Decizie nr. 470 din 14.07.2025

Deliberând asupra prezentei cauze, reţine următoarele:

Soluţia pronunţată de prima instanţă care face obiectul căii de atac

Prin sentinţa civilă nr.X/28.06.203, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2023 s-a admis în parte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimată.

S-a respins contestaţia la executare împotriva actelor de executare emise înainte de data de 17.03.2023 formulată de contestatorul P T, în contradictoriu cu intimata P D E, ca tardivă.

S-a admis contestaţia la executare împotriva încheierii de stabilire debit din 17.03.2023 şi împotriva adreselor de poprire din 17.03.2023.

S-a anulat încheierea de stabilire debit din 17.03.2023 adresele de poprire din 17.03.2023 emise în dosarul nr. X/4618/311/2021 al B.E.J. P G.

S-a respins cererea de întoarcere a executării ca neîntemeiată.

A fost obligat contestatorul la plata către BEJ P G a sumei de 134 lei reprezentând contravaloarea xerocopierii dosarului de executare nr. X/4618/311/2021

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, prin Sentinţa civilă nr.

X/24.01.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.

X/311/2012 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de intimata P D E în contradictoriu cu contestatorul P T, s-a modificat pensia de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr.

X din data de 16.11.2011 pronunţată în dosarul nr.

X/311/2010 şi s-a stabilit în favoarea intimatei şi în sarcina contestatorului o pensie de întreţinere lunară în cuantum procentual de 25% din venitul net obţinut de contestator, fiind obligat acesta din urmă să achite intimatei o pensie de întreţinere în cuantum de 25% din venitul net obţinut începând cu data introducerii cererii 18.07.2012 şi până la finalizarea studiilor dar nu mai târziu de 26 de ani (f. 65-66).

La data de 13.05.2021 creditoarea P D E s-a adresat BEJ P G cu cerere de executare silită împotriva debitorului P T, în baza titlului executoriu Sentinţa civilă nr.

X/24.01.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.

X/311/2012 pentru „recuperare pensie de întreţinere calculată potrivit dispozitivului hotărârii şi recuperarea cheltuielilor de executare prin toate formele.”

Prin încheierea din data de 13.05.2021 BEJ P G a dispus admiterea cererii şi deschiderea dosarului de executare nr. X/2021(f. 67).

Prin încheierea nr.

X/19.05.2021 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.

X/311/2021 s-a dispus încuviinţarea executării silite pentru recuperare pensie de întreţinere calculată potrivit dispozitivului hotărârii precum şi cheltuielile de executare (f. 68).

Prin încheierea din data de 15.06.2021 emisă în dosarul de executare nr.

X/2021 au fost stabilite sumele (debit şi cheltuieli de executare) pe baza dovezilor depuse astfel: 38.000 lei debit potrivit cererii creditoarei (inclusiv august 2020); 3.800 lei onorariu executare; 300 lei comunicare acte şi comisioane CEC; 20 lei taxă de timbru, adică un total de 42.120 lei din care 4.058,85 lei recuperaţi cu rec.

CEC în dosarul nr. 80/2011, rezultând debit de recuperat de 38.061,15 lei (f. 69).

La data de 15.06.2021 s-a dispus înfiinţarea popririi în mâinile terţului poprit Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară V, Primăria G, Primăria P, Primăria C, Primăria P, Primăria I, Primăria O M, Primăria S M, Primăria B, Primăria C, Primăria T asupra veniturilor debitorului P T pentru acoperirea sumei de 38061,15 lei ce reprezintă rest debit – pensie întreţinere restantă şi cheltuieli de executare (f. 74-84).

Prin sentința civilă nr.

X/2021 din 04.11.2021 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.

X/311/2021 (f. 112) a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul P T a fost anulată încheierea din data de 15.06.2021 și înființarea popririi din data de 15.06.2021 dispuse în dosarul de executare nr.

X/4618/311/2021 al BEJ P G.

