Tribunalul OLT ·

Sentință civilă nr. 288 din 02.07.2025

Instanță: Tribunalul OLT
Dosar
Obiect: Sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a disp. art I alin.7 din OUG 115/2023
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Prin cererea înregistrată sub nr.

X/104/2024, pe rolul Tribunalului Olt – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamantul Sindicatul National al Poliţiştilor si Funcţionarilor, în numele şi pentru membrii de sindicat A D, B C, B C E, B Co, C C., C A P, D V N, D C C, I M, M E M, M T C, M L C, P S D, R L, S N G, S M F, în baza art. 28 din Legea privind dialogul social nr. 367/2022, a formulat cerere de chemare in judecată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Româna, în calitate de angajator al reclamanţilor şi a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:

Obligarea pârâtei la recalcularea şi plata drepturilor salariate, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariate care să includă majorarea cu 5 % a salariului de bază brut faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 şi drepturile salariale achitate efectiv, de la 01.01.2024 şi până în prezent;

2. Actualizarea sumelor indicate la pct. 1 cu indicele de inflaţie de la data plătii efective şi plata dobânzii legale potrivit O.G. nr. 13/2011;

3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.

În motivare, s-a arătat că membrii de sindicat pe care îi reprezintă sunt angajaţi şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Autorităţii Vamale Române.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2023, privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene:

,,(1) Prin derogare de la prevederile art.12 alin. (2) din Legea-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrate lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice potrivit prevederilor legale in vigoare se majorează cu 5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 127/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum şi unele masuri bugetare:

„Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind uncie măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru prorogarea unor termene, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1139 din 15 decembrie 2023, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul I, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alin (6) şi (7), cu următorul cuprins:

(6) Prin derogare de la prevederile art. 13 alin (1) din Legea-cadru nr 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2024, începând cu data de 1 ianuarie, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică şt funcţiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr.

IX la această lege, altele decât cele prevăzute la alin (2), se menţin la nivelul aferent lumi decembrie 2023.

(7) Prin excepţie de la prevederile alin (1), pentru personalul care a beneficiat de majorarea salariilor de bază prin aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2023 pi ivind consolidarea capacităţii instituţionale a Ministerului Finanţelor, exercitarea controlului financiar de specialitate al statului, pentru unele reglementări specifice, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv aplicarea Legii nr 371/2023 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul sănătăţii, precum şi pentru personalul din sistemul de justiţie pentru care în cursul anului 2023, prin acte administrative ale ordonatorilor de credite, au fost stabilite majorări ale salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, în anul 2024.

Începând cu data de 1 ianuarie, nivelul salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la nivelul stabilit pentru luna decembrie 2023.

Prin art.

XI din O.U.G. nr. 81/2023 privind consolidarea capacităţii instituţionale a Ministerului Finanţelor, exercitarea controlului financiar de specialitate al statului, pentru uncie reglementari specifice, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, legiuitorul a dispus că:

„(1) Având in vedere prevederile art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, prin derogare de la prevederile art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se elimină inechităţile, discriminările şi/sau discrepanţele de ordin salariul existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă în sistemul finanţelor publice ca urmare a punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti.

(2) În înţelesul alin. (1), prin sistemul finanţelor publice se înţelege Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi structurile subordonate acesteia şi Autoritatea Vamală Română

(3) Metodologia şi criteriile care stau la baza stabilirii drepturilor salariate luând în considerare hotărârile judecătoreşti potrivit prevederilor alin. (l) se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor, pe baza unei analize realizate de către Ministerul Finanţelor împreună cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, structurile subordonate acesteia şt Autoritatea Vamală Română, cu respectarea principiilor şi a sistemului ierarhizării funcţiilor publice, între instituţii publice, potrivit Legu-cadru nr 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

(4) După punerea în aplicare a pi crederilor alin. (1) nu se mai plătesc alte categorii de drepturi salariate care nu sunt prevăzute prin acte normative în vigoare.

Din art.

XI alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2023 rezultă fără niciun dubiu că personalul Ministerului Finanţelor, prin aplicarea prevederilor OUG nr. 81/2023, nu „a beneficiat de majorarea salariilor de bază", aşa cum se menţionează la art. 1 din OU G nr. 127/2023, ci doar au fost eliminate „ inechităţile, discriminările si/sau discrepantele de ordin salarial existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă în sistemul finanţelor publice ca urmare a punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti. "

De altfel, această situaţie este diferita faţă de cea prevăzută in acelaşi act normativ (OUG nr. 127/2023), pentru alte categorii profesionale, respectiv „aplicarea Legii nr 371/2023 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr 21/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificai ca şi completai ca unor acte normative cu impact în domeniul sănătăţii", în care se stipulează la art.

„Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 21 din 31 ianuarie 2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul sănătăţii, adoptată in temeiul ari.

I pct.

V.2 din Legea nr. 365/2022 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 87 din 31 ianuarie 2023, cu următoarea completare:

- La articolul I, după punctul 13 se introduce un nou punct, pct. 13 ind.1, cu următorul cuprins:

13 ind. 1.

La articolul 295, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: (2) Salariul şi celelalte drepturi ale personalului prevăzut la alin. (1) se stabilesc la nivelul maxim de salarizare aflat în plată aferent funcţiilor din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. "

Astfel, daca in acest caz pentru personalul din domeniul sănătăţii se majorează salariile stabilindu-se la nivelul altei instituţii a statului (aparatul de lucru al Guvernului), in cadrul Ministerului Finanţelor, Autoritatea Vamala Romana fiind instituţie subordonata acestuia, salariile nu s-au majorat, ci s-au stabilit la nivelul altor angajaţi, din cadrul aceleiaşi instituţii, care aveau salarii diferite ca urmare „a punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti."

În acest context, reclamantul consideră că membrii de sindicat sunt îndreptăţiţi să beneficieze de majorarea salariului de bază cu 5% faţă de nivelul acordai pentru luna decembrie 2023 prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U G. nr. 115/2023.

Având in vedere motivele prezentate mai sus, s-a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

S-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.

În susţinerea prezentei cereri, s-au anexat: dovada calităţii de reprezentant - împuternicirile prin care membrii de sindicat au mandatat sindicatul pentru reprezentare în faţa instanţei în prezenta cauză.

În drept, au fost invocate prevederile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004, art. I alin. (1) din OUG nr.115/2023.

