Decizie nr. 685 din 11.12.2025

Asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/26.06.2025, pronunţată de Judecătoria Caracal, în dosar nr. X/215/2024, s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea B G, în contradictoriu cu intimatul P M, ca neîntemeiată.

S-a luat act că părțile vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.

X/19.02.2019 pronunțată de Judecătoria R V în dosarul nr.

X/288/2018, având ca obiect divorţ, a fost stabilit programul de legături personale al intimatului cu minora P C E, în următoarea modalitate: în primul an de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în prima şi a treia săptămână din lună, sâmbăta între orele 10-18, la locuinţa mamei sau în locuri publice adecvate, urmând ca ulterior programul să se desfăşoare astfel: în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 17,00 până duminică la ora 18,00, la locuinţa tatălui, cu obligaţia acestuia de a o prelua pe minoră şi de a o readuce la locuinţa mamei; două săptămâni în vacanţa de vară respectiv în intervalul 15-31 iulie şi 01–15 august cu obligaţia acestuia de a o prelua pe minoră şi de a o readuce la locuinţa mamei; a doua şi a treia zi de Paşti şi de Crăciun la locuinţa tatălui, cu obligaţia acestuia de a o prelua pe minoră şi de a o readuce la locuinţa mamei.

La data de 28.05.2024, intimatul P M a formulat o cerere de executare silită împotriva contestatoarei, pentru exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minora P C E, conform programului încuviinţat de instanţa de judecată.

La data de 05.06.2024, prin încheierea nr. 1819 a Judecătoriei Caracal, în dosarul cu nr. X/207/2024 a fost încuviințată executarea silită la cererea intimatului (f. 22, dos. declinat).

La data de 12.06.2024 prin încheierea executorului judecătoresc s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 720 lei (fila 23 dosar declinat).

La data de 12.06.2024, în dosarul de executare silită nr.

X/3734/207/2024 al BEJ P G, s-a emis somația prin care contestatoarea era somată să se prezinte cu minora la sediul biroului executorului judecătoresc, la data de 05.07.2024, ora 17.00, în vederea preluării acesteia de către creditor, potrivit programului de vizitare.

La data de 12.06.2024, în cadrul aceluiași dosar de executare, s-a dispus înființarea popririi pentru acoperirea sumei de 720 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită.(f. 28 dosar declinat)

Potrivit procesului-verbal încheiat de către executorul judecătoresc la data de 05.07.2024, debitoarea nu s-a prezentat la data și locul stabilite, în vederea predării minorei către creditor.

La data de 15.11.2024 prin încheierea executorului judecătoresc, s-au stabilit cheltuieli de executare suplimentare în cuantum de 700 lei. (fila 48 dosar declinat).

La data de 15.11.2024, în dosarul de executare silită nr.

X/3734/207/2024 al BEJ P G, s-a emis somația prin care contestatoarea era somată să se prezinte cu minora la sediul biroului executorului judecătoresc, la data de 06.12.2024, ora 17.00, în vederea preluării acesteia de către creditor, potrivit programului de vizitare, somație ce face obiectul prezentei contestații la executare.

Contestatoarea, ca urmare a somației anterior menționate, a transmis către executorul judecătoresc un răspuns, prin care arăta faptul că, la data indicată prin somație, va aștepta la domiciliul său din mun.

C, pentru realizarea legăturilor personale ce fac obiectul titlului executoriu, arătând că deplasarea minorei la sediul executorului judecătoresc contravine principiului respectării interesului superior al minorului.

La termenul de judecată din data de 26.06.2025, contestatoarea, prin apărător, a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă o executare parțială a programului de vizită, respectiv planșe foto din care rezultă că a avut loc o întâlnire între intimat și fiica sa.

În drept, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect contestația la executare, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 712 alin. 3 C.proc.civ., potrivit cărora „Cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.” Astfel, revine instanței să verifice dacă încuviințarea executării silite a fost dată cu îndeplinirea condițiilor legale.

