Decizie nr. 475 din 17.07.2025

Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. X din 23.09.2024 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții T F şi B C în contradictoriu cu pârâţii T I, T E, I S, N M, V E.

S-a admis în parte cerere reconvențională formulată de pârâtul reclamant T E.

S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant I S.

S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă V Ena.

A fost anulată cererea reconvențională formulat de pârâta reclamantă N M, ca nelegal timbrată.

A fost anulată cererea reconvențională formulat de pârâtul reclamant T I, ca nelegal timbrată.

Prima instanţă a constatat deschisă succesiunea autoarei T T, decedată la data de 29/11/2002 cu ultimul domiciliu în D, jud. O.

S-a constatat că sunt străini de succesiune fiul T I şi fiica I M (decedată la data de 05/09/2009 prin reprezentanții pârâții N M, I S şi V E ), prin neacceptare în termenul legal.

S-au constatat ca moștenitori acceptanți ai autorului:

- T I în calitate de fiu, descendent de gradul I, (decedat la data de 17/03/2007 prin reprezentanții T F, B C şi F E), cu o cotă de ½ din masa succesorală ;

- T S, în calitate de fiu, descendent de gradul I, (decedat la data de 01/02/2006, fără moștenitori) cu o cotă de ½ din masa succesorală;

S-a constatat că masa succesorală, se compune din:

- suprafața de 400 m.p. teren arabil situat în extravilan în T. 48, P.68 pe raza comunei D, județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr. X/49 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O.

- suprafața de 1000 m.p. teren arabil situat în intravilan în T. 48, P.68 pe raza comunei D, județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr. X/49 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O.

A fost constatată deschisă succesiunea autorului T S, decedat la data de 01/02/2006, cu ultimul domiciliu în D, jud. O.

S-a constatat că sunt străini de succesiune fratele T I şi sora I M (decedată la data de 05/09/2009 prin reprezentanții pârâții N M, I S şi V E ), prin neacceptare în termenul legal.

S-au constatat ca moștenitori acceptanți ai autorului:

- T I în calitate de fiu, descendent de gradul I, (decedat la data de 17/03/2007 prin reprezentanții T F, B C şi F E), cu o cotă de 1/1 din masa succesorală;

S-a constatat că masa succesorală, se compune din:

- cota 1/2 din suprafața de 400 m.p. teren arabil situat în extravilan în T. 48, P.68 pe raza comunei D, județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr.

X/49 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O.

- cota de ½ din suprafața de 1000 m.p. teren arabil situat în intravilan, în T. 48, P.68 pe raza comunei D , județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr.

X/49 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O.

- suprafața de 900 m.p. teren arabil situat în intravilan, în T. 50, P.1437 pe raza comunei D , județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr.

X/24 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O.

- suprafața de 100 m.p. teren arabil situat în intravilan, în T. 50, P.1435/1 pe raza comunei D , județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr.

X/24 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O.

S-a dispus ieșirea din indiviziune de pe urma autorilor T T şi T S, cu privire la bunurile succesorale menționate mai sus in valoare totală de 30800 lei, astfel:

Lotul nr.1 s-a atribuit pârâtului reclamant T E si are o suprafața de 1000 mp în valoare de 15000 lei si cuprinde:

- teren intravilan: 0,1000 ha în tarlaua 50, parcela 1435 situat pe raza comunei D, județul O, conform T.P. X/49 , în valoare de 15000 lei, având ca vecinii: N- T E, E - T S , S - Ds 1575 (str.) , V - I T.

Lotul nr. 2 s-a atribuit reclamantului pârât T F şi are o suprafața de 1400 mp in valoare de 15800 lei si cuprinde:

- teren extravilan: 0,0400 ha în tarlaua 48, parcela 68, situat pe raza comunei D, județul O, conform T.P. X/49 în valoare de 800 lei cu vecinii: N - HC 414, E - N M. T. I , S - De 409, V - T

- teren intravilan: 0,1000 ha în tarlaua 50, parcelele 1437 si 1435/1 situat pe raza comunei D, județul O, conform T.P. X/49 , în valoare de 15000 lei, cu vecinii: N - T E, E - Ds 1434 (str.), S - Ds 1575 (str. ), V- T E.

LOTUL NR. 3 s-a atribuit reclamantei pârâte B C care a primit sulta în valoare de 10267 lei, după cum urmează:

-4.733,5 lei de la lotul nr. 1 T E;

-5.533,5 lei de la lotul nr. 2 T F.

A fost obligat pârâtul reclamant T E la plata către reclamanta pârâtă B C a sumei de 4.733,5 lei, cu titlu de sultă.

