Decizie nr. 492 din 19.08.2025

Deliberând asupra prezentei cauze, reţine următoarele:

Soluţia pronunţată de prima instanţă care face obiectul căii de atac

Prin sentinţa civilă nr.

X/08.04.2025 pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr.

X/184/2025 s-a respins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamantul M G, în contradictoriu cu pârâtele UAT P – Autoritatea Tutelară – prin Primar, M E şi M N, având ca obiect instituire tutelă specială.

S-a respins, ca rămasă fără obiect cererea reconvenţională formulată de pârâta M E împotriva reclamantului M G.

A fost obligat reclamantul la plata către pârâta M E a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată – onorariu avocaţial.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin cererea principală formulată s-a solicitat instituirea unei măsurii de ocrotire a pârâtei M N, conform prevederilor art. 164 alin. 1, coroborat cu art. 168 alin. (3) din Codul civil, numirea reclamantului, tutore special pentru a reprezenta interesele pârâtei, conform art. 170 Cod civil.

Potrivit actelor medicale depuse la dosarul cauzei, s-a reținut că pârâta M N a fost încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal, permanent și nerevizuibil, conform certificatului nr.X/24.03.2022 – fila 37 din dosar.

Din cuprinsul expertizelor de specialitate efectuate, al depoziţiilor de martori audiaţi, al anchetei sociale, precum şi din audierea numitei M N in mod nemijlocit in faţa instanţei, a rezultat că pârâta M N, persoana pentru care se solicita instituirea tutelei are discernământ, este orientata in timp şi spaţiu, a răspuns coerent si logic întrebărilor adresate de instanţă, motiv pentru care nu se impune instituirea tutelei pentru aceasta, având în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept :

Astfel, în cauză au fost efectuate doua expertize de specialitate, respectiv expertiza psihologica nr.68 din data de 29.05.2024– în dosarul înaintat de Parchet şi expertiza de evaluare medicală din 10.12.2024 – f.234-236 si in niciuna dintre acestea nu s-a ajuns la concluzia că pârâta M N nu are discernamant.

În concluziile raportului de evaluare psihologica întocmit de psiholog U D L este mentionat in mod expres că M N are discernamant şi anticipeaza corect consecintele deciziilor sale.

Singurele deficienţe constatate sunt usoare, respectiv usoara hipoacuzie, dispozitie usor anxioasa si depresiva, accentuata de nelinistea provocata de neintelegerile din familie si viitorul incert, precum si usoare tulburari cognitive pentru care urmează tratament.

Nici in Raportul de evaluare medicală intocmit de Dr. psihiatru D A G – f.234-236 nu se specifică faptul că M N nu are discernământ, motivul pentru care medicul recomanda instituirea tutelei speciale fiind acela ca M N este in incapacitatea de a se îngriji si autogospodării, incapacitate pe care, instanţa a apreciat-o ca fiind normala pentru o persoana in vârsta de 88 de ani.

În ceea ce priveşte menţiunea din concluziile Raportului de evaluare medicală în sensul că M N prezinta alterarea accentuata a capacităţii de judecata si raţionament, aceasta este in contracţie cu mentiunile de la punctul 7 din acelaşi Raport unde se menţionează că nivelul de afectare al statusului mental este moderat si nicidecum accentuat asa cum este prezentat in concluziile raportului.

Totodată, din depozitiile martorei P T care, asa cum a specificat are pregatire medicala fiind asistent medical a rezultat că i-a si acordat ingrijire medicala pârâtei M N şi a stat cu aceasta uneori când fiica ei, pârâta M E era plecata la cumparaturi, arătând sub prestare de jurământ că starea mentala a pârâtei M N este bună, aceasta putand să relaţioneze şi sa comunice in limite normale cu aceasta.

Instanţa a avut în vedere şi declaraţia pârâtei M N, audiata de instanţă în mod nemijlocit, audiere din care rezultă că aceasta a înţeles întrebările adresate de către instanţa, a răspuns clar si la obiect la întrebările adresate, fapt constatat si de către reprezentantul ministerului public, in urma audierii pârâtei, si ale cărui concluzii au fost de asemenea de neinstituire a tutelei raportat la întregul material probatoriu administrat în cauză.