În temeiul art. 223 alin. 3 şi art. 411 alin. 1 pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Pârâta Autoritatea Vamală Română a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepţie, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte pretenţiile reclamantei A D D, în raport de dreptul incident la circumstanţele speţei, în care obiectul cauzei de contencios administrativ este reprezentat de drepturi derivând din raportul de serviciu al unui funcţionar public, care are domiciliul în C, judeţul D, judeţ la nivelul căruia este organizat, conform art. 36 din Legea nr. 304/2004, Tribunalul Dolj, motiv pentru care, în temeiul art. 10 alin. 3 dan Legea nr. 554/2004, solicităm instanţei admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale şi declinarea competenţei de soluţionare a cererii reclamantei domiciliate în C, în favoarea Tribunalului Dolj.

Pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal, solicitând instanţei admiterea excepţiei şi declinarea cererii de chemare în judecată formulată de Sindicatul National al Poliţiştilor şi Funcţionarilor „Meridian", în numele reclamantelor M E M şi I M, în favoarea unui complet competent să judece un conflict de munca, având în vedere că cele două părţi nu fac parte din categoria funcţionarilor publici, ci din categoria personalului contractual.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiata, din următoarele considerente:

În susţinerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Olt – Sectia a II-a civilă de contencios administrativ si fiscal, în ceea ce priveşte pretenţiile reclamantei A D D, invocată de pârâtă, a învederat faptul că dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prevăd că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul Legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Potrivit art. 10 alin. 3 teza I din acelaşi act normativ, reclamantul persoană fizică sau Juridica de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Ca urmare, raportând dreptul incident (a circumstanţele speţei, în care obiectul cauzei de contencios administrativ este reprezentat de drepturi derivând din raportul de serviciu al funcţionarului public şi în contextul în care reclamanta în cauză are domiciliul în mun.

C, judeţul D, judeţ la nivelul căruia este organizat Tribunalul Dolj, conform art. 36 din Legea nr. 304/2004, iar ordonatorul de credite este Autoritatea Vamala Română ce are sediul în Bucureşti, se poate constata că Tribunalului Dolj îi aparţine competenţa de soluţionare a litigiului promovat de reclamanta A D D.

Faţă de cele menţionate, in temeiul art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, pârâta a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale şi declinarea competenţei de soluţionare a cererii reclamantei domiciliate în C, în favoarea Tribunalului Dolj.

Cu privire la excepţia necompetenţei materiale procesuale a Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal, invocată de subscrisa, cu titlu prealabil, pârâta a precizat că reclamanta M E M a fost numita pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă în funcţia contractuala de casier, gradaţia 5, iar reclamanta I M M a fost numită pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă în funcţia contractuală de îngrijitor, gradaţia 5, în cadrul Autorităţii Vamale Române - Direcţia Regională Vamala C - Biroul Vamal de interior O, aşa cum rezultă din anexele nr. 5 la O.P.A.V.R., nr.X/03.11.2023 şi D.P.A.V.R, nr.

X/26.06.2024.

Reclamantele nu fac parte din categoria funcţionarilor publici, ci din personalul contractual, cu menţiunea că potrivit dispoziţiilor art. 552 din O.U.G. nr.57/2019 privind Codul Administrativ „(i) Salarizarea personalului contractul se face m condiţiile legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi în condiţiile legislaţiei muncii".

În ceea ce priveşte stabilirea unor drepturi ale personalului contractual, art. 556 Cod administrativ dispune: „(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea unor drepturi care se acordă, în condiţiile legii, personalului contractual este de competenţa ordonatorilor de credite. (2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire, modificare ori comunicare a refuzului de acordare a drepturilor în cauză, la sediul ordonatorului de credite. (3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile lucrătoare. (4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după coz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei în scris".

Or, având in vedere ca raporturile de serviciu ale reclamantelor nu cad sub incidenţa dispoziţiilor privind funcţia publică si funcţionarul public, ci vizează raporturi de munca guvernate de dreptul comun în materie (Codul muncii), prezentul litigiu nu este de competenta instanţei de contencios administrativ, astfel că litigiul în discuţie aparţine sferei de competenţă material-funcţională a jurisdicţiei conflictelor de muncă organizată la nivelul Tribunalului Olt.

Un argument in acest sens îl conferă şi art.382 lit. a Cod administrativ, privind categoriile de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici, conform căruia: ,,o) personalul contractual salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice, care desfăşoară activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-reparaţii si de deservire, pază, precum şi alte categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publică".

Pe fondul cauzei, pârâta a precizat în susţinerea poziţiei de respingere a acţiunii, că o atare soluţie s-ar impune, având în vedere că toţi cei 16 membrii de sindicat au beneficiat de un salariu de baza maxim în plată, similar cuantumului brut al salariilor de baza ale personalului din cadrul Autorităţii Vamale Române care deţin aceleaşi funcţii publice ca a acestora, începând cu data de 01.04.2022 şi până în prezent, autoritatea vamală înfiinţându-se prin Legea nr. 268/2021 si a devenit funcţională începând cu data de 01.04.2022, aşa cum rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 2 alin.(1), art.7, art. 9 din Legea nr. 166/2021 şi art. 19 din H.G. nr. 237/2022, argumentând după cum urmează în rândurile de mai jos:

În fapt, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea şi plata drepturilor salariate, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariate care să includă majorarea cu 5% a salariului de bază brut faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 si drepturile salariate achitate efectiv, de la 01.01.2024 şi până în prezent, cu actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie, plus plata dobânzii legale şi cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Din cererea de chemare în judecată aşa cum a fost formulată, rezultă că sindicatul în numele membrilor de sindicat, urmăreşte să obţină un alt nivel maxim în plată al salariului de bază, decât cel de care au beneficiat părţile reprezentate în perioada 01.01.2024 şi în continuare, invocând prevederile art-1 aliniatele (1), (6) şi 17) din O.U.G. nr. 115/2023 astfel cum a fost modificat şi completat prin art. 1 din O.U.G. nr.127/2023, interpretând greşit normele de drept, cu privire la incidenţa dispoziţiilor prevăzute de O.U.G.

Nr. 31/2023.

Drepturile salariale ale personalului vamal au fost stabilite exclusiv cu aplicarea prevederilor Legii-cadiu nr.153/2017 privind salarizarea personalului din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare şi cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale prin care s-a instituit prorogarea unor termene, derogări sau modificări la legea salarizării personalului din fonduri publice unitare, prin măsurile fiscal-bugetare ale statului.

Motivele invocate prin acţiune nu sunt de natură a conduce la o soluţie de admitere a acţiunii, în condiţiile în care, pe de o parte, aceste aspecte sunt reglementate de legiuitor prin instituirea regulii aplicării etapizate a legii salarizării personalului din fonduri publice, iar pe de altă parte, reclamanţilor li s-a stabilit un salariu de bază la nivelul maxim aflat în plata în cadrul A.V.R., ce a fost majorat începând cu data 06.10,2023, pentru tot personalul vamal, în limitele dispoziţiilor legale şi deci, în mod contrar celor susţinute în motivarea acţiunii arătăm ca aceştia au beneficiat de un salariu de bază maxim în plată la nivelai A.V.R., stabilit în baza O.U.G. nr. 81/2023.

