Tribunalul OLT · X/311/2025

Decizie nr. 513 din 18.09.2025

Instanță: Tribunalul OLT
Dosar: X/311/2025
Obiect: Stabilire locuinta provizorie minor. Program de vizita
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa civilă nr.

X/01.08.2025, pronunţata de Judecătoria Slatina in dosarul nr.

X/311/2025, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F O, CNP XXXXXXXXXXX, cu domiciliul în XXXXXX, judeţul O în contradictoriu cu pârâtul F C B, CNP XXXXXXXXXXXX, cu domiciliul în XXXXXX, judeţul O, cu domiciliul procesual ales în P, XXXXXXXXXXX, judeţul A.

S-a stabilit locuința provizorie a minorei F E, născută la data de 20.05.2019, la domiciliul reclamantei-pârâte F O, situat în mun.

S, jud.

O, până la soluționarea cauzei având ca obiect divorț, înregistrată sub nr.

X/311/2025 la Judecătoria Slatina, sau până la alte dispoziții ale instanței de judecată.

S-a admis în parte cererea reconvențională.

S-a stabilit, în mod provizoriu, până la soluționarea în primă instanță a dosarului nr. X/311/2025, următorul program de legături personale ale pârâtului-reclamant cu minora F E, născută la data de 20.05.2019:

- În prima și a treia săptămâna din fiecare lună, de vineri orele 16:00 până duminică la orele 19:00, prin luarea minorei de la locuința mamei și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale.

- În a doua și a patra săptămâna din fiecare luna, în ziua de duminică, de la ora 09:00 pana la orele 19:00, prin luarea minorei de la locuința mamei și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale;

- Legătura telefonica prin intermediul aplicațiilor mobile audio-video, zilnic, a pârâtului-reclamant cu minora, până la 60 de minute pe zi, în funcție de programul minorei și de disponibilitatea tatălui;

- În vacanța de vară, în anii impari, în perioada 01.07.-15.07. și 15.08.- 31.08, prin luarea minorei de la locuința mamei și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale.

- În vacanța de vară, în anii pari, în perioada 15.06 - 01.07 și 01.08 - 15.08, prin luarea minorei de la locuința mamei și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale.

- În vacanța de iarnă, în anii impari, din data de 29 decembrie, ora 10:00, până la data de 04 ianuarie, ora 17:00, prin luarea minorei de la locuința mamei și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale

- În vacanta de iarnă, în anii pari, din data de 22 decembrie, ora 10:00, până la data de 29 decembrie, ora 17:00, prin luarea minorei de la locuința mamei și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale.

- În perioada Sărbătorilor de Paște, în anii impari, începând cu duminica Paștelui, de la ora 10:00, până a doua zi de Paște, luni, la orele 19:00, prin luarea minorei de la locuința mamei și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale.

- În perioada Sărbătorilor de Paște, în anii pari, începând cu vinerea Paștelui, de la orele 10,00, până în sâmbăta Paștelui, la orele 19:00, prin luarea minorei de la locuința mamei și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale.

- De ziua de naștere a minorei, 20 mai, în anii pari, în funcție de ziua din săptămână în care va fi aceasta, astfel, dacă va fi în timpul weekendului, în intervalul 10:00 – 19:00, iar dacă va fi în timpul săptămânii, când minora se află la școală, după terminarea programului școlar, până la ora 19.00, prin luarea minorei de către tată și aducerea la domiciliul mamei la finalul programului de legături personale.

S-a respins în rest cererea reconvențională ca neîntemeiată.

A fost obligat pârâtul-reclamant să plătească către reclamanta-pârâtă suma de 5000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare reduse.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

În fapt, instanța a reţinut că numiții F C B și F O sunt părinții minorei F E, născută la data de 20.05.2019.

Pe rolul judecătoriei Slatina a fost înregistrat dosarul cu nr.

X/311/2025, având ca obiect principal divorțul dintre părțile precizate anterior, iar, ca obiect accesoriu, stabilirea domiciliului minorei, exercitarea autorității părintești cu privire la aceasta, precum și stabilirea obligației de întreținere.

În cauza de față, înregistrată la data de 10.07.2025, reclamanta-pârâtă F O a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea domiciliului minorei F E, la locuința sa, din mun.

S, întrucât din data de 03.07.2025 minora a fost luată de tatăl său și nu a mai fost adusă la domiciliu.

Pe cale reconvențională, pârâtul-reclamant F C B, a solicitat ca domiciliul minorei F E să fie stabilit la acesta, la locuința sa din Jud.

Argeș, mun.

P, arătând că reclamanta-pârâtă are un comportament care nu este în interesul superior al minorului, iar, în subsidiar a solicitat încuviințarea unui program de legături personale cu minora.

În drept, instanța a reţinut că potrivit prevederilor art. 997 Cod procedură civilă instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Aşadar, condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanţă preşedinţială, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi luată pe această cale, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului cauzei.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 920 din Codul de Procedură Civilă se prevede că: instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

Ordonanţa preşedinţială poate fi astfel folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluţie, se impune doar atunci când există urgenţă şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială prevăzute în art. 997 din Codul de Procedură Civilă; aşadar, necesitatea stopării unor condiţii neprielnice permite luarea unor măsuri provizorii pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale.

În conformitate cu prevederile art. 263 alin. (1) Cod civil orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului, iar în art. 496 alin. (1), (2), (3) şi (4) Cod civil se menţionează: copilul minor locuieşte la părinţii săi.

Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili de comun acord, locuinţa copilului.

În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte.

Astfel, interesul superior al copilului este în prezenta cauză singurul criteriu după care instanţa trebuie să se călăuzească pentru a decide cu privire la stabilirea locuinţei minorilor, pentru determinarea sa trebuind să se ţină seama de întregul complex de împrejurări menite să asigure copiilor o dezvoltare fizică, morală şi intelectuală armonioasă, interesând nu numai posibilităţile materiale ale părinţilor ci şi vârsta copiilor, comportarea părinţilor înainte de separare, gradul de ataşament şi preocupare pe care l-au manifestat faţă de copii, legăturile afective ce s-au stabilit între părinţi şi copii, precum şi între copil şi alţi membrii ai familiei extinse.

În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele: nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie; capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, în cauzele cu minori, guvernate de prevederile art. 8 din Convenţie, examinarea elementelor care servesc cel mai bine intereselor copilului este întotdeauna de o importanţă fundamentală (cauza Johansen c.

Norvegiei, Ho- tărârea din 7 august 1996).

În sens similar, s-a arătat în cauza Ignaccolo – Zenide c.

României, Hotărârea din 25 ianuarie 2000, că autorităţile statale au obligaţia „de a depune eforturi rezonabile pentru ca atunci când interesele părinţilor sunt în conflict, iar copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-şi exprima ei înşişi, în mod clar, propriile preferinţe, interesele superioare ale acestora să fie promovate”, posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezentând un element fundamental al vieţii de familie

Tatăl și mama sunt figuri importante de atașament care au rol decisiv în dezvoltarea emoțională și socială a copilului, atât timp cât calitatea interacțiunilor lor va condiționa calitatea relațiilor sociale.

De aceea în situația familiilor care se destramă prin divorț, interesul superior al copiilor, în general, este legat de posibilitatea de a putea accesa cvasinelimitat pe ambii părinți pentru a putea a dezvolta relații echilibrate și armonioase cu ambii părinți.

În contextul disoluţiei matrimoniale, echilibrul emoţional al copiilor care s-au bucurat de viaţă de familie alături de părinţii lor este în mod inevitabil afectat, deoarece reperele sociale şi familiale se schimbă; dacă minorii locuiesc doar cu unul dintre părinţi, prezenţa celuilalt părinte nu mai este o constantă, deşi ar fi de dorit acest lucru.

În cauza de față, instanța a reţinut faptul că minora E, anterior separării în fapt a părinților săi, a locuit la adresa din mun.

S și avea o relația extraordinară cu ambele părți, dovadă fiind planșele fotografice, înregistrările video, dar și depozițiile martorilor D M C și C D I.

Pentru a reține astfel, instanța a avut în vedere, dincolo de probatoriul, concluziile pe care le-a putut trage din ascultarea minorei în camera de consiliu, în prezenta doamnei psiholog de la DGASPC.