Conform art. 164 Cod civil, „(1) Majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăților mintale, temporare sau permanente, parțiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale și psihosociale, și care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinței sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacității sale civile, în condiții de egalitate cu celelalte persoane... (4)O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăților sale mintale este totală și, după caz, permanentă și este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei. (5)Instituirea tutelei speciale se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice sau a consilierii judiciare.

Potrivit art. 168 Cod Civil „(1) Soluționarea cererii de instituire a unei măsuri de ocrotire se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. (3) Instituirea tutelei speciale este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 5 ani.

Cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea facultăților mintale ale persoanei ocrotite este permanentă, instanța poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care nu poate să depășească 15 ani. (4) Prin hotărârea prin care a fost instituită consilierea judiciară sau tutela specială, instanța de tutelă stabilește, în funcție de gradul de autonomie al persoanei ocrotite și de nevoile sale specifice, categoriile de acte pentru care este necesară încuviințarea actelor sale sau, după caz, reprezentarea ei.

Instanța poate dispune ca măsura de ocrotire să privească chiar și numai o categorie de acte.

De asemenea, instanța poate dispune ca măsura de ocrotire să se refere numai la persoana celui ocrotit sau numai la bunurile sale.(5) În cazul în care instanța de tutelă procedează potrivit alin. (4), dispunerea măsurii de ocrotire nu aduce nicio atingere capacității celui ocrotit de a încheia actele juridice pentru care instanța a stabilit că nu este necesară încuviințarea ocrotitorului sau, după caz, reprezentarea sa.(6) Ocrotitorul sau reprezentantul persoanei ocrotite este dator să sesizeze instanța de tutelă ori de câte ori constată că există date și circumstanțe care justifică reevaluarea măsurii, precum și cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea duratei pentru care aceasta a fost dispusă, în vederea reevaluării ei.

Autoritatea tutelară verifică îndeplinirea acestei îndatoriri, iar în lipsa îndeplinirii sale sesizează ea însăși instanța de tutelă.

Instanța poate dispune, urmând aceeași procedură, prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii.”

Din conținutul normelor juridice enunțate anterior, rezultă că, pentru a putea fi instituită tutela specială, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: persoana în privința căreia se instituie tutela specială să sufere o deteriorare totală și permanentă a facultăților mintale; deteriorarea facultăților mintale să o pună în imposibilitatea de a se îngriji singură de interesele sale, fiind necesară reprezentarea sa în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei.

În cauza pendinte, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite cele trei cerințe impuse de legiuitor pentru a fi instituită măsura de ocrotire a tutelei speciale în privința pârâtei M N, întrucât acesteia nu îi lipseşte discernământul, facultățile sale mintale fiind păstrate.

Aceste constatări sunt susținute de concluziile raportului de expertiză psihologică nr.X/29.05.2024 efectuat în cauză şi parţial de concluziile raportului de evaluare medicală din data de 10.12.2024, astfel cum au fost analizate şi reţinute mai sus.

În același timp, instanța are în vedere și prevederile art. 53 din Constituția României, potrivit cărora (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.

Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Instanța a reținut și considerentele Curții Constituționale a României din cuprinsul Deciziei nr. 601/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1) C.civ., în sensul că orice măsură de protecție trebuie să fie proporțională cu gradul de capacitate, să fie adaptată la viața persoanei, să fie dispusă numai dacă alte măsuri nu pot oferi o protecție suficientă, să țină cont de voința persoanei, să se aplice pentru cea mai scurtă perioadă de timp și să fie revizuită periodic.

Capacitatea juridică a persoanei nu se confundă cu capacitatea mentală a acesteia, fiind concepte distincte, iar limitările percepute sau reale în capacitatea mentală nu trebuie utilizate ca justificare a respingerii capacității juridice.

Efectele pe care le produce restricționarea capacității de exercițiu a unei persoane mai mult decât este necesar o poate poziționa, sub aspectul libertății de acțiune în domeniile în care manifestă o voință conștientă, într-o situație de inegalitate față de celelalte persoane care nu se află sub o măsură de ocrotire, fiind libere să-și exercite drepturile și să-și valorifice libertățile, cu consecințe asupra principiului egalității.