Aşa cum rezultă din anexele nr.

X la O.P.A.V.R. nr.

X/03.11.2023 şi O.P.A.V.R. nr.

X/26.06.2024, reclamanţii sunt funcţionari publici cu statut special, în cadrul Autorităţii Vamale Române - Direcţia Regională Vamala C - Biroul Vamal de interior O, fiind numiţi în următoarele funcţii publice de execuţie, după cum urmează:

> D C C, sef birou vamal grad II a beneficiat lunar începând cu data de 06.10.2024 de un salariu de bază brut -15.714,00 lei;

> A D, B C E, B C, M T C, M L C, P S D, R L şi S M F, inspector vamal clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5 şi care au beneficiat Lunar de următorul salariu de bază brut: - în perioada 06.10.2023 - 31.05.2024, 11.649,00 lei; - în perioada 01.06.2024 -31.07.2024, 12.233,00 iei; - în perioada 01.09.2024 • prezent, 12.816 lei;

> D V N, începând cu data de 20,11.2023, reclamantul s-a transferat ta cerere la Autoritatea Vamala Română - Direcţia Regională Vamală C - Biroul Vamal de interior O, în funcţia publică de execuţie vacantă de inspector vamal, clasa 1, grad profesional superior, gradaţia 5, de la Primăria Comunei I, judeţul O, si a beneficiat conform O.P.A.V.R. nr.X/10.11.2023, de următorul salariu de bază brut: în perioada 20.11.2023 - 31.05.2024, 11.649,00 lei; în perioada 01.06.2024 - 31.07.2024, 12.233,00 lei; în perioada 01.09.2024 - prezent, 12.816 lei;

> C A P, începând cu data de 09.10.2023, reclamanta s-a transferat la cerere la Autoritatea Vamală Română - Direcţia Regională Vamală C - Biroul Vamal de interior O, în funcţia publică de execuţie vacantă de inspector vamal, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, de la Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud - Vest O şi a beneficiat conform O.P.A.V.R. nr.X/28.09.2023 modificat prin O.P.A.V.R. nr.X/01.11.2023, şi care a beneficiat lunar de următorul salariu de bază brut: în perioada 20.11.2023 - 31.05.2024. 11.649,00 lei; în perioada 01.06.2024- 31.07.2024, 12.233,00 lei; în perioada 01.09.2024 - prezent, 12.816 lei;

> S N G, inspector vamal clasa I, grad profesional superior, grad. 4 şi care a beneficiat lunar de următorul salariu de bază brut: în perioada 06.10.2023 - 31.05.2024, 11.355,00 lei; în perioada 01.06.2024 - 31.07.2024, 11.935,00 lei; în perioada 01.09.2024 - prezent, 12.504 lei;

> B C, agent vamal, superior clasa II gradaţia 5 şi a beneficiat lunar de următorul salariu de baza brut: în perioada 06.10.2023 - 01.02.2024, de 6.229,00 lei; în perioada 02.02.2024 - 31.10.2024, raportul de serviciu s-a suspendat pe perioada concediului pentru incapacitate de muncă, dovedi cu certificate medicale, conform O.P.A.V.R. nr.

X/20.03.2024 şi nr.X/17.10.2024; în perioada 01.11.2024 ■ prezent, 9.054 lei;

> M E M, funcţia contractuală de casier, Gradaţia 5 şi a beneficiat lunar m perioada 06.10.2023 - 22.03.2024 de un salariu de bază brut ■ 5.774,00 lei;

> I M, funcţia contractuală de îngrijitor, gradaţia 5 şi care a beneficiat lunar de următorul salariu de bază brut: în perioada 06.10,2023 - 31.05.2024, 4.543,00 lei; in perioada 01.06.2024 - 31.07.2024, 4.772,00 lei; în perioada Ol.09.2024- prezent, 5,000,00 lei;

Sub aspect legislativ, pârâta a arătat că prin O.P.A.V.R. nr.

X/27.05.2022 s-a stabilit că începând cu data de 01 iunie 2022 nivelul maxim în plata al salariului de bază s-a realizat prin raportarea la cinci criterii obiective prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale practicii Curţii Constituţionale a României.

Astfel, prin O.P.A.V.R. nr.

X/31.05.2022, ţinându-se cont de dispoziţiile art. 1 alin.(1), (5) şi (6) din O.U.G. nr.X/17.12.2021 şi de O.P.A.V.R. nr.

X/27.05.2022, s-a dispus începând cu data de 01.06.2022, ca personalul Direcţiei Regionale Vamale C care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, să beneficieze de drepturi salariate de bază, la nivelul maxim de salarizare,

Începând cu data de 01.08.2022, cuantumul brut al salariilor de bază al funcţionarilor publici din cadrul A.V.R., în raport de funcţia, gradul/treapta profesională şi gradaţiile corespunzătoare vechimii în muncă, s-a majorat cu 1 /4 din diferenţa dintre salariul de bază, pentru anul 2022 şi salariile de bază acordate în luna iulie 2022, în baza Ordinului nr.

X/01.09.2022 emis de preşedintele Autorităţii Vamale Române, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. ( 4 ind. 1) şi alin. (4 ind. 2) din O.U.G. nr. 130/17.12.2021, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 115/26.08.2022 pentru completarea art.

I din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Începând cu data de 01.01.2023, cuantumul brut al salariului de bază al angajaţilor din sistemul vamal, s-a majorat cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăşi valoarea nominală pentru anul 2022 stabilita potrivit anexei VIII din Legea-cadru nr. 153/2017, în baza în baza O.P.A.V.R. nr. 1/03.01.2023 şi O.P.A.V.R. nr. 2/03.01.2023, în conformitate cu dispoziţiile art.

I alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din O.U.G. nr.168/08.12.2022 privind unele măsuri fiscal¬ bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Începând cu data de 01.06.2023, s-a dispus prin Ordinul nr. 1261/07.06.2023 emis de preşedintele Autorităţii Vamale Române, aplicarea prevederilor art.

I alin.(1 ind.1) din O.U.G. nr. 168/08.12.2022 aşa cum a fost completat prin O.U.G. nr.45/26.05.2023 pentru completarea art.

I din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, care prevedea: „ (1*1) Prin derogare de la prevederile art. 12atin. (2) din Legea-cadru nr, 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2023, salariile de baza ale personalului care ocupa funcţiile prevăzute în anexa nr.

Vili la aceeaşi lege se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022."

Prin Ordinul nr, X/16.10.2023 emis de preşedintele Autorităţii Vamale Române, ţinându-se cont de dispoziţiile art.

