Sentință civilă nr. 70 din 05.03.2025

Prin cererea înregistrată sub nr.

X/104/2023, pe rolul Tribunalului Olt – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamantul A C, în temeiul prevederilor art.8 din Legea nr.554/2004,în contradictoriu cu: Primarul Oraşului B şi UAT B a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr.X/19.12.2022 emisă de Primarul Oraşului B, de aplicare a sancţiunii disciplinare cu destituirea sa din funcţia publică de referent de specialitate superior în cadrul Primăriei Oraşului B si a Dispoziţiei nr.

X/09.02.2023 emisă de Primarul Oraşului B de respingere a plângerii prealabile formulate, solicitând anularea in tot a Dispoziţiilor nr.

X/19.12.2022 şi nr.

X/09.02.2023 emise de Primarul Oraşului B, pentru nelegalitate şi netemeinicie, reîncadrarea sa la Compartimentului Urbanism si Amenajarea Teritoriului din Cadrul Primăriei Oraşului B pe postul de referent de specialitate superior de la data de 01.01.2023, cu plata drepturilor salariate actualizate cu indicele de inflaţie si dobânda legală de la 01.01.2023 până la reintegrare, cu obligarea intimatului ta plata cheltuielilor de judecată generate de acest demers judiciar.

Se arată că, la data de 21.12.2022 a primit decizia nr.X/19.12.2022 prin care Primarul Oraşului B a dispus destituirea sa din funcţia publica, începând cu data de 01.01.2023, conform art.492 alin. (3) lit. f din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.57/2019 privind codul administrative, cu modificările şi completările ulterioare, pentru săvârşirea unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave.

Prin art.2 din decizie s-a reţinut că fapta săvârşită constituie abatere disciplinară potrivit art.492 alin.(I), alin.2 lit. k), n) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.57/2019 privind Codul Administrativ.

Conform art.4, la baza emiterii deciziei au stat raportul comisiei de disciplină nr.30554/15.12.2022 si motivele Primarului Oraşului B privind sancţionarea sa înregistrate sub nr.30767/19.12.2022.

In considerentele deciziei s-a reţinut faptul că, in data de 01.09.2022 in timpul efectuării lucrărilor de săpătură, de către SC P P SRL a fost descoperit un cablu electric subteran sub tensiune, care a fost avariat si care a produs societăţii in cauza pagube material si financiare, deoarece au fost obligaţi să sisteze lucrările (adresa nr.X/15.09.2022) la care se adaugă posibilitatea producerii unui accident de muncă grav prin curentarea deserventului de pe utilajul care a efectuat săpătura, persoană responsabilă cu întocmirea Autorizaţiei de Construire fiind A C, referent de specialitate superior la Serviciul Urbanism, Administrarea Teritoriului din Cadrul Primăriei Oraşului B.

S-a reţinut prin decizie că au fost încălcate de salariat prevederile art.27 lit. a), b), d) , coroborat cu art.30 lit. a) si j) din Regulamentul de Ordine Interioară al instituţiei, aprobat prin dispoziţia Primarului Oraşului B nr.596/06.07.2022, art.368 lit. d), j), art.437 alin.(l), art.490 alin.(1), art.492 alin.(l) alin.(2) lit. k), n) din OUG nr.57/2019 privind codul administrativ, prevederile Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, prevederile art.46 din Ordini 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.50/1991, prevederile art.155 alin.(l) lit. b) art.197 alin.(4) şi art.199 alin.(l), art.492 alin.(3) lit.

O alin(6) art.520 lit. a) srt.532 din OUG 57/2019 privind codul administrativ.

Împotriva dispoziţiei nr.X/19.12.2022 a formulat plângere prealabilă înregistrată la emitent sub nr.X/11.01.2023 prin care a arătat că dispoziţia nr.

X/19.12.2022 este nelegală fiind nemotivată in fapt cu privire la fapta săvârşită de funcţionarul public respectiv cu privire la abaterea disciplinară si consecinţele grave produse.

A susţinut că , din considerentele dispoziţiei nr.

X/19.12.2021 dar şi din raportul comisiei de disciplină nr.X/15.12.2022 nu rezultă legătura de cauzalitate dintre autorizaţia de construire si lucrările de săpătură din data de 01.09.2022 efectuate de către executantul lucrării, firma SC P P SRL.

Cauza producerii evenimentului din data de 01.09.2022 a fost determinată de executantul lucrării SC P P SRL, care nu a respectat, pentru obiectivul „Construire locuinţe sociale P+5E in oraşul B, jud.

O ,, planul de amplasament al corpului de clădire conform planşei E-02.

Acest fapt rezultă din informarea nr.X/20.09.2022 întocmită de arhitectul şef J I, membru al comisiei desemnată prin dispoziţia Primarului Oraşului B nr.X/17.03.2022 pentru verificarea şi analizarea cererilor şi documentelor depuse in vederea emiterii certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire.