Privarea de capacitate de exercițiu a persoanei conduce la afectarea uneia dintre valorile supreme ale poporului român, respectiv demnitatea umană prevăzută de art.1 alin.(3) din Constituție, care, în accepțiunea jurisprudenței instanței constituționale, reprezintă sursa drepturilor și libertăților fundamentale, precum și a garanțiilor asociate acestora.

Totodată, este afectată și libera dezvoltare a personalității umane, care se află în strânsă legătură cu demnitatea umană, atât sub aspectul laturii sale active – exprimată sub forma libertății de acțiune -, cât și a laturii sale pasive – exprimată sub forma respectării sferei personale a individului și a exigențelor care stau la baza acesteia.

Față de dispozițiile legale și jurisprudența Curții Constituționale mai sus citate, instanța a constatat că, în prezent, pârâta M N are discernământul păstrat.

Chiar dacă suferă de unele tulburări, acestea nu sunt de natură a justifica limitarea capacității sale de exercițiu.

Deși în referatul de evaluare medicală se recomandă instituirea unei măsuri de ocrotire, instanța reține că relevant în cauză este raportul psihologic având în vedere că se analizează oportunitatea restrângerii sau eliminarea capacității de exercițiu a persoanei.

În aceste condiții, instanța a apreciat că instituirea tutelei speciale în privința pârâtei M N ar constitui o ingerință nejustificată în libera exercitare a drepturilor și obligațiilor sale civile, nu ar respecta exigențele impuse de convențiile internaționale, de Constituție și de dispozițiile legale interne, fiind neproporțională și neadaptată situației pârâtei.

În cazul în care părţile doresc să dezbată succesiunea de pe urma defunctului M V, tatăl reclamantului şi al pârâtei M E, respectiv soţul defunct al pârâtei M N, instanța a apreciat că este suficientă pentru ocrotirea pârâtei M N măsura asistenței pentru încheierea actelor juridice, conform dispozițiilor Capitolului I din Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și ale dispozițiilor art. 1381 și urm. din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, această măsură instituindu-se de notarul public, și nu de instanță.

În raport de textele legale menționate, reținând că pârâta M N are discernământul păstrat, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile instituirii măsurii de ocrotire a tutelei speciale faţă de aceasta și în consecință, instanța va respinge cererea de chemare în judecată principală, ca neîntemeiată.

Faţă de obiectul cererii reconvenţionale, respectiv numirea ca tutore a pârâtei – reclamante M E, în cazul instituirii tutelei speciale pentru pârâta M N şi faţă de soluţia de respingere dată asupra cererii principale, instanţa a respins, ca rămasă fără obiect cererea reconvenţională formulată de pârâta M E împotriva reclamantului M G.

În temeiul art.453 alin.1 Cpc, a obligat reclamantul la plata către pârâta M E a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată – onorariu avocaţial – chitanţă depusă la dosar fila 41, reclamantul fiind partea care a căzut în pretenţii, aflându-se în culpă procesuală.

Se are de asemenea în vedere faptul că soluţia de respingere ca rămasă fără obiect a cererii reconvenţionale formulate de pârâta M E a fost dată tot ca urmare a respingerii ca neîntemeiată a cererii principale formulate de reclamant, acesta fiind în culpă procesuală.

Calea de atac exercitată şi apărările formulate în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul M G, apreciind soluţia ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelului, în temeiul dispoziţiilor ari. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată şi instituirea tutelei speciale în ceea ce o priveşte pe M N; să se dispună numirea apelantului reclamant în calitate de tutore special; să se dispună stabilirea domiciliului persoanei ocrotite la locuinţa sa din municipiul S, Strada XXXX, jud.

O; să se autorizeze accesul la locuinţa mamei sale în comuna P, sat A, jud.

O sau oriunde aceasta se va afla, în vederea transportării acesteia la domiciliul său; să se aprobe administrarea bunurilor mobile şi imobile ale persoanei ocrotite în vederea asigurării asistenţei medicale şi a mijloacelor de existenţă de care are nevoie; să se aprobe reprezentarea persoanei ocrotite în relaţiile cu instituţiile medicale, instituţiile Administraţiei Publice Locale si instituţiile Administraţiei Fiscale.