IX din O.U.G. nr. 81/05.10.2023 privind consolidarea capacităţii instituţionale a Ministerului Finanţelor, exercitarea controlului financiar de specialitate al statului, pentru unele reglementări specifice, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, s-a dispus începând cu data de 06.10.2023, majorarea cu un procent de 23,6% a cuantumului brut al salariilor de bază al personalului din cadrul Autorităţii Vamale Române, încadrat în funcţii, grade/trepte/profesionale şi gradaţii corespunzătoare vechimii in muncă, , menţionându-se în mod expres în cuprinsul ordinului că „după punerea în aplicare a prevederilor alin.(1) nu se mai plătesc alte categorii de drepturi salariate care nu sunt prevăzute prin acte normative in vigoare"

Prin dispoziţiile art.

IX din O.U.G. nr. 81/05.10.2023 s-a prevăzut: „(1) Având în vedere prevederile art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, prin derogare de ia prevederile ort. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se elimină inechităţile, discriminările şi/sau discrepanţele de ordin salarial existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă în sistemul finanţelor publice ca urmare a punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti. (2) În înţelesul alin. (1), prin sistemul finanţelor publice se înţelege Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi structurile subordonate acesteia şi Autoritatea Vamală Română. (3) Metodologia şi criteriile core stau io bazo stabilirii drepturilor salarióle luând în considerare hotărârile judecătoreşti potrivit prevederilor alin. (1) se aproba prin ordin al ministrului finanţelor, pe baza unei analize realizate de către Ministerul Finanţelor împreună cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, structurile subordonate acesteia şi Autoritatea Vamală Română, cu respectarea principiilor şi a sistemului ierarhizării funcţiilor publice, între instituţii publice, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) După punerea în aplicare a prevederilor alin. (1) nu se mai plătesc alte categorii de drepturi salariale care nu sunt prevăzute prin acte normative în vigoare."

Referitor la dispoziţiile art.

IX din O.U.G. nr. 81/05.10.2023, acestea au prevăzut eliminarea inechităţilor, discriminărilor şi/sau discrepanţelor de ordin salarial existente la data intrării în vigoare, în sistemul finanţelor publice, ca urmare a punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti, dar această majorarea a salariilor la un maxim în plată, începând cu data de 06.10.2023, a fost voinţa legiuitorului şi deci, a avut loc "in temeiul unor dispoziţii expres prevăzute de lege.

În baza prevederilor acestui act normativ, a fost emis Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 270O/O6.1O.2023 privind metodologia şi criteriile care stau la baza stabilirii drepturilor salariate cu luarea In considerare a hotărârilor judecătoreşti pentru personalul din cadrul sistemului finanţelor publice ca urmare a eliminării inechităţilor, discriminărilor şi/sau discrepanţelor de ordin salarial existente, în baza căruia a fost emis Ordinul nr.

X/16.10.2023 al Preşedintelui Autorităţii Vamale Romane.

În acest context, pârâta a arătat că procentul unic maxim identificat se aplică o singură dată salariilor de bază, iar cele stabilite ca urmare a aplicării hotărârilor judecătoreşti definitive sunt supuse procesului de egalizare, fără a se depăşi nivelul maxim al salariului de bază al angajaţilor care nu au beneficiat de drepturi salaríale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive recalculate în condiţiile O.U.G. nr. 81/2023 pe fiecare categorie de funcţie în parte, pe grade, grade profesionaíe, trepte şi gradaţii, raportat la condiţiile de muncă. în cazul funcţiilor pentru care nu se identifică drepturi salaríale rezultate ca urmare a punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti la nivelul instituţiilor dm sistemul finanţelor publice, stabilirea nivelului acestora se face prin acordarea la salariul de bază aflat în plată a procentului unic maxim rezultat.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 115/2023 privind unele măsuri fi scai-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene.

Potrivit prevederilor art. l alin. (1) şi alin. (7) din actul normativ menţionat: "(1) Prin derogare de (o prevederile art. 12 alin. (2)din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ţi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice potrivit prevederilor legate în vigoare se majorează cu 5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 (...). (7) Prin excepţie de ta prevederile alin. (1), pentru personalul care a beneficiat de majorarea salariilor de bază prin aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2023 privind consolidarea capacităţii instituţionale a Ministerului Finanţelor, exercitarea controlului financiar de specialitate al statului, pentru unele reglementări specifice, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv aplicarea Legii nr. 371/2023 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact in domeniul sănătăţii, precum şi pentru personalul din sistemul de justiţie pentru care în cursul anului 2023, prin acte administrative ale ordonatorilor de credite, au fost stabilite majorări ale salariilor de bazai indemnizaţiilor de încadrare, în anul 2024, începând cu data de 1 ianuarie, nivelul salariilor de baza indemnizaţiilor de încadrare se menţine fa nivelul stabilit pentru luna decembrie 2023".

Chiar din economia textului cuprins în Nota de fundamentale a O.U.G. nr. 115/2023 (a se vedea punctul 2.3 din Nota) se poate constata că acordarea procentajului de 5% este limitată numai acelei categorii de angajaţi din cadrul instituţiilor publice care nu au mai beneficiat până în luna decembrie a anului 2023 de alte majorări salariale, respectiv: "Având în vedere contextul economic actual, care a determinat în principal o scădere a puterii de cumpărare cu impact semnificativ asupra standardelor de viaţă ale populaţiei, precum şi faptul ca drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar nu au fost majorate în ultimii ani conform prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, prin prezentul proiect de ordonanţă de urgenţă se propune majorarea cu 5% faţă de nivelul acordat pentru tuna decembrie 2023", ori în cazul Autorităţii Vamale Române această creştere a fost deja acordată ca efect al O.U.G. nr.81/2023, precum şi a majorărilor salariale succesive stabilite potrivit Ordinelor Preşedintelui Autorităţii Vamale Române, respectiv a ordinelor mai sus menţionate.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 153/2017, prevăd:

„(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face ia nivelul de salarizare pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată." „(4) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/ indemnizaţiei de încadrare se va stabili fa nivelul maxim aflat în plata din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate."

Textele legale înlătură discriminările salariale existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime şi reprezintă o reluare a altor dispoziţii legale anterioare, care au recunoscut principiul egalizării salariilor de bază în cazul angajaţilor care se află în situaţii identice.

Aceste prevederi legale au fost adoptate cu scopul declarat de a elimina toate inechităţile salariale existente înainte de apariţia Legii nr.153/2017, Acestea urmau să se aplice personalului plătit din fonduri publice din toate instituţiile şi autorităţile aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii şi aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar.

Legea nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii.