Din comisia pentru obţinerea autorizaţiei au făcut parte şapte membrii din care trei funcţionari de la serviciul urbanism dar si un consilier juridic, iar in opinia Primarului singurul vinovat si sancţionat cu destituirea din funcţia publică a fost reclamantul.

Referitor la documentaţia pentru obţinerea autorizaţiei de construire nr.39/27.04.2022 înregistrată la Primăria B, comisia a aprobat documentaţia fără a se consemna dacă sunt sau nu toate avizele solicitate in certificatul de urbanism.

In al doilea rând, pe lângă nemotivarea dispoziţiei cu privire la faptele care au determinat abaterea disciplinară, dispoziţia de sancţionare nu este motivată nici sub aspectul gravităţii si consecinţelor materiale ale abaterii disciplinare.

Atât din dispoziţie cât si din raportul comisiei de disciplină nu rezultă un prejudiciu material determinat, evaluat in bani sau de altă natură, ci se vorbeşte doar generic de „ pagube materiale si financiare,, si despre un prejudiciu potenţial: „posibilitatea producerii unui accident de muncă prin curentarea deserventului de pe utilajul care a efectuat săpătura,,.

Un membru al comisiei de disciplină (O O) a formulat opinie separată si s-a abţinut de la vot, referitor la cercetarea disciplinară a salariaţilor din cadrul serviciului de urbanism tocmai pe motivul că: „ nu au fost identificate cauzele care au determinat săvârşirea abaterii disciplinare,, si că: „ din documentele avute la dispoziţie nu reiese gravitatea şi consecinţele materiale ale abaterii disciplinare,, iar ceilalţi doi membrii au propus diminuarea drepturilor salariale cu 10-15% respectiv 5-20%.

Cu toate acestea, trecând peste propunerile membrilor comisiei de disciplină, Primarul Oraşului B, cu exces de autoritate si fără a aduce argumente suplimentare pertinente a considerat că este vinovat si trebuie să fie sancţionat cu destituirea din funcţia publică.

Primarul Oraşului B printr-o motivaţie proprie, înregistrată la primărie sub nr.X/19.12.2022 a apreciat că propunerile comisiei de disciplină „nu reflectă gravitatea faptelor săvârşite,, fiind vorba de „vină exclusivă, neglijenţă crasă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu întrucât am întocmit autorizaţia de construire, fără să verifice si să analizeze documentele depuse împreună cu structura de specialitate (formată din personal cu pregătire de specialitate in domeniile urbanismului, arhitecturii şi construcţiilor) care avea această obligaţie in conformitate cu prevederile art.46 din ordinul nr.839/2009.

Toate aceste afirmaţii însă nu au la baza nici o constatare obiectivă, bazată pe probe (expertiză specialitatea construcţii) ci reprezintă o interpretare pur subiectivă, cu exces de putere din partea Primarului Oraş B şi cu ignorarea deplină a constatării nr.X/20.09.2022 întocmită de arhitectul şef J I.

Fără dovezi privind existenţa unei abateri disciplinare, a unui prejudiciu cauzat Primăriei B, dar şi trecând peste înscrisurile de la dosarul de cercetare disciplinară, peste constatările si propunerile comisiei de disciplină si cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.492 din codul administrativ, Primarul Oraşului B a emis o dispoziţie de destituire a reclamantului din funcţia publica, începând cu data de 01.01.2023, în baza art.492 alin(3) lit. f) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.57/2019.

Motivele si apărările funcţionarului public, transmise in scris in timpul cercetării disciplinare, au fost înlăturate nemotivat prin dispoziţie făcându-se referire doar generic la raportul de serviciu, fişa postului şi legislaţie.

De asemenea din dispoziţie nu rezultă clar care sunt consecinţele grave, dacă aşa-zisele „consecinţele grave,, sunt faţă de Primăria B, faţă de executantul lucrării SC P P SRL sau faţă de furnizorul de energie electrică, cum şi de cine au fost calculate.

În cuprinsul dispoziţiei atacate şi al Raportului Comisiei de Disciplină nu se precizează care îndatoriri au fost încălcate, neputându-se proceda la o analiză a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege.

Nu există criterii pentru individualizarea sancţiunii disciplinare şi anume: cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa altor sancţiuni disciplinare.

La art.2 din dispoziţia de destituire se reţine că fapta constituie abatere disciplinară potrivit art.492 alin.(l) si alin.(2) lit. k), n) din OUG nr.57/2019 privind codul administrativ.

Din paleta de sancţiuni prevăzută de art.492 alin.(3) Primarul Oraşului B a ales destituirea din funcţia publică, fără însă sa fie depuse alte dovezi care să conducă la aceasta individualizarea acestei sancţiuni si pe care comisia de disciplină să nu le fi avut in vedere.