Se apreciază de către apelant că instanţa de fond în mod greşit a avut în vedere numai concluziile expertizei psihologice nr. X/29.05.2024 în dosarul înaintat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Balş efectuată de către psiholog U D L.

În raportul de evaluare psihologică menţionat se precizează că în ceea ce priveşte problemele fizice şi psihice ale persoanei pentru care se solicită instituirea tutelei speciale se completează de către medic.

De asemenea, în ceea ce priveşte riscul ce vătămare şi nivelul de supraveghere necesare pentru persoana ocrotită medic.

Era necesară o colaborare între psiholog şi a se putea face o corectă evaluare a persoanei pentru care se solicită instituirea tutelei speciale, dar doamna psiholog a refuzat să ia legătura cu medicul de specialitate, când s-a efectua: raportul de expertiză psihiatrică, dispus de către instanţă.

Martora P T, propusă de către pârâta M E care locuieşte pe scara vecină, deşi a precizat că vine des la M N de câte ori este chemată, a spus că ştie că aceasta ia numai medicamente antiinflamatoare.

Depoziţia acesteia nu poate fi concludentă care, din raportul de evaluare psihiatrică depus ia dosar, rezultă că i se administrează mai multe medicamente, pentru tratarea stărilor depresive, tratamentul dementei si/sau tulburărilor de anxietate

De asemenea, consideră că în mod greşit instanţa a reţinut că martora, care are pregătire medicală, fiind asistent medical, îi asigură îngrijirea corespunzătoare persoanei ocrotite, în condiţiile în care nu ştia ce medicamente îi sunt administrate, indicând doar medicamente antiinflamatoare.

Din raportul de expertiză psihiatrică se reţine că M N are o stare de sănătate slabă, insuficienţă respiratorie, hipoacuzie severă, de dementă senilă, scleroză.

De asemenea, se precizează diagnosticul starea de sănătate este deteriorativă, precizându-se că este afectată accentuat capacitatea de judecată şi raţionament în contextul afecţiunii psihiatrice, ceea ce afectează negativ funcţionarea generală a pacientei.

La punctul 10 din raportul de expertiză psihiatrică se recomandă măsura de ocrotire tutela specială, motivat de faptul că M N este în incapacitatea de a se autoîngriji şi autogospodări.

De asemenea, s-a precizat că este necesară supravegherea permanentă.

Din depoziţia martorului B I S, audiat în cauză se reţine că acesta locuieşte în faţa casei persoanei ocrotite şi a văzut-o în grădină singură muncind, în anii 2022, 2023, 2024, în condiţiile în care M Eşi bărbatul cu care locuieşte erau plecaţi.

Martorul a precizat, contrar susţinerilor pârâtei, că a văzut-o pe M N de mai multe ori în ultimii trei arii în gospodărie muncind singură.

De asemenea, a precizat că odată, când s-a urcat pe o scară, aceasta a căzut şi a văzut-o o vecină şi a chemat salvarea, fiind dusă la spital, deoarece şi-a fracturat coastele.

Depoziţiile martorelor propuse de pârâtă contradictorii şi nu corespund adevărului.

Se mai arată că M N nu trebuie lăsată singură, fără supraveghere permanentă.

Conform dispoziţiilor art. 164 Cod Civil: "Majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăţilor mintale, temporare sau permanente, parţiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale şi psihosociale, şi care are nevoie în formarea sau exprimarea voinţei sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacităţii sale civile, în condiţii de egalitate cu celelalte persoane. (4) persoana poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăţilor sale mintale este totală şi, după caz, permanentă şi este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăţilor ei".

Prevederile art. 164 Cod Civil stabilesc condiţiile de fond cerute pentru instituirea tutelei speciale.

Discernământul presupune puterea omului de a-şi reprezenta corect consecinţele juridice, civile ale manifestării sale de voinţă.

Pentru instituirea punerii sub interdicţie, persoana trebuie să nu aibă discernământ.