De la această dată drepturile salariate ale personajului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt si rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, aşa cum rezultă din conţinutul normativ al art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Egalizarea drepturilor salariale la nivelul maxim aflat în plată se circumscrie egalizării veniturilor salariale pentru situaţii profesionale identice.

Prin Decizia nr. 8/08.02.2021 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 337/02.04.2021 s-a stabilit ca în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 39 afin. (4) raportat ia art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în categoria personalului numit/încadrat, la care se referă prevederile art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, este inclus şi personalul reîncadrat în baza prevederilor art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017".

În considerentele deciziei, s-a arătat că: „112.

În altă ordine de idei, motivul pentru care legiuitorul a inserat în Legea-cadru nr. 153/2017 articolul 39, având denumirea marginală „Aplicarea tranzitorie", ce începe cu sintagma „până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi", nu constă în intenţia de a reglementa situaţia de excepţie a salariaţilor nou-încadraţi sau promovaţi pană la aplicarea integrală a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, ci în aceea de a se asigura că, până la momentul în care diferenţele salariale pentru persoane aflate în situaţii identice se vor exclude în mod natural prin încadrarea în grilele finale de salarizare, există pârghii pentru eliminarea discriminării între persoane aflate în aceeaşi situaţie profesională.

Acest articol ore ca obiect de reglementai e tocmai aplicarea tranzitorie a legii, şi anume intervalul de timp stabilit până la aplicarea integrală a acestui act normativ. 113 Ca atare, intenţia legiuitorului a fost aceea de a înlătura inechităţile de salarizare diferită pentru funcţii similare pentru tot personalul plătit din fonduri publice, nu numai pentru cel nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat după data de 1 iulie 2017, în accepţiunea restrânsă a acestor termeni, şi cel promovat, astfel încât a prevăzut expres reguli care sa asigure respectarea principiului nediscriminării, reglementat la art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 15312017. 114.

Prin urmare, halta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 vizează nu numai situaţia personalului nou-încadrat în cadrul instituţiilor/autorităţilor publice sau a personalului promovat după intrarea în vigoare a legii, ci şi personalul în privinţa căruia, în considerarea aplicării prevederilor art. 36alin. (tf din Legea-cadru nr. 153/2017, a fost realizatei o reîncadrare prin raportare la prevederile art. 38 din aceiaşi act normativ, în acord cu noile funcţii, grade/trepte profesionale şi gradaţii prevăzute în anexele nr.

I-VIII ta Legea-cadru nr. 153/2017", „122.

Nu are fundament logic nici argumentul potrivit căruia legiuitorul a considerat că, la data de 1 iulie 2017, nu existau diferenţe de salarizare pentru funcţii similare.

Pe lângă faptul că legiuitorul ar fi pornit, în procesul de legiferare, de la o atare ipoteză, care însă nu rezultă nici din textul legii şi nici din expunerea de motive, se constată că gestionarea sistemului de salarizare de către fiecare ordonator de credite este un proces continuu.

De altfel, ar fi nerealist să se prezume că în procesul de stabilire a salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare, a sporurilor, a creşterilor salariale, a premiilor şi a altor drepturi, atât anterior, cât şi ulterior intrării în vigoare a noii legi, nu vor interveni disfuncţionalităţi, erori etc. şi că, prin urmare, ordonatorul de credite nu ar trebui să aibă la dispoziţie pârghiile legislative pentru a se remedia. 123.

Dimpotrivă, legiuitorul are obligaţia să se asigure că sunt pe deplin respectate principiile egalităţii şi nediscriminării, consacrate de dispoziţiile interne şi de prevederile convenţionale - art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 al Protocolului nr. 12 adiţional ta Convenţie.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorităţile statale trebuie să se asigure că nu introduc distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fard ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă - î acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care consacră principiul remunerării egale pentru muncă egală, atunci când aceasta este realizată în aceeaşi instituţie sau în acelaşi serviciu, privat sau public, deci când obligaţia există în sarcina aceluiaşi angajator sau chiar în cazul unor angajatori diferiţi, dar se poate identifica o sursă unică la baza stabilirii mărimii plăţii (a se vedea în acest sens cauzele C-43/75 - Defrenne; C-129/79 - Macarthys: C-96/80 - Jenkins; C32O/00 ■ Lawrence; C-256/01 - Allonby)."

De asemenea, pârâta apreciază relevante considerentele din Decizia C.C.R. nr. 117/2023, unde Curtea de contencios constituţional a stabilit că: "(...) şi Decizia nr.

I26din W martie 2020, paragraful 17, Curtea a reţinut că prevederile art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentate, nu şi identitatea de tratament juridic cu privire ta aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor, h felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.

Totodată, este dreptul exclusiv al legiuitorului sa facă diferenţierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariate.

Atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, ia diferite autorităţi sau instituţii publice, şi, prin urmare, stabilirea unui tratament juridic diferenţiat apare ca justificata.

(...) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 283 din 27 aprilie 2021, paragraful 20, a mai statuat că reprezintă dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene o Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor tor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată in Cauza Aizpurua Ortiz şi alţii împotriva Spaniei, paragraful 57."

Luând în considerare prevederile legale anterior menţionate, pentru personalul Autorităţii Vamale Române nu s-a aplicat majorarea salarial de 5% începând cu data de 01.01.2024, fiind incidente prevederile alin. (7) ale art.

I din O.U.G. nr. 115/2023, în contextul în care membrii de sindicat reprezentaţi în prezenta cauză au beneficiat de prevederile O.U.G. nr. 81/2023, în baza Ordinului Preşedintelui A.V.R. nr. 3161/16.10.2023, prin stabilirea salariului de bază brut la nivelul maxim aflat în plată în cadrul A.V.R.

În speţă, se impune a se avea în vedere faptul că, atâta timp cât Preşedintele Autorităţii Vamale Române este, potrivit art. 2 a(in. (3) din Legea nr, 268/2021, ordonator terţiar de credite, subscrisa nu poate dispune peste limitele legale stabilite prin O.U.G. nr. 115/2023 şi O.U.G. nr. 81/2023, nefiind permis angajatorului şi nici măcar instanţei de judecată, să deroge de la aceste prevederi legale.

Referitor la capătul de cerere accesoriu privind actualizarea sumelor indicate în primul petit al cererii de chemare în judecată, cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii /egale penalizatoare, pârâta a solicitat instanţei să constate de asemenea, netemeinicia acestei pretenţii, pentru următoarele motive:

Prin Decizia nr. 21/22.05.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reţinut ca dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acţiunii, însă în condiţiile existentei unui titlu care stabileşte obligaţia de plată a unei sume de bani, iar executarea acestuia este amânată.

