Decizie nr. 260 din 17.04.2025

Asupra apelurilor civile de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. X din 12.06.2023 pronunţate de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2021 s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul M I în contradictoriu cu pârâta UAT P – prin primar, ca întemeiată.

A fost obligată pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 19 m2 teren intravilan, situat în com. P, sat M, str. T, jud. O pe aliniamentul individualizat pe schiţa anexa 3 la raportul de expertiză.

A fost omologat raportul de expertiză întocmit de dl. expert M C şi s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului şi proprietatea pârâtei pe aliniamentul individualizat pe schiţa anexa 3 la raportul de expertiză, ce face corp comun cu prezenta hotărâre, între punctele 1-26-27-28-29-32-10-11-12-13-14-15-16-17-18.

S-a luat act că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Pe revendicare:

Potrivit art. 555 Cod civil proprietatea este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Aşadar, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Iar art. 563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie, punând în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate, astfel că ce-l care revendică trebuie să facă dovada că este titularul dreptului de proprietate.

Ceea ce este important a se pune în discuţie este modalitatea dovedirii dreptului de proprietate, iar principiul actori incumbit probatio înscris în art. 249 Cod proc. civ. se aplică şi în această materie, existând însă anumite reguli.

Dovada dreptului de proprietate se poate face cu titlu, care poate fi orice act juridic prin care se recunoaşte existenţa dreptului de proprietate, fiind opozabil erga omnes, datorită caracterului de opozabilitate generală (absolută) a dreptului, fiind însă necesar a se ţine seama de posesia cea mai bine caracterizată, deoarece când o parte opune adversarului său un titlu de proprietate, ea nu invocă, de fapt, caracterul absolut al titlului, ci o prezumţie de proprietate în favoarea sa.

În speţă, instanţa a reţinut că reclamantul este proprietarul suprafeţei de 1.557 m2 conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X din 22.02.1994, suprafaţă înscrisă în cartea funciară nr. 51488 P.

Nu pot fi reţinute afirmaţiile reclamantului în sensul că este proprietarul unei suprafeţe totale de 1.629,25 m2 de vreme ce pentru suprafaţa de 16 m2 nu deţine un titlu valabil, ci doar o promisiune de înstrăinare.

Această promisiune cuprinde consimţământul ferm şi neafectat de modalităţi, al ambelor părţi – promitentul-vânzător şi promitentul-cumpărător – de a încheia în viitor un contract translativ de proprietate, dată la care, în mod necesar va fi exprimat un nou consimţământ, şi care, la rândul lui, va putea sau nu fi afectat de modalităţi.

Cu alte cuvinte, consimţământul dat în această promisiune nu este susceptibil de a transfera proprietatea.

În atare situaţie, instanţa a constatat că reclamantul este doar beneficiarul unei promisiuni neexecutate de a vinde terenuri, pe cale de consecinţă, este doar titularul unui drept de creanţă, corelativ obligaţiei de a vinde asumată de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate.

Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului (acordului), indiferent de forma acestuia, ci s-ar fi realizat în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare sau la momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti în acest sens.

În ceea ce priveşte suprafaţa de 56,25 m2 conform sentinţei civile nr.

X/2021 din 09.03.2021 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.

X/311/2020, instanţa a reţinut că aceasta se află în P 42 şi nu reiese din nici o probă din dosar că această parcelă s-ar învecina cu proprietatea pârâtului situată în P 36 şi 37.

Instanţa a mai reţinut şi faptul că potrivit art. 8 lit. a din OG nr. 43/1997, drumurile comunale sunt drumuri de interes local şi aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află.

Ori, potrivit art. 136 din Constituţia României şi art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.

Aşadar, aceste bunuri sunt scoase din circuitul civil general, ceea ce reprezintă imposibilitatea înstrăinării unor astfel de bunuri prin acte juridice, dar şi imposibilitatea constituirii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate asupra lor.

În literatura de specialitate, dreptul de proprietate publică a fost definit ca acel drept subiectiv de proprietate ce aparţine statului sau unităţilor administrativ teritoriale.

Pe cale de consecinţă, instanţa nu poate admite acţiunea în revendicare a reclamantului în detrimentul proprietăţii publice a pârâtei, mai ales în situaţia în care acesta nu are titlu pentru suprafaţa de 16 m2, iar pentru suprafaţa de 56,25 m2 nu există nici o dovadă că se află în continuarea suprafeţei de 1.557 m2.

În ceea ce priveşte această din urmă suprafaţă dobândită de reclamant prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.

X din 22.02.1994, instanţa reţine că reclamantul posedă în fapt o suprafaţă mai mică de 1.532 m2 (aşa cum a reţinut expertul M).

Acest aspect se datorează modului în care reclamantul a construit noul gard în interiorul liniei de hotar reprezentată de arborii ce limitau proprietatea.

Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Astfel, în cauza Toşcuţă şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că masurile ce au ca efect privarea de proprietate, în sensul celei de-a doua teze din primul paragraf al art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, este permisă dacă se demonstrează, că aceasta a intervenit pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege, urmăreşte un scop legitim şi păstrează un echilibru just între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, care nu trebuie să suporte o sarcină specială şi exorbitantă, în sensul Convenţiei.

În speţă, instanţa a apreciat că privarea de proprietate a reclamantului nu urmăreşte un scop legitim, nu se poate considera ca intervenită pentru cauză de utilitate publică şi nici nu păstrează un echilibru just între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului (chiar dacă privarea de proprietate a fost la iniţiativa reclamantului ce a hotărât să modifice linia de hotar, în prezent pârâta îi refuză construirea gardului pe vechea linie de hotar).

Pentru aceste motive, instanţa a admis în parte capătul de cerere privind revendicarea şi a obligat pârâta sa lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie doar suprafaţa de 19 m2 teren intravilan, situat în com.

P, sat M, str.

T, jud.

O pe aliniamentul individualizat pe schiţa anexa 3 la raportul de expertiză.

Totodată, instanţa nu va ţine cont de renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind revendicarea având în vedere data la care a depus modificarea cererii (la închiderea dezbaterilor), dar şi faptul că din dezvoltarea precizării reiese clar că doreşte suprafaţa de teren ce îi lipseşte, aspect ce nu se poate realiza doar prin efectul grăniţuirii.

Pe grăniţuire:

Potrivit disp. art. 560 Cod civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa, grăniţuirea constituind o operaţiune de determinare prin semne exterioare vizibile a limitelor dintre două proprietăţi limitrofe.