În esență, instanța a reținut lipsa certitudinii creanței, constatându-se că debitul de 38.000 lei a fost stabilit în raport de cererea creditoarei care vizează suma de 38.000 lei calculată până în luna august 2020.

S-a mai reținut că nici din conţinutul cererii de executare silită nici din cererea creditoarei din data de 15.06.2021 şi nici din încheierea din data de 15.06.2021 încheiată de executorul judecătoresc nu rezultă perioada pentru care a fost calculat debitul de 38.000 lei, abia prin întâmpinarea la contestația la executarea silită contestatoarea a arătat că acest debit referă la perioada martie 2015-august 2020, deşi în dosarul de executare silită nr.

X/2011 la data de 29.06.2017 s-a stabilit debitul de recuperat reprezentând pensie de întreţinere în cuantum de 10.600 lei, aferent perioadei iulie 2012 - aprilie 2017.

Ulterior, executorul judecătoresc a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă (f. 117) prin care a stabilit veniturile debitorului pe perioada martie 2015-2021, rezultând, din adeverințe atașate de Min.

Finanțelor Publică, că veniturile debitorului au fost în cuantum de 238.126 lei.

Față de acest raport, executorul judecătoresc a emis încheierea de stabilire debit din data de 17.03.2023 (f. 122), prin care a fost stabilit debitul de recuperat final în sumă de 57.924,5 lei, astfel:

- 59.531,5 lei pensie de întreținere restantă martie 2015-septembrie 2021

- 5.286 lei onorariu executor

- 500 lei onorariu expert contabil;

- 300 lei cheltuieli comunicare acte

- 20 lei taxă timbru.

A rezultat astfel un debit total de 65.637,5 lei din care au scăzute sumele de 4.185 lei, debit recuperat în dosarul nr. 80/2011 și 3.528 lei, sumă recuperată până la depunerea raportului, rezultând suma finală de 57.924,5 lei.

Au fost emise somația din 17.03.2023 (f. 123), adresa de poprire nr. X din 17.03.2023 către terțul poprit Primăria P (f. 124), adresa de poprire din 17.03.2023 către terțul poprit Asociația de Dezvoltare Intracomunitară V (f. 125).

Instanța a reţinut că debitorul contestator a contestat toate actele de executare emise în dosar, motiv pentru care instanța a invocat excepția tardivității formulării contestației împotriva actelor anterioare datei de 17.03.2023.

Potrivit art. 248 alin. 1 C.p.c., „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Astfel, instanţa s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimată pe care o apreciază ca întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art.712 alin.1 şi 3 C.pr.civ. „(1)Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. (...)

(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale”.

Potrivit dispoziţiilor art. 715 Cod procedură civilă – „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă;

2. cel interesat a primit, comunicarea ori după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.

Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

3 debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie”.

Se poate așadar observa faptul că termenul de 15 zile în care se poate introduce contestația la executare diferă după cum obiectul acesteia este reprezentat de un act de executare, ipoteză în care termenul curge de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă, respectiv după cum este vorba de contestarea executării însăși, ipoteză în care termenul curge fie de la data de la care debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare în cazul în care acesta nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.

Termenul de 15 zile prevăzut în art. 715 Cod proc. civ. este un termen imperativ, a cărei nerespectare duce la respingerea cererii ca tardiv introdusă.

Deşi este posibilă formularea unei contestații la executare împotriva unui act de executare pentru care termenul de 15 zile nu a expirat încă, în cazul în care se invocă motive de nelegalitate care, de fapt, reprezintă motive de nelegalitate a însăși executării silite, se impune respectarea termenului impus de art. 715 Cod procedură civilă.

În speţă, instanţa a constat că debitorul contestator a formulat atât o contestaţie împotriva executării silite, invocând perimarea executării silite, prescripția dreptului de obține executarea silită, lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței față de sentința civilă nr.X/2021 din 04.11.2021 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.

X/311/2021.

