Decizie nr. 22 din 14.01.2026

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.

X/11.06.2025, pronunţată de JudecătoriA C, în dosarul nr.

X/213/2023, s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a pârâtei, invocată de instanţă din oficiu şi s-a respins acţiunea având ca obiect „uzucapiune”, formulată de reclamantul S.C.

M S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A S.A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 248 alin. 1 din noul Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Prin urmare, instanţa s-a pronunţat, cu prioritate, asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale pasive, invocată din oficiu.

Deoarece reclamantul este cel care declanşează procedura judiciară, îi revine şi obligaţia de a justifica înainte de toate calitatea procesuală a părţilor; obligaţie ce îşi are temeiul în art. 194 Cod proc. civ.

Prin indicarea pretenţiilor sale, precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează aceste pretenţii, reclamantul justifică îndreptăţirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

Fiind interesată în pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice, instanţa este datoare să verifice dacă pârâtul este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Astfel, în baza rolului activ, instanţa poate pune în discuţia părţilor necesitatea schimbării cadrului procesual prin introducerea în proces a altor persoane.

Însă, instanţa nu poate din oficiu (în baza art. 68 Cod proc. civ.) să dispună introducerea în proces a terţilor, pentru că s-ar încălca astfel principiul disponibilităţii.

Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului.

Capacitatea de folosinţă reprezintă una din condiţiile necesare pentru exercitarea acţiunii civile, constând în aptitudinea titularului cererii de chemare şi respectiv a persoanei chemate în judecată de a avea drepturi şi obligaţii rezultând din raporturile juridice civile.

Conform art. 35 C civ, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.

Conform art. 40 alin 1 C.p.c, cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile.

De asemenea, în cazul lipsei calităţii procesuale sau a interesului, instanţa va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz.

Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută. (art. 56 alin 3 C.p.c).

Din verificările efectuate de instanţă, a rezultat că pârâtul A C SA a fost radiat la data de 04.04.2012, urmare a închiderii procedurii falimentului. (f. 10), dată anterioară introducerii cererii de chemare în judecată (12.12.2023), astfel încât la momentul introducerii cererii acesta nu mai avea aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii şi, prin urmare, nu mai putea fi parte în judecată.

Aşadar, prima instanţa a admis excepţia şi a respins cererea în contradictoriu cu pârâta A SA, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta S.C.

M S.R.L., pe care o critică pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 480 Cod procedură civilă şi in baza probelor ce se vor administra, să se dispună admiterea apelului, să se anuleze sentinţa atacată şi să se trimită cauza spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi, rejudecând fondul, să se dispună admiterea acţiunii, cu consecinţa:

a) constatării dobândirii prin uzucapiune, în condiţiile art. 930 Cod Civil, a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară nr.

X C şi în cartea funciară nr.

X C şi a construcţiilor edificate, fost „ansamblul funcţional-SC A C SA, compus din bunuri imobile: - Hală Atelier Mecanic, Magazie, Centrală Termică.

Depozit Cărbune, împrejmuire - gard sârmă, bazin de apă, atelier.

Teren incintă - în suprafaţă de 17.908 mp. ca efect a îndeplinirii condiţiilor necesare dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii extratabulare,

b) înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de către reclamantă în temeiul uzucapiunii extratabulare.

Solicită cheltuieli de judecată în conformitate cu art. 453 Cod procedură civilă.

Apelanta apreciază că instanţa nu a analizat în mod temeinic speţa dedusă judecăţii, având în vedere că situaţia de fapt prezentată este clară şi de natură a forma opinia instanţei cu privire la faptul că apelanta, în realitate, este îndreptăţită să uzucapeze imobilele în discuţie.

Consideră că instanţa de judecată a reţinut în mod corect lipsa capacităţii de folosinţă a pârâtei, însă după cum rezultă din cererea introductivă de instanţă şi notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei, apelanta a explicat în mod indubitabil raţiunea din spatele formulării prezentului litigiu şi a imposibilităţii obiective de a avea alt pârât.

Astfel, după cum a menţionat şi în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă, societatea a fost radiată: Motiv radiere: închiderea procedurii falimentului şi radierea debitorului; Dată radiere: 04.04.2012; aşadar societatea şi-a încetat existenta.

Consideră a fi incidente dispoziţiile art. 930 alin.(l) litera a), respectiv proprietarul înscris în cartea funciară S.C.A C S.A. C şi-a încetat existenţa.