Grăniţuirea poate avea loc atât în situaţia în care nu există semne vizibile ale limitei de hotar cât şi în situaţia în care există între proprietăţile învecinate semne exterioare de delimitare, totuşi acestea sunt contestate de părţi.

Astfel, instanţa se va pronunţa asupra formei terenului fixând linia hotarului despărţitor dintre reclamant şi pârâtă conform propunerii expertului topo realizată în anexa 3 la raportul de expertiză; urmând să admită, aşadar, şi acest capăt al cererii doar în parte.

Pe cale de consecinţă şi în considerarea celor reţinute supra, a omologat raportul de expertiză întocmit de dl. expert M C şi s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului şi proprietatea pârâtei pe aliniamentul individualizat pe schiţa anexa 3 la raportul de expertiză, ce face corp comun cu prezenta hotărâre, între punctele 1-26-27-28-29-32-10-11-12-13-14-15-16-17-18.

Nu va fi reţinută solicitarea de grăniţuire formulată de reclamant de a i se stabili linia de hotar pe aliniamentul propus de expert în anexa 4 la suplimentul de raport, solicitare ce nu are nici un temei legal, aşa cum s-a arătat supra reclamantul deţine din acte o suprafaţă de 1.557 m2, pentru suprafaţa de 27 m2, inclusă de expert în proprietatea sa pe latura de nord, nu există nici un act de proprietate.

Mai mult, suprafaţa respectivă este uliţă comunală, cu tot cu regimul prevăzut de art. 8 lit. a din OG nr. 43/1997, fiind inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil; prin admiterea (prin absurd) unei astfel de cereri s-ar ajunge la desfiinţarea uliţei, numitul P G rămânând cu proprietatea cu loc înfundat (a se vedea fotografia de la fila 75 din dosar).

Pentru aceste considerente, instanţa a admis în parte acţiunea ca întemeiată, a obligat pârâta să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 19 m2 teren intravilan menţionată supra, a omologat raportul întocmit de dl. expert M C şi a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului şi proprietatea pârâtei pe aliniamentul individualizat pe schiţa anexa 3 la raportul de expertiză între punctele 1-26-27-28-29-32-10-11-12-13-14-15-16-17-18.

A luat act că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Calea de atac exercitată:

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul M I, pe care o consideră nelegală şi netemeinică pentru următoarele:

Consideră că în mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează protecţia dreptului meu de proprietate, dar şi în mod neîntemeiat prin aprecierea eronată a probelor administrate în cauză, instanţa de fond a dispus stabilirea hotarului, parţial conform propunerii din raportul de expertiză şi parţial pe linia hotarului actual (la direcţia Nord) fără a avea în vedere configuraţia vechiului hotar (care era în linie dreaptă) raportat la planul parcelar (anexa 1 la prezentul)ce a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate în beneficiul autorului meu M G, a schiţei cvartalului (anexa 2 la prezentul) ce evidenţiază configuraţia proprietăţilor din amplasament şi anexa 4 la suplimentul raportului de expertiză, la propunerea liniei de hotar expertul având în vedere pe lângă înscrisurile mai sus arătate şi titlurile mele de proprietate.

Arată că în raport de planul parcelar şi schiţa cvartalului au fost eliberate autorului său actele de proprietate care au stat la baza contractului de vânzare autentic nr.

X/22.02.1994 (anexa 3 la prezentul) unul din titlurile mele de proprietate reţinut de instanţa de fond şi în raport de care a şi dispus stabilirea hotarului, cu neluarea în considerare al celuilalt titlu de proprietate, respectiv sentinţa civilă nr.

X/09.03.2021.

A arătat în acţiunea introductivă de instanţă care a fost motivul pentru care, după ce a dobândit proprietatea, a fost nevoit să retragă gardurile (cu ocazia refacerii acestora, urmare degradării lor) mai spre interiorul proprietăţii sale (situaţie necontestată de intimată şi reţinută de instanţa de fond).

Întrucât la această dată aceste motive nu mai subzistă, pe de o parte, iar pe de altă parte întrucât doreşte să reconstruiască gardul (care între timp s-a degradat) pe vechiul hotar, în linie dreaptă, însă cum intimata se cramponează de existenţa vechiului gard, refuzând să-i elibereze autorizaţie de construire pe amplasamentul vechiului hotar pretinzându-i o hotărâre judecătorească în acest sens, a fost nevoit să intenteze acţiunea de faţă.

Încă o dată învederează apelantul că stabilirea hotarului pe vechea linie de hotar conform propunerii expertului din suplimentul la raportul de expertiză - anexa 4, nu vatămă în niciun fel drepturile intimatei, nu afectează în niciun fel proprietatea publică, lucru menţionat de delegatul intimatei participant la expertiză şi consemnat de expertul desemnat M C.

Mai mult decât atât, intimata nu a făcut niciun fel de obiecțiune la raportul de expertiză şi suplimentul la acest raport, după cum nu a contestat în niciun fel pretenţiile sale, nedepunând întâmpinare şi nesolicitând probe în apărare.

De asemenea, apelantul consideră că în mod nelegal şi neîntemeiat, instanţa de fond a reţinut că nu se poate stabili linia de hotar pe aliniamentul propus de expert, în anexa 4 la suplimentul la raportul de expertiză, deoarece nu deţin acte de proprietate decât pentru suprafaţa de 1557 mp., iar pentru suprafaţa de 27 mp. inclusă de expert în proprietatea mea pe latura de Nord nu există niciun fel de act de proprietate, că suprafaţa respectivă este uliţă comunală, cu tot regimul ei prevăzut de lege şi că prin admiterea unei astfel de cereri s-ar ajunge la desfiinţarea uliţei, iar vecinul de la direcţia Nord, P G ar rămâne cu proprietatea loc înfundat deoarece:

- în mod neîntemeiat instanţa de fond a reţinut că nu fac dovada că suprafaţa de 56,25 mp. pentru care titlul meu îl constituie sentinţa civilă nr. X/03.03.2021 nu s-ar afla în continuarea suprafeţei de 1557 mp.

Această suprafaţă este inclusă în corpul de proprietate pe care îl deţin la această dată şi se află la direcţia Vest a proprietăţii sale.

Această situaţie rezultă din vecinătăţile terenului, conform sentinţei civile nr. 2020/2021, respectiv la direcţia Est terenul cumpărat de apelant de la M A L, moştenitorul lui M V se învecinează cu terenul autorului său M G.

După cum terenul autorului său M G se învecinează la direcţia Vest cu terenul lui M V, situaţie ce rezultă atât din contractul de vânzare - cumpărare dar şi din titlul de proprietate al autorului meu.