Instanța a reţinut că actele inițiale au fost comunicate debitorului la data de 22.06.2021 (proces-verbal de comunicare f. 88), iar parte dintre acestea au făcut deja obiectul unei contestații la executare anterioare, soluționată prin sentința civilă nr.

X/2021 din 04.11.2021 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.

X/311/2021.

Ulterior pronunțării aceste sentințe, au mai fost emise încheierea de stabilire debit din data de 17.03.2023 (f. 122), somația din 17.03.2023 (f. 123), adresa de poprire nr. 188 din 17.03.2023 către terțul poprit Primăria P (f. 124), adresa de poprire din 17.03.2023 către terțul poprit Asociația de Dezvoltare Intracomunitară V (f. 125).

Din actele dosarului de executare, nu rezultă că acestea ar fi fost comunicate către debitor.

Prin urmare, instanța a admis în parte excepția tardivității formulării contestației la executare invocată din oficiu și a respins contestația împotriva actelor de executare emise înainte de data de 17.03.2023 ca tardivă.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie la executare constând în intervenţia prescripţiei, instanţa reţine următoarele:

Contestaţia prin care se solicită să se constate că a intervenit prescripția dreptului de a obține executarea silită se încadrează în prima categorie, adică este o contestaţie la executare propriu-zisă, prin care se tinde la desfiinţarea executării silite însăşi, fiind invocate motive care se referă la neîndeplinirea condiţiilor, de formă sau de fond, cu privire la declanşarea executării, constatarea intervenirii prescripției fiind efectul soluţionării unei contestaţii la executare în care sunt analizate cerinţele de declanşare a procedurii execuționale.

Instanța a reţinut prescripția dreptului de a obține executarea silită, poate fi invocată pe calea contestației la executare în termenul de 15 zile de la primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare (conform art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ.).

Însă, în cazul de față, instanța a constat că primul act prin care s-a stabilit perioada pentru care se solicită debitul este chiar încheierea din 17.03.2023, prin care s-a stabilit că se solicită pensia restantă pe perioada martie 2015 – septembrie 2021 (f.122); prin niciunul dintre actele anterioare nu a fost stabilit momentul de început pentru care se solicită pensia de întreținere.

În consecință, instanța a analizat motivul prescripție raportat la acest din urmă act de executare și va considera contestația ca fiind formulată în termen.

Instanța a analizat în continuare, față de aceste acte, motivele de contestație invocate de contestator, respectiv perimarea executării silite, prescripția dreptului de a obține executarea silită și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.

În ceea ce priveşte perimarea executării silite:

Conform art. 697 C.pr.civ., care reglementează instituţia perimării executării silite:

(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.

(2) În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că, de lege lata, pentru a interveni perimarea executării silite, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: să existe o executare silită în curs; continuarea executării să necesite îndeplinirea unui act sau demers din partea creditorului sau să fi încetat măsura suspendării executării silite şi continuarea ei să fie posibilă; executorul judecătoresc să fi solicitat în scris creditorului îndeplinirea actului sau a demersului necesar executării silite (rezultă că este necesar ca solicitarea scrisă să fie comunicată de către executorul judecătoresc creditorului); să fi trecut 6 luni de la data solicitării scrise a executorului judecătoresc sau de la data încetării măsurii suspendării executării; să existe culpa creditorului în neîndeplinirea actului sau a demersului necesar executării silite ori în nesolicitarea continuării executării silite.

Analizând aceste condiţii în speţa pendinte, instanţa a reţinut că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, întrucât nu a existat o solicitare din partea executorului judecătoresc către creditor privind îndeplinirea unui act sau demers necesar executării silite.

În consecinţă, acest motiv de contestaţie este neîntemeiat, nefiind îndeplinite condiţiile art. 697 C.pr.civ.

În ceea ce privește motivul prescripției dreptului de a obține executarea silită, astfel cum s-a arătat mai sus, primul act prin care s-a stabilit perioada pentru care se solicită debitul este chiar încheierea din 17.03.2023, prin care s-a stabilit că se solicită pensia restantă pe perioada martie 2015 – septembrie 2021 (f.122); prin niciunul dintre actele anterioare nu a fost stabilit momentul de început pentru care se solicită pensia de întreținere.