Astfel, E a relEt faptul că un copil este prieten la fel de mult și cu mami și cu tati, neputând să încline mai mult în favoarea unui dintre ei și nu a manifestat vreo atitudine de teamă față de vreunul dintre părinții săi.

Procedând la analiza criteriilor pe care instanța trebuie să le aibă în vedere în stabilirea domiciliului minorului la unul dintre părți, prin raportare la situația de fapt existentă, s-au reţinut următoarele:

1. Posibilitățile materiale ale părinților și vârsta copilului:

În cazul unui copil de 6 ani, nevoile materiale sunt esențiale pentru asigurarea unui trai echilibrat și dezvoltarea armonioasă.

Din întreg materialul probator administrat în cauză a rezultat fără putință de tăgadă faptul că ambii părinți dețin stabilitatea financiară necesară pentru a asigura copilului tot ceea ce are nevoie pentru dezvoltarea sa, aceștia având locuri de muncă și fiind ajutați fiecare de părinții lor.

Este irelEnt faptul că tatăl minorei este singur la părinți, iar mama minorei mai are un frate pe care îl susține tatăl său.

Însă, vârsta copilului sugerează nevoia unui mediu stabil, care să includă nu doar îngrijirea fizică (alimentație, sănătate), dar și sprijin psihologic și educațional.

Privitor la sprijinul psihologic și educațional, se observă că, în perioada în care minora s-a aflat cu tatăl său, relația pe care aceasta o avea cu mama sa a avut de suferit, minora refuzând în prezent, conform susținerilor tatălui, să mai petreacă timp cu mama sa.

Instanța a avut serioase dubii cu privire la opțiunea sinceră și reală a refuzului minorei de a se întâlni cu mama sa, având în vedere că, în cadrul ascultării în cameră de consiliu, aceasta și-a manifestat, cel puțin la nivel declarativ, dorința de a mai merge la mamă, însă arătând, în același timp teama de a nu îl pierde pe tatăl său.

Privitor la relația dintre mamă și minora, ulterior datei de 03.07.2025, instanța a avut în vedere depoziția martorului T C, care a susținut faptul că minora a refuzat ultima dată când a fost în vizită să răspundă la întrebări adresate despre mama sa, dar și depoziția martorei C D I, care a declarat că a participat în dimineața ședinței de judecată la întâlnirea dintre minoră și mama sa, când copilul a sărit în brațele mamei, însă a rămas în permanență sub atenta supraveghere a tatălui care stătea la o distanță foarte mică de aceasta.

Instanța nu a putut să nu observe faptul că minora și-a schimbat radical comportamentul față de mama sa, ulterior datei de 03.07.2025.

Dacă în toate pozele și videoclipurile anterioare acestei date, E zâmbea și se comporta ca un copil fericit în preajma mamei, având o atitudine absolut normală pentru vârsta sa, în prezent, minora manifestă reticență cu privire la mamă.

Revenind la sprijinul psihologic și educațional pe care părinții îl pot oferi minorei, instanța a considerat că, tatăl, ulterior datei de 03.07.2025, a folosit diferite tehnici de influențare psihologică asupra minorei, în primul rând prin izolarea completă a acesteia fața de mama sa, precum și prin inducerea, în diferite forme, a ideii că mama este vinovată de faptul că tata nu se mai poate întoarce acasă.

Grăitor pentru cele afirmate este filmarea depusă la dosar de către pârâtul-reclamant în care minora discută telefonic cu mama sa, iar la întrebarea acesteia când revine acasă, minora răspunde: doar dacă te duci la politie sa le spui...sa-l lași și pe tati să vină acasă.(...) Tati nu are voie să vina pentru că tu te-ai dus la poliție. (..) Nu are voie sa vină, ce nu înțelegi, după aia nu îl mai vad. (...) dacă nu te duci la politie, eu nu mai vin acasă.

Adresarea în mod repetat a solicitării de a merge la poliție, într-o manieră aproape robotică, induce ideea că un copil în vârstă de 6 ani are aceste cuvinte impregnate în vocabular și în memorie, de către un adult, fiind greu de crezut că, la o vârstă atât de fragedă, aceasta poate emite astfel de idei.

În aceeași manieră, instanța nu a putut avea în vedere susținerile pârâtului-reclamant, conform cărora mama a lăsat-o pe minoră singură peste noapte, motiv pentru care copilul este traumatizat, ținând cont că filmarea la care face referire nu este elocventă pentru a reține în consecință.

Un copil poate avea diverse vise/coșmaruri și se poate trezi din somn să repete anumite lucruri din acestea, fără că acest fapt să denote în mod obligatoriu că astfel de întâmplări au loc și în realitate.

În ceea ce privește evaluarea psihologică a minorei depusă la dosarul cauzei (f.53), instanța a avut în vedere că aceasta a fost făcută la solicitarea tatălui, în perioada în care minora s-a aflat la el, la un cabinet de psihologie ales de tată, cu informațiile puse la dispoziția psihologului doar de acesta, motiv pentru care a considerat că poate avea o doză destul de mare de subiectivism.

2. Comportamentul părinților înainte de separare:

Este evident că ambii părinți au fost implicați activ în creșterea și educația copilului, iar acest comportament indică o relație sănătoasă și o atenție echilibrată asupra nevoilor copilului, fapt ce reiese cu ușurință din planșele fotografice, înregistrările video, din răspunsurile la interogatoriu al părților, din ascultarea minorei, dar și din declarația martorilor C D I și D M C.

3. Gradul de atașament și legăturile afective:

Instanța a observat că minora este foarte atașată de ambii părinți, iar până la separarea din data de 03.07.2025, aceasta a avut o relație echilibrată cu fiecare dintre ei, fapt ce reiese din întreg materialul probator amintit anterior.

În prezent, aceasta este mai atașată de tatăl său și are o atitudine respingătoare cu privire la mama sa, însă instanța a considerat că întreg comportamentul minorei cu privire la figura maternă este influențat de informațiile pe care tatăl le-a oferit acesteia în perioada în care minora a fost separată fizic de mama și îndepărtată de locul pe care aceasta îl știa ca fiind acasă.

În susținerea celor reținute este chiar răspunsul pârâtului-reclamant la întrebarea adresată de instanță în cadrul interogatoriului, acesta recunoscând că el este cel care i-a spus minorei că ”mami a fost la poliţie şi acum eu am ordin de interdicţie de a mai veni acasă”.

Este evident că unui copil cu o vârstă atât de fragedă i se poate crea foarte uşor o anxietate de separare, îndepărtându-l emoțional de un părinte, atunci când celălalt îi inoculează ideea că acel părinte este „vinovat” de separare sau de absenţa sa sau că este „rău”.

4. Nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, educație, sănătate, securitate și stabilitate:

Este esențial ca un copil de vârsta aceasta să simtă siguranță și stabilitate.

Într-o astfel de situație, de separare faptică a părinților, copilul riscă să se simtă nesigur, având în vedere că un părinte devine inaccesibil.

Nevoia de securitate psihologică și emoțională este crucială pentru această vârstă, iar intervenția în relațiile stabilite poate conduce la traume emoționale, tulburări de comportament sau dificultăți în adaptarea socială și școlară.

Stabilitatea este esențială, iar lipsa unui cadru predictibil poate dăuna grav dezvoltării acestuia.

În analiza acestui criteriu, instanța a avut în vedere că, de la naștere și până la data de 03.07.2025, minora a locuit, împreună cu ambii părinți la adresa din mun.

S și a fost înscrisă la Grădinița cu program prelungit nr. 7 din S (f.42).

Tatăl minorei lucrează, în prezent, în mun.

G (f.60), având închiriată o locuință în orașul B (f.61) și dorește ca domiciliul minorei să fie stabilit la adresa din mun.

P (aparținând părinților acestuia, așa cum a declarat în fața instanței la termenul de judecată), unde ar urma să locuiască el, împreună cu minora, urmând să facă naveta zilnic la locul de muncă, iar minora să stea cu tatăl său care este pensionar, în timpul în care el s-ar afla în mun.

Chiar dacă minora este cel mai probabil familiarizată cu locuința bunicilor paterni din mun.

P, mutarea unui copil de 6 ani într-un alt oraș și într-o altă casă poate să fie o schimbare destul de bruscă și dificilă pentru el.