Aşadar prin considerentele deciziei s-a reţinut că; „Problema naturii juridice a dobânzilor de tipul celor solicitate în cauza pendinte a fost rezolvata prin recursul în interesul legii soluţionat de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2/2014, care. în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din Codul civil din 1884, respectiv ort. 1.531 alin. (1) alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, a apreciat că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată o sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011." (pct.40).

In aceeaşi decizie cu nr. 21/22.05.2015, s-a reţinut că: "45.

Potrivit art. 1088 alin. 2 din Codul civil de ia 1864, dobânda nu este datorată decât din ziua cererii de chemare în judecată, afara de cazul în care, după lege, curge de drept.

Or, aceste dobânzi, ca forma de penalizare a debitorului care nu şi-a îndeplinit la timp obligaţia de executare a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un litigiu referitor la drepturi salariale, curg de drept de la momentul pronunţării hotărârii, hotărâre executorie de drept potrivit art. 278 pct. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865 şi art. 274 din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, aceasta fiind data scadenţei obligaţiei respective, până ta plata efectivă a acestui debit.

Prin urmare, în principiu, data de la care începe să curgă dobânda legata pentru drepturile salariate cuprinse în titlul a cărui executare silită a fost eşalonată este data pronunţării hotărârii, iar dobânda continuă să curgă, succesiv, pentru fiecare perioadă de întârziere, până la data plăţii efective a debitului".

Aşadar, nu ne aflăm în prezenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care pârâta ar fi fost obligată la plata unor drepturi băneşti, devenită exigibilă, în ciuda caracterului executoriu, în speţă tinzându-se la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să oblige la plata unor drepturi salariale, acestea neputând fi purtătoare de dobânzi penalizatoare pentru un interval de timp anterior momentului stabilirii dreptului prin hotărâre judecătorească.

Pe de altă parte, nu poate fi vorba de nici un prejudiciu care să conducă la o plată a dobânzii legale penalizatoare, sens în care se poate constata că nu există nici o întârziere la plata salariilor şi nici o dovadă care să confirme o neexecutare a plăţii salariale, având în vedere că în concret angajatorul a aplicat toate prevederile legale în materie.

Astfel, neexistând o întârziere la plata salariilor, solicitarea reclamantului privind plata unor dobânzi penalizatoare reprezintă o teza prezumtivă ca şi când angajatorul ar fi întârziat în punerea în executare a unui titlu executoriu, ce în realitate nu a fost încă emis, astfel ca acest capăt de cerere este netemeinic.

Conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, dobânda legală se clasifică în dobânda legală remuneratorie şi dobândă Legală penalizatoare.

Potrivit dispoziţiilor art.

I alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, dobânda penalizatoare este definită drept dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadentă.

Potrivit acestui text de lege, acordarea dobânzii legale penalizatoare s-ar impune în situaţia când obligaţia de plată este scadentă, iar debitorul nu a achitat.

Or, în cauza dedusă judecăţii până în prezent nu există nicio creanţă care să fie exigibilă.

În consecinţă, în considerarea tuturor argumentelor expuse, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant prin sindicat, ca neîntemeiată.

În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispoziţiile: art. 205 si următoarele din N.C.P.C.; Legea nr. 263/2021; H.G. nr. 237/16.02.2022 şi pe celelalte dispoziţii legale menţionate în cuprinsul întâmpinării.

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi alte probe admise de lege, în măsura în care necesitatea lor rezulta din dezbateri.

În cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse următoarele înscrisuri, în original: delegaţia nr.

X/15.11.2024; în copii certificare pentru conformitate: Ordinului preşedintelui A.V.R. nr,X/23.01.2024; O.P.A.V.R. nr.

X/10.11.2023, O.P.A.V.R. nr.X/28.09.2023 modificat prin O.P.A.V.R.nr.X/01.11,2023;O.P.A.V.R. nr.X/01.04.2022, nr.

X/01.04.2022, X/05.05.2023, pentru funcţiile contractuale; O.P.A.V.R. nr.

X/16.10.2023 şi nr.

X/25,06.2024, plus anexele ordinelor din care rezulta funcţiile publice deţinute de reclamanţi şi salariul de bază brut lunar de care au beneficiat.

S-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, conform art. 411 alin.1 pct.2 teza finală din N.C.P.C., cu referire şi la art.223 alin.3 din N.C.P.C, în caz de neprezentare.

Reclamantul Sindicatul Naţional al Politicilor şi Funcţionarilor „Meridian”, în numele membrilor de sindicat reclamanţi A D, B C, B C E, B Co, C C., C A P, D V N, D C C, I M, M E M, M T C, M L C, P S D, R L, S N G, S M F, în baza art. 28 din Legea privind dialogul social 367/2022, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Româna, a formulat cerere prin care a solicitat instanţei de judecata ca prin încheiere, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţia României şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să sesizeze Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi prorogarea unor termene, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1139 din 15 decembrie 2023, aşa cum a fost modificată şi completată potrivit dispoziţiilor art.

I din OUG nr. 127/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri bugetare “ în ceea ce priveşte personalul cara a beneficiat de majararea salariilor de bază prin aplicarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 81/2023 privind consolidarea capacităţii instituţionale a Ministerului Finanţelor” pentru următoarele motive:

-încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1 şi ale art. 53 din Constituţia României.

Conform acestor prevederi:

“Art. 16

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Art. 53

(1)Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrând numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.

Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod discriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţeui dreptului sau a libertăţii”.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din OUG nr. 115/2023, privind unele măsuri fiscal-bigetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene:

„(1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru ar. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările p completurile ulterioare, începând cu data de l ianuarie 2024, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice potrivit prevederilor legale în vigoare se majorează ca 5% faţă de nivelul acordat pentru luau decembrie 2023".

Potrivit dispoziţiilor art. I din OUG nr. 127/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri bugetare::

„Ordonanţa di urgenţa a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum si pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1139 din 15 decembrie 2023, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alin. (6) şi (7), cu următorul cuprins:

(6) Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2024, începând cu data de 1 ianuarie, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publica şt funcţiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr.

IX la această lege, altele decât cele prevăzute la alin. (2), se menţin la nivelul aferent lunii decembrie 2023.

(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru personalul care a beneficiat de majorarea salariilor de bază prin aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2023 privind consolidarea capacităţii instituţionale a Ministerului Finanţelor, exercitarea controlului financiar de specialitate al statului, pentru unele reglementări specifice, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, ca modificările şi completările ulterioare, respectiv aplicarea Legii nr. 371/2023 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact in domeniul sănătăţii, precum şi pentru personalul din sistemul de justiţie pentru care în cursul anului 2023, prin acte administrative ale ordonatorilor de credite, au fost stabilite majorări ale salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, în anul 2024, începând cu data de 1 ianuarie, nivelul salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la nivelul stabilit pentru luna decembrie 2023”.