De asemenea, luarea măsurii de ocrotire se justifică prin faptul că persoana nu se poate îngriji de interesele sale în cadrul circuitului civil din cauza lipsei de discernământ.

Din raportul de expertiză psihiatrică rezultă are discernământ, are demenţă senilă şi nu se poate îngriji de interesele sale.

Persoanele cu demenţă îşi pot pierde interesul pentru activităţile care în mod obişnuit le aduceau satisfacţii/relaţii.

Demenţa senilă este determinată de degenerarea neuronală care se datorează diferitelor procese patologice, reprezentat de către deteriorarea cognitivă, comportament şi de relaţionare, dar şi al disfuncţiilor motorii şi cu afectarea calităţii vieţii pacientului.

M N are, de asemenea, certificat de handicap grav nr. X/24.03.2022.

Astfel, gradul grav, gradul I, este cel mai sever grad de handicap, persoana în cauză necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane.

Instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat că nu se impune instituirea tutelei speciale pentru M N, deşi din materialul probator administrat în cauză, respectiv, raportul ele expertiză psihiatrică, certificatul de handicap grav nr.

X/24.03.2022, depoziţiile martorilor audiaţi rezultă altă situaţie de fapt.

Se impune, având starea de sănătate precară şi diagnosticul menţionat anterior, precum şi certificatul de handicap grav nr.

Având în vedere considerentele menţionate, solicită admiterea apelului, în temeiul dispoziţiilor ari. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată şi instituirea tutelei speciale în ceea ce o priveşte pe M N; să se dispună numirea apelantului reclamant în calitate de tutore special; să se dispună stabilirea domiciliului persoanei ocrotite la locuinţa sa din municipiul S, Strada XXXXXXXXXX jud.

O; să se autorizeze accesul la locuinţa mamei sale în comuna P, sat A, jud.

O sau oriunde aceasta se va afla, în vederea transportării acesteia la domiciliul său; să se aprobe administrarea bunurilor mobile şi imobile ale persoanei ocrotite în vederea asigurării asistenţei medicale şi a mijloacelor de existenţă de care are nevoie; să se aprobe reprezentarea persoanei ocrotite în relaţiile cu instituţiile medicale, instituţiile Administraţiei Publice Locale si instituţiile Administraţiei Fiscale.

În dovedirea apelului solicită proba cu înscrisurile existente la dosar.

În drept invocă dispoziţiile art. 480 Cod procedură civilă, art. 164, art. 168 Cod Civil.

Intimatele M E şi M N au formulat întâmpinare prin care au arătat că în mod corect instanţa dc fond a respins cererea cu privire la instituirea tutelei speciale si numirea acestuia in calitate de tutore pentru M N, instanţa constatând ca nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi instituita măsura de ocrotire a tutelei speciale in privinţa paratei M N, întrucât acesteia nu ii lipseşte discernământul, facultăţile sale mintale fiind păstrate.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie instanţa dc fond a avut in vedere concluziile Raportului de expertiza psihologica întocmit de psiholog in care este menţionat expres ca M N are discernământ si anticipează corect consecinţele deciziilor sale.

De asemenea, instanţa de fond a avut in vedere parţial si concluziile Raportului de expertiza medicala întocmit de Dr.

Psihiatru D A G, concluzii in care nu este menţionat in mod expres ca M N nu are discernământ.

Instanţa a mai reţinut ca deşi in concluziile acestui raport dc expertiza se recomanda instituirea tutelei speciale deoarece M N prezintă alterarea accentuata a capacităţii de judecata si raţionament, aceste menţiuni suni in contradicţie cu menţiunile de la punctul 7 din acelaşi Raport unde se menţionează ca nivelul de afectare al statusului mental este moderat si nicidecum accentuat aşa cum este prezentat in concluziile raportului

Precizează că nefondate sunt si criticile cu privire la lipsa de colaborare dintre psiholog si medicul psihiatru D A G, întrucât in speţa s-a dispus efectuarea a doua expertize distincte, aşa cum s-au si efectuat si nu a unei expertize medicale comune, când cei doi medici ar fi trebuit sa colaboreze si sa întocmească un raport de expertiza comun.