Din nicio menţiune din raportul de expertiză sau suplimentul la acest raport nu rezultă că expertul a inclus această suprafaţă la Nordul proprietăţii sale.

Adică exact la direcţia unde se învecinează cu uliţa intimatei.

Faptul că această suprafaţă nu poate fi inclusă în corpul de proprietate decât la direcţia Vest rezultă şi din configuraţia actuală a terenului la direcţia Vest, care este la această dată în formă de „L" şi nu în linie dreaptă conform planului parcelar şi schiţei cvartalului, acte întocmite înainte ca apelantul să dobândească de la vânzătorul M această suprafaţă de teren.

Dar pentru clarificarea situaţiei solicită ca în calea de atac a apelului să se dispună expertului M C să precizeze unde este situată suprafaţa de 56,25 mp. în cadrul corpului său de proprietate.

Aşadar, în raport de suprafaţa totală, conform titlurilor mele de proprietate, prin stabilirea hotarului conform propunerii din suplimentul la raportul de expertiză -anexa 4, nu depăşesc suprafaţa din acte, astfel:

> 1532 mp cât deţine în prezent conform raportului de expertiză + 19 mp. cât i-ar reveni la direcţia Est conform suplimentului la raportul de expertiză + 27 mp. cât ar trebui să-i revină la direcţia Nord, conform suplimentului la raportul de expertiză = 1.578 mp.

> iar în raport de actele de proprietate ar trebui să deţină 1613 mp. (1557 mp, conform c.v.c reţinut de instanţă + 56,25 mp, conform sentinţei civile X/2021).

- suprafaţa de 27 mp. care ar trebui să-mi revină la direcţia Nord nu este uliţa comunală şi nu face parte din uliţa comunală.

Arată că uliţa cu care se învecinează la direcţia Nord proprietatea sa este de fapt o cale de acces la fântâna publică existentă în zonă, lăţimea căii de acces fiind de 3,30 m conform planului parcelar, lăţime corespunzătoare scopului pentru care este folosită.

Existenţa fântânii cât şi configuraţia uliţei este evidenţiată în planul de amplasament întocmit de PFA M I M (act nou în apel) în litigiu penal pe care l-a avut cu numitul P G, unul din vecinii proprietăţii sale de la direcţia Nord şi care l-a reclamat că, cu ocazia refacerii gardului dintre proprietăţile noastre i-ar fi încălcat proprietatea.

Rezultă din acest plan de amplasament că lăţimea uliţei la această dată este mai mare decât cea care figurează în planul parcelar.

Tot din acest plan de amplasament rezultă şi configuraţia actuală a uliţei.

Raportat la acest plan de amplasament se poate constata că linia de hotar propusă de expert nu afectează în niciun fel uliţa, lucru confirmat şi de delegatul Primăriei, participant la efectuarea suplimentului la raportul de expertiză.

Dar pentru elucidarea situaţiei, în calea de atac a apelului, solicită ca instanţa de apel să ceară intimatei relaţii în legătură cu existenţa şi configuraţia uliţei, precum şi dacă aceasta este inventariată în domeniul public al comunei, cu toate datele ei de identificare.

Mai arată apelantul că nu este adevărat că prin stabilirea hotarului, conform propunerii expertului, uliţa ar dispărea iar proprietatea numitului P G ar rămâne teren loc înfundat.

Este de neînţeles cum de instanţa putut ajunge la această concluzie.

Rezultă din planul de amplasament depus că proprietate a lui P G are ieşire la calea publică, str. T, în mod direct, pe unde se şi face accesul la această dată.

Dar pentru elucidarea situaţiei solicită ca în calea de atac a apelului să se dispună expertului M C să completeze raportul de expertiză, în sensul de a preciza expres dacă prin linia de hotar propusă terenul numitului P G devine loc înfundat.

Faţă de cele mai sus arătate, solicită admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul stabilirii liniei de hotar conform propunerii făcută de dl. expert M C în suplimentul la raportul de expertiză- anexa 4.

În drept: art. 466 şi urm. C.pr.civ.

In dovedire: actele şi lucrările dosarului, acte noi despre care a făcut mai sus vorbire, supliment la raportul de expertiză.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat apel şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna P – prin primar, soluţie pe care o consideră nelegală şi netemeinică.

Astfel, apelanta pârâtă consideră că în mod greşit instanţa de fond a ignorat renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind revendicarea, încălcând principiul disponibilităţii părţilor

Principiul disponibilităţii este, cu adevărat, nu numai un principiu specific procesului civil, dar şi un principiu deplin relevant în demarcarea acestuia de procesul penal, care este guvernat de principiul oficialităţii (organele de drept având competenţa de a porni din oficiu mecanismul procesului).

Prin acest principiu, se înţelege faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului, prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenţiei supuse judecăţii, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privinţa părţilor, obiectului şi a cauzei, precum şi a fazelor şi a etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge.

Motivele apelului sunt următoarele:

În conţinutul său, principiul disponibilităţii cuprinde o serie de drepturi şi anume: dreptul părţii interesate de a introduce sau nu acţiunea civilă, dreptul de a determina limitele acţiunii sau ale apărării, dreptul de a renunţa la acţiune sau la dreptul subiectiv, de a recunoaşte pretenţiile din acţiune şi de a stinge litigiul printr-o tranzacţie, dreptul de a ataca pe căile legale hotărârea judecătorească, dreptul de a achiesa la hotărârea pronunţată şi dreptul de a cere executarea silită a hotărârii judecătoreşti.

Potrivit art. 9 alin. (3) C. pr. civ., în virtutea principiului disponibilităţii în procesul civil, reclamantul are posibilitatea de a renunţa la judecata cererii ori la dreptul pretins, pârâtul poate achiesa la pretenţiile reclamantului, tuturor părţilor fiindu-le recunoscut dreptul de a încheia o tranzacţie.

Astfel, în cuprinsul art. 406-407 C. pr. civ. este reglementată renunţarea la judecată, în art. 408-410 C. pr. civ, renunţarea la dreptul pretins, în art. 436-437 C. pr. civ. achiesarea la pretenţiile părţii adverse, iar în art. 438-441 C. pr. civ. este detaliat regimul juridic al tranzacţiei.

Este evident că nu interesează motivele pentru care se renunţă la judecată, instanţa având misiunea să verifice doar îndeplinirea condiţiilor de validitate specifice unui astfel de act.

Ori, instanţa de fond a stabilit altfel luând în considerare data la care a depus modificarea cererii, dar şi faptul că, a apreciat instanţa, care în speţa de faţă ştie mai bine decât reclamantul ce doreşte acesta, că din dezvoltarea precizării reiese clar că acesta doreşte suprafaţa de teren ce-i lipseşte.