Aceste aspecte au fost reținute și prin sentința civilă nr.

X/2021 din 04.11.2021 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.

X/311/2021 (f. 112), instanța reținând în considerente că nici din conținutul cererii de executare silită (f.201), nici din cererea creditoarei din data de 15.06.2021 și nici din încheierea din 15.06.2021 nu rezultă perioada pentru care a fost calculat debitul, abia prin întâmpinarea formulată în respectivul dosar, intimata creditoare a arătat că acest debit se referă la perioada martie 2015-august 2020.

În drept, în ceea ce priveşte prescripţia, instanţa a constat că în prezenta cauză sunt aplicabile următoarele dispoziţii legale relevante:

Art. 706 C.p.c. „(1) Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.

(2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive”

Art. 707 alin. 2 C.p.c. „Prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat”

Art. 709 C.p.c. „(1) Cursul prescripţiei se întrerupe:

1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;

2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;

3. pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori;

4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;

5. pe data depunerii cererii de reluare a executării;

6. în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.

(3) Prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea”.

În speţă, în privinţa prescripţiei dreptului intimatei de a obţine executarea silită, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr.

X/24.01.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.

X/311/2012 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de intimata P D E în contradictoriu cu contestatorul P T, s-a modificat pensia de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr.

X din data de 16.11.2011 pronunţată în dosarul nr.

X/311/2010 şi s-a stabilit în favoarea intimatei şi în sarcina contestatorului o pensie de întreţinere lunară în cuantum procentual de 25% din venitul net obţinut de contestator, fiind obligat acesta din urmă să achite intimatei o pensie de întreţinere în cuantum de 25% din venitul net obţinut începând cu data introducerii cererii 18.07.2012 şi până la finalizarea studiilor dar nu mai târziu de 26 de ani.

Instanța a reţinut că pensia de întreținere la care a fost obligat debitorul reprezintă o obligație lunară succesivă, de a achita un cuantum de 25% din venitul net obținut de contestator.

Conform art. 2.526 C.civ. (aplicabil potrivit art. 711 C.pr.civ.), când este vorba de prestaţii succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestaţie devine exigibilă.

Intimata creditoare a solicitat achitarea pensiei de întreținere restante pentru perioada martie 2015-septembrie 2021, conform încheierii de stabilire debit din 17.03.2023 (f. 122).

Prin urmare, prescripția începe să curgă distinct pentru fiecare prestație succesivă lunară.

Cererea de executare silită a fost formulată la data de 13.05.2021 (f. 63).

În consecință, față de termenul de prescripție de 3 ani, s-a reţinut că pentru perioada martie 2015 – 13.05.2018, debitul solicitat este prescris, contestatoarea având posibilitatea de a solicita pensia restantă doar pentru perioada 13.05.2018-13.05.2021.

Acest motiv de contestație este strâns legat de motivul constând în lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, față de modul de calcul al veniturilor debitorului.

Astfel, instanța a reţinut că se impune recalcularea sumelor datorate de debitor, cu excluderea creanțelor prescrise, respectiv a pensiei aferente perioadei martie 2015 – 13.05.2018.

Sub acest aspect, instanța a reţinut că sumele au fost calculate pe ani, iar nu pe luni, însă, în ceea ce privește sumele datorate în anul 2018, se impune efectuarea de verificări, urmând a fi avute în vedere doar veniturile obținute în perioada 13.05.2018-31.12.2021.

În ceea ce privește sumele achitate de debitor, instanța a reţinut că, deși executorul judecătoresc menționează că acesta ar fi achitat suma de 3.528 lei, la dosarul de executare nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte acest aspect (sunt atașate de către intimata creditoare o serie de chitanțe de achitare a unor sume ca urmare a popririi, însă pentru o sumă mai mică, de 3372 lei, conform chitanțelor de la f. 33-51).