De asemenea, conform art.

XI din OUG nr. 81/2023 privind consolidarea capacităţii instituţionale a Ministerului Finanţelor, exercitarea controlului financiar de specialitate al statului, pentru unele reglementari specifice, precum si pentru modificarea şi completarea unor acte normative, legiuitorul a dispus că:

„(1) Având în vedere prevederile art. 6 din Legea –cadrul nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, prin derogare de la prevederile art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se elimină inechităţile, discriminările şi/sau discrepanţele de ordin salarial existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă în sistemul finanţelor publice ca urmare a punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti.”

Din dispoziţiile art.

XI alin. (1) din 0OUG nr. 81/2023 rezultă fără nici un dubiu că personalul Ministerului Finanţelor, prin aplicarea prevederilor O.U.G. nr.81/2023, nu „ a beneficiat de majorarea salariilor de bază" , aşa cum se menţionează la art. 1 din OUG nr. 127/2023, ci doar au fost eliminate „ inechităţile, discriminările şi/sau discrepanţele de ordin salarial existente la data intrării în vigoare a prezentai ordonanţe de urgenţă în sistemul finanţelor publice ca urmare a punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti.”

De altfel, aceasta situaţie este diferita faţă de cea prevăzută in acelaşi act normativ (O.U.G. nr. 127/2023), pentru alte categorii profesionale, respectiv”aplicarea Legii nr. 371/2023 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, pentru şi pentru modificarea si completarea unor acte normative cu impact in domeniul sănătăţii”, în care se stipulează la art. 1:

„Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 21 din 31 ianuarie 2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul sănătăţii, adoptată în temeiul art. 1 pct.

V.2 din Legea nr. 365/2022 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată in Monitorul Oficial ui României, Partea I, nr. 87 din 31 ianuarie 2023, cu următoarea completare:

„ La articolul 1, după punctul 13 se introduce un nou punct, pct. 13 ind. 1, cu următorul cuprins:

13 ind. 1 La articolul 295, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) Salariul şi celelalte drepturi ale personalului prevăzut la alin. (1) se stabilesc la nivelul maxim de salarizare aflat in plată aferent funcţiilor din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.”

Astfel, dacă în acest caz pentru personalul din domeniul sănătăţii se majorează salariile stabilindu-se la nivelul altei instituţii a statului (aparatul de lucru al Guvernului), în cadrul Ministerului Finanţelor salariile nu s-au majorat, ci s-au stabilit la nivelul altor angajaţi, din cadrul aceleiaşi instituţii, care aveau salarii diferite ca urmare „ a punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti.”

Astfel, angajaţii din „sistemul finanţelor publice" nu sunt trataţi în mod egal faţă de celelalte categorii profesionale şi, mai mult decât atât, sunt discriminaţi chiar în cadrul aceleiaşi categorii profesionale.

În acest sens:

Aşa cum s-a arătat mai sus, aceştia nu au beneficiat de nicio majorare salarială, ci doar au fost eliminate „ inechităţile, discriminările şi/sau discrepanţele de ordin salariat existente.”

În al doilea rând, în cadrul angajaţilor din „sistemul finanţelor publice” există personal căruia nu i s-a aplicat prevederile art.

XI alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2023, respectiv cei care au beneficiat in urma unor hotărâri judecătoreşti de stabilirea unor drepturi salariale mai mari, anterior intrării în vigoare a acestor prevederi legale şi astfel aceştia au fost privaţi de aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) din OUG nr. 115/2023, privind unele măsuri fiscal - bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, respectiv în cazul acestora „cuantumul brut al salariilor de bază" nu s-a majorat cu 5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023.”

De asemenea, întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional şi anume dreptul la muncă, se constată cu diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă.

O atare măsură se poate realiza numai în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie.

Pentru ca restrângerea menţionată să poată fi justificată trebuie întrunite, în mod cumulativ, cerinţele expres prevăzute de art. 53 din Constituţie şi anume: să fie prevăzută prin lege; să se impună restrângerea sa; restrângerea să se circumscrie motivelor expres prevăzute de textul constituţional, şi anume pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii, ori a moralei publice, a drepturilor si a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav; să fie necesară într-o societate democratică; să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o; să fie aplicată în mod nediscriminatoriu; să nu aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

În acest sens, prin Decizia nr. 872 din 2010, Curtea Constituţională a statuat că diminuarea cuantumului salariului trebuie să fie prevăzută prin lege şi că trebuie impusă de a numite constrângeri, cum ar fi cele pentru reducerea cheltuielilor bugetare.

Având în vedere cele mai sus menţionate, reclamantul consideră că angajaţii din cadrul sistemului finanţelor publice nu pot fi încadrări în niciuna din aceste categorii.

În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţia României şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi pe dispoziţiile celorlalte acte normative invocate.

În temeiul art. 223 alin. (3) şi art. 411 pct. 2 teza finală din Legea nr. 134/2010 plivind Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, tribunalul reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.29 alin. 4 și 5 din Legea nr.47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.

Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Astfel, în ce privesc condițiile de sesizare a Curții Constituționale a României, instanța le apreciază ca fiind îndeplinite în această speţă.

Analizând cuprinsul prevederilor art.29 alin.1 şi 3 din Legea nr.47/1992, rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei și norma să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Astfel, tribunalul constată că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile mai sus enumerate.

Astfel, excepţia de neconstituționalitate a fost invocată în faţa unei instanţe judecătoreşti, vizează dispoziţii cuprinse în Ordonanţe de urgenţă despre care reclamantul afirmă că sunt neconstituţionale, dispoziţii care au legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă tocmai solicitarea de reparare a prejudiciului cauzat prin pretinsa neconstituționalitate a acestor dispoziţii legale.

De asemenea, se va reține că dispozițiile criticate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale a României.

În concluzie, instanţa constată că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituționale cu excepţia de neconstituționalitate invocată de reclamant.

În ceea ce priveşte opinia instanţei asupra excepției, tribunalul apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin Constituţiei.

Astfel, instituirea de către legiuitor a unor reguli de plată a drepturilor salariale potrivit marjei de apreciere de care dispune nu este în contradicţie cu principiul constituţional invocat, în acest sens fiind şi Decizia nr. 578/2020 din 9 iulie 2020, în care Curtea Constituţională a reţinut că o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice este un aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.

