Decizie nr. 12 din 13.01.2026

Asupra cauzei de faţă, deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin centinţa civilă nr. X/11.06.2025, pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. X/213/2023, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul S G în contradictoriu cu pârâta V M, având ca obiect „succesiune”.

A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert V I şi expert A P(varianta refăcută – f.134-137) – varianta 3.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune şi au fost atribuite loturile:

Lotul nr.1 - reclamantului S G, care a primit:

- Teren intravilan situat astfel: - T1 PX – 1840 mp, cu vecinii: N - C V, E – B F, S -Vh42, V – S D; -T1 P42 - 420 mp, cu vecinii : N – A43, E – B F, S -Cc 41, V -S D; - T1 P 41 – 300 mp, teren intravilan curti, constructii, cu vecinii: N -Vh 42, E – B F, S – Dc 148, V – S D.

A primit teren in valoare de 63617 lei.

Are drept valoric – 39655 lei.

Plăteşte sultă lot 2, pentru teren : 23962 lei.

- Teren extravilan în suprafaţă de 12540 mp, din titlu de proprietate nr. X/57/1993, conform testamentului X/22.07.2019.

- Imobil casă de locuit situat în localitatea U , sat S, judetul O, în valoare de 39000 lei.

Plăteşte sultă lot 2, pentru casă – 14500 lei.

Lotul nr.2 – s-a atribuit pârâtei V M, care a primit sultă de la lotul nr.1 - 23962 lei, pentru terenul intravilan şi 14500 lei, pentru imobilul casă de locuit, de la lot 1.

A fost obligată pârâta la 2745 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a expus, mai întâi, cererile părților și măsurile dispuse la termenele de judecată, și a reținut că prin încheierea pronunţată la data de 18.06.2024, instanța a admis în principiu acțiunea formulată de reclamantul S G în contradictoriu cu pârâtele V M, și S E (decedată în timpul procesului, continuată de moștenitori S G și V M), a constatat deschisă succesiunea defunctului S I, decedat la data de 09.09.2019, având ultim domiciliu în com.

U, jud.

O.

A constatat că moștenitorii acceptanți ai defunctului S I, la data decesului acestuia, sunt pârâta S E în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/4, din masa succesorală, reclamantul S G în calitate de descendent de gradul I – fiu – cu o cotă de 3/8 din masa succesorală și pârâta V M, în calitate de descendent de gradul I – fiică – cu o cotă de 3/8 din masa succesorală.

A constatat că reclamantul S G este și legatar cu titlu particular potrivit testamentului autentificat sub nr.

X/22.07.2019 de BIN T G, cu privire la suprafața de 12540 mp teren agricol situat în extravilanul com.

U, sat S, jud.

O.

A constatat că masa bunurilor de împărțit de pe urma defunctului S I se compune din: -1000 de acțiuni potrivit certificatului de acționar nr.

X din 13.11.1996 la SIF O C; - un imobil compus dintr-o casă de locuit construită din paiantă, acoperită cu țiglă, având 4 camere și o anexă gospodărească, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, având 3 încăperi, împreună cu suprafața de teren intravilan de 2560 mp curți construcții și grădină, situat în com.

U, sat S, jud.

O; - cota de 1/2 dintr-o construcție compusă din baie și bucătărie lipită de imobilul casă de locuit și alee de ciment în curte, bun comun cu S E; - teren extravilan în suprafață totală de 12540 mp situat în com.

U, sat S, jud.

O, al cărui drept de proprietate a fost reconstituit potrivit titlului de proprietate nr.

X/57/1993 (ce face obiectul testamentului întocmit în favoarea reclamantului S G).

S-a constatat deschisă succesiunea defunctei S E, decedată la data de 10.10.2023, cu ultim domiciliu în com.

U, jud.

O.

A constatat calitatea de moștenitori legali a reclamantului S G în calitate de descendent de gradul I – fiu și a pârâtei V M, în calitate de descendent de gradul I – fiică – cu o cotă de câte 1/2 din masa succesorală.

A constatat că masa succesorală a defunctei S E se compune din cota de 1/2 dintr-o construcție compusă din baie și bucătărie lipită de imobilul casă de locuit și alee de ciment în curte, bun comun cu S I precum și cota de ¼ din bunurile moștenite de la defunctul S I.

Pentru individualizarea, evaluarea bunurilor reținute la masa partajabilă și formarea loturilor, dispune efectuarea unor expertize topo și construcții și s-a stabilit termen de fond la data de 10.09.2024, pentru când s-a dispus citarea părților.

Instanţa a omologat şi raportul de expertiză întocmit de expert V I V care a stabilit o singură variantă de lotizare, menţionând că imobilul casă de locuit nu este comod partajabil în natură, astfel că va fi atribuit reclamantului care va primi si terenul intravilan.

Cu privire la terenul extravilan instanţa a dispus atribuirea lui reclamantului având în vedere că prin Încheierea de admitere în principiu a fost stabilit că reclamantul S G este legatar cu titlu particular potrivit testamentului autentificat sub nr.