Chiar dacă nu ar fi existat un aviz favorabil din partea CEZ la data întocmirii autorizaţiei, in condiţiile in care alături de petent din comisia de autorizare au făcut parte, arhitectul sef - Serviciu Urbanism J I, Inspector asistent - Serviciul Urbanism şi consilierul juridic D C nu poate exista o culpa exclusivă ci, eventual, o eroare comună întrucât la data de 03.05.2022 cu ocazia întrunirii comisiei de verificare a documentelor pentru emitere certificate de urbanism si autorizaţie de construire, conform dispoziţiei nr.X/17.03.2022, nimeni din comisie nu a sesizat faptul că in documentaţie era aviz pentru locuinţele ANL şi nu pentru locuinţele sociale P+5E, însă nu aceasta a fost cauza avarierii minore a cablului electric subteran, ci avaria s-a produs din culpa executatului lucrării care nu a respectat amplasamentul conform planşei E-02, cablul electric fiind pozat la aproximativ trei metri liniari faţă de planul de situaţie iar începerea lucrărilor nu a fost anunţată şi la Primăria B.

Potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (3) - 4 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, potrivit cărora: " (3) Responsabilitatea emiterii unei autorizaţii pe baza unei verificări superficiale sau părtinitoare revine, în egală măsură, atât semnatarilor autorizaţiei, cât şi persoanelor fizice cu atribuţii în verificarea documentaţiilor şi elaborarea/emiterea autorizaţiilor de construire care răspund material, contravenţional, civil şi penal, după caz, pentru nerespectarea termenelor prevăzute la art. 43 alin. (2) şi (3)

Comisia de cercetare disciplinară trebuia fie să solicite părerea unui expert tehnic autorizat specialitatea construcţii care să verifice constatările si informarea arhitectului-şef nr.X/20.09.2022, fie să facă o constatare directă la faţa locului cu privire la cauzele evenimentului din data de 01.09.2022, împrejurare in care putea constata nerespectarea planului de amplasament de către executantul lucrării.

Prin Dispoziţia nr.X/09.02.2023 emisă de Primarul Oraşului B a fost respinsă plângerea prealabilă prin care a solicitat revocarea Dispoziţiei nr.

X/19.12.2022, fără însă a fi analizate criticile de nelegalitate şi de netemeinicie invocate în plângerea prealabilă, fiind reluate in decizia de răspuns aceleaşi considerente din dispoziţia contestată.

Potrivit art.8 din Legea nr.554/2004 (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h). poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

Astfel, pentru a fi aplicabile aceste dispoziţii legale, este necesar ca atingerea dreptului pretins a fi încălcat să se realizeze printr-un act administrativ.

Prin actul administrativ netemeinic şi nelegal de destituire a mea din funcţia publică, am fost lipsit abuziv, cu exces de putere din partea Primarului Oraşului B, de mijloacele materiale de existentă începând cu data de 01.01.2023.

Pentru aceste motive solicită anularea in tot a Dispoziţiilor nr.

X/19.12.2022 şi nr.

X/09.02.2023 emise de Primarul Oraşului B, pentru nelegalitate şi netemeinicie, reîncadrarea sa in cadrul Compartimentului Urbanism si Amenajarea Teritoriului din Cadrul Primăriei Oraşului B pe postul de referent de specialitate superior de la data de 01.01.2023, cu plata drepturilor salariate actualizate cu indicele de inflaţie si dobânda legală de la 01.01.2023 până la reintegrare.

În drept s-au invocat prevederile art. 8 din legea 554/2004 cu modificările ulterioare.

În dovedirea acţiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Pârâtele Primarul Oraşului B şi Unitatea Administrativ Teritorială oraşul B - prin Primar au depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiata.

Au susţinut că dispoziţiile contestate sunt motivate în fapt şi în drept, iar prejudiciul concret produs UAT B a constat în oprirea lucrărilor de execuţie a proiectului, iar cel mai mare prejudiciu constituit este dat de starea de pericol generata asupra vieţii si sanatatii angajaţilor care îşi desfăşurau activitatea pe şantier.

Masurile legale ce se impun, in speţa, destituirea din funcţie, au menirea de a sancţiona activitatea culpabila a funcţionarului, tocmai in scopul evitării stării de pericol la care sa fie expuşi cetăţenii, nefiind de acceptat o atitudine in care sa se aştepte realizarea pericolului, in speţa moartea sau vătămarea unui om si apoi luarea de masuri.

In speţa analizata, deserventul utilajului care a efectuat săpătura si care a atins cablul electric a fost expus unei stări de pericol uriaş.

