Decizie nr. 523 din 01.10.2025

Prin sentinţa civilă nr.

X din 28.02.2025, Judecătoria Balş a respins cererea de chemare în judecată privind pe petenta B F O în contradictoriu cu intimata Primăria Com.

B, jud.

O, prin Primar şi cu intimatul B V, având ca obiect tutelă specială, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, din raportul de evaluare psihologică și medicală al intimatului B V (filele 25-31) rezultă că acesta este o persoană cu dizabilităţi psihice, ce prezintă orientare temporo-spaţială, auto şi allopsihic, mimică şi gestică tensionate, ritm ideo-verbal normal, deficit cognitiv uşor, trăsături de personalitate schizoidă, ce îl predispun la retragere socială şi suspiciune, acesta exprimându-şi preferinţa de a nu fi reprezentat prin tutore, ci de a lua singur decizii, rezultând că nevoile bolnavului ar putea fi satisfăcute prin asistența la încheierea actelor juridice.

În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 164 C.civ., (1) Majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăților mintale, temporare sau permanente, parțiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale și psihosociale, și care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinței sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacității sale civile, în condiții de egalitate cu celelalte persoane. (2) O persoană poate beneficia de consiliere judiciară dacă deteriorarea facultăților sale mintale este parțială și este necesar să fie consiliată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei. (3) Instituirea consilierii judiciare se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice. (4) O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăților sale mintale este totală și, după caz, permanentă și este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei. (5) Instituirea tutelei speciale se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice sau a consilierii judiciare.

Conform art. 1 din Legea 140/2022, (1)Majorul care, din cauza unei dizabilităţi intelectuale sau psihosociale, are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa, a-şi administra patrimoniul şi pentru a-şi exercita, în general, drepturile şi libertăţile civile poate solicita notarului public numirea unui asistent, în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, pentru o durată de maximum 2 ani. (2)Asistentul este autorizat să acţioneze ca intermediar între majorul care beneficiază de asistenţă şi terţele persoane, fiind prezumat că acţionează cu consimţământul majorului în acordarea asistenţei.

Dispoziţiile art. 2 alin. (3) rămân aplicabile. (3)Asistentul poate transmite şi primi informaţii în numele majorului şi poate comunica terţilor deciziile luate de acesta.

Potrivit art. 168 C.civ., (1) Soluționarea cererii de instituire a unei măsuri de ocrotire se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. (2) Instituirea consilierii judiciare este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 3 ani. (3) Instituirea tutelei speciale este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 5 ani.

Cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea facultăților mintale ale persoanei ocrotite este permanentă, instanța poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care nu poate să depășească 15 ani. (4) Prin hotărârea prin care a fost instituită consilierea judiciară sau tutela specială, instanța de tutelă stabilește, în funcție de gradul de autonomie al persoanei ocrotite și de nevoile sale specifice, categoriile de acte pentru care este necesară încuviințarea actelor sale sau, după caz, reprezentarea ei.

Instanța poate dispune ca măsura de ocrotire să privească chiar și numai o categorie de acte.

De asemenea, instanța poate dispune ca măsura de ocrotire să se refere numai la persoana celui ocrotit sau numai la bunurile sale. (5) În cazul în care instanța de tutelă procedează potrivit alin. (4), dispunerea măsurii de ocrotire nu aduce nicio atingere capacității celui ocrotit de a încheia actele juridice pentru care instanța a stabilit că nu este necesară încuviințarea ocrotitorului sau, după caz, reprezentarea sa. (6) Ocrotitorul sau reprezentantul persoanei ocrotite este dator să sesizeze instanța de tutelă ori de câte ori constată că există date și circumstanțe care justifică reevaluarea măsurii, precum și cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea duratei pentru care aceasta a fost dispusă, în vederea reevaluării ei.

Autoritatea tutelară verifică îndeplinirea acestei îndatoriri, iar în lipsa îndeplinirii sale sesizează ea însăși instanța de tutelă.

Instanța poate dispune, urmând aceeași procedură, prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii.

În același timp, instanța a avut în vedere și prevederile art. 53 din Constituția României, potrivit cărora (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.

Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Instanța a reținut și considerentele Curții Constituționale a României din cuprinsul Deciziei nr. 601/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1) C.civ., în sensul că orice măsură de protecție trebuie să fie proporțională cu gradul de capacitate, să fie adaptată la viața persoanei, să fie dispusă numai dacă alte măsuri nu pot oferi o protecție suficientă, să țină cont de voința persoanei, să se aplice pentru cea mai scurtă perioadă de timp și să fie revizuită periodic.

Capacitatea juridică a persoanei nu se confundă cu capacitatea mentală a acesteia, fiind concepte distincte, iar limitările percepute sau reale în capacitatea mentală nu trebuie utilizate ca justificare a respingerii capacității juridice.

Efectele pe care le produce restricționarea capacității de exercițiu a unei persoane mai mult decât este necesar o poate poziționa, sub aspectul libertății de acțiune în domeniile în care manifestă o voință conștientă, într-o situație de inegalitate față de celelalte persoane care nu se află sub o măsură de ocrotire, fiind libere să-și exercite drepturile și să-și valorifice libertățile, cu consecințe asupra principiului egalității.

Privarea de capacitate de exercițiu a persoanei conduce la afectarea uneia dintre valorile supreme ale poporului român, respectiv demnitatea umană prevăzută de art. 1 alin. (3) din Constituție, care, în accepțiunea jurisprudenței instanței constituționale, reprezintă sursa drepturilor și libertăților fundamentale, precum și a garanțiilor asociate acestora.

Totodată, este afectată și libera dezvoltare a personalității umane, care se află în strânsă legătură cu demnitatea umană, atât sub aspectul laturii sale active – exprimată sub forma libertății de acțiune, cât și a laturii sale pasive–exprimată sub forma respectării sferei personale a individului și a exigențelor care stau la baza acesteia.

Față de dispozițiile legale și jurisprudența Curții Constituționale mai sus citate, prima instanţă a constatat că, în prezent, intimatul nu are facultățile mintale deteriorate.

Chiar dacă suferă de unele tulburări, acestea nu sunt de natură a justifica limitarea capacității sale de exercițiu.

Astfel, s-a reținut că raportul de evaluare, întocmit în cauză, nu prevede necesitatea instituirii tutelei speciale, ci că nevoile intimatului ar putea fi satisfăcute prin asistență la încheierea actelor juridice.

Mai mult, deși dispozițiile art. 937 alin. (3) C.pr.civ. prevăd că instanța de tutelă nu este legată de obiectul cererii și poate institui, în condițiile legii, o măsură de ocrotire diferită de cea solicitată, instanța a apreciază că acest text legal trebuie interpretat în coroborare cu dispozițiile art. 106 alin. (2) C.civ., potrivit cărora ocrotirea majorului are loc prin instituirea măsurii consilierii judiciare sau a tutelei speciale ori a curatelei sau a unei alte măsuri prevăzute de lege, și cu cele ale art. 104 alin. (5) C.civ., potrivit cărora măsurile de ocrotire a majorului sunt dispuse numai în cazul în care instanța apreciază că nu este suficientă pentru apărarea intereselor persoanei ocrotite instituirea măsurii asistenței pentru încheierea actelor juridice, aplicarea regulilor de drept comun în materia reprezentării sau încuviințarea unui mandat de ocrotire încheiat de persoana în cauză.

Prima instanţă a reţinut că prin sentinţa Judecătoriei Craiova nr.

X/30.05.2024 pronunţată în dosar nr.

X/215/2024, definitivă prin neapelare, s-a dispus instituirea curatelei pentru intimatul B V, fiind numită în calitate de curator al intimatului petenta B F I.

Așadar, prima instanţă a reținut, în primul rând, că în speță nu poate fi instituită măsura tutelei speciale atât timp cât raportul de evaluare prevede că nevoile intimatului ar putea fi satisfăcute și prin asistență la încheierea actelor juridice (fapt prevăzut în mod expres și de art. 164 alin. (3) C.civ.), iar, în al doilea rând, că asistența la încheierea actelor juridice nu este o măsură de ocrotire a majorului, astfel încât nu poate fi instituită de instanță în temeiul art. 937 alin. (3) C.pr.civ.

Deși în referatul de evaluare medicală se recomandă instituirea unei măsuri de ocrotire, prima instanţă reține că relevant în cauză este raportul psihologic având în vedere că se analizează oportunitatea restrângerii sau eliminarea capacității de exercițiu a persoanei.

