interes.

Prin urmare, condiţia de a fi vorba de o persoană care justifică un interes în constatarea nulităţii titlului de proprietate diferenţiază cele două categorii de subiecte de drept, ea urmând a fi analizată exclusiv în cazul cererilor formulate de alte persoane decât primarul, prefectul sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în privinţa acestora din urmă cerinţa fiind prezumată.

Astfel, trebuie verificată condiţia legală referitoare justificarea unui interes legitim, pentru ca o persoană să aibă calitatea procesuală activă conform dispoziţiilor legale arătate.

Această condiţie legală va fi analizată cu prioritate în cauza de faţă.

Pentru a justifica un interes legitim pentru invocarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr.

X/49/18.01.2000 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor O şi implicit calitatea sa procesuală activă, reclamantul trebuie să dovedească faptul că este o persoană prejudiciată prin actele de reconstituire a dreptului de proprietate şi că autorul său B F era îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren înscrisă în titlul de proprietate a cărui nulitate absolută o invocă.

Astfel, în practica judiciară s-a decis că are interes şi legitimare procesuală activă pentru a cere anularea unui titlu de proprietate emis în condiţiile Legii nr. 18/1991, orice persoană ale cărei drepturi ori interese au fost încălcate sau nesocotite la eliberarea titlului, ori prin înscrierile ce s-au făcut în titlu.

Reclamantul îşi poate justifica dreptul la acţiune nu numai printr-un alt titlu emis în baza legii fondului funciar, ci şi prin orice alt act prin care se dovedeşte că i-a fost recunoscut în condiţiile legii dreptul ce îi este lezat prin actul a cărui anulare o cere.

Cererea formulată în baza Legii nr. 18/1991, soluţionată favorabil, justifică interesul şi calitatea procesuală activă într-o cauză, în condiţiile în care o hotărâre a Comisiei Judeţene de fond funciar confirmă vocaţia reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate.

De asemenea, în practica judiciară, s-a apreciat că reclamanţii nu au justificat calitatea procesuală activă dacă nu au dovedit că au fost validaţi şi puşi în posesie pentru terenul în litigiu.

În cauza de faţă, se reţine că reclamantul nici nu a invocat în faţa primei instanţe, ca motiv care să justifice interesul său în constatarea nulităţii absolute a TP nr.

X/49/18.01.2000, faptul că autorul său B F era îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 6635 mp de teren intravilan înscrisă în titlul de proprietate a cărui nulitate o invocă.

Doar în această situaţie, dovedită şi prin acte emise în procedura de reconstituire pe numele autorului său, reclamantul putea să justifice interesul său pentru a solicita nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. X/49/18.01.2000.

Or, analizând conţinutul cererii de chemare în judecată, redat mai sus, tribunalul reţine că reclamantul nu invocat astfel de motive.

Faptul că la interpelarea instanţei de apel, apelantul – reclamant a făcut referiri în acest sens, nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care aceste motive nu au fost invocate în faţa judecătoriei şi nici nu au fost dezvoltate raportat la actele de la dosar.

Astfel, potrivit art. 478 alin. 2 şi 3 Cpc, părţile nu se vor putea folosi în faţa instanţei de apel de alte motive decât cele invocate la prima instanţă, nu pot schimba obiectul cererii şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

Chiar şi în aceste condiţii în care susţinerile apelantului în faţa instanţei de apel nu mai pot fi analizate faţă de prevederile art. 478 alin. 2 şi 3 Cpc, tribunalul observă, din actele depuse la prima instanţă, faptul că: prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.

X/18.12.1997 (fila 47 vol.

I ds. fond) numiții B N, B A și B M au vândut reclamantului cota de 3/4 din suprafața de teren de 2433 mp către reclamant au fost.

Numiții B N, B A și B M împreună cu reclamantul B B au fost, cu toții, în calitate de beneficiari ai defunctului B I, menționați în procesul-verbal de punere în posesie nr.

X/12.12.1997 emis de Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C ca fiind puși în posesie asupra întregii suprafețe de 2.433 mp (fila 204 vol.

I ds. fond).

Reclamantul nu a formulat acţiune pentru a i se emite titlu de proprietate pentru terenul din procesul-verbal de punere în posesie nr.

X/12.12.1997 şi nici nu a invocat acest aspect la fond, ci a făcut o referire în cererea de apel.

Însă, terenul respectiv de 2.433 mp este menţionat în Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.

X/18.12.1997.

Astfel, reclamantul deținea deja cota abstractă de 1/4 din această suprafață de teren, iar la momentul la care a fost autentificat Contractul de vânzare - cumpărare X/18.12.1997, acesta a dobândit posesia întregii suprafețe de 2.433 mp.

Din relaţiile comunicate de Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C, rezultă că în Arhiva Biroului Registru Agricol nu s-a regăsit cererea de retrocedare pentru terenul intravilan pe numele numitului B N (f. 129 vol. I ds. fond).

Astfel, analizând aceste acte de la dosarul de fond, nu rezultă formularea vreunei cereri de reconstituire de către autorul reclamantului sau de către moştenitorii săi cu privire la suprafaţa de teren intravilan de 6635 mp menţionată în Titlul de proprietate nr.

X/49/18.01.2000, a cărui nulitate absolută este invocată.

Alte înscrisuri doveditoare în acest sens nu au fost depuse la dosar.