Prin contestaţia la executare formulată, contestatoarea B G, în contradictoriu cu intimatul P M, a solicitat anularea încheierii din data de 15.11.2023, a somaţiei din data de 15.11.2024, precum şi a oricăror acte şi forme de executare silită subsecvente întocmite în dosarul de executare silită nr.

X/3734/207/2024 aflat pe rolul BEJ P G, solicitând şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, precum şi restituirea taxei judiciare de timbru ca efect al admiterii contestaţiei.

Instanţa a constatat că în prezenta cauză contestatoarea a invocat nelegalitatea executării silite şi în consecinţă anularea formelor de executare învederând că, somaţia transmisă de către executorul judecătoresc i-a transmis să o prezinte spre predare pe minoră în oraşul S, deşi intimatul cunoaşte că minora şi contestatoarea locuiesc în C, iar hotărârea instanţei stabileşte clar că tatăl trebuie să o preia şi să o aducă pe minoră în domiciliul mamei.

Astfel, somaţia este abuzivă şi contravine interesului superior al minorei.

S-a mai arătat de către contestatoare că mai are un copil mic în îngrijire şi, deşi i-a relatat executorului, care a poprit onorariul de mai multe ori, că nu se opune legăturii tatălui cu minora, dar nu poate veni la S, sens în care să vină executorul cu creditorul la domiciliul acesteia pentru a i-o preda pe minoră, totuşi, executorul judecătoresc ignoră interesul superior al copilului, somând-o pe contestatoare să vină în altă localitate, contrar dispoziţiilor din titlu, astfel că toate actele de executare au fost întocmite cu rea-credinţă, abuziv, nereflectând realitatea, apreciind că se impune anularea acestora.

În materia executării hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii referitoare la minori, conform art. 910 alin. (2) C.proc.civ., „executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării împreună cu o somaţie în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu”, iar conform art. 913 alin. (1) C.proc.civ., „Dacă executorul constată că însuşi minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune faţă de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale şi pe care îl va comunica părţilor şi reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.”

Totodată, în baza dispoziţiilor art. 913 alin. (2)-(4) C.proc.civ., „Reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului va sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni.

Cererea se soluţionează de urgenţă în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunţată cu citarea părinţilor şi, după caz, a persoanei la care se află copilul.

Dispoziţiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.

La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanţă va întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art. 911.”

În aceste condiții, instanța a apreciat că dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a capitolului IV prevăd o derulare a procedurii executării silite derogatorie de la regimul comun.

Astfel, specificul acestei proceduri rezidă în determinarea culpabilităţii debitorului nu doar constatând neexecutarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu, ci raportat la evaluarea realizată ca urmare a finalizării programului de consiliere a minorului, de către psihologul numit de instanţă.

În acest sens, instanţa a apreciat ca fiind legal începută executarea silită, respectiv creditorul, ca urmare a nerealizării programului de vizitare al minorei, a formulat cerere de executare silită, încuviinţată de instanţa de executare în baza unui titlu executoriu, constând în sentința nr.

X/19.02.2019 pronunțată de Judecătoria R V în dosarul nr.X/288/2018.

Ulterior, executorul judecătoresc a emis somaţie prin care a încunoştinţat contestatoarea să se prezinte împreună cu minora la sediul său, iar cu ocazia primei întâlniri programate, aşa cum s-a reţinut în expunerea stării de fapt, nu s-a respectat programul de vizită, contestatoarea neprezentându-se cu minora.

Aşadar, instanţa a constatat o neexecutare a hotărârii documentată în mod direct de către executorul judecătoresc.

Astfel, prima instanţă a reţinut că până la momentul supus analizei instanţei, actele de executare au fost legal demarate, iar executarea silită s-a desfăşurat ca urmare a neexecutării hotărârii, în ciuda celor arătate de contestatoare.

Cu privire la criticile contestatoarei, care solicită anularea actelor de executare, motivat de faptul că a fost somată să prezinte minora la sediul executorului judecătoresc, instanța reține că, potrivit art. 910 alin. (2) C.proc.civ., „executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării împreună cu o somaţie în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor”.