A fost obligat reclamantul pârât T F la plata către reclamanta pârâtă B C a sumei de 5.533,5 lei, cu titlu de sultă.

Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată (11.340 lei) şi a fost obligat reclamantul pârât T F la plata sumei de 1.030 lei către pârâtul reclamant T E.

A fost obligată reclamanta pârâta B C la plata sumei de 2.610 lei către pârâtul reclamant T E, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Potrivit sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe defuncta T T, decedată la data de 29.11.2002, coroborat cu actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, prima instanţă a constatat că de pe urma acesteia au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală T I- descendent de gradul I şi fiica I M, descendent de gradul I (decedată la data de 05/09/2009 prin reprezentanții pârâții N M, I S şi V E), T I în calitate de fiu, descendent de gradul I, (decedat la data de 17/03/2007 prin reprezentanții T F, B C şi T E), T S în calitate de fiu, descendent de gradul I, ( decedat la data de 01/02/2006, fără moștenitori) şi T G, T Eia, T C ( în prezent decedați) în calitate de descendenți de gradul I, fără moștenitori .

Cu privire la masa succesorala, instanța de fond a retinut că aceasta se compune din suprafața de 400 m.p. teren arabil situat în extravilanul în T. 48, P.68 pe raza comunei D , județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr.

X/49 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O (f.9) şi suprafața de 1000 m.p. teren arabil situat în intravilan, în T. 48, P.68 pe raza comunei D, județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr.

X/49 emis de Comisia Județeană Olt pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.

Totodată, s-a constatat conform anexei 24 ( f. 7) emisă de pe urma autoarei T T că de pe urma acesteia a mai rămas o casă de locuit în suprafața de 79 mp şi anexe gospodărești in suprafața de 46 mp situate in com. D , str. 1 Decembrie 1918, jud. O.

În temeiul art. 651 din Codul civil de la 1864 (legea aplicabilă la momentul deschiderii succesiunii autoarei T T, conform art. 91 din Legea 71/2011) „succesiunile se deschid prin moarte”, în baza art. 669 Codul civil de la 1864, „copiii (...) succed tatălui, mamei (...) ei succed în părţi egale când sunt toţi de gradul întâi şi sunt chemaţi după propriul lor drept (...)”, iar potrivit art.1 din Legea 319/1944 soţul supravieţuitor moşteneşte din averea celuilalt soţ când vine la succesiune cu copiii legitimi şi recunoscuți sau numai cu unii dintre ei, ori cu descendenții lor, moștenește o pătrime.

În baza art. 654-658 Codul civil de la 1864, prima instanţă a avut în vedere că pentru a putea succeda, o persoană trebuie să aibă capacitate succesorală, vocaţie succesorală generală şi concretă, şi să nu fie nedemn în raport cu persoana celui despre a cărui succesiune este vorba.

Potrivit art. 700 Codul civil de la 1864, cel care întrunește condițiile pentru a succeda va putea exercita dreptul său de opțiune succesorală în interiorul unui termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii prin acte de acceptare expresă sau tacită după caz, în conformitate cu dispozițiile art. 685-694 din Codul civil de la 1864.

Pentru pârâtul T I şi fiica I M (decedată la data de 05/09/2009 prin reprezentanții pârâții N M, I S şi V E), reclamantul a înțeles să invoce neacceptarea succesiunii in termen, apreciind că acestea sunt străini de succesiune prin neacceptare.

Din anexa 24 a autoarei T T coroborat cu anexele lui Ţenea Gheorghiţa (f.25 vol.

I), T Eia ( fila 27 vol.

I), T C ( fila 29 vol.

I), rezultă că fiii acesteia decedați T S, T C, Ţenea Gheorghiţa şi T Eia nu au moștenitori direcți, rămânând de pe urma acestora ceilalți frati.

Instanţa a apreciat că din probele administrate rezultă că pârâții T I şi N M, I S, V E pentru autoarea I M decedata la 05.09.2009, fiica reclamantei, nu au făcut dovada conform art. 249 C.p.civ., că au acceptat succesiunea in termenul legal de 6 luni de la decesul autoarei T T.

În ceea ce privește susținerea reclamanților că ar fi acceptat succesiunea întrucât ar fi fost parte în sentința civilă pronunțata in dosarul nr. 4156 din 16.10.2008 (f. 144-146 vol.

I), prima instanță a constatat că aceste presupuse acte de acceptare tacită a succesiunii au fost făcute după expirarea termenului de 6 luni de la decesul acesteia (29.11.2002).

Din declarațiile martorilor audiați M F, D G D, M E, T N, N E ( f. 104-105, 107-109 vol.