Față de aceste aspecte, instanța a admis contestația la executare formulată de debitor și a anulat încheierea de stabilire debit din 17.03.2023 și adresele de poprire din 17.03.2023 în dosarul nr. X/4618/311/2021 al BEJ P G.

În ceea ce privește cererea de întoarcere executare formulată de contestator:

În conformitate cu art. 723 alin. 1 Cod procedura civila „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăşi executarea silita, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Cheltuielile de executare pentru acele de executare efectuate rămân în sarcina creditorului.”, iar conform alin. 2 al aceluiași articol „bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit”.

Pentru a fi în prezenta raportului juridic de drept material care să permită întoarcerea executării trebuie să se fi procedat la executarea integrală, sau chiar parţială a titlului executoriu, şi executarea să fie desfiinţată fie ca efect al desfiinţării titlului executoriu, în condiţiile art.724 alin. 1 C. pr. civ., fie ca urmare a desfiinţării executării silite inseşi.

Întoarcerea executării silite este o măsură cu caracter reparatoriu ce operează după desfiinţarea titlului executoriu sau/şi a executării silite.

Instituţia întoarcerii executării silite are ca fundament unul dintre efectele juridice ale sancţiunii nulităţii şi anume repunerea părţilor în situaţia juridică existentă anterior executării silite lovită de nulitate.

Din conţinutul art. 723 Codul de procedură civilă, sus citat, rezultă că este posibilă întoarcerea executării silite în situaţia în care se desfiinţează titlul executoriu sau executarea însăşi, ceea ce înseamnă că instanţa care a desfiinţat executarea silită sau titlul executoriu a dispus astfel pentru motive de nelegalitate care fac imposibilă continuarea sau reînceperea executării silite.

Când executarea sau doar unele acte de executare sunt desfiinţate pentru vicii de formă, creditorul are teoretic posibilitate de a reface actele de executare începând cu actul anulat.

Când toate actele de executare sunt anulate inclusiv încheierea de încuviinţare a executării silite, vorbim despre o anulare a întregii executări silite.

În dosarul de executare nr. 85/4618/311/2021 instrumentat de BEJ P G s-au desfiinţat doar o parte din actele de executare, neexistând vreun motiv care să facă imposibilă continuarea executării silite.

Din contră, instanța a reţinut că se impune doar recalcularea sumelor stabilite prin încheierea din 17.03.2023, cu scăderea perioadei pentru care s-a constatat intervenția prescripției (pensia aferente perioadei martie 2015 – 13.05.2018) și stabilirea veniturilor pe perioada 13.05.2018-13.05.2021.

S-a reţinut astfel că nu este îndeplinită niciuna dintre cele două situaţii premisă stabilite de art. 723 C.pr.civ., respectiv desfiinţarea titlului executorii sau a executării silite înseși.

Astfel, în cauză nu s-a stabilit în mod irevocabil că debitorul nu datorează suma executată silit şi nici că executarea s-a efectuat în temeiul unui titlu executoriu nul, or, în aceste condiţii, executarea silită nu poate fi întoarsă, instanţa urmând a respinge cererea de întoarcere a executării silite în dosar de executare nr.

X/4618/311/2021 al de BEJ P G.

În baza art. 717 alin.2 C.pr.civ., având în vedere admiterea în parte a contestației, a fost obligatcontestatorul la plata către BEJ P G a sumei de 134 lei reprezentând contravaloarea xerocopierii dosarului de executare nr. X/4618/311/2021.

Calea de atac exercitată şi apărările formulate în cauză

Împotriva sentinţei a declarat apel intimata P D E, sentinţă pe care o critică pentru nelegalitate şi netemeinice.

Un prim motiv de apel se refera la nelegalitatea sentinţei, întrucât instanţa de fond nu a pus in discuţia părţilor probele solicitate atât in contestaţie cat si in întâmpinare conform art.255 si 258 C.pr.civ., in ceea ce priveşte admisibilitatea si încuviinţarea acestora, deşi in sentinţa se menţionează ca a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, iar fata de proba in ceea ce priveşte expertiza contabila, solicitata de ambele părţi, instanţa de fond nu s-a pronunţat in sensul daca aceasta proba a fost încuviinţată sau respinsa.