Prin urmare, instanța a constatat că executarea silită s-a desfăşurat legal, având la bază un titlu executoriu valabil, constatându-se o neexecutare a dispoziţiilor cuprinse în acesta şi cu respectarea condiţiilor legale de emitere a actelor de executare silită.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea B G, în contradictoriu cu intimatul P M, ca neîntemeiată. A luat act că părțile vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea B G, considerând-o netemeinică şi nelegală.

Apelanta a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei si, pe fond, admiterea contestaţiei la executare, iar pe cale de consecinţă anularea încheierii din data de 15.11.2023, a somaţiei din data de 15.11.2024 precum şi a oricăror acte/forme de executare silite subsecvente întocmite în dosar execuțional nr.

X/3734/207/2024 al BEJ P G; obligarea creditorilor la plata cheltuielilor de judecată; restituirea taxei judiciare de timbru ca efect al admiterii contestaţiei.

În motivare, a arătat că instanţa de fond a ignorat probatoriul administrat, faptul ca petenta nu s-a opus niciodată legăturii minorului cu tatăl sau si ca interesul minorei a fost ignorat prin actele de executare întocmite.

Conform sentinţei civile nr.

X din data de 19.02.2019, pronunţată de Judecătoria R V, in dosarul nr.

X/288/2018, având ca obiect divorţ, a fost stabilit programul de legături personale al creditorului cu minora P C E astfel: în prima si a treia săptămâna din lună, de vineri ora 17.00 pana duminica la ora 18 00, la locuinţa tatălui, cu obligaţia acestuia de a o prelua si readuce pe minora la locuinţa mamei.

Încă de la pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti, contestatoarea susţine că s-a conformat acesteia, în mod voluntar, în condiţiile stabilite de instanţă, însă cu rea-credinţă intimatul a apelat la un executor judecătoresc, invocând faptul că nu i se permite legătura cu minora.

Menţionează apelanta că pârâtul, prima data după divorţ, a venit sa ia minora in ianuarie 2020, situaţie la care ea nu s-a opus, însă minora a plâns si nu a vrut sa meargă cu el, i-a dat voie sa o ia si cu forţa, dar s-a enervat si a devenit violent verbal, motiv pentru care a ajuns la faţa locului si politia care a liniştit situaţia.

Arată apelanta că atât ea dar şi părinţii săi au fost reclamanţi la protecţia copilului pentru condiţiile in care cresc minora, însă sesizarea s-a dovedit că nu corespunde adevărului.

Mai arată că în luna mai 2020 i-a comunicat reclamantului domiciliu din C tocmai pentru a avea cunoştinţa unde sa vina daca vrea sa îşi viziteze fata.

L-a sunat de multe ori pentru a vorbi pe cameră cu fetiţă si de fiecare data conversaţia era plina de jigniri la adresa copilului, a mamei acestuia si a părinţilor săi.

In luna iunie 2020 apelanta a mers la bunicii paterni pentru ca tatăl sa îşi vadă fetiţa, dar cu multă răceala aceştia i-au spus ca este plecat in Germania si ca nu vrea sa o vadă, iar contactat telefonic, le-a vorbit foarte urât.

Precizează apelanta că a făcut toate aceste demersuri tocmai in sensul de a apropia fetiţa de tatăl ei, însă atitudinea lui nu a dat şanse unei astfel de apropieri fireşti, iar afecţiune cu forţa este greu de realizat.

La data de 17.09.2021 creditorul a promovat o cerere pe rolul Judecătoriei C, formându-se dosarul nr.

X/215/2021, prin care a cerut exercitarea autorităţii părinteşti exclusive, domiciliul minorei la tată la R V, deşi el este plecat din ţară si vine doar in concedii, şi cel mai important, 50.000 lei daune.

Acest dosar s-a soluţionat cu respingerea cererii.