În aceste condiții, prima instanţă a apreciat că instituirea tutelei speciale în privința intimatului B V ar constitui o ingerință nejustificată în libera exercitare a drepturilor și obligațiilor sale civile, nu ar respecta exigențele impuse de convențiile internaționale, de constituție și de dispozițiile legale interne, fiind neproporțională și neadaptată situației intimatului.

În acord cu concluziile raportului de evaluare psihologică întocmit în cauză, instanța a apreciat că este suficientă pentru ocrotirea intimatului măsura asistenței pentru încheierea actelor juridice, conform dispozițiilor Capitolului I din Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și ale dispozițiilor art. 1381 și urm. din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, această măsură instituindu-se de notarul public, și nu de instanță.

Față de toate aceste considerente, instanța a respins cererea de instituire a tutelei speciale în privința intimatului ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată şi apărările formulate în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta B F O, considerând-o netemeinică şi nelegală.

A solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei şi, rejudecând, să fie admisă cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

În motivare a arătat că, netemeinic şi nelegal, instanţa de fond a respins cererea motivat de împrejurarea că instituirea tutelei speciale în privinţa intimatului ar constitui o ingerinţă nejustificată în libera exercitare a drepturilor şi libertăţilor sale civile şi nu ar respecta exigenţele impuse de convenţiile internaţionale, de constituţie şi de dispoziţiile legale interne.

De asemenea a considerat că măsura nu ar fi proporţională şi nu ar putea fi adaptată situaţiei intimatului.

Motivarea instanţei nu a avut în vedere întregul material probator administrat în cauza, faptul că starea de sănătate a intimatului nu a cunoscut nici o îmbunătățire, dimpotrivă, aceasta s-a degradat, faptul că intimatul deţine certificat de încadrare în grad de handicap grav, nerevizuibil, cu asistent personal, problemele de sănătate punându-1 în imposibilitatea de a-şi exercita drepturile şi libertăţile.

Conform rapoartelor medicale, intimatul suferă de tulburare psihotică polimorfa, o afecţiune care implică simptom psihotic de tipul iluzii, halucinaţii.

De asemenea, suferă de demenţă vasculară, această afecţiune fiind un sindrom neurodegenerativ caracterizat prin deteriorarea funcţiilor cognitive.

Declinul cognitiv al intimatului este sever, boala avansând ca urmare a fiecărui accident vascular pe care acesta 1-a suferit, astfel că acesta suferă de tulburări care justifică limitarea capacităţii de folosinţă, contrar susţinerilor instanţei de fond.

Apelanta menţionează că încă de la momentul la care problemele de sănătate au survenit a fost singura care s-a implicat în susţinerea şi îngrijirea intimatului.

Având în vedere starea de sănătate a intimatului, acesta nu are capacitatea de a-si exercita drepturile şi libertăţile personale, fiind necesar ca interesele acestuia să fie reprezentate.

Faţă de aceste considerente, a solicitat admiterea apelului, aşa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a sentinţei şi rejudecând să se dispună admiterea cererii în ceea ce priveşte instituirea tutelei speciale în privinţa intimatului si numirea reclamantei în calitate de tutore al acestuia, cu atribuţia de a reprezenta interesele în faţa autorităţilor sanitare, publice, orice altă instituţie, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor acestora.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 164 alin. 4, art. l65, art. l68 Cod Civil.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, întocmirea unui nou raport medical în vederea evaluării stării de sănătatea a intimatului, precum si orice alt mijloc de proba care va rezulta din dezbateri.

Intimaţii pârâţi nu au formulat întâmpinare.

Procedura desfăşurată în faţa instanţei de apel

Pentru soluţionarea apelului, au fost avute în vedere probele administrate în faţa primei instanţe, fiind respinsă proba solicitată de apelanta reclamantă privind efectuarea unui nou raport de evaluare medicală a intimatului.

Considerentele soluţiei pronunţate de Tribunalul Olt

01.

Verificând sentinţa primei instanţe în limitele efectului devolutiv al apelului, instituite de art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., Tribunalul constată că susţinerile apelantei sunt neîntemeiate, hotărârea pronunţată de prima instanţă fiind dată în conformitate cu situaţia de fapt rezultată din probatoriul cauzei şi cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză.

02.