Astfel, deşi Comisia de Disciplina a propus o sancţiune mai uşoara, respectiv diminuarea drepturilor salariale, trebuie avut in vedere ca în urma verificării efectuate s-a reţinut cu certitudine abaterea disciplinara ce intra sub incidenţa art. 490 alin. (1) din O.U.G 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările si completările ulterioare, care arata ca: "încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea administrativa, civila sau penala in condiţiile legii si ale prezentului cod ".

Potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (1) lit. b) din O.U.G. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, comisiei de disciplina îi revine competenta privind propunerea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarilor publici .

Potrivit dispoziţiilor art. 493 din O.U.G. 57/2019 sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b) - f) se aplică de conducătorul instituţiei publice, la propunerea comisiei de disciplină.

Prin urmare, comisia de disciplina emite propuneri privind sancţionarea disciplinara a funcţionarilor publici (art. 494 alin.(l), lit. b) din O.U.G. 57/2019), iar sancţiunea disciplinara se aplica de către conducătorul instituţiei, la propunerea comisiei de disciplina.

Data fiind aceasta separaţie de prerogative, este evident ca Primarul Oraşului B nu era ţinut de sancţiunea propusa de către Comisia de Disciplina, iar pe baza motivaţiei înregistrata la Primăria B sub numărul X/19.12.2022 (menţionata in mod expres si de către reclamant), a fost emisa Dispoziţia atacata ( nr.

X/19.12.2022), ţinându-se seama de gradul de pericol creat, dar si de prejudiciul material generat de oprirea lucrărilor, conform adresei nr.

X/15.09.2022.

Starea de pericol , precum si prejudiciile generate in întârzierea lucrărilor puteau fi evitate , daca reclamantul îşi realiza atribuţiile cu profesionalism, cu responsabilitate si buna credinţa, desfăşurându-si activitatea intr-un domeniu important, unde consecinţele nerespectării atribuţiilor sunt grave pentru terţi, iar pentru sine pot fi doar legale.

A fost ataşată întâmpinării documentaţia ce a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

Tribunalul, prin sentinţa nr.

X din 03.10.2023, a admis în parte acţiunea privind pe reclamantul A C , în contradictoriu cu pârâtele PRIMARUL ORAŞULUI B şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A ORAŞULUI B, în sensul că a anulat parţial actele contestate, sub aspectul sancţiunii aplicate.

În temeiul art. 492 alin.3 lit. b din OUG 57/2019 cu modificările şi completările ulterioare , s-au aplicat funcţionarului public sancţiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni.

S-a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul ocupat anterior emiterii dispoziţiei X/19.12.2022, de la data de 01.01.2023, cu plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data de 01.01.2023 până la plata efectivă a drepturilor salariale.

S-a luat act că au fost solicitate cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe au formulat cerere de recurs pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială oraşul B - prin Primar și recurs incident recurentul-reclamant A C.

Trecând la examinarea recursurilor cu care a fost investită, Curtea, cu prioritate, a analizat recursul incident deoarece efectele admiterii acestuia se vor răsfrânge şi asupra recursului principal al pârâtei, determinând reluarea judecăţii de către instanţa de fond cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept cu care a fost investită de către părţi.

În acest sens, după cum s-a arătat anterior, prin recursul incident formulat de către reclamant s-au invocat două motive de nelegalitate ale sentinţei recurate, respectiv incidenţa prevederilor art.488 alin.1 pct.6 din c.p.c. – când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv art.488 alin.1 pct.8 din c.p.c. – când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Curtea a examinat mai întâi incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art.488 alin.1 pct.6 din c.p.c., sens în care a constatat că sub acest aspect recurentul reclamant a invocat, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat şi argumentat toate motivele de fapt şi de drept pe care le-a invocat în acţiunea introductivă, pronunțând în acest sens o hotărâre nelegală şi netemeinică.

La această analiză, curtea a pornit de la constatarea că în ceea ce priveşte cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti, relevant în cauză este aspectul că în cadrul considerentelor acesteia, potrivit art.425 alin.1 lit. b din c.p.c., instanţa este obligată să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

De asemenea, necesitatea examinării tuturor motivelor de fapt şi de drept invocate de părţi în cuprinsul motivării este cerută şi de exigenţele unui proces echitabil aşa cum este el prevăzut de art.6 din C.E.D.O., în condiţiile în care în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că acest drept nu poate fi exercitat practic decât dacă instanţa procedează la un examen efectiv al tuturor elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Hotărârea nr.4/2005 în acuza Albina contra României, Hotărârea din 2006 în cauza Vasilescu contra României), situaţie juridică care însă nu se regăseşte şi în prezenta cauză.