Aspectul demn de reţinut, este următorul:

-instanţa de fond, în şedinţă publică părţile au lipsit, după a doua strigare a dosarului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 din codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile şi rămâne in pronunţare pe fondul cauzei.

După toate acestea, ulterior, în cadrul şedinţei de judecată, se prezintă apărătorul reclamantului, care pune concluzii orale de admitere a cererii şi depune concluzii scrise.

Consideră că instanţa de fond a încălcat în mod flagrant dreptul pârâtei la un proces echitabil.

Instanţa de fond a desfăşurat activităţi specifice procedurii civile în procesul civil, a ascultat concluziile unei părţi, a primit concluziile scrise ale unei părţi, după rămânerea în pronunţare pe fondul cauzei

Apreciază că pentru a asigura un climat normal şi legal de desfăşurare a procesului civil, fără ca judecătorul să încline în mod artificial balanţa dreptăţii, nefiind o cauză urgentă pentru părţi, faţă de situaţia nou apărută trebuia ca dosarul să fie repus pe rol, comunicate precizările reclamantului celeilalte părţi şi asigurată o atmosferă de deplină contradictorialitate.

De asemenea, apreciază că instanţa de fond a ignorat total obiecţiunile formulate de pârâtă cu privire la raportul de expertiză întocmit de expertul M C, omologând un raport părtinitor şi neconform realităţii.

Prin obiecțiunile depuse de pârâtă la raportul de expertiză am invocat următoarele aspecte:

1-expertul a stabilit în mod greşit că reclamantul deţine în proprietate: = 1629,25 mp.

a)-1557 mp din CVC nr. X/22.02.1994- este act autentic notar b)-16 mp din înscris sub semnătură privată din 11.03.2014 c)-56,25 mp - Sentinţa civilă nr. X din 09.03.2020.

Instanţa a dispus ca identificarea proprietăţii reclamantului să se facă conform titlului de proprietate şi cărţii funciare.

Înscrisul sub semnătură privată nu poate constitui act de proprietate.

Expertul ignoră Titlul de proprietate X/84 din data de 29.06.1994 pe care 1-a amintit în pagina 2, paragraful 3, capitolul 4.

Desfăşurarea expertizei, unde a identificat suprafaţa de 1510 mp, teren intravilan.

După efectuarea măsurătorii pe laturile îngrădite ale terenului, expertul arată că s-a regăsit suprafaţa de 1532 mp.

Analizând titlul de proprietate X/84 rezultă că reclamantul are în proprietate suprafeţele de teren de 561 mp- curţi-construcţii, respectiv 949 mp teren arabil intravilan situate în T125 P36 şi P37, deci 1510 mp teren intravilan.

Analizând cartea funciară rezultă că reclamantul are în proprietate în X P36, P37 suprafeţele de teren 561 mp-curţi-construcţii, respectiv 961 mp (??), teren arabil, deci un total de 1522 mp, faţă de 996 mp teren arabil intravilan (de unde?), din acte.

In cartea funciară există menţiunea că la baza înscrierilor a stat CVC nr. X/22.02.1994, dar există menţiuni privind localizarea suprafeţelor avute în vedere în TI 25 P36,P37.

Analizând cronologic actele speţei rezultă următoarele: -CVC nr. X/22.02.1994

-titlul de proprietate indicat de reclamant a fost eliberat în 29.06.1994

-cartea funciară care foloseşte datele din titlul de proprietate al reclamantului a fost eliberată în anul 2020.

Faţă de cele evidenţiate mai sus a solicitat instanţei să dispună: refacerea raportului de expertiză conform obiectivelor stabilite de instanţă; realizarea obiectivul cu privire la stabilirea liniei de hotar care a fost materializat în expertiză pe baza povestirilor reclamantului.

Practic a apreciat drept părtinitoare şi neconformă realităţii identificarea liniei de hotar vechi, stabilirea liniei de hotar prin Anexa 3 prezentată.

Instanţa de fond nu a ţinut seama de obiecțiunile formulate de noi pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică.

Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii apelate şi respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.

In subsidiar solicită anularea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea în rejudecare a cauzei la prima instanţă.

Solicită administrarea ca probe a înscrisurilor de la dosarul cauzei.

Invocă dispoziţiile art. 470,471, 477, 478, 480 din Codul de Procedură civilă.

Prin serviciul Registratură, la data de 17.10.2024, apelanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna P – prin primar a depus întâmpinare.

În cuprinsul întâmpinării, arată că se critică soluţia instanţei de fond în sensul neluării în seamă a unui aşa-zis plan parcelar avut în vedere la data punerii în posesie; deşi în înscrisul invocat şi ataşat nu se poate identifica imobilul-teren proprietatea reclamantului prin raportare la elementele de identificare înscrise în cererea de chemare în judecată, respectiv T125 P42, precum şi T125 P36, P37;

Apelantul-reclamant este nemulţumit de faptul că instanţa de fond nu a reţinut poziţionarea suprafeţei de teren de 56,25 mp ca fiind în continuarea suprafeţei de teren de 1557 mp, chiar dacă nu există nici o probă în sprijinul afirmaţiei reclamantului, acesta solicitând instanţei de apel să dispună ca expertul de la judecata fondului să precizeze unde este situată suprafaţa de 56,25 în cadrul corpului său de proprietate.

Drumul comunal (uliţa) cu care se învecinează la Nord proprietatea apelantului reclamant are în zona fântânii publice o lăţime de 3,82 m conform expertizei F, respectiv 3,82 m conform expertizei M, iar imediat după fântână drumul comunal ajunge la lăţimea de 6,24- 6,08 ml, adică în zonă sunt create condiţiile unui acces neîngrădit pentru a se interveni de echipajele de pompieri, în eventualitatea izbucnirii unui incendiu, mai ales că pe proprietatea reclamantului sunt amplasate 3 construcţii la care numai pe această cale se poate ajunge în zonă.

Apelantul-reclamant prezintă situaţia de fapt într-un mod complet subiectiv denaturând adevărul.

Acesta introduce în povestea sa şi pe vecinul său de la Nord, P G, cu care ar fi avut un litigiu generat de graniţa dintre proprietăţile lor, acesta din urmă acuzându-1 că i-ar fi încălcat proprietatea cu ocazia refacerii gardului dintre proprietăţile lor.

Printre înscrisurile prezentate de apelantul-reclamant se regăseşte şi anexa 5, Plan amplasament zonă, scara 1:400, unde analizând latura de Vest a proprietăţii cumpărate în suprafaţă de 1557 mp, se observă vecinătatea cu M V pe 20,00 ml şi cu P A pe 16,00 ml.