Conform art. 8 alin.1 şi 2 din Legea 18/1991 rep., stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face în condiţiile stabilite de prezenta lege, de ea beneficiază persoanele care s-au înscris în CAP-uri, moştenitorii acestora precum şi alte categorii de persoane prevăzute de lege.

Potrivit art. 9 alin. 3 cererile formulate de persoanele îndreptăţite se depun la Primăria localităţii unde se află terenul, fie personal fie prin poştă cu confirmare de primire.

Mai mult, cererile de reconstituire a drepturilor de proprietate formulate în baza legilor fondului funciar au fost supuse unor termene, sub sancţiunea decăderii din drepturi, un ultim astfel de termen fiind cel prevăzut de art. 3 al titlului IV din Legea nr. 247/2005, care a stabilit termen de depunere a cererii de reconstituire un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a actului respectiv.

Potrivit art. 11 alin. 3 din acelaşi act normativ, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situației terenurilor deţinute de CAP la 1.01.1990, a celor înscrise în sistemul cadastral general în registrul agricol al localității.

Mai mult, tribunalul reţine că terenul în suprafaţă de 6.635 mp, ce face obiectul prezentului litigiu, este în proprietatea comună a apelanţilor-pârâţi, conform certificatului de moştenitor nr.

X din 17 februarie 2015, astfel cum este descris în cartea funciară nr.

X a Mun.

C şi a intrat, astfel, în circuitul civil de peste 10 ani.

Faţă de toate aspectele dezvoltate mai sus şi dispoziţiile legilor speciale din materia fondului funciar, tribunalul reţine că interesul reclamantului în promovarea cererii nu poate fi justificat prin prisma existenței litigiului ce face obiectul dosarului nr.

X/207/2021 având ca obiect revendicare (judecata în cauza respectivă fiind suspendată până la soluționarea în mod definitiv a prezentei cauze), aşa cum a arătat judecătoria.

Se reţine că reclamantul nu a justificat interesul său în promovarea acţiunii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate şi, prin urmare, nici calitatea sa procesuală activă, întrucât nu a susţinut şi nici nu a nu a dovedit că autorul său B F, a formulat cerere, a fost validat şi a fost pus în posesie pentru terenul intravilan în litigiu - suprafaţa de 6635 mp, pentru care s-a emis Titlul de proprietate nr.

X/49/18.01.2000 - pe numele C R.

Prin urmare, cu prioritate, se va admite excepţia lipsei de interes şi se va respinge cererea, ca lipsită de interes.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 Cpc, tribunalul urmează să admită apelul declarat de apelanţii-pârâţi C I, O I şi M T împotriva sentinţei civile nr.

X/05.03.2024 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosar nr.

X/207/2022, în contradictoriu cu apelantul-reclamant B B.

Va schimba sentinţa în sensul că va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge cererea, ca lipsită de interes.

Va obliga pe reclamant să plătească pârâţilor C I, O I şi M T suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată fond, constând în onorariu avocaţial redus.

Pârâţii au solicitat doar cheltuielile de la fond, anume suma de 4.550 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (facturi fiscale f. 29-30 ds. fond) - în condiţiile în care nu au fost administrate alte probe, în afara înscrisurilor de la dosar, depuse de părţi şi solicitate din oficiu de instanţă.

Este adevărat că obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată are un temei legal, prin dispoziţiile art. 453 C.pr.civ., dar dispoziţiile art. 451 al. 2 C.proc civ. dau posibilitatea instanţei de a reduce cuantumul onorariului de avocat, fără ca prin aceasta să afecteze convenţia părților, care își păstrează toate efectele prevăzute de lege.

Faptul că una dintre părți a plătit un onorariu avocațial, într-un anumit cuantum, nu înseamnă că litigiul prezenta un grad ridicat de dificultate și nu trebuie să se reflecte asupra părții adverse care, în esență, a procedat conform legii, acționând în instanță.

Aşa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudenţă -Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza Costin împotriva României, publicată în M.

Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza Străin şi alţii împotriva României, publicată în M.

Of. nr. 99 din 2 februarie 2006 - se poate afirma că şi în dreptul intern partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 453 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Aşadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar şi rezonabil au fost plătite de partea care a câştigat procesul în timpul şi în legătură cu acel litigiu.

Raportat la aceste criterii, faţă de obiectul şi procedura dedusă judecăţii, tribunalul apreciază că suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial redus, este rezonabilă prin raportare la complexitatea cauzei şi activitatea concretă desfăşurată de avocat în faţa primei instanţe.

Având în vedere soluţia de mai sus cu privire la apelul declarat de apelanţii-pârâţi C I, O I şi M T, în temeiul art. 480 alin. 1 Cpc, se va respinge apelul declarat de apelantul-reclamant B B, ca nefondat.

Astfel, s-a arătat că reclamantul nu justifică interesul pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a TDP nr. X/49 din 18.01.2000 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor O.

Prin urmare, sunt nefondate motivele prin care susţine că trebuia admisă cererea sa pentru toată suprafaţa şi nu doar cu privire la diferența rezultată dintre suprafața de 6.635 mp teren intravilan indicată în TDP nr.

Reclamantul nu a justificat în prezenta cauză interesul său pentru a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate, astfel că motivele sale de apel nu prezintă relevanţă şi nu vor mai fi analizate faţă de soluţia dată apelului declarat de apelanţii-pârâţi şi cererii principale.

Data publicarii pe portal:11.05.2026