La vârsta aceasta, copiii sunt extrem de atașați de mediul în care au crescut, de rutina zilnică, dar și de relațiile pe care le-au construit cu familia extinsă, prietenii și colegii.

Un astfel de pas poate genera confuzie, anxietate și sentimentul de nesiguranță, mai ales dacă nu este gestionat cu grijă.

Copilul riscă să simtă o pierdere a stabilității emoționale și a securității, iar adaptarea poate fi mai greu de realizat fără un sprijin constant din partea ambilor părinți.

5. Capacitatea părinților de a răspunde nevoilor copilului:

Chiar dacă tatăl ar putea fi în măsură să răspundă nevoilor materiale ale copilului, așa cum instanța a arătat anterior, separarea de mama sa poate duce la o incapacitate de a-i satisface nevoile emoționale și de atașament.

Este important ca părinții să coopereze pentru a asigura continuitatea îngrijirii, nu doar fizic, dar și afectiv și psihologic.

Atunci când un părinte este exclus din viața copilului, nu doar că sunt încălcate drepturile copilului, dar și capacitatea de a răspunde complet nevoilor sale este compromisă.

Părintele cu care locuiește minorul are responsabilitatea de a face eforturi semnificative pentru a sprijini și întări relația copilului cu celălalt părinte.

Acest lucru presupune încurajarea și facilitarea întâlnirilor și a contactului regulat între cei doi, pentru a menține legătura afectivă și pentru a preveni orice formă de distanțare emoțională.

Este esențial ca părintele să susțină acest contact, arătându-i copilului importanța relației cu celălalt părinte și oferindu-i oportunități de a-și construi și menține legătura într-un mod sănătos și echilibrat.

Cu toate că pârâtul-reclamant a susținut prin răspunsurile la interogatoriu că nu a limitat accesul mamei în a lua legătura cu minora, faptul că din data de 03.07.2025 nu a mai existat o întrevedere fizică între minora și mama sa, ridică serioase semne de întrebare cu privire la eforturile depuse de tată pentru a susține relația mamă-fiică.

Folosirea ordinului de protecție ca justificare pentru lipsa de a duce copilul înapoi la domiciliul mamei nu poate fi acceptată ca fiind validă, din moment ce existau suficiente persoane în familia extinsă a ambelor părți care puteau intermedia legătura dintre acestea.

De asemenea, instanța observă, din înscrisurile depuse la f. 184-187 că, din data de 13 iulie, mesajele trimise de mama minorei prin intermediul aplicației whatsapp către nr. de telefon XXXXXXXXXXXX, recunoscut de pârâtul-reclamant, la interogatoriu, ca aparținând minorei, nu au mai ajuns la destinație, fiind evidențiată o singură bifă referitoare la acestea, fapt ce denotă fie că telefonul a fost în afara ariei de acoperire, închis sau că numărul a fost blocat.

6. Menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat atașamente:

Este esențial ca copilul să poată menține legătura cu ambii părinți, având în vedere atașamentele puternice dezvoltate față de fiecare dintre aceștia.

Absența mamei din viața copilului în această perioadă poate destabiliza nu doar atașamentele emoționale, dar și relațiile sociale și de sprijin ale copilului, cum ar fi cele cu membrii familiei extinse.

Pierderea contactului cu mama poate avea un impact devastator asupra sănătății sale emoționale și psihologice, iar nevoia sa de apartenență la o unitate familială stabilă și iubitoare riscă să fie grav compromisă.

În cadrul analizei acestui criteriu, instanța a observat și principiul disponibilității părintelui de a permite și încuraja relația copilului cu celălalt părinte, fapt ce presupune din partea acestuia deschidere și colaborare pentru a menține legătura dintre copil și ambii părinți.

Astfel, instanța a observat că minora a părăsit domiciliul din mun.

S, împreună cu tatăl său, în urma înțelegerii dintre cei doi părinți, lucru necontestat de niciuna dintre părți, urmând ca aceasta să se întoarcă la același domiciliu, peste cateva zile.

Faptul că mama a permis tatălui să ia minora și să petreacă timp cu aceasta, cu toate că între ei exista deja o relație conflictuală (dovadă fiind înregistrările depuse de ambele părți cu privire la întâmplarea din data de 02.07.2025, când reclamanta-pârâtă părăsește domiciliul) dovedește că aceasta a manifestat disponibilitate în ceea ce privește relația minorei cu tatăl său.

La polul opus, instanța nu a putut reține același lucru cu privire la tatăl minorei, care, după ce a plecat cu aceasta de la domiciliu, cu acordul mamei și cu înțelegerea de a o aduce înapoi, a preferat să blocheze orice fel de întrevedere fizică a mamei cu fetița.

Interesul superior al minorului reclamă menținerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu familial normal și echilibrat în prezența ambilor părinți pentru că riscul ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată cu încredințarea sa unuia sau altuia dintre părinți.

De aceea, după separarea părinților menținerea și încurajarea relației copilului cu părintele cu care minorul nu locuiește în mod statornic, devine vitală pentru dezvoltarea sa morală normală.

Mai mult decât atât, instanța nu a putut să nu rețină ca fiind relevante în cauza de față certurile pe care pârâtul-reclamant pare să le inițieze/să le întrețină cu soția acestuia, în preajma minorei, în vârstă de 6 ani.

Cu titlu de exemplu, instanța scoate în evidență întâmplarea pe care ambele părți au invocat-o, respectiv cea din data de 09.06.2025 (cd. nr.1 – întâmpinare cerere reconvențională), când pârâtul-reclamant îi adresează soției sale mai multe reproșuri privitoare la căsnicia acestora și la o pretinsă relație pe care ea ar avea-o cu un alt bărbat, spunându-i reclamantei-pârâte lucruri precum: Ai distrus familia, în primul rând copilul...ce, te-a lăsat ăla gravidă?...noi nu am mai făcut sex de o lună și ceva., toate în prezența minorei, care se afla pe bancheta din spate a mașinii şi asista speriată la reproşurile tatălui său.

Instanța a considerat că părinții, pe lângă drepturile pe care le au față de copii, au și responsabilități fundamentale care vizează protejarea acestora.

Este imperativ ca aceștia să asigure un mediu sigur și stabil, ferit de conflicte, neînțelegeri sau reproșuri, pentru a preveni stresul emoțional și trauma care ar putea afecta dezvoltarea sănătoasă a copilului.

În fața unor dificultăți în relația de cuplu, părinții trebuie să își pună deoparte diferențele și să pună pe primul loc bunăstarea copilului, protejându-l de orice formă de tensiune sau instabilitate care ar putea perturba echilibrul său emoțional și psihologic.

Raţiunea interesului superior al copilului are un caracter complex, conţinutul său se raportează, potrivit doctrinei, la posibilităţile de dezvoltare fizică, morală şi materială pe care le poate găsi la unul dintre părinţi.

Niciunul dintre elemente nu trebuie minimalizat sau exagerat ori analizat drept criteriu unic, accentuarea unuia sau altuia dintre criterii trebuie justificată de judecător din perspectiva relevanţei sub aspectul mijloacelor de probă destinate a sprijini soluţia adoptată legal.

Instanța nu a reţinut motivele invocate de pârâtul-reclamant care privesc presupusul consum excesiv de alcool al reclamantei-pârâte, întrucât nu a fost dovedit în cauză.

Participarea acesteia, prin prisma serviciului, la anumite evenimente, unde, de regulă, se consumă alcool și existența a două planșe fotografice cu reclamanta pârâtă în timp ce consumă alcool (neexistând informații despre cum și în ce împrejurare s-au efectuat acele fotografii) nu sunt suficiente pentru a duce automat la ideea că aceasta este într-o situație de dependență, care să se răsfrângă cu consecințe negative asupra minorei.

Mai mult decât atât, din declaraţia martorei C D reiese că, înainte de separarea în fapt a părţilor, şi pârâtul-reclamant participa la aceste evenimente, împreună cu soţia sa.

Suplimentar, toate mesajele trimise de pârâtul-reclamant către reclamanta-pârâtă în care susține că aceasta s-ar afla în anumite locuri și ar consuma alcool nu sunt decât simplele afirmații ale acestuia, necoroborate cu niciun alt mijloc de probă.

De asemenea, pentru același motiv, instanța nu a reţinut nici susținerile reclamantei-pârâte cu privire la persoana pârâtului-reclamant cu privire la consumul de alcool și jocurile de noroc.