Aşadar, în speţă consideră apelanta că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 930 Cod civil, în sensul că imobilele au fost stăpânite continuu timp de 10 de ani după încetarea existenţei persoanei înscrise în cartea funciară, prin exercitarea unei posesii utile asupra imobilelor în cauză.

Învederează instanţei de judecată că în prezent ansamblul funcţional descris în acţiunea introductivă de instanţă este situat în localitateA C, str.........., judeţul O şi are vecinătăţile descrise în Extrasul de Carte Funciara vechi nr.

X/13.09.2006, anexat la actul de adjudecare nr.X/24.01.2012 emis de ........

SERVICII INSOLVENŢĂ SPRL (societate radiată la data de 24.04.2015), societate membra U.N.P.I.R, desemnată lichidator judiciar în dosarul nr.

X/104/2007, aflat pe rolul Tribunalului Olt, în cauza privind debitoarea S.C A C S.A C, judeţul O.

Învederează că în ceea ce priveşte prezenta acţiune sunt aplicabile cu precădere dispoziţiile prevăzute de art. 1050-1053 Cod procedură civilă.

O importanţă deosebită consideră că o are articolul 1051 Cod procedură civilă, care reglementează o procedură civilă care derogă de la normele de drept comun ce privesc cuprinsul cererii dc chemare în judecată, astfel, se prevede obligaţia reclamantului de a indica: si numele ori denumirea vechiului proprietar sau a succesorului acestuia, dacă îl cunoaşte, fiind necesar a se anexa cererii de chemare în judecată: un certificat emis de autoritatea competentă, care atestă faptul că persoana juridică titulară a dreptului înscris în cartea funciară şi-a încetat existenta.

Printr-o interpretare teleologică a textului, reiese în mod evident că legiuitorul, a derogat în mod expres de la regulile de drept comun ce privesc conţinutul cererii dc chemare în judecată, prin indicarea expresă a conţinutului obligatoriu al cererii formulate pe baza acestei proceduri speciale.

În ceea ce priveşte capacitatea procesuală de folosinţă a pârâtei, consideră că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că se discută despere o acţiune ce are ca obiect, constatarea intervenirii uzucapiunii.

După cum a arătat mai sus, art. 1051 Cod procedură civilă prevede expres care este conţinutul unei astfel dc cereri.

De aici, rezultă în mod evident că în cazul de faţă se discută despre o acţiune uşor atipică, având în vedere că societatea pârâtă este o societate radiată, după curm rezultă din Certificatul constatator NR.X/01.06.2022.

Conform art. 237 alin.(10) din legea 31/1990 se prevede că: (10) Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului, în condiţiile alin. (8) şi (9), revin acţionarilor.

Însă, după cum reiese din cererea de chemare în judecată, dosarul cu nr.

X/105/2007, a fost finalizat prin Sentinţa nr.

X/19.03.2012, prin intermediul căreia judecătorul sindic a aprobat raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar şi a dispus în temeiul art. 132 alin.2 din legea 85/2006 închiderea procedurii de insolvenţă şi radierea debitoarei S.C.

A C SA, din registrul comerţului.

Având în vedere dispoziţiile art. 132 alin.(2) din legea 85/2006, vechii acţionarii ai societăţii nu pot avea calitatea procesuală pasivă necesară să stea în prezentul litigiu având în vedere că procedura insolvenţei a fost închisă.

În acest litigiu consideră că nu ar fi putut avea calitatea de pârâţi nici UAT C, nici Statul Român prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, având în vedere Certificatele de atestare fiscală depuse la dosar, prin care se relevă că societatea apelantă plăteşte impozite pe imobilele aflate în litigiu.

Prin urmare, apreciază apelanta că nu ar fi putut chema în judecată entităţile evocate anterior, pentru a îndeplini anumite formalităţi legate de structura cererii de chemare în judecată atât timp cât este evident că acestea nu pot avea calitatea de pârâţi, fiind lipsite în mod evident de calitate procesual pasivă.

Mai mult, după cum se poate observa în Sentinţa criticată, instanţa se limitează la a reproduce fidel texte legale, însă fără a putea identifica măcar în mod abstract, acea entitate ce ar fi putut fi introdusa în cauză, fără a face o analiză a celor evocate prin concluzii scrise.

Mai subliniază apelanta că procedura specială reglementată de codul de procedură civilă cu privire la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii a fost respectată în integralitate, s-a realizat emiterea Somaţiei, s-a realizat publicitatea acesteia, s-a respectat termenul de opoziţie de 6 luni, fiind audiaţi şi martorii necesari.