Al doilea motiv de apel se refera la faptul ca, instanţa de fond nu a pus in discuţia părţilor excepţiile invocate in contestaţie si nu s-a pronunţat in şedinţa in ceea ce priveşte admisibilitatea sau respingerea excepţiilor, însa instanţa de fond a invocat din oficiu excepţia tardivităţii contestaţiei împotriva actelor emise de BEJ P G anterior datei de 17.03.2023, excepţie care a fost admisa si nu a rămas in pronunţare pe aceasta excepţie, deoarece s-a dat cuvântul pe fondul cauzei.

Un alt motiv de apel se refera la faptul ca instanţa de fond a admis contestaţia, anulând încheierea si adresele de poprire din data de 17.03.2023, emise de BEJ P G, motivând ca se impune recalcularea sumei deoarece pentru perioada 2015-2017 suma pretinsa este prescrisa si creanţa nu este certa, lichida si exigibilă, motiv pentru care s-a admis contestaţia .

Astfel, solicită ca instanţa de apel să observe ca la dosarul cauzei exista recipise de consemnare de la CEC Banc in suma de 156 lei lunar prin care contestatorul achita lunar suma de 156 lei de la Primăria P, unde îşi desfăşoară activitatea, suma ce reprezintă obligaţia pronunţată prin titlul executoriu, reprezentând pensie de întreţinere restanta, ultima recipisa fiind pe 12.01.2023, recipisa ce se găseşte si la dosarul cauzei si ca atare consideră ca prescripţia este întreruptă, iar termenul curge de la data ultimei plaţi si in situaţia de fata sunt îndeplinite condiţiile prev.de art.700 C.civ.

Mai mult decât atâta, contestatorul si-a ascuns veniturile pentru a nu fi executat si toate bunurile sunt trecute pe numele altor persoane, iar de fiecare data când a încercat sa pună in aplicare titlul executoriu, la instituţiile unde afla ca acesta îşi desfăşoară activitatea, primea răspuns ca a încetat contractul de munca cu unitatea respectiva .

Mai mult decât atât, a formulat plângere penala împotriva contestatorului având ca obiect abandon de familie, in dosarul si in prezent se afla in curs de cercetare.

Fata de cele menţionate mai sus, solicită admiterea apelului, si pe fond sa rse respingă contestaţia ca neîntemeiata .

In drept, a invocat dispoziţiile art. 717 Cod procedură civilă.

In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri si proba cu expertiza contabila judiciara pentru clarificarea sumelor restante pentru perioada 2015-septembrie 2021 si orice alte acte ar rezulta necesare din dezbateri.

Intimatul-contestator P T nu a formulat întâmpinare, dar a fost reprezentat în instanţă de avocat care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Procedura desfăşurată în faţa instanţei de apel

Pentru soluţionarea apelului, au fost avute în vedere probele administrate în faţa primei instanţe, precum şi probele administrate în faţa instanţei de apel, respectiv proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică de specialitate contabilă.

Considerentele soluţiei pronunţate de Tribunalul Olt

01. Verificând sentinţa primei instanţe în limitele efectului devolutiv al apelului, instituite de art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., Tribunalul constată că susţinerile apelantei sunt parţial întemeiate, pentru considerente care succedă.

02.

Tribunalul constată că prima instanţă a stabilit în urma probelor administrate în cauză faptul pe de o parte faptul că pentru perioada martie 2015 – 13.05.2018, debitul solicitat este prescris, iar pe de altă parte că pentru perioada ulterioară, respectiv 13.05.2018-13.05.2021 (data cererii de începere a executării silite), creanţa nu este certă, lichidă și exigibilă, în sensul că se impune recalcularea sumelor datorate de debitor, cu excluderea creanțelor prescrise, respectiv a pensiei aferente perioadei martie 2015 – 13.05.2018.