Raportat la considerentele menționate, în baza dispoziţiilor art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, instanța va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele pe fond:

Reclamantul Sindicatul National al Poliţiştilor si Funcţionarilor, în numele şi pentru membrii de sindicat A D, B C, B C E, B Co, C C., C A P, D V N, D C C, I M, M E M, M T C, M L C, P S D, R L, S N G, S M F, în baza art. 28 din Legea privind dialogul social nr. 367/2022, a formulat cerere de chemare in judecată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Româna, în calitate de angajator al reclamanţilor şi a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:

2. Actualizarea sumelor indicate la pct. 1 cu indicele de inflaţie de la data plătii efective şi plata dobânzii legale potrivit O.G. nr. 13/2011;

3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.

În motivare, s-a arătat că membrii de sindicat pe care îi reprezintă sunt angajaţi şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Autorităţii Vamale Române.

Reclamanții au invocat neconstituționalitatea art.

I alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, astfel cum a fost completată prin art.

I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2023, susținând că aceste dispoziții, în măsura în care exclud de la aplicarea majorării salariale de 5% prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol categoriile de salariați care au beneficiat anterior de „majorări salariale” prin aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2023, încalcă principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituția României și constituie o restrângere nejustificată a dreptului la muncă în sensul art. 41 și art. 53 din Constituție.

Potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată este competentă să aprecieze asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a excepției, respectiv (i) aplicabilitatea textului de lege la soluționarea cauzei și (ii) caracterul serios al criticii formulate.

În măsura în care aceste condiții sunt întrunite, instanța sesizează Curtea Constituțională, fără a putea respinge excepția ca neîntemeiată.

Instanța reține că dispozițiile criticate sunt incidente în cauză, întrucât acțiunea are ca obiect recunoașterea dreptului reclamanților la majorarea cu 5% a salariului de bază în temeiul art.

I alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2023, iar alin. (7) al aceluiași articol, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 127/2023, reprezintă textul care exclude în mod expres de la aplicarea acestei măsuri salariații care au beneficiat de măsuri de uniformizare salarială potrivit O.U.G. nr. 81/2023.

Cu privire la caracterul serios al excepției, instanța apreciază că aspectele invocate de reclamanți — în special cu privire la existența unui tratament juridic diferențiat în cadrul aceleiași categorii de personal bugetar, în lipsa unei justificări obiective și rezonabile, și la eventuala restrângere a exercițiului dreptului la muncă prin limitarea accesului la o majorare salarială prevăzută în mod general — necesită o analiză substanțială de constituționalitate, care excedează competenței instanței de contencios administrativ.

De altfel, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că existența unei diferențe de tratament juridic între subiecți aflați în situații comparabile poate fi contrară art. 16 din Constituție doar dacă nu este justificată de un scop legitim și dacă mijloacele utilizate nu sunt proporționale cu scopul urmărit.

În acest context, instanța constată că sunt întrunite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale, urmând a admite cererea reclamanților și a dispune sesizarea Curții cu excepția invocată, apreciind totodată că argumentele formulate sunt suficient de relevante și pertinente pentru a justifica o examinare pe fond a constituționalității textului de lege criticat.

Opinia instanței de trimitere este că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, reclamanţii invocând în mod formal o inegalitate de tratament juridic între persoane aflate, în opinia lor, în situații identice sau comparabile — respectiv între funcționarii publici ai Autorității Vamale Române cărora li s-a aplicat O.U.G. nr. 81/2023 și celelalte categorii de personal bugetar cărora li se aplică majorarea de 5% în temeiul O.U.G. nr. 115/2023.

Or, în jurisprudența sa constantă, inclusiv prin Decizia nr. 794/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 106/2017, Curtea Constituțională a statuat că principiul egalității în drepturi nu implică un tratament juridic identic pentru situații diferite, iar legiuitorul are o marjă de apreciere în stabilirea unei politici de salarizare, cu condiția ca aceasta să nu conducă la discriminări arbitrare.

Așa cum s-a reținut și în Decizia nr. 871/2010 (publicată în Monitorul Oficial nr. 433/2011), legiuitorul poate institui tratamente juridice diferite pentru categorii de personal care nu se află într-o situație identică, iar eliminarea inechităților salariale în baza O.U.G. nr. 81/2023 nu reprezintă o majorare în sens propriu, ci o uniformizare a salariilor deja existente la nivelul maxim în plată, ceea ce justifică regimul derogator aplicat ulterior.

În consecinţă, având în vedere că prevederile legale criticate nu încalcă principiul egalității în drepturi și nu restrâng nejustificat exercițiul dreptului la muncă, instanța opinează în sensul repingerii excepţiei de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate se înscriu în marja de apreciere a legiuitorului în domeniul politicii salariale bugetare.

Cu privire la fondul cauzei:

Reclamanții, funcționari publici din cadrul Autorității Vamale Române, reprezentanți prin organizația sindicală, au solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale rezultate din neacordarea majorării de 5% prevăzute de art.

I alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2023, cu actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata dobânzii legale.

În apărare, pârâta a susținut că drepturile salariale ale reclamanților au fost deja actualizate în temeiul O.U.G. nr. 81/2023, prin aplicarea unei metodologii speciale de corectare a inechităților salariale, neexistând temei legal pentru aplicarea suplimentară a O.U.G. nr. 115/2023.

În analiza sa, instanța reține că O.U.G. nr. 81/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 904/06.10.2023, a avut ca scop remedierea inechităților salariale din sistemul finanțelor publice, prin stabilirea unui nou nivel salarial unitar la nivelul maxim deja existent în plată pentru funcțiile similare.

În acest sens, art.

XI alin. (1) și (3) ale acestei ordonanțe instituie o derogare de la art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, permițând ajustarea salariilor în baza unor hotărâri judecătorești definitive.

Totodată, prin O.M.F.P. nr. 2700/06.10.2023 și Ordinul A.V.R. nr. 3161/16.10.2023 s-au stabilit concret criteriile de aplicare a acestor dispoziții.

Prin urmare, reclamanții care au fost incluși în această procedură nu pot pretinde o majorare distinctă de 5% în temeiul O.U.G. nr. 115/2023, întrucât, în mod explicit, art.

I alin. (7) al acesteia exclude aplicarea acestei măsuri persoanelor care au beneficiat deja de corecții salariale în temeiul O.U.G. nr. 81/2023.

În consecință, instanța apreciază că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, întrucât aceștia nu se încadrează în ipoteza normei de la art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2023, fiind expres excluși prin alin. (7) al aceluiași articol.

Referitor la capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata dobânzii legale, instanța constată că aceste accesorii pot fi solicitate doar în măsura în care există un prejudiciu constatat și o obligație pecuniară certă, lichidă și exigibilă.

În speță, în lipsa unui drept salarial născut și recunoscut printr-un act normativ aplicabil reclamanților sau printr-o hotărâre judecătorească anterioară, nu poate fi reținută existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în sensul art. 1530 și urm. din Codul civil.

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți.

Data publicarii pe portal:26.03.2026