De asemenea, în situaţia admiterii cererii de chemare în judecată, nu va exista nicio vătămare a unui terţ, preţul imobilelor fiind achitat în integralitate (Factura Fiscală Seria AGR NR.X/24.01.2012).

O importanţă deosebită în această cauză consideră că o are şi aplicarea art. 5 din Codul de procedură civilă, în sensul că obligaţia judecătorului de a primi şi soluţiona cererile formulate în cadrul procesului civil este ridicată de noul Cod la rang de principiu fundamental, atribuindu-i, în consecinţă, o importanţă deosebită, a cărei justificare decurge din aspectul că acestei obligaţii îi este corelativ însuşi dreptul persoanei de a se adresa unui tribunal şi, subsecvent acestuia, dreptul persoanei la un tribunal.

Primul alineat al articolului vizează obligaţia judecătorului de a primi cererile adresate instanţei judecătoreşti, precum şi pe aceea de a le soluţiona, în măsura în care sunt de competenţa sa, încălcarea ultimei obligaţii fiind cunoscută sub denumirea de denegare de dreptate.

Odată primită şi înregistrată cererea pe rolul instanţei judecătoreşti, în măsura în care aceasta este de competenţa sa, judecătorul are obligaţia de a o soluţiona.

Articolul 5 alin. (3) NCPC enumera izvoarele dreptului procesual civil, stabilind totodată, şi ordinea de aplicare a acestora.

Potrivit art. 1 alin. (2) NCC, în cazurile neprevăzute de lege, se aplică uzanţele, în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.

Existenţa unui text legal asemănător în noul Cod civil este de natură să sublinieze aspectul că art. 5 alin. (2) şi (3) NCPC vizează lipsa, neclaritatea sau caracterul incomplet al legii procesuale, iar nu pe cel al legii materiale.

Referitor la condiţiile impuse de legiuitor pentru admisibilitatea unei astfel de cereri, aşa cum statuează art. 1050 alin. 3 NCPC, învederează că din înscrisurile anexate reiese că apelanta s-a conformat întru totul acestor prevederi anexând documentele care atestă data încetării existenţei proprietarului tabular, certificat de rol fiscal din care rezultă că imobilul acesta nu face parte din domeniul public al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale, certificate fiscale, extrase de carte funciară, documentaţie cadastrală.

Consideră că analiza capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei nu poate avea o repercusiune asupra fondului cauzei, având în vedere cele evocate mai sus, dar şi voinţa avută de legiuitor la momentul reglementării acestei proceduri speciale.

În consecinţă, în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 930 Cod civil, în sensul că imobilele au fost stăpânite continuu timp de 10 de ani după încetarea existenţei persoanei înscrise în cartea funciară, prin exercitarea unei posesii utile asupra imobilelor în cauză.

Pentru a conchide, cu privire la acest aspect, consideră faptul că judecata în cauză a fost efectuată în mod deficitar, impunându-se astfel, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Critici cu privire la fondul cauzei:

În fapt, apelanta evidenţiază că a exercitat posesia asupra imobilelor ce fac obiectul prezentei acţiuni de la data de 24 ianuarie 2012.

Astfel, ansamblul funcţional al societăţii A C SA, compus din bunuri imobile-Hală Atelier Mecanic, Magazie, Centrală Termică, Depozit Cărbune, împrejmuire-gard sârmă, Teren incintă - în suprafaţă de 17.666 mp şi bunuri mobile, a fost adjudecat de către apelantă.

Consideră că trebuie evidenţiat că, în urma măsurătorilor cadastrale, a rezultat că suprafaţa de 17.666 mp din actul de adjudecare este în fapt o suprafaţă de 17.908 mp, aceasta fiind reprezentată de imobile înscrise în cartea funciară NR.

X C şi în cartea funciară NR.

X C.

La momentul sesizării instanţei de judecată, proprietarul tabular înscris în cartea funciară NR. X C şi în cartea funciară NR. X C este societatea A C SA, care a fost radiată la data de 04.04.2012, urmare a închiderii procedurii de faliment.

Suprafaţa ce a fost iniţial licitată de către lichidator, rezulta dintr-un imobil mult mai mare ce a fost înscris ca având suprafaţa de 23.440 mp, cu nr. 188 Carte funciară veche C.

În urma mai multor operaţiuni de conversie a vechii cărţi funciare şi a unor operaţiuni de dezlipire ale imobilului din 188 Carte funciară veche C, au rezultat imobilele din prezentul litigiu.