Susţine apelanta că motivarea primei instanţe nu a avut în vedere întregul material probator administrat în cauza, arătând expres faptul că starea de sănătate a intimatului nu a cunoscut nici o îmbunătățire, ci că, dimpotrivă, aceasta s-a degradat, precum şi faptul că intimatul deţine certificat de încadrare în grad de handicap grav, nerevizuibil, cu asistent personal, problemele de sănătate punându-1 în imposibilitatea de a-şi exercita drepturile şi libertăţile.

03. Tribunalul nu poate reţine aceste susţineri, date fiind concluziile raportului de evaluare psihologică, în conformitate cu care persoana evaluată prezintă orientare temporo-spaţială şi ritm ideo-verbal normal.

04.

Este adevărat că s-a constat faptul că persoana evaluată prezintă dizabilităţi psihice, respectiv trăsături de personalitate schizoidă ce îl predispun la retragere socială şi suspiciune, însă nivelul acestor deficienţe nu necesită instituirea unei măsuri de protecţie dintre cele prevăzute de art. 937 alin. (3) C. proc. civ. corelat cu art. 106 alin. (2) C. civ., respectiv consiliere judiciară ori tutelă specială, fiind suficient ca, în situaţia în care aceasta urmează să încheie acte juridice, acesta să beneficieze, în funcţie de aprecierea notarului public, de asistență pentru încheierea actelor juridice, conform dispozițiilor Capitolului I din Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și ale dispozițiilor art. 1381 și urm. din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale.

05.

S-a mai susţinut faptul că măsura tutelei speciale se impune şi pentru faptul că intimatul suferă de demenţă vasculară, sindrom neurodegenerativ caracterizat prin deteriorarea funcţiilor cognitive, în sensul că declinul cognitiv al intimatului este sever, boala avansând ca urmare a fiecărui accident vascular pe care acesta 1-a suferit, astfel că acesta suferă de tulburări care justifică limitarea capacităţii de folosinţă, contrar susţinerilor instanţei de fond.

06. Susţinerile apelantei nu pot fi reţinute prin raportare la dispoziţiile legale în temeiul cărora se poate institui măsura tutelei speciale, respectiv art. 164 Cod civil, conform căruia:

(1) Majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăților mintale, temporare sau permanente, parțiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale și psihosociale, și care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinței sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacității sale civile, în condiții de egalitate cu celelalte persoane.

(4) O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăților sale mintale este totală și, după caz, permanentă și este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei.

(5)Instituirea tutelei speciale se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice sau a consilierii judiciare.

07.

Din economia acestor dispoziţii legale rezultă faptul că tutela specială se instituie numai în situaţia în care majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăților mintale, deteriorare care trebuie să fie totală şi permanentă.

08.

Într-adevăr persoana în cauză prezintă deficienţe, aşa cum s-a reţinut anterior, însă atâta vreme cât niciuna dintre evaluările de specialitate efectuate, nu a concluzionat în sensul că intimatul prezintă o deteriorare a facultăților sale mintale totală și permanentă, criticile din apel în sensul că prima instanţă nu a dat eficienţă juridică acestor examene de specialitate se dovedesc a fi neîntemeiate.

09.

În raport de toate aceste aspecte, Tribunalul constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt rezultată din probatoriul cauzei, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (1) C. proc. civ., va păstra hotărârea atacată, respingând apelul, ca nefondat.

10.

În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, Tribunalul constată că, în conformitate cu art. 938 alin. (2) C. proc. civ., care dispune că este obligatorie desemnarea unuia din oficiu, pentru persoana a cărei ocrotire se cere, dacă aceasta nu are un avocat ales, pentru intimat a fost desemnat apărător din oficiu care s-a prezentat în instanţă, astfel că, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. g) Protocolul privind onorariile cuvenite avocaţilor pentru serviciile de asistenţă juridică încheiat între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, onorariul acestuia se stabileşte la suma de 1.130 lei, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Tribunalul Olt.

11.

Totodată, în raport de dispoziţiile art. 18 şi 19 din OUG nr. 51/2008, onorariul stabilit pentru apărătorul din oficiu al intimatului urmează să fie restituit de către apelant statului, deoarece acesta a pierdut procesul, astfel că apelanta va fi obligată să restituie statului suma de 1.130 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului din oficiu al intimatului.

Data publicarii pe portal: 12.11.2025