Se observă că această schiţa are o formă de trapez dreptunghic (aşa a dorit desenatorul- neidentificat) prin care pentru calculul suprafeţei trapezului dreptunghic (imaginar) este aplicată formula de bază S=(B+b)*h/2, unde B= baza mare, b=baza mică, h=înălţimea(latura vestică).

Apreciată că respectivul document este un simplu înscris sub semnătură privată care nu ne poate fi opozabil.

Cu privire la înscrisurile depuse de apelantul-reclamant solicită prezentarea în original a documentelor certificate conform cu originalul de acesta, deoarece acestea apar ca fiind alterate prin aplicarea unor scrieri străine de cei care le-au întocmit.

Cu privire la inventarierea uliţei, cu datele ei de identificare în domeniul public al comunei, apelanta pârâtă informează că la nivelul comunei nu s-a finalizat activitatea de cadastrare a intravilanului acesteia.

Solicita respingerea apelului, anularea hotărârii apelate şi respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.

In subsidiar solicită anularea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea în rejudecare a cauzei la prima instanţă.

În drept, invocă dispoziţiile art. 205,206 din Codul de Procedură civilă.

Prin serviciul Registratură, la data de 18.10.2024, apelantul-reclamant M I a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acestui apel ca nefondat având în vedere următoarele considerente:

Consideră apelantul reclamant că este nefondat motivul de apel ce vizează critica sentinţei de fond pentru faptul că instanţa nu a ţinut cont de renunţarea reclamantului la capătului de cerere privind revendicarea.

Consideră că în mod legal instanţa de fond nu a ţinut de renunţarea la judecată având în vedere data formulării de renunţare.

În acelaşi timp renunţarea la judecată a fost făcută cu nerespectarea disp. art. 406 alin. I şi 2 rap. la art. 81 C.pr.civ.

În concluziile scrise s-a explicat motivul pentru care făcut renunţarea, nesolicitându-se în mod direct nici cheltuieli de judecată.

Se pare însă că intimata prin avocat nu a înţeles demersul meu, escaladând un conflict ce în esenţă este doar aparent.

Că este aşa, rezultă din susţinerile delegatului intimatei la efectuarea expertizei.

Mai exact consideră că fiind vorba doar de o îndreptare a hotarului, aceasta putea fi făcută după cum putea fi eliberată şi autorizaţia de construire a noului gard în linie dreaptă, fără a mai fi necesară o hotărâre judecătorească în revendicare, suprafaţa revendicată fiind modică.

Nu este fondat nici cel de al doilea motiv de apel care vizează critica sentinţei de fond pentru faptul că instanţa a omologat un raport de expertiză părtinitor şi neconform realităţii, ignorând obiecţiunile formulate de apelant.

Practic acest motiv de apel vizează modul în care instanţa a soluţionat fondul cauzei, modul în care instanţa de fond a reţinut întinderea dreptului său de proprietate şi cum a stabilit hotarul ce desparte proprietatea sa de drumurile proprietatea Primăriei.

Mai mult, apelantul reclamant consideră soluţia corectă cel puţin în ceea ce priveşte stabilirea hotarului la direcţia Est (Ds 129 - str.

T) şi doar pe segmentul cuprins între punctele 1 - 26 - 27 - 28 - 29 - 32 - 10 -11-12-13-14 (conform schiţei anexa 3 la raportul de expertiză, identică pe acest segment cu schiţa anexa 4 la suplimentul la raportul de expertiză).

Consideră că în mod corect instanţa de fond a reţinut drept titlul de proprietate al reclamantului contractul de vânzare - cumpărare autentic nr.

X/22.02.1994 pentru suprafaţa de 1557 mp. şi nu titlul de proprietate eliberat în procedura legii 18/1991, care nu are şi nici poate avea vreo eficienţă juridică decât poate doar indicarea amplasamentului terenului sub aspectul tarlalei şi parcelelor.

Aceasta deoarece el a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la tatăl său căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în procedura legii nr. 18/1991, situaţie ce rezultă din adeverinţa nr.

X/07.04.1994 dar şi din planul parcelar şi raportul la acesta, anexate la prezenta, reconstituire ce a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare.

La vremea când s-a întocmit contractul de vânzare-vânzare nu era emis titlul de proprietate în beneficiul tatălui apelantului reclamant, în schimb erau eliberate actele primare de reconstituire a dreptului de proprietate în baza cărora s-a putut şi întocmi actul de vânzare-cumpărare.

Titlul de proprietate eliberat în beneficiul său este ineficient, neavând vreo valoare juridică în ceea ce priveşte dreptul de proprietate, el fiind emis urmare unei practici a Primarului de la acea vreme, care a dorit să "întărească" drepturile de proprietate ale locuitorilor, considerând titlurile emise de el (şi din motive electorale) ca având o putere deosebită, idee indusă şi locuitorilor.

Suprafaţa de 1557 mp. este cea rezultată din planul parcelar şi are configuraţia din planul parcelar, având la data vânzării edificate garduri pe hotarele în linie dreaptă, suprafaţa fiind determinată matematic prin măsurători foarte exacte, efectuate de OCOTA, situaţie ce rezultă din conţinutul adeverinţei mai sus rubricate.

Conform configuraţiei terenului din planul parcelar expertul a şi propus o linie de hotar pe aliniamente în linie dreaptă, nefiind părtinitor cum eronat susţine apelanta.

De asemenea consideră că are titlul şi pentru suprafaţa de 56,25 mp., respectiv sentinţa civilă nr. X/99.03.2020 iar pentru modul pentru care instanţa de fond a apreciat în legătură cu situarea acestei suprafeţe a declarat apel.

Mai arată că această suprafaţă face parte din suprafaţa aflată în posesia mea identificată de expert, fiind alipită în fapt la suprafaţa de 1557 mp. la direcţia Vest, unde se învecinează cu M V de la care a şi cumpărat.

Că susţinerile sale sunt întemeiate rezultă din lungimea segmentului de hotar de la direcţia Nord unde proprietatea sa se învecinează cu proprietatea numitului P G.

Astfel, conform planului parcelar, lungimea segmentului este de 34 ml.La această dată lungimea segmentului este de 36,50 ml conform cărţii funciare şi raportului de expertiză.

Adică exact cu 2.5 m mai mult, 2,5 m fiind lăţimea terenului dobândit de la M V.

In plus pe schiţa terenului, conform cărţii funciare şi expertizei se observă şi lungimea terenului dobândit, respectiv 22,5 ml.