O condamnare care a avut loc cu mai mult de 10 ani în urmă nu poate constitui un mijloc de catalogare a acestuia ca fiind consumator de alcool.

De asemenea, singurul martor care a făcut referire la faptul că tatăl ar practica jocurile de noroc a fost martorul I M, tatăl reclamantei-pârâte, declarație care poate fi părtinitoare şi care nu s-a coroborat cu nicio altă probă din cauză.

Din analiza afirmațiilor și atitudinilor exprimate de către ambii părinți în cadrul prezentului litigiu, a reieşit că fiecare dintre aceștia încearcă să proiecteze asupra celuilalt imaginea unui părinte iresponsabil, lipsit de implicare în viața copilului.

Totuși, aceste susțineri nu sunt susținute de probe obiectiv, concludente și pertinente care să ateste o conduită parentală deficitară din partea vreunuia dintre ei.

Mai degrabă, aceste demersuri par să fie expresia unor conflicte nerezolvate și a unor resentimente reciproce acumulate pe parcursul relației de cuplu sau în contextul separării, resentimente care sunt transferate în mod nejustificat asupra dimensiunii parentale a relației.

Or, este esențial ca analiza instanței să se bazeze pe interesul superior al copilului, nu pe afirmații subiective, motivate de rivalitate personală.

Dincolo de necesitatea de a menţine stabilitatea în viaţa minorei, instanţa a constatat că, din comportamentul tatălui, reiese inițierea unui proces de alienare parentală, manifestat prin tendința de a o îndepărta pe minoră atât de mamă, cât și de familia extinsă a acesteia.

Aceste manifestări includ transmiterea către copil a unor mesaje cu conținut manipulator, prin care se induce ideea că mama este vinovată pentru absența tatălui din domiciliul familial, întrucât aceasta a formulat o cerere de ordin de protecție.

O astfel de influențare negativă are potențialul de a afecta grav echilibrul emoțional și dezvoltarea psiho-afectivă a minorei, mai ales în condițiile în care aceasta prezintă o relație de atașament solidă și echilibrată față de ambii părinți.

Este de notorietate faptul că, în cazul copiilor aflați în situații de conflict parental, încercările de a denigra celălalt părinte sau de a plasa responsabilitatea separării asupra acestuia pot genera confuzie, vinovăție, anxietate și chiar tulburări de atașament.

Atunci când copilul este pus în situația de a percepe unul dintre părinți ca fiind „răul” care a cauzat destrămarea familiei sau suferința celuilalt părinte, fără capacitatea emoțională și cognitivă de a înțelege contextul juridic sau realitatea obiectivă a situației, se produce o presiune psihologică profund nocivă.

În loc ca părinții să protejeze copilul de conflictul lor, acesta devine un instrument sau un martor nevoit al disputei dintre adulți.

Într-un astfel de context, este esențial ca părintele care se bucură de acces și comunicare constantă cu copilul să manifeste prudență, echilibru și responsabilitate în exprimări, astfel încât să fie susținută relația copilului cu ambii părinți, conform interesului său superior.

Având în vedere riscul real și actual de afectare emoțională a minorei, pe fondul începerii unui proces de alienare parentală și al tensionării relației acesteia cu mama și familia maternă, precum și necesitatea de a-i asigura un cadru stabil, echilibrat și protector, se impune, cu caracter de urgență, stabilirea provizorie a domiciliului minorei la mamă, pe calea ordonanței președințiale, motiv pentru care instanţa va admite cererea de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară din cererea reconvențională, referitoare la stabilirea unui program de legături personale ale tatălui cu minora, instanţa l-a apreciat ca fiind întemeiat, prin prisma motivării anterioare, respectiv a necesității de a menține legătura afectivă a minorei cu ambii părinţi.

La stabilirea zilelor în care tatăl va avea legături personale cu minora, instanţa a avut în vedere faptul că acesta are un loc de muncă în mun.

G, iar minora, în cursul săptămânii va urma cursurile şcolare, motiv pentru care instanţa apreciază că este în interesul superior al copilului ca întrevederile cu tatăl său să aibă loc în weekenduri.

Cu toate acestea, instanţa nu a considerat că ar fi echitabil ca mama să participe în cea mai mare proporţie la pregătirea şi susținerea minorei în timpul săptâmânii, fără a avea măcar o zi liberă cu aceasta, motiv pentru care, două weekenduri pe lună cei doi părinţi vor împărţi timpul petrecut cu minora (în a doua şi a patra săptămână din lună).

În acest sens, a stabilit următorul program, cu titlu general, de legături personale a minorei cu tatăl său:

- În prima și a treia săptămâna din fiecare lună, de vineri orele 16:00 până duminică la orele 19:00;

- În a doua și a patra săptămâna din fiecare luna, în ziua de duminică, de la ora 09:00 pana la orele 19:00;

Suplimentar, pentru a asigura un minim de echilibru în viaţa minorei, instanţa a apreciat că este important ca aceasta să păstreze legătura telefonica prin intermediul aplicațiilor mobile audio-video, zilnic, cu tatăl său, până la 60 de minute pe zi, în funcție de programul minorei și de disponibilitatea tatălui.

În ceea ce priveşte vacanța de vară, instanţa a reţinut că, în această perioadă, minora nu este angrenată în activități educaționale, ceea ce permite o indicare mai concretă programului obișnuit de relaţii personale.

În acest context, se justifică necesitatea ca minora să petreacă timp nu doar în weekenduri cu tatăl şi nu doar în timpul săptămânii cu mama, ci o perioada mai lungă cu fiecare dintre aceştia, asigurându-se astfel menţinerea legăturilor afective şi dezvoltarea armonioasă a relației cu ambii părinți.

Distribuirea timpului în mod egal între cei doi părinţi, în lunile de vară, prin alocarea unei perioade expres indicate din fiecare lună pentru ambele părţi, permite accesul copilului la experienţe de viaţă complementare şi contribuie la menţinerea unei relaţii echilibrate cu ambii părinţi.

Astfel, instanța a considerat că este rezonabil ca în anii impari, în perioada 01.07.-15.07. și 15.08.- 31.08, iar în anii pari, în perioada 15.06 - 01.07 și 01.08 - 15.08, minora să petreacă timp cu tatăl său.

Faţa de caracterul special al acestor perioade stabilite în favoarea tatăului, instanţa a reţinut, per a contrario, că, în ani pari, perioada 01.07.-15.07. și 15.08.- 31.08, iar în anii impari, perioada 15.06 - 01.07 și 01.08 - 15.08, minora va petrece timp cu mama sa.

De asemenea, în datele nestabilite din vacanţa de vară, va avea aplicabilitate programul generale de legături personale.

În acelaşi sens, instanţa a avut în vedere şi perioada vacanţei de iarnă şi a sărbătorilor Pascale, stabilind următorul program de legături personale pe care tatăl îl va avea cu minora:

În ceea ce priveşte ziua de naştere a minorei, 20 mai, instanţa a considerat că, de preferat ar fi ca părţile să reuşească să petreacă împreună cu minora această zi, însă pentru orice eventualitate, în caz contrar, instanţa a stabilit ca părinţii să petreacă alternativ ziua de naştere a minorei, în anii pari, tatăl, iar în anii impari, mama.

În perioadele astfel stabilite, având în vedere indicarea în mod concret a datelor şi zilelor, instanţa a atras atenţia că regula generală stabilită anterior cu privire la weekenduri nu-şi mai are aplicabilitatea, stabilirea cât mai clară a timpului petrecut cu minora fiind tocmai pentru a asigura ambilor părinţi oportunitatea de a fi alături de minora în preajma evenimentelor importante.

Faţă de stabilirea domiciliului la mama sa, luarea şi aducerea minorei de către tatăl ei se va face de la/la această adresă, acesta având posibilitatea de a apela la persoane din cadrul familiei sale extinse pentru a se deplasa la domiciliul minorei, având în vedere existenţa ordinului de protecţie instituit prin Sentinţa Civilă nr.

X/08.07.2025, rămasă definitivă prin Dec.

Civilă nr.

X/29.07.2025, în dosarul nr.

X/311/2025.