In ceea ce priveşte motivul de apel, prin care apelantul apreciază ca instanţa nu trebuia sa aiba in vedere depoziţia martorei P, întrucât desi aceasta avea pregătire medicala, fiind asistenta, nu stia ce medicamente i se administrează, arată ca depoziţia martorei a privit in esenţă starea generala si mentala a persoanei pe care o avea sub supraveghere pentru câteva ore, asa cum aceasta a perceput-o, precum si modul in care este îngrijită de fiica acesteia, fără sa aibă relevanta daca cunoştea sau nu ce medicamente i se administrau acesteia, medicamentele fiind administrate de catre M E si nu de către martora P T.

Apelantul M G a mai criticat sentinţa pentru faptul ca instanţa de fond nu a avut in vedere la pronunţarea soluţiei depoziţia martorului Bondoc Silvestru loan acesta fiind vecin cu M N in sal P. Jud O

Fata de critica privind depoziţia martorului B S I, solicită să se aibă în vedere faptul ca cele declarate de martor nu fac referire la starea mentala a lui M N, ci privesc cu totul alte aspecte, irelevante pentru stabilirea stării de luciditate.

De altfel, afirmaţiile făcute de martor in cuprinsul declaraţiei sunt eronate si inexacte

In ceea ce priveşte medicaţia primita dc M N pentru afecţiunea de dementa senila, pentru care aceasta are certificat de handicap, arată ca aceasta a fost avuta in vedere de către medici la efectuarea celor doua rapoarte de expertiza efectuate in cauza, fiind medicatia specifica pentru diagnosticul care i-a fost pus.

Nu in ultimul rand, la pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a avut in vedere Procesul verbal din data de 31.03.2025 întocmit in conformitate cu prevederile art.940 alin 3.

Cod proc civ. când s-a procedat la ascultarea in camera de consiliu a persoanei ocrotite M N, in urma ascultarii acesteia instanţa menţionând in sentinţa pronunţată, ca parata M N are discernământ, este orientata in timp si spaţiu, a răspuns coerent întrebărilor adresate de instanţa si logic.

Astfel, apreciază intimatele că în mod temeinic si legal, concluzia instanţei, in urma probatoriului administrat in cauza, a expertizelor de specialitate efectuate, fata de dispoziţiile legale si de jurisprudenţa Curtii Constituţionale, a fost aceea ca M N are discernământul păstrat, chiar daca suferă de unele tulburări, acestea nu sunt de natura a justifica limitarea capacităţii sale de exerciţiu, instanţa apreciind ca instituirea tutelei speciale in privinţa paratei M N ar constitui o ingerinţa nejustificată in libera exercitare a drepturilor si obligaţiilor sale civile, nu ar respecta exigentele impuse de convenţiile internaţionale, de Constituţie.

Concluzionând, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de M G cu consecinţa menţinerii Sentinţei civile nr X/08.04.2025 pronunţată de Judecătoria Balş, ca fiind temeinica si legala.

In subsidiar, in situaţia in care instanţa de apel considera ca este necesara instituirea tutelei speciale, solicita admiterea cererii reconvenţionale si numirea în calitate de tutore a fiicei M E, unde M N si-a manifestat dorinta de a si rămâne in continuare.

La data de 08.08.2025, apelantul a depus răspuns la întâmpinare reiterând concluziile din cererea de apel şi prezentând detaliat diverse boli cu simptomatologie, diagnostic şi tratament.

Procedura desfăşurată în faţa instanţei de apel

Pentru soluţionarea apelului, având în vedere că nu s-au solicitat probe noi în apel, în temeiul art. 476 alin. (2) C. proc. civ., a fost avute în vedere materialul probator administrat în faţa primei instanţe.

Considerentele soluţiei pronunţate de Tribunalul Olt

01.

Verificând sentinţa primei instanţe în limitele efectului devolutiv al apelului, instituite de art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., Tribunalul constată că susţinerile apelantului sunt neîntemeiate, hotărârea pronunţată de prima instanţă fiind dată în conformitate cu situaţia de fapt rezultată din probatoriul cauzei şi cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză.