Astfel, curtea a observat că prin acţiunea introductivă recurentul a formulat mai multe critici cu privire la actele administrative contestate, în sprijinul lor invocând mai multe argumente de fapt şi de drept pe care tribunalul, pornind de la dispoziţiile imperative menţionate anterior şi art.22 din Codul de procedură civilă, era obligat să le examineze efectiv şi să se pronunţe asupra relevanţei lor în cauză.

Sub acest aspect, se observă că prin acţiunea introductivă recurentul reclamant a invocat că dispoziţia iniţială nr.X/19.12.2022 contestată este nemotivată sub aspectul indicării faptei săvârşite, a abaterii disciplinare reţinute şi a consecinţelor grave produse, în concret fiind invocată lipsa legăturii de cauzalitate între autorizaţia de construire şi lucrările de săpătură efectuate, modul eronat în care a efectuat lucrările executantul acestora în ceea ce priveşte respectarea planului de amplasament şi faptul că din comisia de eliberare a autorizaţiei au făcut parte şapte membrii, din care a fost singurul sancţionat.

De asemenea, reclamantul a mai invocat în acţiune că dispoziţia contestată nu cuprinde elemente minime necesare cu privire la indicarea gravității şi a consecinţelor materiale ale abaterii disciplinare reţinute, nu este indicat un eventual prejudiciu material determinat în bani sau natură, emitentul actului nu a ţinut seama de recomandările comisiei de disciplină, deciziile contestate au fost emise cu exces de putere de Primarul mun.

B, nu a fost analizată şi avută în vedere constatarea nr.X/20.09.2022 a arhitectului şef al localităţii care este şi preşedintele comisiei de elaborare şi eliberare a autorizaţiei de construire, nu au fost indicate expres care sunt îndatoririle de serviciu încălcate şi nici nu a fost motivată sancţiunea aplicată iar în decizia nr.138 de respingere a plângerii prealabile nu au fost analizate motivele invocate în susţinerea acesteia, emitentul reluând argumentele invocate în decizia iniţială de sancţionare.

Faţă de aceste argumente invocate de recurentul reclamant, analizând considerentele sentinţei recurate, curtea a constatat că instanţa de fond s-a limitat doar la examinarea minimală a unora din acestea, respectiv a reprodus conţinutul deciziei iniţiale de sancţionare şi a concluzionat, fără a analiza pertinenţa vreunuia din argumentele recurentului reclamant, că abaterea disciplinară reţinută este corectă având în vedere că a fost emisă autorizaţia de construire fără ca la momentul emiterii acesteia să fie îndeplinite toate condiţiile de legalitate, iar sancţiunea disciplinară aplicată este prea aspră şi se impune redozarea acesteia.

Suplimentar, tribunalul a mai reţinut că probatoriul administrat nu confirmă existenţa unei legături certe de cauzalitate între avariere cablului electric subteran şi modul defectuos în care a acţionat recurentul reclamant la emiterea autorizației de construire, nefiind totodată elemente certe la dosar cu privire la cuantumul prejudiciului produs executantului de către UAT B, pentru care ar trebui să răspundă implicit şi acesta.

Din cele menţionate anterior rezultă cu certitudine că instanţa de fond nu a analizat integral şi pertinent toate argumentele invocate de recurentul reclamant prin cererea de chemare în judecată în sensul art.425 alin.1 lit. b din c.p.c. şi art.6 din C.E.D.O., limitându-se la analiza parţială doar a două dintre ele, ceea ce echivalează cu o nemotivare parţială, dar semnificativă a sentinţei recurate şi face incident motivul de nelegalitate reprezentat de prevederile art.488 alin.1 pct.6 din c.p.c.

Cum o astfel de nemotivare parţială echivalează cu o neexaminare a argumentelor recurentului reclamant, deci o neexaminare a însuşi fondului litigiului între părţi, făcând totodată imposibilă exercitarea controlului judiciar, singura soluţie juridică legală pentru curte a fost aplicarea prevederilor privitoare la casarea cu trimitere spre rejudecare la aceiaşi instanţă, în sensul dispoziţiilor art.498 alin.2 din c,p,c, aceasta urmând a analiza din nou litigiul între părţi cu luarea în considerare şi pronunţarea expresă asupra tuturor argumentelor invocate de acestea.

Având în vedere soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare menţionată anterior, curtea a apreciat că nu mai este necesară examinarea şi a motivului de nelegalitate invocat de recurentul reclamant prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 din c.p.c., respectiv a aceluiași motiv indicat de recurentul pârât prin motivele proprii de recurs, ele urmând a fi avute în vedere şi analizate de instanţa de fond cu ocazia rejudecării.

