Decizie nr. 305 din 13.05.2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X din 19.06.2024 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2023 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A S, în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi S M F si S M.

S-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea nr. X/23.07.2021 de către SPN C P, C C S şi M R din Mun. C încheiat între reclamanta A S și pârâţii-reclamanţi S M F si S M.

S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi S M F si S M ca neîntemeiată.

S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul revenirii imobilului compus din suprafaţă totală de teren intravilan de 3266 mp, împreună cu casa de locuit şi anexele gospodăreşti, înscris in CF X C, astfel cum au fost acesta identificat în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.

X/23.07.2021 de către SPN C P, C C S şi M R din Mun.

C, in patrimoniul reclamantei.

Au fost obligaţi în solidar pârâţii în favoarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4105 lei, din care 2105 lei taxa judiciara de timbru şi 2000 de lei onorariu de avocat.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Între reclamanta A S, în calitate de vânzătoare şi pârâţii S M F si S M, în calitate de cumpărători, a fost încheiată promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificată sub X/23.07.2021 de către SPN C P, C C S şi M R din Mun.

C, prin care reclamanta le-a vândut pârâţilor imobilul situat în com.

C. sat C. str.

XXXXXXXX, jud.

O , compus din teren intravilan în suprfaţă de 3228 m.p din acte şi 3266 m.p din măsurători, împărțit astfel: -838 m.p. având destinație curți - construcții, amplasat in T 33 , P 970; -1930 m.p. având destinație teren arabil amplasat in T 33, P 969; -498 m.p. având destinație teren vie amplasat in T 33.

P 968; -casa de locuit construita in anul 1951, acoperita cu tablă , având trei camera cu o suprafața construita de 87 m.p. având nr. cadastral X CI, împreuna cu C2 anexa gospodăreasca din piatra si cărămida construita in 1968, acoperita cu rigla cu o suprafaţa de 115 m.p. având nr. cadastral X C2, si C3 anexa gospodăreasca construita din paianta si ţiglă, in anul 1992. cu o suprafață de 21 m.p. având nr. cadastral X C3. imobile situate pe raza com.

C si înregistrate sub nr. cadastral X a localității C.

Preţul a fost convenit de părţi la suma de 50.000 lei din care 20.000 lei a fost plătită in numerar, la data autentificării contractului de vanzare-cumparare, iar pentru diferenţa in suma de 30.000 lei pârâţii S M F si S M, s-au obligat sa presteze întreţinere cu toate mijloacele necesare traiului pe tot restul vieţii sale, iar obligația de întreţinere constând in procurarea celor necesare traiului datorita caracterului alimentar al obligaţiei trebuie executata zi cu zi , termenele de executare având un caracter esențial, dat fiind faptul ca reclamanta A S este o persoana in vârsta, aspecte ce reies din antecontractul de vânzare cumpărare depus la dosarul cauzei fila 5.

Instanţa a reţinut că rezoluțiunea contractului este o sancţiune ce intervine în cazul neexecutării contractului sinalagmatic constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia.

Instanţa a reţinut că prin întâmpinare şi cererea reconvenţională depusă la dosarul cauzei pârâţii au recunoscut pretenţiile reclamantei, fiind de acord cu rezoluțiunea contractului de întreţinere.

Potrivit art.436 alin.1 cod pr.civilă: Când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere recunoaşterea de către pârâţi a pretenţiilor reclamantei, aplicând, totodată, principiul disponibilităţii, instanţa a admis cererea formulată de reclamanta A S, în contradictoriu cu pârâţii S M F si S M şi a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea nr.

X/23.07.2021 de către SPN C P, C C S şi M R din Mun.

C încheiat între reclamanta A S și pârâţii-reclamanţi S M F si S M.

În ceea ce priveşte solicitarea de repunere a părţilor în situaţia anterioară, instanţa a constatat că, atât timp instanţa a dispus rezoluțiunea contractului de întreţinere, rezultă că actul este desfiinţat de plin drept, ca şi când acesta nu ar fi existat niciodată între părţi.