02.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă în cauză a fost apelată numai de către reclamantul M G, astfel că legat fiind de limitele învestirii, conform art. 477 C. proc. civ., numai criticile legate de respingerea cererii principale, formulate de către acest reclamant, vor fi supuse analizei instanţei de apel.

03.

În acest sens, dat fiind faptul că titularul cererii reconvenţionale, intimata pârâtă reclamantă M E, nu a înţeles să formuleze împotriva soluţiei pronunţate cu privire la cererea reconvenţională (prin care în subsidiar a solicitat să fie ea numită tutore special al pârâtei M N) nici apel principal şi nici apel incident, Tribunalul nu va putea analiza legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de prima instanţă de respingere a cererii reconvenţionale.

04.

Prin urmare solicitarea din întâmpinare prin care intimatele cer ca, în situaţia în care se ajunge la concluzia că pârâta M N trebuie pusă sub tutelă, să fie numită tutore intimata M E, nu va fi analizată, deoarece niciuna dintre intimate nu a formulat apel în acest sens, iar cererea astfel formulată excedează limitelor învestirii instanţei de apel.

05. Analizând criticile din apel, Tribunalul reţine că acestea vizează concluzia primei instanţe în sensul că în raport de probatoriul cauzei, pârâta M N nu necesită instituirea unei măsuri de ocrotire.

06.

În concret, un prim aspect susţinut de apelant a fost faptul că era necesară o colaborare între psiholog şi medicul psihiatru, pentru a se putea face o corectă evaluare a persoanei pentru care se solicită instituirea tutelei speciale, dar doamna psiholog a refuzat să ia legătura cu medicul de specialitate, când s-a efectua: raportul de expertiză psihiatrică, dispus de către instanţă.

07.

Cu toate acestea, Tribunalul constată că apelantul nu a solicitat completarea probatoriului în acest sens în apel, solicitând ca Tribunalul să se pronunţe asupra apelului doar prin reevaluarea materialului probator administrat în faţa primei instanţe.

08. În consecinţă, cum refacerea raportului de expertiză nu a fost solicitată în apel, această susţinere rămâne lipsită de eficienţă.

09.

Au fost mai apoi criticate depoziţiile testimoniale ale martorilor audiaţi în cauză, apelantul apreciind că prima instanţă şi-a întemeiat în mod greşit soluţia şi prin raportare la acestea, pe de o parte pentru că sunt contradictorii şi nu corespund adevărului, iar pe de altă parte deoarece în cauză există probe ştiinţifice care trebuiau valorificate cu prioritate.

10.

S-a arătat în acest sens că din raportul de expertiză psihiatrică se reţine că M N are o stare de sănătate slabă, insuficienţă respiratorie, hipoacuzie severă, de dementă senilă, scleroză, iar starea de sănătate este deteriorativă, precizându-se că este afectată accentuat capacitatea de judecată şi raţionament în contextul afecţiunii psihiatrice, ceea ce afectează negativ funcţionarea generală a pacientei.

11. Totodată, la punctul 10 din raportul de expertiză psihiatrică se recomandă măsura de ocrotire tutela specială, motivat de faptul că M N este în incapacitatea de a se autoîngriji şi autogospodări.

12.

S-a mai solicitat de asemenea să se reţină că din raportul de expertiză psihiatrică rezultă că pârâta M N nu are discernământ, are demenţă senilă şi nu se poate îngriji de interesele sale, iar persoanele cu demenţă îşi pot pierde interesul pentru activităţile care în mod obişnuit le aduceau satisfacţii/relaţii.

13.

De asemenea a fost invocat şi certificat de handicap grav emis pentru aceeaşi pârâtă, respectiv certificatul nr.

X/24.03.2022, care prezintă un handicap grav, de gradul I, care este cel mai sever grad de handicap, persoana în cauză necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane.

14. În soluţionarea apelului, Tribunalul va pleca de la dispoziţiile legale în temeiul cărora se poate institui măsura tutelei speciale, respectiv art. 164 Cod civil, conform căruia: „

(1) Majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăților mintale, temporare sau permanente, parțiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale și psihosociale, și care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinței sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacității sale civile, în condiții de egalitate cu celelalte persoane.