X/22.07.2019.

Având în vedere că bunurile ce fac obiectul masei partajabile au fost atribuite in natura reclamantului, căruia i se va atribui lotul nr.1 şi astfel a primit terenul intravilan in valoare de 63617 lei, are drept valoric 39655 lei şi va plati sulta lotului 2 pentru teren 23962 lei.

De asemenea, lotul nr.1 primeste si terenul extravilan in suprafata de 12540 mp, din titlu de proprietate 6756/57/1993, conform testamentului autentificat sub nr.

X/22.07.2019.

Totodată, a primit si imobilul casa de locuit situat în localitatea U, sat S, judetul O, în valoare de 39000 lei.

Astfel, instanţa a atribuit lotul nr.2 pârâtei V M care a primit sultă de la lotul nr.1 suma de 23962 lei pentru terenul intravilan si 14500 lei, pentru imobilul casa de locuit

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul S G, solicitând admiterea apelului şi casarea sentinţei apelate, cu consecinţa rejudecării la instanţa de fond, întrucât sentința apelată o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică.

Arată că, instanța de fond i-a atribuit în natură întregul imobil, obligându-l la plata unei sulte către pârâtă în cuantum de 38.462 lei, din care suma de 23.962 lei aferentă terenului intravilan și suma de 14.500 lei aferentă imobilului – casă de locuit.

În primul rând, apelantul a învederat că nu a dorit atribuirea în natură a întregului imobil exclusiv în favoarea sa, întrucât nu are posibilități materiale pentru achitarea sultei stabilite în sarcina sa.

Totodată, apelantul a arătat că acesta a avut un alt domiciliu unde a locuit, asemenea pârâtei, motiv pentru care a solicitat atribuirea bunurilor în natură ambelor părți, aspect asupra căruia a insistat și în fața instanței de judecată, pentru a nu fi obligat la plata sultei, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 28.05.2025.

În plus, apelantul a arătat că instanța de fond nu a dispus nici măcar împărțirea terenului intravilan, deși, ca urmare a obiecțiunilor formulate de acesta, expertul desemnat a întocmit patru variante de lotizare, dintre care două variante prevedeau atribuirea de bunuri în natură ambelor părți, pârâtei urmând să-i fie atribuit teren intravilan, cu posibilitatea ulterioară de a-l valorifica prin vânzare.

Astfel, apelantul a apreciat că, în condițiile în care nici pârâta nu a dorit atribuirea în natură a bunurilor, se impunea aplicarea dispozițiilor art. 991 C.proc.civ., motiv pentru care a solicitat ca instanța să dispună, prin încheiere, vânzarea bunului – casă de locuit.

În continuare, apelantul a învederat că, deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză construcții, solicitând, într-o primă teză, refacerea expertizei ca fiind incompletă, iar într-o a doua teză, retragerea onorariului și desemnarea unui alt expert, expertul a ignorat indicațiile instanței, iar răspunsul acestuia la obiecțiuni a fost total nejustificat, întrucât nu a răspuns în mod efectiv obiecțiunilor formulate, limitându-se la a aprecia că acestea ar fi premature (filele 128–130).

De asemenea, apelantul a arătat că, așa cum a menționat în cadrul obiecțiunilor, expertul în construcții nu a indicat dimensiunile construcției și nici modul concret de calcul utilizat în cadrul expertizei, aspecte pe care nici nu le-ar fi putut preciza, în condițiile în care nu a efectuat nicio măsurătoare la fața locului.

În opinia apelantului, o expertiză corectă impunea identificarea exactă a imobilului, măsurarea fiecărei încăperi și întocmirea mai multor variante de lotizare, inclusiv una care să permită partajarea în natură a imobilului între ambele părți.

Totodată, apelantul a învederat că, dacă expertiza ar fi fost efectuată în mod corect, expertul ar fi constatat și menționat faptul că imobilul este compus doar din două camere, baie și bucătărie, iar anexa gospodărească nu mai există în fapt.

Cu toate acestea, apelantul a arătat că expertul a consemnat, la finalul raportului de expertiză, că proprietatea imobiliară ar fi compusă din casă de locuit construită din paiantă, acoperită cu țiglă, având patru camere, cu o construcție alipită compusă din baie și bucătărie, precum și o construcție auxiliară – anexă gospodărească construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, având trei încăperi, rezultând în mod eronat existența a patru camere, baie, bucătărie și alte trei încăperi aferente anexei, situație care nu corespunde realității.

În dovedirea celor susținute, apelantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.

În drept, apelantul și-a motivat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele C.proc.civ., precum și art. 480 C.proc.civ.

Intimata V M nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința în limitele prevăzute de art. 476-478 C.proc.civ., în considerarea dispozițiilor legale incidente şi prin raportare la probele de la dosar, Tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Prealabil, se impun următoarele precizări, dată fiind solicitarea apelantului-reclamant de „casare” a sentinţei apelate, solicitare ce denotă confuzie cu privire la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel.

Astfel, Tribunalul reţine că sub marginala „Soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel”, art. 480 alin. 2 şi 3 C.proc.civ. are următorul conţinut „În caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată.