Prin urmare, se impune restituirea în întregime a tuturor prestaţiilor efectuate de părţi, având în vedere că repunerea părţilor în situaţia anterioară este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat niciodată

În noul cod civil s-a legiferat contractul de întreţinere în art. 2254-2263, stabilindu-se condiţiile de valabilitate, efectele pentru părţi, anularea, rezoluțiunea ori rezilierea sa prin hotărâre judecătorească.

Această obligaţie a repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de întreţinere a fost expres prevăzută de legiuitor în art.1254 alin.3 Noul Cod civil, text ce rezultă din practica judiciară şi literatura de specialitate referitoare la această instituţie juridică.

Esenţa acestui principiu este aceea că în cazul în care un contract este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite.

În concluzie, principiul restituirii in integrum nu se confundă cu acţiunea în nulitatea actului juridic-rezoluțiunea contractului de întreţinere, ci este consecinţa acestei acţiuni civile în instanţă.

Având în vedere aceste aspecte instanţa a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de întreţinere, în sensul că s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul revenirii imobilului compus din suprafaţă totală de teren intravilan de 3266 mp, împreună cu casa de locuit şi anexele gospodăreşti, înscris in CF X C, astfel cum au fost acesta identificat în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.

X/23.07.2021 de către SPN C P, C C S şi M R din Mun.

C, in patrimoniul reclamantei.

În ceea ce priveşte petitul din cererea reconvenţională având ca obiect contravaloarea despăgubirilor pentru îngrijirea reclamatei evaluată la suma de 20.000 lei de către pârâţii reclamanţi ce a făcut obiectul contractului de cu clauză de întreţinere, încheiat de părţi şi autentificat subX/23.07.2021 de către SPN C P, C C S şi M R din Mun.

C instanţa a respins-o pentru următoarele aspecte:

Prin cererea reconvenţională, pârâţii reclamanţi reconvenţional au solicitat obligarea reclamantei-pârâte A S la plata sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru îngrijirea reclamatei evaluată la suma de 20.000 lei de către pârâţii reclamanţi ce a făcut obiectul contractului de cu clauză de întreţinere, încheiat de părţi şi autentificat subX/23.07.2021 de către SPN C P, C C S şi M R din Mun.

C.

Potrivit art. 2254 alin. 1 Cod civil, prin contractul de întreţinere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată.

Cu alte cuvinte, contractul de întreţinere este definit ca fiind un contract solemn, prin care o parte, numită debitor, se obligă ca, pentru o anumită perioadă de timp, să efectueze prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii unei persoane, numită creditor.

Analiza noţiunii contractului de întreţinere permite următoarele aprecieri cu privire la caracterele juridice ale acestui contract:

a) contract unilateral şi cu titlu gratuit, dacă obligaţia de întreţinere este asumată cu titlu gratuit; contract bilateral şi cu titlu oneros, dacă obligaţia este asumată cu titlu oneros;

b) contract cu executare succesivă: obligaţia de întreţinere se execută în timp, de-a lungul unei perioade determinate, care poate fi mai mică decât durata de viaţă a întreţinutului;

c) contract numit, guvernat de reguli proprii;

d) contract generator de drepturi de creanţă, ce îmbracă forma prestaţiilor necesare întreţinerii şi îngrijirii întreţinutului;

e) contract aleatoriu, caracter ce se poate diminua însă foarte mult, dacă durata contractului este una redusă.

Aşadar, obligaţia de întreţinere are un caracter aleatoriu, motiv pentru care spre exemplu, potrivit art. 1224 Cod civil, contractul de întreţinere nu poate fi atacat pentru leziune.

Printr-o decizie a Tribunalului Suprem s-a statuat că, în cazul neexecutării culpabile a obligaţiei de întreţinere, contractul nu se desfiinţează de drept, ci partea în privinţa căreia nu s-a executat angajamentul are alegerea fie să silească pe cealaltă parte a executa contractul, când aceasta este posibilă, fie să ceară desfiinţarea lui.

De asemenea, este de reţinut că efectul rezoluţiunii contractului pentru neexecutare va fi redobândirea de către reclamanţi a dreptului de proprietate asupra imobilului, fără însă ca ei să poată fi obligaţi la restituirea valorii întreţinerii prestate, datorită caracterului aleatoriu al contractului.