Pentru claritate, învederează instanţei de judecată că în prezent ansamblul funcţional descris mai sus este situat în localitateA C, str.........., judeţul O şi are vecinătăţile descrise în Extrasul de Carte Funciară vechi nr.

X/13.09.2006, anexat la actul de adjudecare nr.X/24.01.2012 emis de .........SERVICII INSOLVENŢĂ SPRL Craiova (societate radiată la data de 24.04.2015), societate membra U.N.P.I.R. desemnată lichidator judiciar în dosarul nr.

X/104/2007, aflat pe rolul Tribunalului Olt, în cauza privind debitoarea S.C A C S.A C, judeţul O.

Conform actului de adjudecare nr.

X/24.01.2012 emis de .........SERVICII INSOLVENŢĂ SPRL Craiova, terenul aferent în suprafaţă de 17.666 mp a aparţinut societăţii S.C.

A C S.A.

C, conform Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate seria M07 nr.

X emis in data de 12 Martie 1996.

Activul a aparţinut S.C.A C S.A.

C şi, în urma licitaţiei publice, a fost adjudecat conform facturii fiscale seria AGR nr. 01 din data de 24.01.2012 de către S.C.

M S.R.L., cu sediul în sat......., judeţul B, CUI RO xxxxxxxxxxx, J08/X/2008, pentru preţul de 550.000 lei, preţ achitat integral cu OP lunare, conform aprobării instanţei si creditorilor.

Potrivit certificatului constatator eliberat de Oficiul naţional al registrului comerţului, la data de 04.04.2012 s-a înregistrat închiderea procedurii falimentului şi radierea debitorului S.C.A C S.A. C.

Însă, dintr-o omisiune evidentă, lichidatorul judiciar nu a făcut o aplicare exhaustivă a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 85/2006, încheind cu apelantul actul de adjudecare care le conferă calitatea de proprietari asupra imobilului, fără a perfecta şi contractul ce atestă transferul de proprietate prin intermediul unui notar public.

Ca o consecinţă a acestei omisiuni, arată că nu au fost realizate formalităţile de informare a Oficiului de Cadastru pentru a dispune radiera din CF a societăţii S.C.A C S.A. şi înscrierea apelantei în calitate de proprietar asupra imobilelor NR.

X C şi în cartea funciară NR.

X C.

Ulterior, judecătorul sindic, prin Sentinţa nr.

X/19.03.2012, pronunţată în dosarul nr.

X/104/2007, a aprobat raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar şi a dispus în temeiul art. 132 alin 2 din legea 85/2006 închiderea procedurii de insolvenţă şi radierea debitoarei S.C.

A C SA. din registrul comerţului.

Aşadar, pentru considerentele menţionate, apelanta apreciază că este îndreptăţită să formuleze prezenta acţiune întrucât de la momentul radierii societăţii înscrise în cartea funciară NR.

X C şi în cartea funciară NR.

X C, a exercitat asupra imobilelor o posesie continuă, neîntreruptă, publică, paşnică, netulburată şi sub nume de proprietar.

Astfel, susţine că imobilele ce fac obiectul cauzei au fost stăpânite ulterior încetării existenţei societăţii proprietară tabulară, în mod continuu, în ultimii 10 ani, de către apelantă, aceasta fiind cunoscută în localitate ca proprietar şi nu a fost tulburată de nimeni în exercitarea posesiei, care a fost una utilă, în sensul prevederilor art. 922 Cod civil, nefiind afectată de viciile prevăzute de art. 923-925 Cod civil.

În acest sens, consideră că este îndeplinită şi condiţia posesiei imobilului pe o perioadă de 10 ani, în situaţia de faţă, termenul fiind împlinit în luna aprilie a anului 2022 şi având în vedere că posesia a început sub imperiul Noului Cod Civil, devin incidente dispoziţiile art. 930 şi urm., în raport de prevederile art. 82 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod Civil.

Referitor la condiţiile impuse de legiuitor pentru admisibilitatea unei astfel de cereri, aşa cum statuează art. 1050 alin. 3 NCPC, din înscrisurile anexate reiese că s-a conformat întru totul acestor prevederi anexând documentele care atestă data încetării existenţei proprietarului tabular, certificat de rol fiscal din care rezultă că imobilul acesta nu face parte din domeniul public al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale, certificate fiscale, extrase de carte funciară, documentaţie cadastrală.