03.

În considerentele sentinţei apelate se arată că se impune doar recalcularea sumelor stabilite prin încheierea din 17.03.2023, cu scăderea perioadei pentru care s-a constatat intervenția prescripției (pensia aferente perioadei martie 2015 – 13.05.2018) și stabilirea veniturilor pe perioada 13.05.2018-13.05.2021.

04. Cu toate acestea, prima instanţă a anulat integral încheierea de stabilire a debitului emisă în 17.03.2023 în dosarul nr. X/4618/311/2021 al BEJ P G, precum şi adresele de poprire emise în acelaşi dosar, în aceeaşi dată.

05. Soluţia este nelegală în raport de dispoziţiile art. 720 C. proc. civ., conform cărora, dacă admite contestaţia la executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat (...).

06.

Conform temeiului legal citat, constatând că încheierea de stabilire a debitului emisă în 17.03.2023 şi adresele de poprire emise în aceeaşi dată sunt eronate numai în ceea ce priveşte cuantumul debitului pentru care executarea este începută, prima instanţă trebuia doar să îndrepte aceste acte de executare, nu să le anuleze complet.

07.

Mai exact, în urma administrării unui material probator adecvat, pentru soluţionarea fondului contestaţiei prima instanţă avea obligaţia să stabilească debitul corect şi să îndrepte actele de executare contestate în acest sens, nu să blocheze executarea silită, prin anularea acestora integral.

08.

Soluţia primei instanţe comportă astfel două analize, ambele criticate prin motivele de apel, respectiv prima ce vizează dacă soluţia potrivit căreia pentru debitul aferent perioadei martie 2015 – 13.05.2018 a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită (aşa cum a reţinut prima instanţă) şi a doua ce vizează calculul exact al sumei pentru care urmează să continue executarea silită.

09.

Referitor la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, Tribunalul costată faptul că prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 2.526 C. civ. (aplicabil potrivit art. 711 C. proc. civ.), potrivit cărora, când este vorba de prestaţii succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestaţie devine exigibilă.

10.

În această ordine de idei, prima instanţă a reţinut că cererea de executare silită a fost formulată la data de 13.05.2021 şi a concluzionat că, față de termenul de prescripție de 3 ani, pentru perioada martie 2015 – 13.05.2018 debitul solicitat este prescris, contestatoarea având posibilitatea de a solicita pensia restantă doar pentru perioada 13.05.2018-13.05.2021.

11.

Prima instanţă nu a avut însă în vedere faptul că potrivit art. 709 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cursul prescripţiei se întrerupe pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare, iar potrivit art. 709 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.

12.

Cu alte cuvinte, dacă în cursul executării silite s-au îndeplinit acte de executare, de la data oricărui act de executare efectuat termenul de prescripţie scurs până atunci se întrerupe, lăsând loc să curgă unui alt termen de prescripţie de 3 ani.

13.

Or, în cauza de faţă, aşa cum apelanta a arătat în mod întemeiat, debitorul a efectuat plăţi care au valenţele juridice ale unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlu, astfel că au efect întreruptiv de prescripţie, conform textelor de lege anterior citate.

14.

Astfel, conform dovezilor existente la dosar, Tribunalul constată că pentru acelaşi debit anterior s-au efectuat acte de executare în cadrul dosarului de executare nr.

X/4809/311/2011, în care au fost emise în data de 29.06.2017 acte de poprire în temeiul cărora ultima plată efectuată în cauză s-a făcut prin consemnare bancară de către UAT P în data de 12.08.2019 – recipisa de consemnare nr.

X/1 (fila 121 dosar apel).

15.

Contrar susţinerilor debitorului, nu toate actele de executare au fost anulate în cauzele anterioare în care debitorului i-au fost admise contestaţiile la executare formulate, ci doar anumite acte expres indicate în dispozitivul hotărârilor pronunţate în acele cauze, iar printre aceste acte anulate nu se numără şi actele de poprire emise în 29.06.2017, în temeiul cărora ultima plată efectuată în cauză s-a făcut prin consemnare bancară de către UAT P în data de 12.08.2019 – recipisa de consemnare nr.