Dacă s-ar admite teza contrară, ar însemna să se înlăture caracterul aleatoriu, dându-se posibilitatea debitorului de rea-credinţă să înceteze prestarea întreţinerii, ori de câte ori valoarea prestaţiilor ar depăşi valoarea bunului primit. (Trib.

Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 482 din 25 februarie 1989, Dreptul nr. 1-2/1990, p. 124).

Potrivit art. 2263 alin. 5 Cod civil, în cazul în care rezoluțiunea se pronunţă pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), debitorul în culpă nu poate obţine restituirea prestaţiilor de întreţinere deja executate.

Aşadar, desfiinţarea contractului de întreţinere pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere determină restituirea doar a prestaţiei uneia dintre părţi (redobândirea de către întreţinut a dreptului cu proprietate asupra bunului transmis), nu şi a contravalorii întreţinerii prestate de întreţinător, fapt care reprezintă un efect specific al caracterului aleatoriu al contractului de întreţinere (contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere) şi constituie o excepţie de la caracterul retroactiv al rezoluțiunii.

În consecinţă, instituţia rezoluțiunii valorizează atât caracterele juridice ale obligaţiei părţilor izvorâte din contract, cât şi efectele desfiinţării lui pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere rezultate din contract.

Pe de altă parte, contractul de întreţinere se încheie atât de întreţinut, cât şi de întreținător în considerarea reciprocă a persoanei lor, având în mod esenţial un caracter intuitu personae.

Pentru întreţinut, încheierea contractului implică o alegere de persoană, o încredere a acestuia că persoana întreținătorului îi va acorda întreţinere în natură, în mod succesiv şi complet.

Natura obligaţiei de întreţinere presupune îndeplinirea ei cu bună-credinţă, cu atât mai mult cu cât modul de executare a întreţinerii este lăsat la aprecierea debitorului, nefiind prefixat în contract.

De altfel, datorită caracterului cotidian al executării prestaţiei, nici nu s-ar putea prevedea ce anume va servi în viitor ca hrană, îmbrăcăminte, medicamente ş.a.m.d. beneficiarului sau ce îngrijiri de altă natură va necesita în caz de boală sau la bătrâneţe.

Din acest motiv, obligaţia de întreţinere implică faptul personal al debitorului, executarea obligaţiei de întreţinere având un caracter personal, netrasmisibil.

Complexitatea obligaţiei de întreţinere permite, pe lângă prestaţia efectuată în principal, în natură, de către pârâtă, şi asocierea unei prestaţii subsidiare constând în plata unor sume de bani pentru procurarea unor servicii curente creditoarei (asigurarea unui însoţitor), fără ca prin acest mod de executare prestaţia complementară şi completatoare să poată absolvi prestaţia principală, executată în natură, de către pârâţi.

Din probatoriul administrat în cauză, respectiv proba cu interogatoriul luat pârâţilor reclamanți şi audierea martorilor C F (fila 105), B I (fila 96) si S R (fila 98) rezultă că după încheierea contractului de întreţinere, părţile au locuit o perioadă împreună, timp de 7-8 luni, după care între acestea au apărut neînţelegeri, motiv pentru care au încetat să mai asigure întreţinere sub toate formele, ajutând-o sporadic.

Instanţa a reţinut că începând cu anul 2023, pârâţii au părăsit locuinţa, plecând la muncă în Spania, convenind ca de îngrijirea reclamantei să se ocupe copiii pârâţilor.

După ce au revenit în ţară, pârâţii s-au mutat în alt imobil, refuzând să mai locuiască împreună cu reclamanta şi să-i mai asigure acesteia întreţinere.

În atare situaţie, instanţa a constatat că începând cu primăvara anului 2023 (când au plecat în Spania) pârâţii nu au mai executat culpabil obligaţia de întreţinere şi nu au invocat motive exoneratoare de răspundere prevăzute de dispoziţiile art. 2261 alin. 1 Cod civil.

Aşadar, având în vedere culpa întreținătorilor în rezoluțiunea contractului, precum şi caracterul aleatoriu şi intuitu personae al obligaţiei asumate de aceştia, este irelevant cuantumul cheltuielilor suportate de pârâţi cu întreţinerea reclamantei până la data desfiinţării contractului, întrucât potrivit art. 2263 alin. 5 Cod civil debitorul în culpă nu poate obţine restituirea prestaţiilor de întreţinere deja executate.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi S M F si S M ca neîntemeiată.