Şi mai mult decât atât, urmare alipirii în fapt a acestei suprafeţei terenul a dobândit şi o altă configuraţie, având forma literei "L" faţă de forma dreptunghiulară conform planului parcelar.

Deci în raport de titlurile sale, apelantul consideră că ar trebui să deţină suprafaţa totală de 1613,25 mp. (1557 mp. + 56.25 mp - şi făcând abstracţie de suprafaţa d el6 mp dobândită prin act sub semnătură privată).

Conform expertizei deţin suprafaţa de 1532 mp,

Dacă se adaugă la această suprafaţă suprafeţele de 19 mp. şi cea de 27 mp. conform schiţei anexa 4 la suplimentul la raportul de expertiză şi care i-ar reveni urmare îndreptării hotarului, ar deţine în posesie suprafaţa totală de 1578 mp., adică mai puţin cu 35 mp. faţă de acte.

De aceea linia de hotar propusă de expert, conform schiţei anexa 4 la suplimentul la raportul de expertiză, este corectă, legală şi temeinică pentru că aşa cum a arătat şi în motivele de apel:

- Nu afectează proprietatea publică a UAT nici la direcţia Est dar nici la direcţia Nord, explicaţiile fiind date în motivarea apelului;

- Nu afectează proprietatea vecinului de la Nord, P G deoarece pe segmentul respectiv nu se învecinează direct cu P G şi aşa cum a arătat în motivele de apel nu se blochează calea de acces la proprietatea lui P G.

Precizează că uliţa de la direcţia Nord asigură doar accesul la fântâna publică şi are conform planului parcelar o lăţime de doar 3,30 ml.

A fost achitată taxa judiciară de timbru.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

1. REFERITOR la apelul reclamantului, Tribunalul Olt retine, în propria-i analiză:

Apelantul reclamantul este proprietarul suprafeţei de 1.557 m2 conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.

X din 22.02.1994, suprafaţă înscrisă în cartea funciară nr. 51488 P, care apare ca masurată de 1528 mp, iar la dosar nu există titlu de proprietate sau plan cadastral care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea notarului de stat numărul 1199 din 1994, fila 5- dosar fond.

Tribunalul Olt consideră, la fel ca și instanța de fond, că nu pot fi reţinute afirmaţiile reclamantului în sensul că este proprietarul unei suprafeţe totale de 1.629,25 m2 , de vreme ce pentru suprafaţa de 16 m2 nu deţine un titlu valabil/ autentic, ci doar o promisiune de înstrăinare.

Această promisiune cuprinde consimţământul ambelor părţi – promitentul-vânzător şi promitentul-cumpărător – de a încheia în viitor un contract translativ de proprietate, dată la care, în mod necesar va fi exprimat un nou consimţământ, şi care, la rândul lui, va putea sau nu fi afectat de modalităţi.

Cu alte cuvinte, consimţământul dat în această promisiune nu este susceptibil de a transfera proprietatea, cum corect retine instanţa de fond.

Deci, apelantul reclamant este doar beneficiarul unei promisiuni neexecutate de a vinde terenuri, pe cale de consecinţă, este doar titularul unui drept de creanţă, corelativ obligaţiei de a vinde asumată de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate.

Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului (acordului), indiferent de forma acestuia, ci s-ar fi realizat în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare sau la momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti în acest sens.

În ceea ce priveşte suprafaţa de 56,25 m2, conform Sentinţei civile nr.

X/2021 din 09.03.2021, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.

X/311/2020, Tribunalul Olt va reține că, din niciuna dintre expertizele efectuate in cauză, la fond si in apel, nu reiese că această parcelă s-ar învecina cu proprietatea pârâtului apelant.

Însă, aşa cum a reţinut temeinic si instanţa de fond, conform art. 8 lit. a din OG nr. 43/1997, drumurile comunale sunt drumuri de interes local şi aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află.

Ori, potrivit art. 136 din Constituţia României şi art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.

Aşadar, aceste bunuri sunt scoase din circuitul civil general, ceea ce reprezintă imposibilitatea înstrăinării unor astfel de bunuri prin acte juridice, dar şi imposibilitatea constituirii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate asupra lor, A FORTIORI nu pot face obiectul unei acţiuni în revendicare.

Legal si temeinic a reţinut instanţa de fond că apelantului reclamant nu i se poate admite acţiunea in revendicare în detrimentul proprietăţii publice a pârâtei, mai ales în situaţia în care acesta nu are titlu pentru suprafaţa de 16 m2, iar pentru suprafaţa de 56,25 m2 nu există nici o dovadă că se află în continuarea suprafeţei de 1.557 m2.

În ceea ce priveşte suprafaţă dobândită de reclamant prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.

X din 22.02.1994, din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în faza de apel- schița anexa 5 rezultă că măsurătorile proprietății lui P G au intrat în puterea lucrului judecat, în dosarul civil numărul X/311/2022, al Judecătoriei Slatina, având ca obiect succesiune și că pe aliniamentul punctelor 18 33 apelantul reclamant nu ar ocupa din domeniul public, iar proprietatea numitului P I nu devine loc înfundat având acces la uliță.

Reamintește tribunalul că la fond sunt efectuate 2 expertize judiciare, prin încheierea din 16 ianuarie 2023, judecătoria a emis adresă către expertul desemnat inițial, cu solicitarea de a întocmi și depune raportul de expertiză, depus in consecință, respectiv concluziile expertului M I au fost materializate în raport de contraexpertiză depus pentru termenul din 13 martie 2023.

Acest ultim, cel de contraexpertiza, este raportul omologat de către judecătorie:

-prin sentința apelată s-a concluzionat că reclamantul M I deține, în urma măsurătorilor efectuate pe laturile îngrădite ale terenului, suprafața de 1532 metri pătrați.

-Judecătoria Slatina a dat relevanță acestui raport de contraexpertiză atribuindu-i reclamantului apelant, în proprietate 19 m² teren intravilan fără însă a aduce nici o motivare în susținerea acestei atribuiri, invocând doar amplasamentul și aliniamentul schiței anexa 3 la raportul de contraexpertiză depus la fond.

Ori, nu poate să nu observe tribunalul faptul că, în inițialul raport de expertiză tehnică topografică, s-a precizat expres că hotarul indicat de reclamant nu se poate materializa pe teren deoarece drumul comunal nu este în linie dreaptă, iar distanța dintre limita actuală și stradă este foarte mică, astfel încât noul hotar ar afecta drumul comunal, aspecte care rezultă cu certitudine și din planșele foto atașate la dosar.