X/1, anterior menţionată.

16.

Mai exact, prin sentinţa civilă nr.

X/09.06.2021 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr.

X/311/2020, în care s-a judecat contestaţia la executare efectuată de debitor împotriva executării silite începute în cadrul dosarului de executare nr. 80/4809/311/2011, au fost anulate doar încheierea emisă de executor în data de 23.11.2020 şi adresele de înfiinţare a popririi emise la aceeaşi dată.

17.

În acest cadru legal şi context factual, Tribunalul constată că de la data actuliui de executare constând în plata efectuată prin consemnare bancară de către UAT P în data de 12.08.2019, conform recipisei de consemnare nr.

X/1, a început să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani, astfel că în mod greşit prima instanţă a constat intervenită prescripţia dreptului de a cere executarea silită, pentru că cererea de executare s-a formulat înăuntrul termenului de prescripţie, respectiv în data de 13.05.2021.

18.

Prin urmare, încheierea de stabilire debit emisă de BEJ P G în data de 17.03.2023 în dosarul de executare nr.

X/4618/311/2021 şi adresele de înfiinţare poprire emise la aceeaşi dată au fost legal emise şi pentru debitul aferent perioadei martie 2015 – 13.05.2018, astfel că sub acest aspect respectivele acte de executare nu trebuie îndreptate.

19.

Referitor la calculul exact al sumei pentru care urmează să continue executarea silită, Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească câtimea debitului datorat în acest moment de debitor, pentru continuarea procedurii execuţionale în condiţii de legalitate.

20. Conform rezultatelor expertizei contabile efectuate în cauză, veniturile realizate de debitor în perioada martie 2015 – septembrie 2021 sunt în cuantum de 213.087 lei (fila 171 dosar apel).

21.

Contrar susţinerilor debitorului, expertiza este motivată şi este însoţită de înscrisuri justificative, care fac dovada veniturilor reale obţinute de debitor, astfel că obiecţiunile acestuia cu privire la concluziile expertizei se dovedesc a fi neîntemeiate.

22.

Având în vedere că prin sentinţa civilă nr.

X din data de 16.11.2011 pronunţată în dosarul nr.

X/311/2010 şi s-a stabilit în favoarea intimatei şi în sarcina contestatorului o pensie de întreţinere lunară în cuantum procentual de 25% din venitul net obţinut de contestator, fiind obligat acesta din urmă să achite intimatei o pensie de întreţinere în cuantum de 25% din venitul net obţinut până la finalizarea studiilor dar nu mai târziu de 26 de ani, înseamnă că executarea trebuie să continue pentru un debit în valoare de 53.271 lei, sumă ce reprezintă 25% din venitul net obţinut în perioada martie 2015 – septembrie 2021.

23.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul va admite apelul şi va schimba în parte hotărârea primei instanţe în sensul că va admite în parte contestaţia la executare şi va îndrepta încheierea de stabilire debit emisă de BEJ P G în data de 17.03.2023 în dosarul de executare nr.

X/4618/311/2021 şi adresele de înfiinţare poprire emise la aceeaşi dată, în ceea ce priveşte debitul restant pentru perioada martie 2015 – septembrie 2021 şi va stabili că acest debit este în valoare de 53.271 lei urmând să menţină restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

24.

Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., intimatul urmează să fie obligat să plătească apelantei cheltuielile de judecată necesitate de procedura judiciară din prezenta cauză, respectiv onorariul de avocat pentru procedura de primă instanţă în cuantum de 1500 lei (fila 130), precum şi cheltuielile efectuate în apel în cuantum de 5.000 lei, din care 3.000 lei onorariul de expert şi 2.000 lei onorariul de avocat.

Data publicarii pe portal: 17.12.2025