În ceea ce priveşte solicitarea ca părinţii să se încunoștințeze reciproc despre starea de sănătate a minorei sau despre orice alt aspect care vizează persoana acesteia, instanţa a considerat că aceasta obligaţie nu face parte din programul de legături personale, ci din obligaţiile fireşti are părinților cu privire la copiii lor, stabilite prin lege.

De asemenea, şi dreptul de a comunica telefonic cu părintele la care nu se află, este unul garantat de legislația în vigoare, atât pentru minoră, cât şi pentru părinţii, încălcarea acestuia putând să atragă consecințe majore.

Calea de atac exercitată:

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta F O, solicitând admiterea apelului si modificarea in parte a sentinţei apelate, cu privire la următoarele aspecte:

1) înlăturarea menţiunii privind adresa de domiciliu a mamei (reclamanta-parata):

„ stabileşte locuinţa provizorie a minorei F E, născuta la data de 20.05.2019 la domiciliul reclamantei-parate F O, din mun.

S, jud.

O pana la soluţionarea cauzei având ca obiect divorţ, inregistrata sub numărul X/311/2025 la Judecătoria Slatina, sau pana la alte dispoziţii ale instanţei de judecata, in sensul de a nu fi stipulata adresa, fiind suficienta menţiunea „domiciliul reclamantei-parate F O".

2). înlăturarea in totalitate a incuviintarii privind „ a doua si a patra săptămâna din fiecare luna, in ziua de duminica, de la ora 9:00 pana la orele 19:00, prin luarea minorei de la locuinţa mamei si aducerea inapoi la finalul programului de legaturi personale";

3). Legătura telefonica prin intermediul aplicaţiilor mobile audio-video, zilnic, a intimatului cu minora, insa intr-un interval orar determinat, respectiv 11:00-12:00 si 18:00-19:00, care sa nu depăşească 60 minute cumulate in ambele intervale.

4).

In vacantele de vara, in anii impari si/sau pari, precizarea intervalului orar in care tatăl va lua minora de la locuinţa mamei si o va aduce inapoi la finalul programului de legaturi personale, respectiv de la ora 10:00 in zilele de 01.07 si 15.08 in anii impari, respectiv 15.06 si 01.08 in anii pari, cu aducerea inapoi a minorei la orele 19:00 in zilele de 15.07 si 31.08 in anii impari, respectiv 01.07 si 15.08 in anii pari.

5). In vacanta de iarna, in anii PARI, din data de 29 decembrie, ora 10:00, pana la data de 04 ianuarie, ora 17:00, prin luarea minorei de la locuinţa mamei si aducerea inapoi la finalul programului de legaturi personale;

6). In vacanta de iarna, in anii IMPARI, din data de 22 decembrie, ora 10:00, pana la data de 29 decembrie, ora 17:00, prin luarea minorei de la locuinţa mamei si aducerea inapoi la finalul programului de legaturi personale;

7). In data de 27 decembrie, ziua de naştere a mamei, in fiecare an, de la ora 10:00 la ora 20:00, minora va petrece ziua de naştere a mamei cu aceasta, indiferent daca ziua va interfera cu programul de legaturi personale al tatălui.

8).

Inserarea menţiunii „ programul stabilit pentru vacante si sărbători (Paste, ziua minorei.etc), reprezintă o excepţie de la programul de rutina încuviinţat pentru zilele aferente sfârşitului de săptămâna, sens in care, la începerea, sfârşitul sau in interiorul programului de vacanta, sărbătoare, n de naştere, astfel cum sunt stabilite separate, nu se aplica regula sfârşitului de săptămâna.

Menţinerea hotărârii pentru celelalte aspecte judecate.

MOTIVE:

Apelanta arată că asa cum a precizat in petitul cererii, solicită modificarea in parte a sentinţei apelate, urmând sa arate instanţei punctual, considerentele apreciate de aceasta ca fiind fondate si întemeiate pentru admiterea apelului.

1.) înlăturarea menţiunii privind domiciliului mamei din dispozitiv: „ stabileşte locuinţa provizorie a minorei F E, născuta la data de 20.05.2019 la domiciliul reclamantei-parate F O, din mun.

S, XXXXXXX, jud O pana la soluţionarea cauzei având ca obiect divorţ, înregistrata sub numărul X/311/2025 la Judecătoria Slatina, sau pana la alte dispoziţii ale instanţei de judecata, in sensul de a nu fi stipulata adresa, fiind suficienta menţiunea „domiciliul reclamantei-parate F O".

Instanţa de fond admis cererea si a stabilit domiciliul minorei F E, născuta la data de 20.05.2019 la domiciliul reclamantei-parate F O si a menţionat in sentinţa, adresa apelantei din S, XXXXXXX, jud.

O, rezultând ca, pana la soluţionarea divorţului, minora va locui la aceasta adresa.

Apreciază ca aceasta menţiune, contravine liberului drept la circulaţie si oferă intimatului, posibilitatea de a controla, de a formula eventuale sesizari/reclamatii/plangeri, in situaţia in care ea ar intenţiona sa locuiască la o alta reşedinţa, fie a părinţilor săi, fie a acesteia.

Pur ipotetic si demonstrativ, dosarul având ca obiect „divorţ" poate fi soluţionat definitiv intr-un termen mai mare de un an, apelanta fiind nevoita sa nu-şi schimbe locuinţa indicata de instanţa in hotărâre; cunoscandu-1 pe parat, in raport si de atitudinea acestuia imediat dupa pronunţarea sentinţei apelate, se impune inlaturarea acestei sintagme si păstrarea menţiunii ca, minora va avea domiciliu la domiciliul mamei, fiind de la sine inteles ca oriunde se afla mama, va locui si minora.

Arată că nu intenţionează sa tulbure stabilitatea minorei, insa consideră aceasta menţiune ca fiind purtătoare de interpretări restrictive, menite sa „asigure"_intimatului un teren favorabil conflictului.

2.) înlăturarea in totalitate a incuviintarii privind „a doua si a patra săptămâna din fiecare luna, in ziua de duminica, de la ora 9:00 pana la orele 19:00, prin luarea minorei de la locuinţa mamei si aducerea inapoi la finalul programului de legaturi personale".

Practic, prin aceasta măsura, instanţa de fond, a incuviintat intimatului sa petreacă timp cu minora, IN FIECARE DUMINICA a anului, intrucat in prima si a treia săptămâna, tatăl are legaturi personale cu minora de vineri pana duminica la orele 19:00.

Astfel, apelanta arată că nu va putea petrece NICIUN WEEKEND intreg cu fiica sa, nu vor putea calatori in scurte vacante de sfârşit de săptămâna si va fi in imposibilitate sa desfăşoare activităţi recreative prelungite cu fetita, cata vreme in timpul săptămânii aceasta este/va fi la scoală iar apelanta la serviciu.

Pe langa faptul ca nu este fireasca aceasta impartire, nici copila nu va fi fericita daca mama ei nu-si va petrece cele 2 weekend-uri (ramase din luna) alături de ea.

Apreciază ca se impune a fi inlaturata in totalitate aceasta menţiune ca fiind in contradicţie cu interesul superior al minorei.

3.) Legătura telefonica prin intermediul aplicaţiilor mobile audio-video, zilnic, a intimatului cu minora, insa intr-un interval orar determinat, respectiv 11:00-12:00 si 18:00-19:00, care sa nu depăşească 60 minute cumulate in ambele intervale.

Si sub acest aspect, solicită admiterea apelului si sa se stabilească prin hotărâre judecătoreasca, un program bine delimitat in care intimatul poate sa ia legătura telefonic cu minora.

In caz contrar, minora va fi nevoita sa „lipească" telefonul de corp pentru ca nu cumva tatăl ei sa o sune si sa nu răspundă!?, situaţie in care va fi afectata, intimatul având posibilitatea sa-i reproşeze ca nu a răspuns, iar apelantei sa-i aducă acuze nefondate.

Arată că victimizarea intimatului in fata minorei, este de netăgăduit (astfel cum a dovedit cu inregistrari audio/video la fondul cauzei), iar posibilitatea acestuia de a fi in contact cu fiica lor, oricând, la orice ora, nu va face decât sa o destabilizeze emoţional.

Din nou ipotetic si pur demonstrative, in situaţia in care E va fi in piscina cu prietenele si tatăl ei o va apela in acel moment, evident ca, pe de o parte nu va putea sa răspundă, iar pe de alta parte, daca va auzi apelul, o va determina sa abandoneze joaca si sa alerge sa răspundă „sa nu-1 supere pe tati".