Continuând cronologic, întrucât a născut o fetiţă cu actualul soţ si era dificil sa facă naveta la C unde avea serviciul ca medic, învederează că a hotărât să locuiască cu chirie pentru un an de zile si a comunicat si acest nou domiciliu creditorului.

Apelanta susţine că a mediat o întâlnire cu minora într-un părculeţ din oras întrucât aceasta refuza sa meargă la el si a încercat o refacere treptată a legăturii tată-fiică, dar imediat după aceea a mers si a formulat plângere penală.

Nemulţumit de rezultatul plângerii, a trimis numeroase mesaje de ameninţare si de jigniri.

Arată apelanta că din această vară a cumpărat un apartament in C si a reuşit sa se angajeze ca medic in C, aspect cunoscut atât de executor cat si de creditor.

Ultima acţiune este cea de a solicita executarea silită, executare împotriva căreia a fost formulată prezenta contestaţie.

Învederează apelanta că somaţia transmisa de executorul judecătoresc de a prezenta, spre predare minora in oraşul S, deşi cunoaşte faptul ca mama si minora locuiesc in C si hotărârea instanţei a stabilit clar ca tatăl trebuie sa preia si sa aducă minora in domiciliul mamei, este una abuziva si care contravine interesului superior al minorei pe care instanţa l-a avut in vedere.

Mai mult decât atât, o dovadă în plus a relei credinţe de care dă dovadă executorul şi creditorul o reprezintă şi faptul că deşi apelanta a luat legătura cu executorul judecătoresc care a poprit onorariul de mai multe ori si a încercat să-i explice ca nu se opune legăturii cu minora, dar mai are un copil mic si nu poate veni la S, să vina cu creditorul la domiciliul său pentru a lua minora, totuşi executorul a ignorat interesul copilului si a somat-o să vină in altă localitate cu doi copii, prin frig si contrar dispoziţiilor din titlul executoriu pe care îl execută, astfel că, în opinia apelantei, se impune anularea actelor contestate care au fost întocmite cu rea-credinţă, abuziv şi care nu reflectă realitatea.

Apreciază apelanta că toate criticile au fost probate si dovedite prin înscrisuri, convorbiri WhatsApp, mesaje, planşe foto, dar si prin actele întocmite in dosarul execuțional, motiv pentru care critică sentinţa instanţei de fond ca fiind una netemeinică.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, mijloace materiale de probă (convorbiri WhatsApp, mesaje), planşe foto si orice al mijloc de proba a cărui utilitate rezultă din dezbateri.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

Apelanta contestatoare a depus concluzii scrise, solicitând repunerea cauzei pe rol şi reluarea judecăţii. Pe fond, a reluat solicitările şi motivele din cererea de apel.

Intimatul a depus şi el concluzii scrise, solicitând respingerea apelului, dat fiind că apelanta contestatoare ignoră dispoziţiile art. 910 C.proc.civ. şi dat fiind că însăşi contestatoarea a comunicat că nu se va prezenta cu minora la sediul executorului judecătoresc, pretinzând să vină executorul şi creditorul la domiciliul ei pentru a fi predată minora.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Verificând sentinţa primei instanţe, în limitele efectului devolutiv al apelului, instituite de art. 477 şi art. 478 C.proc.civ., Tribunalul constată că întreaga expunere a argumentelor apelantei se subsumează unui motiv de apel singular, şi anume acela al obligaţiei sale de a se prezenta sau nu cu minora la sediul executorului judecătoresc din S, în vederea preluării acesteia de către creditor potrivit programului de vizită prevăzut în dispozitivul titlului executoriu.

Tribunalul reţine că, potrivit titlului executoriu reprezentata de sentinţa civilă nr.

X/19.02.2019 pronunțată de Judecătoria R V în dosarul nr.