(4) O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăților sale mintale este totală și, după caz, permanentă și este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei.

(5)Instituirea tutelei speciale se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice sau a consilierii judiciare.

15.

Din economia acestor dispoziţii legale rezultă faptul că tutela specială se instituie numai în situaţia în care majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăților mintale, deteriorare care trebuie să fie totală şi permanentă.

16. Apelantul a apreciat că aceste condiţii sunt îndeplinite şi şi-a întemeiat această susţinere pe concluziile raportului de expertiză psihiatrică şi pe certificatul de handicap grav emis pentru pârâtă.

17.

Verificând concluziile raportului de evaluare medicală psihiatrică (fila 239 dosar prima instanţă), Tribunalul constată că, într-adevăr la punctul 10 din raportul de expertiză psihiatrică se recomandă măsura de ocrotire tutela specială, însă această recomandare nu are în vedere o deteriorare totală şi permanentă a facultăţilor mintale ale persoanei evaluate (aşa cum cere textul de lege anterior citat), ci incapacitatea acesteia de a se autoîngriji şi autogospodări.

18.

Aceleaşi concluzii de desprind şi din certificatul certificat de handicap grav emis pentru pârâtă, respectiv certificatul nr.

X/24.03.2022, respectiv faptul că persoana în cauză necesită îngrijire sau supraveghere permanentă, nicidecum faptul că şi-a pierdut în mod definitiv şi permanent facultăţile mintale.

19.

Dimpotrivă, conform concluziilor raportului de evaluare psihologică (fila 7 dosar parchet) persoana evaluată are discernământ şi anticipează corect consecinţele deciziilor sale, recomandarea expresă fiind de neinstituire a măsurii tutelei speciale.

20.

Într-adevăr persoana în cauză prezintă deficienţe (uşoară hipoacuzie, dispoziţie uşor anxioasă si depresivă, accentuată de neliniştea provocata de neînţelegerile din familie şi viitorul incert, precum si uşoare tulburări cognitive pentru care urmează tratament medicamentos), însă conform aceluiaşi raport psihologic este conştientă de propriile dorinţe, nevoi şi acţiuni.

21.

Prin urmare, pentru că niciuna dintre evaluările de specialitate efectuate, respectiv evaluarea medicală psihiatrică şi evaluarea psihologică, nu a concluzionat în sensul că pârâta prezintă o deteriorare a facultăților sale mintale totală și permanentă, criticile din apel în sensul că prima instanţă nu a dat eficienţă juridică acestor examene de specialitate se dovedesc a fi neîntemeiate.

22.

În prezenţa acestor concluzii, criticile legate de relevanţa depoziţiilor testimoniale în cauza de faţă sunt lipsite de eficienţă, deoarece prima instanţă şi-a întemeiat soluţia cu prioritate pe concluziile lucrărilor de specialitate, depoziţiile testimoniale fiind doar probe în completare.

23. De altfel, într-o astfel de cauză, soluţia este imperios legată de concluziile de specialitate medicală şi, respectiv, psihologică, pentru că numai astfel se poate constata existenţa unei afecţiuni a facultăţilor mintale.

24.

În raport de toate aceste aspecte, Tribunalul constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt rezultată din probatoriul cauzei, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (1) C. proc. civ., va păstra hotărârea atacată, respingând apelul ca nefondat.

25.

Referitor la cererea intimatei M E de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind faptul că la dosar nu au fost depuse dovezi privind efectuarea de către această intimată de cheltuieli necesitate de prezenta procedură judiciară, cererea va fi respinsă ca neîntemeiat.

26.

Tribunalul constată că la dosar există dovada plăţii sumei de 1000 lei cu titlu de onorariu plătit doamnei avocat R C (fila 32), însă în apel doamna avocat a reprezentat numai interesele intimatei M N, astfel că această cheltuială nu poate fi reţinută drept o cheltuială efectuată de intimata M E, pentru că serviciile avocaţiale nu au fost efectuate de către doamnei avocat R C în beneficiul său.

Data publicarii pe portal: 28.01.2026