În rejudecare, în considerarea dispoziţiilor art.501 din c.p.c., tribunalul va analiza şi se va pronunţa expres asupra relevanţei juridice a tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate de recurentul reclamant prin cererea de chemare în judecată, respectiv recurentul pârât în apărare prin întâmpinare, acestea urmând a fi analizate în funcţie de consecinţele juridice pe care le produc asupra actelor administrative contestate (nulitate sau anulabilitate), iar în situaţia în care nu se pot identificat astfel de consecinţe juridice care să atragă astfel de sancţiuni, se va trece la examinarea argumentelor reciproce care vizează elementele de fapt şi consecinţele lor juridice referitoare la aspectele imputate reclamantului prin actele contestate, verificând-se pertinenţa şi concludenţa lor în cauză prin raportare la elementele răspunderii disciplinare a funcţionarului public.

Aceste verificări sunt cu atât mai necesare cu cât chiar instanţa de fond, în cuprinsul considerentelor sentinţei recurate, a considerat că probatoriul administrat nu confirmă existenţa unei legături certe de cauzalitate între avarierea cablului electric subteran şi modul defectuos în care a acţionat reclamantul, respectiv certitudinea existenţei unui prejudiciu prin fapta acestuia în patrimoniul executantului, or existenta acestei legăturii de cauzalitate şi a prejudiciului sunt două componente constitutive esenţiale ale răspunderii disciplinare a sa, alături de existenţa faptei şi a vinovăţiei.

Aceste aspecte esenţiale ale cauzei trebuiesc lămurite cu maximă certitudine de instanţa de fond date fiind consecinţele existenţei unei abaterii disciplinare în sarcina recurentului reclamant sub aspectul raporturilor de serviciu cu recurenta pârâtă, prin sancţiunile aplicate, respectiv interdicţiile şi limitările pe care le presupune aceasta.

Având în vedere aceste considerente din care rezultă incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art.488 alin.1 pct.6 din c.p.c., curtea, prin decizia nr.

X din 09.05.2024, a admis recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului B, Primarul Oraşului B și recursul incident formulat de recurentul reclamant A C, ambele recursuri formulate împotriva sentinței nr. 403 din data de 03.10.2023, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr.

X/104/2023, a casat sentința şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. X/104/2023*.

Analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul A C a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr.X/19.12.2022 emisă de Primarul Oraşului B, de aplicare a sancţiunii disciplinare cu destituirea sa din funcţia publică de referent de specialitate superior în cadrul Primăriei Oraşului B si a Dispoziţiei nr.

X/09.02.2023 emisă de Primarul Oraşului B de respingere a plângerii prealabile formulate, solicitând anularea în tot a Dispoziţiilor nr.

X/19.12.2022 şi nr.

X/09.02.2023 emise de Primarul Oraşului B, pentru nelegalitate şi netemeinicie, reîncadrarea sa la Compartimentului Urbanism si Amenajarea Teritoriului din Cadrul Primăriei Oraşului B pe postul de referent de specialitate superior de la data de 01.01.2023, cu plata drepturilor salariate actualizate cu indicele de inflaţie si dobânda legală de la 01.01.2023 până la reintegrare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată generate de acest demers judiciar.

În fapt, din decizia nr.X/19.12.2022 emisă de Primarul Oraşului B, comunicată reclamantului la data de 21.12.2022, s-a dispus destituirea din funcţia publica, începând cu data de 01.01.2023, conform art.492 alin. (3) lit. f din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.57/2019 privind codul administrativ.

Prin art.2 din decizie s-a reţinut că fapta săvârşită constituie abatere disciplinară potrivit art.492 alin.(1), alin.2 lit. k), n) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.57/2019 privind Codul Administrativ.

Conform art.4, la baza emiterii deciziei au stat raportul comisiei de disciplină nr.X/15.12.2022 si motivele Primarului Oraşului B privind sancţionarea reclamantului, înregistrate sub nr.X/19.12.2022.

In considerentele deciziei s-a reţinut faptul că, în data de 01.09.2022 în timpul efectuării lucrărilor de săpătură pentru realizarea investiţiei "Construire locuinţe sociale P+5E în oraşul B, judeţul O", de către SC P P SRL, a fost descoperit un cablu electric subteran sub tensiune, care a fost avariat şi care a produs societăţii în cauză pagube materiale şi financiare, deoarece au fost obligaţi să sisteze lucrările (adresa nr.X/15.09.2022) la care se adaugă posibilitatea producerii unui accident de muncă grav prin curentarea deserventului de pe utilajul care a efectuat săpătura, persoană responsabilă cu întocmirea Autorizaţiei de Construire fiind A C, referent de specialitate superior la Serviciul Urbanism, Administrarea Teritoriului din Cadrul Primăriei Oraşului B.