X/288/2018, tatăl avea dreptul de a avea legături personale cu minora în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 17,00 până duminică la ora 18,00, la locuinţa tatălui, cu obligaţia acestuia de a o prelua pe minoră şi de a o readuce la locuinţa mamei; două săptămâni în vacanţa de vară respectiv în intervalul 15-31 iulie şi 01–15 august cu obligaţia acestuia de a o prelua pe minoră şi de a o readuce la locuinţa mamei; a doua şi a treia zi de Paşti şi de Crăciun la locuinţa tatălui, cu obligaţia acestuia de a o prelua pe minoră şi de a o readuce la locuinţa mamei.

Observând actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr.

X/3734/207/2024 aflat pe rolul BEJ P G, Tribunalul reţine că la data de 12.06.2024 s-au emis două somaţii, una prin i se pune în vedere apelantei contestatoare să respecte programul de vizită, aşa cum este prevăzut în dispozitivul hotărârii (fila 27 din dosarul declinat de la Judecătoria C) şi o a doua prin care i se pune în vedere apelantei contestatoare să se prezinte la sediul biroului executorului judecătoresc din S la data de 05.07.2024, ora 17:00, împreună cu minora, în vederea preluării acesteia de către creditor potrivit programului de vizitare prevăzut în dispozitivul titlului executoriu (fila 26 din dosarul declinat de la Judecătoria C).

Aşadar, Tribunalul reţine că cele două somaţii, emise la aceeaşi dată, sunt cel puţin contradictorii, de vreme ce potrivit uneia apelanta contestatoare trebuia să se prezinte cu minora la sediul biroului executoriului judecătoresc, iar potrivit celeilalte trebuia să respecte programul de vizită, aşa cum este prevăzut în dispozitivul hotărârii.

Or, potrivit titlului executoriu, tatăl are obligaţia de a o prelua pe minoră de la locuinţa mamei.

Deci, pentru a respecta titlul executoriu, apelanta contestatoare nu avea altceva de făcut decât să se asigure că la data respectivă se află la locuinţa sa împreună cu minora pentru ca tatăl să poată veni pentru a o prelua pe fetiţă.

Potrivit procesului-verbal din 05.07.2024 (fila 31 din dosarul declinat de la Judecătoria C), la această dată, apelanta contestatoare nu s-a prezentat cu minora la sediul biroului executorului judecătoresc, refuzând să se conformeze somaţiei şi titlului executoriu.

Conform somaţiei din 15.11.2024 (contestată în prezenta cauză – regăsită la fila 49 din dosarul declinat de la Judecătoria C), i se pune în vedere apelantei contestatoare să se prezinte la sediul biroului executorului judecătoresc din S la data de 06.12.2024, ora 17:00, împreună cu minora, în vederea preluării acesteia de către creditor potrivit programului de vizitare prevăzut în dispozitivul titlului executoriu.

La data de 06.12.2024, s-a înregistrat în dosarul de executare notificarea apelantei contestatoare care aduce la cunoştinţă executorului judecătoresc că va aştepta cu minora la domiciliul său din C pentru realizarea programului de legături personale cu minora, având în vedere menţiunile din titlul executoriu în sensul că realizarea legăturilor personale se face prin preluarea şi aducerea minorei la domiciliul mamei (fila 55 din dosarul declinat de la Judecătoria C).

De asemenea, apelanta contestatoare a adus la cunoştinţă şi împrejurări de ordin personal pentru care a apreciat că nu poate veni cu minora în S.

Potrivit procesului-verbal din 06.12.2024 (fila 56 din dosarul declinat de la Judecătoria C), la această dată, apelanta contestatoare nu s-a prezentat cu minora la sediul biroului executorului judecătoresc.

Prima instanţă, pentru a reţine legalitatea actelor de executare contestate (somaţia şi încheierea din 15.11.2024), a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 910 alin. 2 C.proc.civ., în sensul că executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării împreună cu o somaţie în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor.

Observă Tribunalul că în mod nejustificat prima instanţă nu a redat, ci a ignorat teza finală a art. 910 alin. 2 C.proc.civ care prevede...sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.