In cazul in care va exista un interval orar, apreciază ca este benefic atat pentru minora cat si pentru intimat, creandu-se in timp un respect reciproc si o stabilitate, cunoscând fiind faptul ca orice minor are nevoie de reguli si de program pentru o dezvoltare adecvata.

4.) In vacantele de vara, in anii impari si/sau pari, precizarea intervalului orar in care tatăl va lua minora de la locuinţa mamei si o va aduce inapoi la finalul programului de legaturi personale, respectiv de la ora 10:00 in zilele de 01.07 si 15.08 in anii impari, respectiv 15.06 si 01.08 in anii pari, cu aducerea inapoi a minorei la orele 19:00 in zilele de 15.07 si 31.08 in anii impari, respectiv 01.07 si 15.08 in anii pari.

Din omisiune, instanţa de fond nu a indicat ora la care intimatul se va prezenta la domiciliul mamei sa ia minora si nici ora la care acesta va fi obligat sa o aducă la finalul programului de legaturi personale, din vacanta de vara.

Pentru a preintampina divergentele ce pot fi născute, solicită sa se stabilească ora la care intimatul va lua minora si ora la care acesta va trebui sa o aducă mamei, astfel cum a precizat in petitul cererii de apel.

5.) In vacanta de iarna, in anii PARI, din data de 29 decembrie, ora 10:00, pana la data de 04 ianuarie, ora 17:00, prin luarea minorei de la locuinţa mamei si aducerea inapoi la finalul programului de legaturi personale;

6.) In vacanta de iarna, in anii IMPARI, din data de 22 decembrie, ora 10:00, pana la data de 29 decembrie, ora 17:00, prin luarea minorei de la locuinţa mamei si aducerea inapoi la finalul programului de legaturi personale; Arată că în ceea ce priveşte vacanta de iarna, a solicitat instanţei de apel, inversarea anilor impari cu anii pari, intrucat, a stabilit cu minora, anterior problemelor dintre ei adulţii, sa petreacă la munte sărbătorile de revelion din anul in curs.

Conform hotărârii de fond, in anul impar - respectiv anul curent 2025 - minora s-ar afla la intimat in perioada 29 decembrie - 04 ianuarie, astfel ca îi va fi imposibil sa-şi respecte promisiunea făcuta fiicei sale.

Cata vreme, intimatul va petrece timp cu minora din data de 22 decembrie pana in data de 29 decembrie (deci inclusiv sărbătoarea de Crăciun), apreciază ca acesta nu va fi prejudiciat in niciun fel de modificarea solicitata.

7.) In data de 27 decembrie, ziua de naştere a mamei, in fiecare an, de la ora 10:00 la ora 20:00, minora va petrece ziua de naştere a mamei cu aceasta, indiferent daca ziua va interfera cu programul de legaturi personale al tatălui.

A formulat aceasta solicitare si in fata instanţei de fond, insa prin hotărârea apelata, nu i-a fost acordat acest drept.

Apreciază ca ziua de naştere a unui membru al familiei, cu atat mai mult a mamei, este un eveniment peste care nu se poate trece pur si simplu.

Minorii trebuie sa stie si sa se obişnuiască sa celebreze persoanele dragi, sa invete sa felicite si sa ofere cadouri,

(simbolice - o felicitare/o floare, etc), atenţie si respect. Orice aniversare nemarcata, va inocula minorei ideea de banalitate, o va priva in viitor de bucuria acestor evenimente.

Nu in ultimul rand, nicio aniversare, sărbătoare sau eveniment marcant din viata unei mame, nu este complet fara copiii ei; nicio bucurie sau emoţie nu poate fi comparata cu aceea a unui strângeri in braţe si a unui „la mulţi ani" şoptit cu entuziasm si iubire pura de fiica/fiul ei.

Apelanta apreciază ca este pe deplin intemeiat si acest capăt de cerere, astfel ca, la stabilirea/modificarea programului de legaturi personale al tatălui, sa fie exceptată ziua de 27 decembrie, pe care minora o va petrece cu ea conform celor solicitate.

8.) Inserarea menţiunii „programul stabilit pentru vacante si sărbători (Paste, ziua minorei,etc), reprezintă o excepţie de la programul de rutina incuviintat pentru zilele aferente sfârşitului de săptămâna, sens in care, la inceperea, sfârşitul sini in interiorul programului de vacanta, sărbătoare, zi de naştere, astfel cum sunt stabilite separate, nu se aplica regula sfârşitului de săptămâna.

Apelanta arată că în data de 01.08., desi minora ar fi trebuit sa meargă cu ea, intimatul a nesocotit programul de vacanta si a specificat ca este „primul weekend din luna si minora trebuie sa stea cu el!

In acest sens, le-a adresat si organelor de politie, care i-au solicitat intimatului punctul de vedere, fiind intocmite doua procese verbale.

Solicită să se dispună Politiei din localitatea S P sa depună la dosarul cauzei cele doua procese verbale intocmite pentru a observa atitudinea intimatului in raport de dispoziţiile unei sentinţe judecătoreşti EXECUTORII!

Pentru a evita orice fel de interpretare, a solicitat prin prezentul apel, sa fie specificat cu exactitate, ca regula generala este data de weekenduri, iar vacantele, sărbătorile, zilele de naştere, etc,. sunt excepţii de la aceasta regula, fiind delimitate in mod separat, independent de weekendurile de baza.

Din toate aceste considerente, apelanta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat.

In dovedirea celor susţinute, solicită încuviinţarea probei cu inscrisuri, precum si orice alt mijloc de proba a cărui utilitate va reieşi din dezbateri.

Împotriva sentinţei a formulat apel pârâtul F C B, solicitând schimbarea in parte a acesteia, in sensul respingerii cheltuielilor de judecata reduse in suma de 5000 lei, acordate reclamantei -parate, iar in subsidiar, reducerea acestor cheltuieli de judecata la o sumă rezonabila raportat la complexitatea dosarului si la volumul de activitate desfăşurate cu cheltuieli de judecata, având in vedere următoarele considerente:

Aşadar, motivul de apel formulat împotriva Hotărârii Civile pronunţate de catre Judecătoria Slatina, in dosarul nr.

X/311/2025, vizează modul in care instanţa de fond in mod nefondat a stabilit in sarcina apelantului suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reduse.

Solicită să se observe ca la dosarul cauzei, intimata -reclamanta a solicitat cheltuieli de judecata reprezentând onorariul de avocat, fiind depuse de catre aceasta doua facturi emise de cabinete de avocaţi, in suma totală de 8950 lei.

Arată că intimata reclamantă a renunţat la serviciile de asistenta juridica si reprezentare ce trebuiau asigurate de către Cabinet de Aocat M C T.

In schimb, intimata reclamantă a fost reprezentată pe tot parcursul litigiului de catre un alt avocat ales si anume – Cabinet avocat A T.

In acest context, solicită să se observe că la dosarul cauzei nu a fost depusa dovada de achitare a facturii fiscale emise de Cabinet de Avocat A T.

Arată că serviciile de asistenta juridica si reprezentare facturate de Cabinet de Avocat M C T au fost executate si îndeplinite in dosarul nr.

X/311/2025, întrucat intimata-reclamanta a fost reprezentata la cele doua termene de judecată de către Cabinet Avocat A T si nicidecum de Cabinet de Avocat M C T.

In aceste condiţii serviciile de asistenta juridică facturate de Cabinet de Avocat M C T s-au rezumat probabil doar la redactarea acţiunii, fara sa existe servicii de asistenta juridica si reprezentare in dosarul nr X/311/2025, astfel ca, suma facturata in cuantum de 3000 lei este o suma nedatorata.

Arată că instanţa de judecata ave obligaţia sa inlature cheltuielile de judecata solicitate in baza facturii nr.

MOT X/ 4.07.2025 si pe cale de consecinţa sa nu ia in considerare aceasta suma la stabilirea cheltuielilor de judecata in dosarul nr.

X/311/2025.

Solicită să se observe că intimata-reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovada efectuarii plaţii pentru serviciile juridice facturate de Cabinet de Avocat A T, nu a făcut dovada existentei intinderii cheltuielilor in dosarul nr.