S-a reţinut prin decizie că au fost încălcate de salariat prevederile art.27 lit. a), b), d) , coroborat cu art.30 lit. a) si j) din Regulamentul de Ordine Interioară al instituţiei, aprobat prin dispoziţia Primarului Oraşului B nr.X/06.07.2022, art.368 lit. d), j), art.437 alin.(l), art.490 alin.(1), art.492 alin.(l) alin.(2) lit. k), n) din OUG nr.57/2019 privind codul administrativ, prevederile Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, prevederile art.46 din Ordini 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.50/1991, prevederile art.155 alin.(l) lit. b) art.197 alin.(4) şi art.199 alin.(l), art.492 alin.(3) lit.

O alin(6) art.520 lit. a) srt.532 din OUG 57/2019 privind codul administrativ.

Împotriva dispoziţiei nr.X/19.12.2022 a formulat plângere prealabilă înregistrată la emitent sub nr.X/11.01.2023 prin care a arătat că dispoziţia nr.

X/19.12.2022 este nelegală fiind nemotivată în fapt cu privire la fapta săvârşită de funcţionarul public, respectiv cu privire la abaterea disciplinară şi consecinţele grave produse.

La baza emiterii acestei dispoziţii au fost avute în vedere următoarele documente: sesizarea nr.

X/20.10.2022 întocmită de secretarul general al UAT Oraş B; dispoziţia Primarului Oraşului B nr. 533/07.07.2021 prin care s-a constituit comisia de disciplină; rezultatul cercetării disciplinare prealabile, consemnat în raportul comisiei de disciplină nr.

X/15.12.2022 împreună cu documentele ce au stat la baza cercetării disciplinare; motivele Primarului Oraşului B privind sancţionarea înregistrate sub nr,.

X/19.12.2022 ; întâmpinarea reclamantului înregistrată la nr.

X/25.11.2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 492 alin 1, 2 lit. k) şi n) din codul, administrativ Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea administrativ-disciplinară a acestora.

Constituie abateri disciplinare următoarele fapte: încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici, altele decât cele referitoare la conflicte de interese şi incompatibilități; alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici sau aplicabile acestora;

Potrivit art. 46 din Ordinul 839/2009 pentru aplicarea normelor metodologice de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, verificarea conţinutului documentaţiei depusa pentru emiterea autorizaţiei de construire revine structurii de specialitate din cadrul Primăriei.

Aceasta structura este condusă de către Arhitectul Şef şi are în componenta personal cu pregătire in domeniile urbanismului, arhitecturii si construcţiilor (art. 10 alin. (1) din Ordinul mai sus menţionat).

In acest caz, reclamantul, avea obligaţia de a verifica conformitatea acestor documentaţii, existenta avizelor necesare si să solicite completarea lor cand este cazul.

Reţine instanţa că potrivit fişei postului, reclamantul are atribuţiile pentru care i-au fost imputate faptele, aspect, de altfel, necontestat de reclamant.

De altfel, prin Dispoziţia nr.

X/17.03.2022 emisă de Primarul Oraşului B a fost constituită Comisia pentru verificarea şi analizarea cererilor şi documentelor depuse în vederea emiterii certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire/desfiinţare, din care face parte şi reclamantul (f. 40).

Prin Certificatul de Urbanism nr.

X/12.05.2021, emis de către Primăria Oraşului B, in scopul construirii de locuinţe sociale P+5E, au fost solicitate documentele, informaţiile şi avizele obligatorii, printre care cel legat de alimentare cu energie electrica.

Deşi Avizul CEZ privind alimentarea cu energie electrica a fost unul negativ, reclamantul nu a verificat acest document, deşi avea aceasta obligaţie, conform fisei postului şi normelor legale, acesta făcând parte din comisia constituită în acest scop.

Se reţine totodată că potrivit menţiunilor din Raportului privind propunerea sancţionării disciplinare a domnilor J I, arhitect şef şi A C referent superior (f. 147-150) comisa de disciplină a stabilit că responsabilitatea revenea atât reclamantului, cât şi Arhitectului Şef, în conformitate cu dispoziţiile art. 46 alin. 12 lit. f) din legea nr. 50/1991, astfel încât propunerile de sancţionare au constat în diminuarea drepturilor salariale ale celor responsabili, în raport de dispoziţiile art. 492 alin 3 lit. b), respectiv c) din codul administrativ – de către doi dintre membrii comisiei, cel de-al treilea membru abţinându-se motivat de împrejurarea că în urma desfăşurării procedurii de cercetare nu s-au determinat clar cauzele săvârşirii abaterii şi nici gravitatea şi consecinţele acesteia.

În raport de probele administrate în cauză şi de atribuţiile legale ce reveneau reclamantului potrivit fişei postului, instanţa constată că situaţia de fapt şi de drept reţinută în dispoziţiile emise de Primarului Oraşului B este corectă, întrucât cu ocazia analizării documentaţiei în vederea emiterii autorizaţiei pentru investiţia „Construire locuinţe sociale P+5E în oraşul B, Judeţul O” reclamantul a făcut o analiză necorespunzătoare, în sensul că există aviz favorabil din partea Distribuţie Energie O SA, deşi situaţia nu corespundea realităţii.