În conformitate cu disp.art.543 c.pr.civ, instanţa a obligat în solidar pârâţii în favoarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4105 lei din care 2105 lei taxa judiciara de timbru şi 2000 de lei onorariu de avocat.

Calea de atac exercitată:

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii-reclamanţi S M F şi S M, apreciind că soluţia instanţei de fond este nelegala si netemeinica pentru următoarelor motive:

În urma rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere s-a dispus si repunerea părţilor in situaţia anterioară, in sensul revenirii bunului imobil ce a făcut obiectul contractului, in patrimoniul reclamantei, fără însa a se dispune şi restituirea preţului achitat de apelanţi, la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, in cuantum de 20.000 lei.

Deşi au solicitat instanţei sa dispună si restituirea contravalorii întreţinerii acordate reclamantei, pana la momentul la care aceasta a si recunoscut ca a beneficiat de întreţinere conform contractului, se putea înţelege raţionamentul instanţei de fond-cu privire la respingerea acestei solicitări, însa in mod evident nu pot înţelege cum s-a dispus rezoluțiunea contractului cu repunerea părţilor in situaţia anterioara, fără a dispune si restituirea a preţului, astfel încât apreciază ca repunerea, in sine, a părţilor in situaţia anterioara, presupune nu doar rezoluțiunea înscrisului in sensul restituirii imobilului, ci si restituirea preţului achitat, in cuantum de 20.000 lei.

În dovedire, solicita proba cu înscrisurile existente la dosar, inclusiv contractul de vânzare-cumpărare în cuprinsul căruia este menţionat preţul achitat.

Solicita admiterea apelului, desfiinţarea în parte a soluţiei atacate, si rejudecând sa se dispună în sensul celor solicitate.

În drept, art. 480 alin 2 Cpc.

Solicită judecarea prezentei cauze în lipsă.

Prin serviciul Registratură, la data de 10.10.2024, intimata reclamantă-pârâtă A S a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de apel ca nefondata si solicita de asemenea obligarea pârâţilor-apelanţi la plata cheltuielilor de judecata reprezentate de onorariu avocat.

Aşa cum se poate observa din cuprinsul cererii de apel singura critica este reprezentata de faptul ca nu s-a dispus restituirea sumei achitate cu titlu de preţ respectiv suma de 20 000 lei.

Intimata solicită să se observe ca pârâţii au formulat întâmpinare prin care au fost de acord cu acţiunea formulata in totalitate inclusiv cu solicitarea ca suma de 20 000 lei sa nu fie restituita motivat de faptul ca in realitate aceasta nu a fost achitata.

Aceste aspecte au fost practic recunoscute de către paraţi prin întâmpinarea formulata fiind de acord cu admiterea acţiunii in totalitate.

Raportat la disp. art. 2263 alin.5 Cod Civil si in raport de recunoaşterea pretenţiilor formulata prin întâmpinare arată faptul ca cererea reconvenţională este inadmisibila fiind specificat in mod clar faptul ca debitorul nu poate obţine restituirea prestaţiilor deja executate.

În aceste condiţii, intimata consideră că pârâţii nu mai pot solicita reconvenţional prestaţiile deja acordate reprezentate de întreţinerea data în natura, dar si de preţul achitat de 20 000 lei.

În aceste condiţii, intimata solicită respingerea apelului formulat si obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecata.

A fost achitată taxa judiciară de timbru.

Tribunalul a soluționat apelul pe baza probelor administrate în faţa primei instanţe şi a solicitat precizări părţilor cu privire la apelul formulat.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Apelanţii pârâţi-reclamanţi S M F şi S M au criticat sentinţa civilă nr.

X din 19.06.2024 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.

X/207/2023, arătând în esenţă, că, deşi s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul revenirii bunului imobil ce a făcut obiectul contractului în patrimoniul reclamantei, nu s-a dispus şi restituirea preţului achitat de apelanţi la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, în cuantum de 20.000 lei.

În drept, în noul Cod civil s-a legiferat contractul de întreţinere în art. 2254-2263, stabilindu-se condiţiile de valabilitate, efectele pentru părţi, anularea, rezoluțiunea ori rezilierea sa prin hotărâre judecătorească.