Totodată, apelanta menţionează că foloseşte imobilele în prezent, plăteşte impozitul aferent acestora, fără a fi deranjată vreodată de vreo terţă persoană, exercitând asupra acestora o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar.

Aplicând dispoziţiile legale citate situaţiei de fapt anterior reţinute, consideră că sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii imobiliare extratabulare în prezenta cauză.

În consecinţă, în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 930 Cod civil, în sensul că imobilele au fost stăpânite continuu timp de 10 de ani după încetarea existenţei persoanei înscrise în cartea funciară, prin exercitarea unei posesii utile asupra imobilelor în cauză.

Totodată, arată că la acest moment societatea se va afla în imposibilitate obiectivă de a îşi intabula dreptul de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul cauzei din pricina unor omisiuni realizate la momentul achiziţionării bunului, înscrierile în Cartea funciară putând fi realizate în baza unui contract de vânzare-cumpărare sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti.

O soluţie de respingere a cererii de chemare în judecată ar echivala cu o scoatere de facto a imobilelor din circuitul civil.

Mai mult, apelanta menţionează că foloseşte imobilele în prezent, plăteşte impozitul aferent acestora, fără a fi deranjată vreodată de vreo terţă persoană, exercitând asupra acestora o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar.

Apelanta susţine că la acest moment este prejudiciată în mod evident, din pricina acestei situaţii juridice neputând valorifica imobilele la adevărata lor valoare, fiind în imposibilitate de a obţine fonduri de la bugetul statului, sau să aplice pentru fonduri UE, din pricina situaţiei din cartea funciară.

Consideră a fi incidente dispoziţiile art. 930 alin.(l) litera a), respectiv proprietarul înscris în cartea funciară S.C.A C S.A. C şi-a încetat existenta.

Insuficienţa motivării hotărârii judecătoreşti:

Cu privire la netemeinicia hotărârii pronunţate, potrivit dispoziţiilor legii, învederează că hotărârea judecătorească se dă în numele legii şi trebuie să menţioneze, printre altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor şi la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor legii.

Motivarea reprezintă un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de 1egalittae şi temeinicie.

De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigentă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv.

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă - care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa - astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti, total sau parţial, echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură prin urmare să justifice rejudecarea acesteia.

Astfel, apreciază că este nejustificată soluţia instanţei având în vedere că motivarea acesteia este eliptică raportat la exigenţele legii, dar şi în ceea ce priveşte considerentele de fapt şi de drept pe care aceasta le-a reţinut.

În considerarea desfăşurării unui proces echitabil cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, susţine apelanta că se află în imposibilitatea de a se apăra drepturile şi interesele având în vedere faptul că instanţa de fond a oferit o motivare deficitară şi fragmentară în raport cu exigenţele privind motivarea hotărârilor.

Or, în atare situaţie, apelanta apreciază că, prin motivarea instanţei de fond, i-a fost îngrădit dreptul de apărare, mai cu seamă că nu cunoaşte care au fost considerentele complete care au dus la soluţia dispusă în cauză.

Apreciază că nu sunt prezentate în concreta argumentele şi raţionamentul pentru care instanţa de fond a pronunţat soluţia.

Faţă de aceste argumente, solicită admiterea apelului formulat, şi să se dispună conform celor solicitate de societatea apelantă.

În drept, a invocat art. 466 şi urm. Cod procedură civilă şi dispoziţiile legale invocate în cuprinsul său.

A solicitat proba cu înscrisuri.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Verificând sentinţa primei instanţe, în limitele efectului devolutiv al apelului, instituite de art. 477 şi art. 478 C.proc.civ., Tribunalul va avea în vedere că apelanta reclamantă a învestit prima instanţă cu o procedură întemeiată pe dispoziţiile art. 1050-1053 C.proc.civ şi art. 930 C.civ.

Se mai avea în vedere faptul că apelanta reclamantă a solicitat instanţei constatarea dobândirii prin uzucapiune, în condiţiile art. 930 Cod Civil, a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară nr.

X C şi în cartea funciară nr.

X C şi a construcţiilor edificate, fost „ansamblul funcţional-SC A C SA, compus din bunuri imobile: Hală Atelier Mecanic, Magazie, Centrală Termică, Depozit Cărbune, împrejmuire - gard sârmă, bazin de apă, atelier, Teren incintă - în suprafaţă de 17.908 mp ca efect al îndeplinirii condiţiilor necesare dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii extratabulare; înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de către reclamantă în temeiul uzucapiunii extratabulare şi cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.