Confuzia a fost creată de faptul că mai era în derulare o altă investiţie pentru care Distribuţie Energie O SA emisese avizul favorabil nr.

X/05.07.2021 (f.95,96 dosar), şi la emiterea autorizaţiei de construire nr.

X/27.04.2022 (f.112-114, dosar) s-a ţinut cont, în mod nejustificat, de acest aviz favorabil.

Autorizaţia a fost întocmită de către reclamant şi a fost semnată de primarul, secretarul general şi arhitectul şef din cadrul UAT B.

Se reţine că abaterea disciplinară reţinută în sarcina reclamantului este corectă având în vedere că a fost emisă autorizaţia de construire fără ca la momentul eliberării acesteia să fie îndeplinite toate condiţiile de legalitate.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine că aceasta este vădit disproporţionată în raport cu contenințele produse.

Astfel, potrivit informării emise de Arhitectul şef – fila 38 – conform planşei E-02 corpul de clădire nu afectează niciun cablu electric în zona în care s-a executat săpătura, avarierea respectivului cablu s-a produs prin nerespectarea amplasamentului corpului de clădire conform planşei E-02 (plan de situaţie existent).

Pe de altă parte la dosar nu există documente din care să reiasă predarea amplasamentului investiţiei pentru a se putea verifica respectarea acestuia şi nici alte constatări ale evenimentului din care să reiasă că avarierea cablului a fost cauzată de emiterea autorizaţiei de construire.

Faţă de aceste considerente, se apreciază că raportat la consecinţele faptei şi la circumstanţele personale ale reclamantului ce se află la prima abatere disciplinară, precum şi împrejurarea că acesta a făcut parte dintr-o comisie responsabilă cu verificarea şi analizarea cererilor şi documentelor depuse în vederea emiterii certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire/desfiinţare, nefiind aşadar singura persoană responsabilă în acest demers, sancţiunea este prea aspră, măsura destituirii din funcţia publică reprezentând cea mai gravă sancţiune prevăzută de art. 492 alin.3 din OUG.57/2019 privind codul administrativ cu modificările ulterioare.

Se apreciază că în raport de criteriile de individualizare a sancţiunii , în concret sancţiunea de la art. 492 alin.3 lit. b), aceea a diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni este de natură a îndeplini scopul preventiv educativ şi coercitiv prevăzut de lege.

De altfel, în acest sens a fost şi opinia majoritară a membrilor din comisia de disciplină.

Pe de altă parte, deşi dispoziţia de sancţionare contestată se reţin în sarcina reclamantului şi spoziţiile art. 492 li. n) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici sau aplicabile acestora; la dosar nu există dovezi în susţinerea acestora pentru a justifica aplicarea celei mai aspre sancţiuni disciplinare.

Totodată, se reţine că nu se poate stabili o legătură certă de cauzalitate între prejudiciul reclamat şi săvârşirea faptei, nici în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului şi a întinderii acestuia, având în vedere că potrivit informării emise de Arhitectul şef – fila 38 – conform planşei E-02 corpul de clădire nu afectează niciun cablu electric în zona în care s-a executat săpătura, avarierea respectivului cablu s-a produs prin nerespectarea amplasamentului corpului de clădire conform planşei E-02 (plan de situaţie existent), iar la dosar nu există documente din care să reiasă predarea amplasamentului investiţiei pentru a se putea verifica respectarea acestuia şi nici alte constatări ale evenimentului din care să reiasă că avarierea cablului a fost cauzată de emiterea autorizaţiei de construire.

De asemenea, din raportul cercetării disciplinare s-a reţinut că pe planşa E-02 apare o deviere a unui cablu existent(aparţinând DEO) şi este afectat de amplasamentul studiat.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 18 din legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare urmează a se admite, în parte, chemare în judecată, formulată de reclamantul A C şi pe cale de consecinţă se va dispune anularea în parte, a dispoziţiilor X/19.12.2022 şi nr.

X/09.02.2023 , sub aspectul sancţiunii aplicate.

În temeiul art. 492 alin.3 lit. b) din OUG 57/2019 cu modificările şi completările ulterioare va aplica funcţionarului public sancţiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni.

Totodată, se va dispune reîncadrarea reclamantului pe postul ocupat anterior emiterii dispoziţiei X/19.12.2022, de la data de 01.01.2023, cu plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data de 01.01.2023 până la plata efectivă a drepturilor salariale, în acest fel având loc o reparare integrală a prejudiciului produs reclamantului prin aplicarea unei sancţiuni disproporţionate în raport cu gradul de pericol social concret al faptei şi circumstanţe personale ale salariatului.

Data publicarii pe portal:13.10.2025