Sintagma „după caz” care separă cele două ipoteze ale art. 910 alin. 2 C.proc.civ. are în vedere împrejurările concrete în care programele de legături personale pot fi stabilite, fie cu indicarea precisă a unor anumite zile şi intervale orare, fie în mod generic, prin indicarea unor perioade timp (de exemplu, o lună în vacanţa de vară, o săptămână în vacanţa de iarnă).

În cauza de faţă, Tribunalul constată că executorul judecătoresc trebuia să identifice ipoteza căreia se circumscrie executarea silită pe care o desfăşura şi trebuia să observe că programul de legături personale stabilit în favoarea creditorului prevede şi zilele şi orele la care tatăl o poate lua pe minoră, precum şi locul executării, cu obligaţia tatălui de a prelua minora şi de a o readuce la locuinţa mamei.

Tribunalul reţine că dacă nu se interpretează astfel dispoziţiile art. 910 alin. 2 C.proc.civ., înseamnă că executorul judecătoresc va chema întotdeauna părintele debitor cu copilul la sediul lui sau în alt loc stabilit de el, indiferent de cele menţionate în titlul executoriu, ceea ce ar face absolut inaplicabilă teza finală a art. 910 alin. 2 C.proc.civ.

Or, legea trebuie interpretată în sensul în care să se aplice, iar nu în sensul în care să nu se aplice niciodată.

În concret, prin somaţia din 15.11.2024, executorul judecătoresc i-a pus în vedere contestatoarei să se prezinte cu minora la sediul lui, nu i-a pus în vedere că trebuie să rămână în locuinţa ei împreună cu minora, pentru ca tatăl şi executorul judecătoresc să se prezinte în vederea preluării minorei.

Mai mult decât atât, această somaţie este precedată de două somaţii emise la aceeaşi dată, 12.06.2024, somaţii cu caracter contradictoriu potrivit celor reţinute în precedent.

În acest context, Tribunalul reţine că somaţia din 15.11.2024 a fost emisă nelegal, cu încălcarea art. 910 alin. 2 C.proc.civ., articol ale cărui dispoziţii au fost analizate numai parţial de către prima instanţă, cu eludarea chiar a ipotezei incidente în cauză.

Reţine, deci, Tribunalul că se impune anularea somaţiei din 15.11.2024, precum şi a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 15.11.2024, încheiere emisă în legătură efectuarea actelor de executare de la aceeaşi dată.

În schimb, Tribunalul reţine că pentru aceste motive nu pot fi anulate şi orice acte subsecvente întocmite în acelaşi dosar de executare, de vreme ce motivele de nelegalitate reţinute în cauză privesc strict somaţia din 15.11.2024 şi încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare de la aceeaşi dată.

Motivul de nelegalitate reţinut nu priveşte întreaga executare silită pentru a se răsfrânge şi asupra actelor de executare subsecvente.

În consecinţă, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., va admite apelul şi va schimbă sentinţa apelată, în sensul că va admite în parte contestaţia la executare, urmând să anuleze actele de executare reprezentate de încheierea din 15.11.2024 şi somaţia din 15.11.2024 emise în cadrul dosarului de executare nr.

X/3734/207/2024 întocmit de BEJ P G.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a creditorului la plata cheltuielilor de judecată, temeiul art. 453 C.proc.civ., Tribunalul o va respinge ca neîntemeiată, câtă vreme apelanta contestatoare poate cerere restituirea taxei judiciare de timbru şi nu a făcut dovada suportării onorariului avocaţial în condiţiile art. 452 C.proc.civ.

În ceea ce priveşte cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, instanţa reţine că este întemeiată, având în vedere prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 şi soluţia de admitere a contestaţiei la executare.

Aşadar, instanţa va dispune restituirea către apelanta contestatoare a taxelor de timbru în cuantum de 100 lei (chitanţa din 12.02.2025 – fila 66 din dosarul declinat de la Judecătoria C) şi de 50 lei (număr dovadă de plată X din 01.09.2025 – fila 13 dosar apel), achitate de către contestatare în primă instanţă şi respectiv apel.

Data publicarii pe portal:26.03.2026