Apelanta reclamantă nu a chemat în judecată un anumit pârât.

În această împrejurare, în procedura reglementată de art. 200 alin. 3 C.proc.civ., prima instanţă i-a pus în vedere apelantei reclamante să indice numele, prenumele, denumirea pârâtului, precum şi domiciliul, reşedinţa ori sediul acestuia.

Prin nota de şedinţă din data de 28.12.2023, apelanta reclamantă a indicat în calitate de pârât pe A C S.A., subliniind că aceasta este radiată, aşadar, încetându-şi existenţa şi fiind incidente prevederile art. 930 alin. 1 lit. a C.civ.

Reţinând că persoana chemată în judecată în calitate de pârât a fost radiată şi nemaiavând aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii şi, implicit, de a sta în judecată, prima instanţă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.

În ceea ce priveşte pretinsa nemotivare a hotărârii, Tribunalul va avea în vedere că hotărârea trebuie să respecte rigorile impuse de art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ., sens în care reiese că hotărârea primei instanţe nu este lipsită de suport.

Astfel, chiar dacă prima instanţă a ales să reproducă anumite dispoziţii legale, raţionamentul ei este expus explicit, reieşind care sunt motivele pentru care a admis excepţia în baza căreia a soluţionat cauza.

Cu toate acestea, deşi prima instanţă a reţinut corect că pârâta şi-a încetat existenţa, aspect de altfel necontestat ci chiar invocat de către apelanta reclamantă, prima instanţa nu a raportat în mod corect această împrejurare la specificul procedurii cu care a fost învestită.

Astfel, observând dispoziţiile art. 1052 alin. 1 şi alin. 5 C.proc.civ., reiese că dacă vechiul proprietar sau succesorii, dacă sunt cunoscuţi, nu fac opoziţie, cererea se judecă în procedură necontencioasă.

De altfel, însăşi apelanta reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat cheltuieli de judecată, numai în caz de opoziţie.

În cauza nu se face o veritabilă citare, ci reiese că se face mai degrabă o încunoştinţare conform art. 1052 C.proc.civ..

În atare condiţii, în mod corect apelanta reclamantă a învestit instanţa cu o cerere prin care nu a chemat în judecată nicio persoană, întrucât cererea are drept fundament chiar inexistenţa persoanei care ar fi avut calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecăţii.

Apelanta reclamantă a lămurit aceste aspecte atât în apel, cât şi prin cererea de chemare în judecată, învestind instanţa cu o cerere care urmează o procedură specială, aceea prevăzută de art. 1050-1053 C.proc.civ., având ca temei de drept material prevederile art. 930 C.civ..

Faptul că apelanta reclamantă a indicat totuşi un pârât în persoana A S.A. nu îi este imputabil acesteia pentru că acest lucru s-a făcut în procedura prevăzută de art. 200 alin. 3 C.proc.civ., la solicitarea primei instanţe, sub sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată.

Reiese din cele de mai sus că, deşi este corectă constatarea potrivit căreia A S.A. nu are capacitate procesuală de folosinţă, cererea de chemare în judecată nu putea fi soluţionată în baza acestei excepţii procesuale, câtă vreme cererea trebuia să fie soluţionată conform prevederilor Codului de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, fără ca în cauză să figureze o anumită persoană în calitate de pârât, aşa cum, de altfel, apelanta reclamantă învestise prima instanţă.

Constatarea inexistenţei A S.A. reprezenta una dintre împrejurările pe care apelanta reclamantă chiar şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată, invocând dispoziţiile art. 930 alin. 1 lit. a C.civ..

În consecinţa celor ce preced, se reţine că prima instanţă în mod greşit a soluţionat cauza în baza unei excepţii procesuale şi astfel nu a intrat în judecata fondului, urmând ca Tribunalul, în baza art. 480 alin. 3 C.proc.civ., să admită apelul, să anuleze sentinţa nr.

X/11.06.2025, pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul nr.

X/213/2023 şi să trimită cauza primei instanţe în vederea rejudecării.

În rejudecare, prima instanţă va soluţiona cererea de chemare în judecată pe fond, aşa cum a fost învestită, fără ca în cauză se figureze o anumită persoană în calitate de pârât, cu luarea în considerare a faptului că în măsura în care în cauză nu se formulează o opoziţie, cauza se judecă potrivit procedurii necontencioase.

Data publicarii pe portal: 23.02.2026