Se constată așadar motivarea contradictorie a instanței de fond raportat la alegerea omologării expertizei judiciare respectiv nu sunt argumente prezentate de ce s-a omologat contraexpertiza și a fost îndepărtată expertiza inițială.

Analizând schița anexa 5 la suplimentul la raportul de contraexpertiză/apel, se constată că însăși suprafața de 19 m², atribuită de către instanța de fond, este tot domeniul public iar expertizele dispuse, la fond, sunt contradictorii, în ceea ce privește linia de hotar între reclamant și Drumul Sătesc 129- Strada T.

In schiţa omologată apar, într-adevăr, niște buturugi marcate expres, gardul existent fiind dincolo de buturugi, spre proprietatea publica, în linie dreaptă, ceea ce înseamnă că ce se atribuie reclamantului este teren deja înscris ca drum sătesc în inventarul domeniului public al unității administrativ-teritoriale.

Mai mult, din planșele foto, dar si din expertiză iniţială întocmită la fond, se observă că există un stâlp de iluminat care se află la o distanță mai puțin de 1 m de linia de gard stabilită de către instanța de fond, contrar HG 1561/ 2004 privind regulamentul cadru al serviciului de iluminat public.

(1) Gestiunea serviciilor de iluminat public se organizează la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor după criteriul raportului optim cost/calitate pentru serviciul prestat comunităţii şi va ţine seama de mărimea, gradul de dezvoltare şi de particularităţile economico-sociale ale localităţilor, de starea dotărilor şi echipamentelor tehnice existente, precum şi de posibilităţile locale de finanţare a exploatării, întreţinerii şi dezvoltării acestora.

Ori conform art 8 din HG 1561/ 2004 privind regulamentul cadru al serviciului de iluminat public: „ Înfiinţarea, dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de iluminat public se fac în baza unor studii de fezabilitate întocmite din iniţiativa autorităţilor administraţiei publice locale, care vor analiza necesitatea şi oportunitatea înfiinţării/dezvoltării acestora, vor evalua indicatorii tehnico-economici, vor identifica sursele de finanţare a investiţiilor şi vor indica soluţia optimă din punct de vedere tehnico-economic.”, aspect pe care nici unul dintre experții desemnați nu l-a avut în vedere, iar instanța de fond nu a dispus un astfel de obiectiv: dacă este afectat sau sistemul de iluminat public și sistemul de intervenție efectivă la acesta, prin stabilirea unei linii de hotar la o distanță puțin mai mare de 50 de centimetri de gard proprietate privată.

În consecință, reținând, în esență, că cele 2 expertize judiciare: expertiză topo-cadastrala iniţială și contraexpertiză, dispuse ambele la fond relevă aspecte diferite, necompatibile, referitor la linia de hotar, iar instanța de fond nu a motivat omologarea a contraexpertizei și atribuirea către apelantul reclamant a unei suprafețe de 19 mp, care din schița contraexpertizei apare ca fiind domeniul public

In concluzie, Tribunalul Olt va respinge apelul formulat de apelantul reclamant M I ca nefondat.

Nu în ultim rând, se are în vedere faptul că suprafața solicitată în plus, în apel, cea de 27 m este tot domeniu public/ drum comunal- uliţă comunala, inventariată in nomenclatorul stradal sub numele de Strada T, respectiv că suprafața de 56 m² apare, în suplimentul la raportul de expertiză/apel, ca fiind deja prezentată în cadrul suprafeței totale de 1532 m², delimitată prin punctele și amplasamentul învederate depus la filele 34 35/ dosar apel, deci cel care include și domeniul public al Consiliului Local P și implicit al pârâtei.

Pentru cele în fapt și în drept anterior reținute se va respinge apelul reclamantului apelant ca nefondat.

2.1. Referitor la apelul apelantului pârât instanța reține, din oficiu, că s-a încălcat principiul contradictorialității, apelul fiind devolutiv.

Astfel, nu s-a pus în discuția părţilor, la ultim termen, actul de dispoziție de renunțare, nematerializat într-un înscris întocmit de către un mandatat special, opțiunea de renunțare la revendicare fiind trimisă la dosar, prin înscris semnat exclusiv de către avocatul apelantului reclamant.

Consideră tribunalul că în mod nelegal instanța de fond a aplicat direct sancțiunea neluării în seamă a acestui act de disponibilitate asupra căruia într-adevăr prin apelul formulat reclamantul se pare că a revenit.

Din această perspectivă apelul declarat de către apelantul pârât apare ca fondat motiv pentru care motivul de apel referitor la aceste aspecte va fi admis în consecință.

2.2.Pentru cele antamate în analizarea apelului apelantului reclamant referitor la revendicare și grănițuire, instanța de control consideră că și motivul de apel referitor la grănițuire și revendicare este fondat.

Astfel, reclamantului apelant i s-au atribuit suprafețe care par a fi domeniu public, prin instituiri de linii de hotar, extrem de aproape de către un stâlp de iluminat public, la care autoritățile locale si operatorii deservenți ar trebui să aibă acces nelimitat oricând.

2.3.

Nu în ultimul rând, instanța de control reține solicitarea apelantului pârât de trimitere, spre rejudecare, a cauzei.

Aceasta se va analiza ca cerere/petit autonom, iar nu ca motiv de apel de sine stătător, conform ultimei practici a Curții de Apel Craiova.

În consecință:

Potrivit art. 425 alin.1 lit. b) Cod procedura civila, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie sa cuprindă în motivarea sa argumentele pro si contra care au format, în fapt si în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susținerile si apărările părților, iar, pe de alta parte, la dispozitiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsita de suport probator si legal si pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin.1 lit. b) Cod procedura civila.

Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternica garanție a imparțialității judecătorului si a calității actului de justiție, precum si o premisa a exercitării corespunzătoare de către instanța superioara a atribuțiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigenta a art. 21 alin. (3) din Constituția României si art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale.

Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul sa prezinte judecătorului observațiile si argumentele sale si de a pretinde organului judiciar sa le examineze pe acestea în mod efectiv.

Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât daca observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta.

Pornind de la aceste aspecte de ordin teoretic, tribunalul constată că, în speţă, prin sentinţa apelată, instanţa de fond a admis in parte acţiunea formulată de către reclamant atribuind, în detrimentul pârâtei o suprafață de 19 m care pare a fi domeniul public, fiind parte a uliței.

De asemenea instanța de fond, pentru cele antamate în analizarea primului motiv de apel al apelantului pârât, categoric nu a respectat principiul necontradictorialității aplicând direct sancțiunea neluării în calcul a actului de renunțare la petitul privind acțiunea în revendicare pentru lipsa unui mandat expres.