X/311/2025 si pe cale de consecinţa sa nu ia in considerare aceasta suma la stabilirea cheltuielilor de judecata in dosarul nr.

X/311/2025.

Solicitarea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulata de intimata-reclamanta, este inadmisibila, întrucât nu s-a făcut dovada achitării contravalorii serviciilor juridice contractate de la Cabinet de Avocat A T pana la data inchiderii dezbaterii asupra fondului cauzei, fiind astfel încălcate prevederile art. 452 Cod procedură civilă.

Solicită să se observe că instanţa de fond a stabilit in mod netemeinic si nefondat in sarcina apelantului-parat obligaţia de a achita suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reduse, in condiţiile in ca e nu s-a precizat in ce consta aceasta suma si pentru ce servicii trebuie plătite aceste cheltuieli si mai ales nu a precizat care au fost criteriile si motivele in baza cărora a redus aceste cheltieli la suma de 5000 lei.

Solicită să se observe că instanţa de fond nu a reţinut ca apelantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata pe cale separată deşi a solicitat acest lucru in cadrul dezbaterilor pe fond a prezentului litigiu.

Instanţa de fond a admis in parte cererea reconventionala formulata de apelant, motiv pentru care avea obligaţia sa reduca considerabil cheltuielile de judecata solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Probe: înscrisuri.

A fost achitată taxa judiciară de timbru.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.

X/01.08.2025, s-a stabilit locuința provizorie a minorei F E, născută la data de 20.05.2019, la domiciliul reclamantei-pârâte F O, situat în mun.

S jud.

O, până la soluționarea cauzei având ca obiect divorț, înregistrată sub nr.

X/311/2025 la Judecătoria Slatina, sau până la alte dispoziții ale instanței de judecată.

Totodată, s-a stabilit, în mod provizoriu, până la soluționarea în primă instanță a dosarului nr. X/311/2025, următorul program de legături personale ale pârâtului-reclamant cu minora F E, născută la data de 20.05.2019:

- În vacanța de vară, în anii impari, în perioada 01.07.-15.07. și 15.08.- 31.08, prin luarea minorei de la locuința mamei și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale.

- În vacanța de vară, în anii pari, în perioada 15.06 - 01.07 și 01.08 - 15.08, prin luarea minorei de la locuința mamei și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale.

În apel, apelanta-reclamantă solicită schimbarea sentinţei în ceea ce privește programul de legături personale ale pârâtului-reclamant cu minora F E, astfel:

- înlăturarea menţiunii privind adresa de domiciliu a mamei din cuprinsul dispozitivului hotărârii;

- înlăturarea in totalitate a încuviințării privind „a doua si a patra săptămâna din fiecare luna, in ziua de duminica, de la ora 9:00 pana la orele 19:00, prin luarea minorei de la locuinţa mamei si aducerea înapoi la finalul programului de legături personale";

- legătura telefonica prin intermediul aplicaţiilor mobile audio-video, zilnic, a intimatului cu minora, însă într-un interval orar determinat, respectiv 11:00-12:00 si 18:00-19:00, care sa nu depăşească 60 minute cumulate in ambele intervale.

- în vacantele de vara, in anii impari si/sau pari, precizarea intervalului orar in care tatăl va lua minora de la locuinţa mamei si o va aduce înapoi la finalul programului de legături personale, respectiv de la ora 10:00 in zilele de 01.07 si 15.08 in anii impari, respectiv 15.06 si 01.08 in anii pari, cu aducerea înapoi a minorei la orele 19:00 in zilele de 15.07 si 31.08 in anii impari, respectiv 01.07 si 15.08 in anii pari.

- în vacanta de iarna, in anii PARI, din data de 29 decembrie, ora 10:00, pana la data de 04 ianuarie, ora 17:00, prin luarea minorei de la locuinţa mamei si aducerea înapoi la finalul programului de legături personale;

- în vacanta de iarna, in anii IMPARI, din data de 22 decembrie, ora 10:00, pana la data de 29 decembrie, ora 17:00, prin luarea minorei de la locuinţa mamei si aducerea inapoi la finalul programului de legaturi personale;

- în data de 27 decembrie, ziua de naştere a mamei, in fiecare an, de la ora 10:00 la ora 20:00, minora va petrece ziua de naştere a mamei cu aceasta, indiferent daca ziua va interfera cu programul de legaturi personale al tatălui.

- inserarea menţiunii „programul stabilit pentru vacante si sărbători (Paste, ziua minorei), reprezintă o excepţie de la programul de rutina încuviinţat pentru zilele aferente sfârşitului de săptămâna, sens in care, la începerea, sfârşitul sau in interiorul programului de vacanta, sărbătoare, zi de naştere, astfel cum sunt stabilite separate, nu se aplica regula sfârşitului de săptămâna.

În ceea ce privește motivul de apel vizând înlăturarea menţiunii privind adresa de domiciliu a mamei din cuprinsul dispozitivului hotărârii, Tribunalul apreciază că este întemeiat.

Se reține astfel că, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. 1 C. civ. „stabilirea locuinței la un părinte nu impune indicarea adresei de domiciliu a acestuia”.

Mai mult, adresa de domiciliu poate suferi modificări în timp, iar menținerea acesteia în hotărâre ar putea conduce la dificultăți de ordin practic și juridic.

Prin urmare, Tribunalul va dispune ca locuința minorei să fie stabilită la mamă, urmând a înlătura din cuprinsul dispozitivului menţiunea privitoare la domiciliul acesteia.

Referitor la modalitatea de exercitare a programului de legături personale, Tribunalul reține că singurul criteriu ce trebuie avut în vedere este interesul superior al copilului.

Dispoziţiile art. 2 al. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului evocă principiul interesului superior al copilului care este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

Potrivit alineatului 4 al aceluiaşi text de lege, “principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.”

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Criteriile de care trebuie să ţină seama instanţa în determinarea interesului superior al copilului sunt enunţate în mod exemplificativ de art. 2 al. 6 din actul normativ sus menţionat, după cum urmează: “a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie; b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.”

Totodată, potrivit art. 401 alin.1 din C. Civ., în cazurile prev. de art. 400, părintele sau după caz, părinţii separaţi de copilul lor, au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

În vederea exercitării acestui drept se impune asigurarea protecţiei împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de violenţă asupra copilului conform art. 6 al. 1 litera i din Lg. nr. 272/2004.

Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Tribunalul reţine că, pentru dezvoltarea armonioasă a copilului este imperios necesar ca minora să beneficieze de grija şi afecţiunea ambilor părinți.

Prin urmare, în vederea respectării principiilor enumerate de instanţă, se impun anumite modificări relativ la programul stabilit.

Astfel, în ceea ce priveşte programul de legături personale cu minora, stabilit în a doua și a patra săptămâna din fiecare luna, în ziua de duminică, de la ora 09:00 pana la orele 19:00, prin luarea minorei de către tată de la locuința mamei și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale, tribunalul reţine că este de natură să încalce dreptul mamei la menținerea unei relații personale efective și constante cu minora, întrucât alocarea zilelor de weekend către tată (acesta având, potrivit programului stabilit de prima instanță dreptul de a petrece timp cu minora în prima și a treia săptămâna din fiecare lună, de vineri orele 16:00 până duminică la orele 19:00), creează un dezechilibru evident în raportul dintre părinți, lipsind mama de posibilitatea de a desfășura activități recreative și educative cu copilul în zilele în care acesta nu este implicat în activități școlare.

În consecință, o asemenea structură a programului nu servește interesului superior al minorei și afectează disproporționat relația minorei cu mama acesteia.

De asemenea, în ceea ce privește legătura telefonică, stabilită de către prima instanță, prin intermediul aplicațiilor mobile audio-video, zilnic, a pârâtului-reclamant cu minora, până la 60 de minute pe zi, tribunalul apreciază că modalitatea de exercitarea a acestei legături telefonice are o durată excesivă raportată la vârsta minorei, la nevoia acesteia de stabilitate și la programul zilnic al acesteia.

Comunicarea telefonică între copil și părinte trebuie să fie firească, rezonabilă și adaptată capacității de concentrare a minorei.

Prin urmare, tribunalul apreciază că intervalul dintre orele 18:45-19:00, este adecvat și permite menținerea unui contact afectiv constant fără a interfera cu rutina zilnică a minorei.