În cauza de faţă, prima instanţă a dispus rezoluțiunea contractului de întreţinere, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, actul fiind desfiinţat de plin drept, ca şi când acesta nu ar fi existat niciodată între părţi.

Această obligaţie a repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de întreţinere a fost expres prevăzută de legiuitor în art.1254 alin.3 Noul Cod civil, aspect ce rezultă şi din practica judiciară şi literatura de specialitate referitoare la această instituţie juridică.

Esenţa acestui principiu este aceea că în cazul în care un contract este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite.

Tribunalul reţine că s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea nr.

X/23.07.2021 de către SPN C P, C C S şi M R din Mun.

C încheiat între reclamanta A S și pârâţii-reclamanţi S M F si S M.

Totodată, s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul revenirii imobilului compus din suprafaţă totală de teren intravilan de 3266 mp, împreună cu casa de locuit şi anexele gospodăreşti, înscris in CF X C, astfel cum au fost acesta identificat în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.

X/23.07.2021 de către SPN C P, C C S şi M R din Mun.

C, in patrimoniul reclamantei.

Judecătoria a respins cererea reconvenţională a pârâţilor reclamanţi privind restituirea despăgubirilor pentru îngrijirea reclamatei evaluate la suma de 20.000 lei de către pârâţii reclamanţi ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere.

Această soluţie nu a fost apelată de pârâţi.

Tribunalul observă că, într-adevăr, în faţa instanţei de fond, pârâţii nu au solicitat restituirea preţului achitat de aceştia la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, în cuantum de 20.000 lei.

În întâmpinare şi în cererea reconvenţională au solicitat restituirea unor sume de bani reprezentând contravaloarea întreţinerii (f. 34 ds. fond).

Faţă de principiul disponibilităţii, tribunalul reţine că pârâţii nu au solicitat în faţa instanţei de fond suma de 20.000 lei, pretins achitată cu titlu de preţ.

Tribunalul nu va respinge, însă, ca inadmisibilă această solicitare în apel, dat fiind faptul că s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, fapt ce presupune că tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat niciodată.

În cazul de faţă, nu se impune restituirea întreţinerii prestate de pârâţi către reclamantă, pentru motivele pe larg dezvoltate de judecătorie, neatacate de apelanţi, însuşite şi de tribunal.

Observând contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea nr.

X/23.07.2021 de către SPN C P, C C S şi M R din Mun.

C încheiat între reclamanta A S și pârâţii-reclamanţi S M F si S M (f. 4 ds. fond), tribunalul reţine că s-au prevăzut următoarele: preţul vânzării constă în obligaţia de întreţinere pe care am evaluat-o la 50.000 de lei, din care am achitat suma de 20.000 de lei, iar pentru diferenţa de 30.000 de lei ne obligăm să o întreţinem pe tot timpul vieţii ei, în condiţiile descrise mai sus (...).

Prin urmare, tribunalul reţine că, prin acest contract, calificat ca fiind un contract de întreţinere, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, dată fiind natura prestaţiilor şi voinţa părţilor, singura obligaţie a cumpărătorilor asumată prin contract a fost să îi asigure vânzătoarei întreţinere, conform clauzelor contractuale.

O parte din obligaţia de întreţinere a fost achitată în bani – suma de 20.000 de lei, menţionată în contract şi la care se face referire în prezentul apel.

Or, dată fiind natura acestei sume de bani, care a fost achitată de pârâţi reclamantei pentru a-şi îndeplini obligaţia de întreţinere, nu se impune restituirea ei, pentru aceleaşi motive pentru care a fost respinsă cererea reconvenţională a pârâţilor – reclamanţi cu privire la celelalte sume de bani solicitate ca despăgubire pentru întreţinerea acordată – soluţie neatacată prin prezentul apel.

Pentru cele arătate în precedent, tribunalul constată că se impune menţinerea soluţiei pronunţate de judecătorie şi, în temeiul art. 480 alin. 1 Cpc, va respinge apelul, ca nefondat.

În temeiul art. 453 Cpc, tribunalul va respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, întrucât nu a depus dovezi în acest sens.

Data publicarii pe portal: 03.10.2025