(3) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul.”

În speţă, instanţa de fond nu a dat soluţia în temeiul unei excepţii procesuale, nici nu a omis să se pronunţe asupra unei cereri ori să dea altceva decât s-a cerut.

De aceea, în speţă o soluţie de anulare trimitere spre rejudecare, aşa cum doreşte apelantul-reclamant, ar încălca dispoziţiile art. 480 alin. 3 C.proc.civ., care prevăd o asemenea posibilitate doar în ipotezele enumerate anterior, ce nu se regăsesc în cauză, iar în consecinţă, încalcă şi principiul efectului devolutiv al acestei căi de atac, în virtutea căruia, în faţa judecătorului superior se devoluează întreaga cauză, cu întreg complexul de chestiuni de fapt şi de drept ce-i aparţin, în scopul soluţionării cu celeritate a cauzelor.

Pe fondul litigiului, cu referire la motivul de apel care vizează lotizarea dispusă, Tribunalul constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 998 C.proc.civ. coroborat cu art. 954 V.C.civ., incident conform art. 91 din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care „Moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii.”.

Potrivit art. 998 C.proc.civ., la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.

În speţă, apelantul-reclamantul este cel care a formulat acțiunea de partaj, astfel că în mod evident a urmărit și dobândirea în proprietate a imobilelor succesorale, cu atât mai mult cu cât acesta domiciliază în aceeași localitate în care se află și gospodăria supusă împărțelii, spre deosebire de intimata-pârâtă, care domiciliază în loc.

J, jud I.

Mai apoi, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul specialitate construcții (f. 117 dosar fond), imobilul casă de locuit construită din paiantă, acoperită cu țiglă, având 4 camere, la care este alipită o construcție compusă din baie și bucătărie, nu este comod partajabil în natură.

Este de observat că apelantul-reclamant susține că expertul nu a identificat corect imobilele construcții, însă, în condiţiile în care nu a solicitat în apel administrarea probei cu expertiză, simplele sale nemulțumiri nu pot fi avute în vedere de Tribunal.

Referitor la posibilitatea ca în lotul intimatei-pârâte să fie atribuite terenuri intravilane, Tribunalul apreciază că o astfel de soluție nu corespunde criteriilor legale.

Prevederea legală menționată reglementează criteriile pe care instanța le poate avea în vedere la pronunțarea unei hotărâri de partaj, enumerarea neavând însă caracter limitativ, folosirea expresiei ”alte asemenea” permițând concluzia că instanța poate avea în vedere, în afara criteriilor menționate expres și de alte situații cum ar fi folosința îndelungată a imobilelor, nefărâmițarea excesivă a terenului sau de alte criterii, în funcție de specificul fiecărei cauze.

Or, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul de specialitate topografie cadastru (f. 110 dosar fond), coroborat cu certificatul de moștenitor nr.

X/29.07.1998 (f. 6 dosar fond), suprafața totală de 2560 mp teren intravilan este aferentă construcțiilor succesorale, impunându-se, pentru evitarea fărâmițării excesive a terenurilor și preîntâmpinarea altor litigii între părți, să fie atribuită în lotul apelantului-reclamant.

Cât privește invocarea dispozițiilor art. 991 C.proc.civ., Tribunalul reține că în procedura specială a partajului judiciar, instanţa de judecată are trei posibilităţi de soluţionare a cererii de partaj: partajul în natură, atribuirea bunului unui singur coproprietar sau vânzarea bunului.

Cea din urmă posibilitate, vânzarea bunurilor, reprezintă modalitatea de lichidare a coproprietăţii în măsura în care partajul nu se poate realiza prin celelalte modalităţi, fie că ele nu pot fi împărţite în natură sau atribuite unui copărtaş, fie că toţi copărtaşii solicită să se recurgă la această modalitate de lichidare a coproprietăţii.

Dispoziţia legală prevede că, în situaţia în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind, totodată, dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc.

Instanţa va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc prin licitaţie publică în cazul în care vreuna dintre părţi nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială sau dacă această vânzare nu a fost făcută în termenul stabilit [art. 991 alin. (3) din Codul de procedură civilă].

Din actele dosarului de fond rezultă că apelantul-reclamant nu a solicitat instanței să dispună vânzarea bunurilor, ci doar a afirmat că dorește împărțirea bunurilor în cote egale, pentru a nu fi nevoit să plătească sultă.

Or, chiar dacă ambele părţi susţin că nu pot achita sulta reprezentând jumătate din valoarea bunului, este de observat că niciuna dintre acestea nu a solicitat primei instanţe vânzarea bunului în condiţiile art. 991 C.proc.civ. și cum procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, iar judecarea apelului presupune analizarea doar a cererilor și motivelor prezentate de părţi în fața instanței de fond, Tribunalul constată că și această critică a apelantului-reclamant este nefondată.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul urmează să respingă apelul declarat de apelatul-reclamant, ca nefondat.

Data publicarii pe portal:26.03.2026