Analizând cuprinsul sentinței apelate, tribunalul constată că instanța de fond a omologat raportul de contraexpertiză, fără absolut nici o motivare, fără îndepărtarea apărărilor UAT-ului P, și, mai ales, fără a explica de ce acordă relevanță argumentelor reclamantului, chiar si parțial, pentru revendicarea celor 19 mp, despre care insinuase, in precedent, în considerente, că ar fi domeniu public/ uliță sătească.

Nu se regăsesc, în considerente, niciun minim de elemente care să indice părţilor motivele pentru care instanța a atribuit cei 19 m² reclamantului, care, în ambele expertize judiciare, adică expertiză inițială și contraexpertiză, apar ca fiind uliță publică, nefăcându-se trimitere la voinţa părţilor sau la realitatea faptică;

Mai mult, instanța de fond nu a avut în vedere că se afirmă în expertiza iniţială că, în conformitate cu titlul de proprietate emis reclamantului, acestuia i s-ar fi constituit drept de proprietate pentru suprafața de 1414 m.

Nu a avut în vedere ca suprafaţa din contractul de vânzare-cumpărare notarial autentificat sub numărul 1199 din anul 1994 prezintă vecinătăți, însă actul notarial nu este însoțit de plan sau schiță cadastrală.

Ori, în baza rolului activ instituit de către art. 20 din Codul de procedură civilă judecătorul fondului ar fi trebuit să depună diligențe reale pentru a obține la dosar de la Comisia Locală de Fond Funciar sau Comisia Județeană Olt a fortiori de la reclamant căruia îi incumbă sarcina probei copie a titlului de proprietate conform cu originalul sau plan cadastral care a stat la baza actului notarial, în măsura în care există.

Din motivarea succintă a instanţei de fond nu rezultă criteriul ales, dintre cele instituite de legiuitor în stabilirea liniei de hotar, nu rezultă care sunt probele care au condus la fundamentarea soluţiei.

Nu rezultă nici care sunt motivele, susţinute de probe, care au format convingerea instanței de fond cu privire la atribuirea bunurilor în modalitatea propusă de contraexpert a unui plus de 19 mp, deşi, în prealabil, reţinuse că acesta ar fi domeniu public.

Ori, conchide tribunalul că procesul nu a fost soluționat, la fond, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b din Noul Cod de procedură civilă, rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.

Potrivit art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedura civila, exigenta motivării impune prezentarea coerenta si efectiva a examenului critic al magistratului de natura sa susţină rezultatul deliberării, dar si concordanţa argumentelor cu aspectele deduse in judecată de către parte.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeana privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizata.

Altfel spus, aceasta implica mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real si consistent al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situației de fapt ( hot.

CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c.

României si hot.

CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c.

României).

Or, in cauză, deși instanța a pronunțat o soluție pe fond cu privire la acţiunea formulată, afirmaţiile părţilor nu au fost efectiv şi real cercetate, respectiv nu se poate observa ce fel de probe au fost considerate relevante juridic, deci au servit ca suport al concluziilor instanței, concluzii care nu se fundamentează pe stabilirea unei stări de fapt sau pe maniera în care legea devine incidentă in cauză, în raport de starea de fapt existentă, parte din domeniu public atribuită reclamantului/ 19 mp.

În aceste condiții, omisiunea instanței de a verifica efectiv şi real afirmațiile părţilor echivalează, in fapt, cu lipsa analizei cererilor formulate şi, în esență, cu nesoluționarea acestora într-un procedeu real si efectiv, acela de confruntare a afirmațiilor părţilor cu probele administrate, de stabilire a unei situații de fapt ca rezultat al unei aprecieri ataşate de natura cererilor, circumstanțele acesteia.

În consecință, in rejudecare, Judecătoria Slatina va dispune o noua expertiza topo-cadastrală, cu obiectivele stabilite după punerea in discuție obligatorie, dar si cu obiective referitoare la existenta domeniului public.

De asemenea, va fi avut în vedere în noua expertiză obiectiv expres dacă suprafețele revendicate de către reclamant sunt ocupate/ traversate sau sunt foarte aproape situate de stâlp de iluminat public, de către utilități publice, respectiv dacă au rețele/ țevi/ cabluri de utilități publice.

Mai mult, în baza rolului activ, în rejudecare, va pune în vedere reclamantului să depună la dosar titlul de proprietate și despre a cărui existență se face vorbire în primul raport de expertiză întocmit la fond fila 69/ penultim paragraf și va emite adresă către comisia locală de fond funciar, respectiv comisia județeană de fond funciar, să înainteze la dosar actele care au stat la baza acestuia, pentru a putea fi avute în vedere de către expert efectiv.

Nu în ultimul rând, în rejudecare, instanța va stabili, cu exactitate, obiectul asupra căruia poartă revendicarea reclamantului, cu indicare expresă de către acesta, dacă mai insistă sau renunță la acest petit, iar, în cazul în care se insistă în acțiunea în revendicare, se va învedera reclamantului detalierea efectivă a suprafețelor revendicate.

Rămân dobândite cauzei toate înscrisurile depuse de către părți la instanța de fond si apel, inclusiv prima expertiză și contraexpertiza, concluzionarea instanței de fond că reclamantul nu este proprietar al suprafeței de 16 mp pentru aceasta fiind, cel mult, un promitent cumpărător, actul sub semnătură privată nefiind translativ de proprietate.

Rămâne, de asemenea, dobândit cauzei faptul că reclamantul a cumpărat suprafața de 1557 mp, prin act notarial, dar, că ar stăpâni în fapt 1528 de metri pătrați, imobilul fiind deja înscris, după măsurători, în Cartea Funciară Numărul X A Localității P ca figurând in acte 1557 mp si măsurat 1528.

Finalmente, după o nouă expertiză, cu respectarea celor sus trasate și depunerea obligatorie a titlului de proprietate al reclamantului, instanța de fond va dispune, în consecință, raportat la întregul material probator al cauzei și va argumenta cărei expertize dintre cele 3/ 2 deja efectuate, i se va acorda eficiență juridică probatorie raportat la argumentele reclamantului, la apărările pârâtului de la fond, dar și la toate motivele de apel, în ansamblu, sus prezentate.

Pentru cele în fapt și în drept iterate tribunalul va respinge apelul formulat de apelantul reclamant, va admite apelul formulat de apelanta pârâtă, având ca obiect grănițuire și revendicare, va anula sentința apelată și va trimite cauza instanței de fond pentru rejudecare, limitele reinvestiri în rejudecare fiind cele de mai sus.

Data publicarii pe portal: 17.12.2025