Referitor la solicitarea apelantei-reclamante privind precizarea expresă a intervalului orar în care tatăl va lua minora de la locuinţa mamei si o va aduce înapoi, Tribunalul apreciază că această măsură este de natură să înlăture eventualele neînțelegeri dintre părinți și să ofere claritate programului astfel stabilit.

Prin urmare, va stabili tribunalul că, în vacanţa de vară, în anii impari, în perioada 01.07-15.07 şi 15.08- 31.08, tatăl va avea dreptul să ia minora de la locuinţa mamei, începând cu ora 10:00 şi, totodată, obligaţia de a o aducere înapoi la finalul programului de legături personale, respectiv la ora 19:00, iar în vacanţa de vară, în anii pari, în perioada 15.06 - 01.07 şi 01.08 - 15.08, tatăl va lua minora de la locuinţa mamei, începând cu ora 10.00 şi o va aduce înapoi la finalul programului de legături personale, respectiv la ora 19:00.

În ceea ce privește solicitarea apelantei-reclamante cu privire la inversarea anilor impari cu anii pari în cadrul vacanței de iarnă, Tribunalul apreciază că nu poate fi primită, având în vedere că acest aspect nu a fost invocat și susținut în fața instanței de fond și, mai mult decât atât, apelanta nu a făcut dovada aspectelor învederate în cuprinsul cererii de apel, respectiv a împrejurării că urmează să petreacă sărbătorile de iarna la munte cu minora.

Cu privire la solicitarea apelantei reclamante vizând petrecerea zilei de naştere a mamei cu minora, respectiv 27 decembrie, în fiecare an, de la ora 10:00 la ora 20:00, tribunalul nu o consideră întemeiată, urmând a o respinge în consecinţă.

Tribunalul apreciază că, un astfel de capăt de cerere aduce atingere dreptului tatălui de a petrece timp cu minora conform programului stabilit, încălcând astfel şi interesul superior al copilului care presupune menţinerea unui echilibru în relaţia minorei cu ambii părinţi.

Tribunalul aduce la cunoştinţa părţilor că, programul astfel stabilit pentru vacante, sărbători, zi de naştere a minorei, reprezintă o excepţie de la programul de rutina încuviinţat pentru zilele aferente sfârşitului de săptămâna.

Aşa cum a precizat anterior tribunalul, în această modalitate se realizează un program echilibrat pentru ambii părinţi, fiind respectat cu prioritate interesul minorului ce rezidă în dezvoltarea unei legături armonioase cu ambii părinți.

Nu trebuie omis că măsurile stabilite pe calea ordonanţei au caracter provizoriu, putând fi modificate pe baza unui probatoriu mult mai complex administrat în dosarul de fond.

Apreciază tribunalul că relaţiile dintre părinţi nu coincid cu relaţiile dintre părinţi şi copii, iar atitudinea părinţilor nu trebuie să se răsfrângă asupra minorilor.

Este evident că, în situaţia în care va fi necesar, se va putea apela la sericii de specialitate pentru a se asigura consiliere părţilor şi minorilor în scopul asigurării unor legături afective, emoţionale corespunzătoare între părinţi şi copil.

Ambii părinţi trebuie să conştientizeze faptul că unităţile de măsură ale unei identităţi sănătoase sunt încrederea în sine, capacitatea de a alege, capacitatea de a-ţi asuma propriile sentimente şi nevoi, capacitatea de a crea legături afective, iar toate acestea se pot realiza prin a oferi minorilor modele parentale echilibrate, calde şi securizate, care au capacitatea de a susţine şi încuraja încercările lui de a-şi exprima individualitatea.

De asemenea, ambii părinţi trebuie să fie conştienţi de faptul că prin conflictele dintre ei se produc efecte negative în planul dezvoltării emoţionale şi psihologice ale personalităţii minorului.

Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite apelul formulat de apelanta-reclamantă F O, va schimba în parte sentinţa în sensul că va stabili locuința provizorie a minorei F E, născută la data de 20.05.2019 la mamă şi, totodată, va încuviința ca apelantul-pârât să aibă legături cu minora după următorul program ce va fi redat integral:

- Tatăl va putea lua legătura telefonic (audio-video) zilnic cu minora în intervalul orar 18:45-19:00;

- În vacanța de vară, în anii impari, în perioada 01.07-15.07 și 15.08- 31.08, prin luarea minorei de la locuința mamei, începând cu ora 10:00 și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale, respectiv la ora 19:00;

- În vacanța de vară, în anii pari, în perioada 15.06 - 01.07 și 01.08 - 15.08, prin luarea minorei de la locuința mamei, începând cu ora 10.00 și aducerea înapoi la finalul programului de legături personale, respectiv la ora 19:00;

În ceea ce priveşte cererea de obligare a apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată în apel, Tribunalul, faţă de onorariul avocațial în cuantum de 6050 lei reţine următoarele: Conform dispoziţiilor art. 451 C.p.civ. „(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.” Astfel, din aceste dispoziţii legale rezultă că partea care a câştigat procesul nu va putea obține rambursarea cheltuielilor de judecată, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activităţii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului sau/si reputaţia celui care acorda asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.

De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie sa fie previzibile, adică să fie cunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul a le contesta si combate.

Instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 127 alin.1 din Statutul profesiei de avocat unde se prevede că onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului, timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activităţii cerute de client; natura, noutatea şi dificultatea cazului.

Sub acest aspect, instanţa constată că onorariul avocaţial în cuantum de 6050 lei reprezintă un procent disproporţionat de mare în raport cu complexitatea cauzei, cu care instanţa a fost sesizată şi activitatea desfăşurată de avocat.

În acest context, instanţa apreciază că suma reprezentând onorariul de avocat în cuantum de total de 6050 lei este nepotrivit de mare, motiv pentru care instanţa va reduce cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat şi, reţinând că apelul formulat de către apelanta-reclamantă F O a fost admis doar în parte, precum şi caracterul disproporţionat al onorariului de avocat, tribunalul va obliga pe apelantul-pârât să plătească apelantei-reclamante suma de 1020 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, sumă compusă din 1000 lei, reprezentând onorariu avocat redus şi 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru datorată în apel.

Mai reține tribunalul că, s-a formulat apel şi de către apelantul pârât F C B, acesta solicitând schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii cheltuielilor de judecată reduse, în sumă de 5000 lei, acordate reclamantei-parate, iar în subsidiar, reducerea acestor cheltuieli de judecată la o sumă rezonabilă raportat la complexitatea dosarului si la volumul de activitate desfăşurate.

În analiza acestui motiv de apel, tribunalul notează că apelanta-reclamantă a făcut, în primă instanţă, dovada suportării unui prejudiciu în cuantum de 5970 lei, constând în cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr.

X/311/2025, dintre care 5950 lei, reprezentând onorariu de avocat și 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru datorată.

Mai reţine tribunalul că la dosarul cauzei există o factură în cuantum de 3000 lei, reprezentând serviciile de asistenţă juridică emisă de către Cabinet de Avocat M C T, la dosar neexistând însă dovada achitării efective a acestei facturi, motiv pentru care această sumă nu va fi reţinută în soluţionarea capătului de cerere vizând cheltuielile de judecată.

Astfel, cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantei-parate în fond, în cuantum de 5000 lei, tribunalul apreciază că într-adevăr, având în vedere volumul de muncă desfăşurat în concret de apărătorul reclamantei-pârâte F O în dosarul nr.

X/311/2025, onorariul în cuantum de 5950 lei apare ca disproporţionat.

Astfel, activitatea apărătorului a vizat etapa procesuală a primei instanţe şi a constat doar în susţinerea cererii de chemare în judecată, care a fost soluţionată la un singur termen de judecată.

Având în vedere aceste aspecte şi în lipsa unor criterii clare, tribunalul consideră că un onorariu în sumă de 2000 lei este de natură a satisface volumul de muncă desfăşurat de apărător.

Faţă de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 480 alin. 2 C. proc. civ., va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa, în sensul că va obliga pe pârâtul F C B să plătească reclamantei suma de 2020 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr.

X/311/2025, din care suma de 2000 lei reprezintă onorariu de avocat redus conform art. 451 alin. 2 C. proc. civ. şi suma de 20 lei reprezintă taxă judiciară de timbru datorată.

Data publicarii pe portal: 12.11.2025