II) prima instanţă a reţinut că autoarea T T a locuit in comuna D, jud.

O şi a avut 7 copii, iar după decesul acesteia in locuința ei din comuna D au locuit permanent T S şi T E, aceştia folosind şi întreținând casa şi terenul.

Instanța a mai constatat, conform sentinței civile nr. 30/09.01.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal in dosarul nr. 4269/207/2007 (f.16-20 vol.

I), că reclamanții T F şi B C pe de o parte, respectiv T E pe de altă parte în calitate de moștenitorii ai autorului T I decedat la data de 17.03.2007 ( fiul autoarei T T ) au acceptat succesiunea de pe urma autorului, atribuindu-se loturi în proprietate.

Având in vedere că T I a decedat în anul 2007, după decesul mamei sale T T în anul 2002, prima instanța a constatat că T I ( prin actele de acceptare tacită a lui T E care a folosit imobilele autoarei ) a acceptat moștenirea pentru toți moștenitorii acestuia menționați mai sus, motiv pentru care prima instanţă a apreciat că nu poate să stabilească că reclamanții T F şi B C nu ar fi făcut acte de acceptare a succesiunii autoarei T T.

Raportat la aceste aspecte, desi T E a locuit in casa bunicii T T în calitate de nepot, prima instanța a apreciat că actele de folosință îndelungată a locuinței şi a terenului actual îi profită autorului T I cât şi moștenitorilor acestuia.

Întrucât pârâtul reconvențional T I şi moștenitorii autoarei I M nu au făcut dovada că au calitatea de moștenitori acceptanți ai autoarei T T, instanţa nu a mai avut in vedere la masa partajabilă imobilul casă de locuit si terenul rămas in T 50 P 1436 pe raza UAT D solicitat prin cererea reconvențională de N M şi I S.

De asemenea, instanța nu a mai analizat raportarea donațiilor făcute de T T pârâților T E, T F şi B C prin contractul de donaţie nr. 548/18.02.1997 pentru suprafață de 1200 mp teren arabil extravilan şi 2 ha teren extravilan situat in T 26-27, P 1 şi donația simulată sub forma unei vânzări-cumpărări conform sentințelor civile nr. 456/18.10.2008 pronunțată in dosarul nr. 4327/207/2008 de Judecătoria Caracal şi nr. 2665/02.09.2013 pronunțată in dosarul nr. 3008/207/2013.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat deschisă succesiunea autoarei T T, decedată la data de 29/11/2002, cu ultimul domiciliu în D, jud.

O; a constatat că sunt străini de succesiune fiul T I şi fiica I M (decedată la data de 05/09/2009 prin reprezentanții pârâții N M, I S şi V E), prin neacceptare în termenul legal; a constatat moștenitori acceptanți ai autoarei ca fiind: T I în calitate de fiu, descendent de gradul I, (decedat la data de 17/03/2007 prin reprezentanții T F, B C şi T E), cu o cotă de ½ din masa succesorală şi T S în calitate de fiu, descendent de gradul I, (decedat la data de 01/02/2006, fără moștenitori) cu o cotă de ½ din masa succesorală.

Instanța a constatat că masa succesorală, se compune din: suprafața de 400 m.p. teren arabil situat în extravilan în T. 48, P.68 pe raza comunei D , județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr.

X/49 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O; suprafața de 1000 m.p. teren arabil situat în intravilan, în T. 48, P.68 pe raza comunei D, județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr.

X/49 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O.

Instanța a mai reținut că la data de 01/02/2006 a decedat autorul T S, cu ultimul domiciliu în com.

D, jud.

O, iar potrivit sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe defunct ( f.11 vol I), coroborat cu actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, s-a constatat că de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală fratele pârât T I şi sora I M ( decedată la data de 05/09/2009 prin reprezentanții pârâții N M, I S şi V E ), T I în calitate de fiu, descendent de gradul I, (decedat la data de 17/03/2007 prin reprezentanții T F, B C şi T E) şi T G, T E, T C (în prezent decedați ) în calitate de descendenți de gradul I, fără moștenitori

Pentru motivele menționate mai sus, instanța a constatat ca pârâtul frate T I şi sora sa, I M decedata la 05.09.2009, nu au făcut dovada actelor de acceptare a succesiunii în termen de 6 luni de la decesul autorului T S.

Conform declarațiilor martorilor audiați M F, D G D, M E, T N, N E, prima instanţă a reţinut că de pe urma autorului T S a efectuat acte de acceptare a succesiunii T I, conform motivelor menționate mai sus.

Instanța a retinut conform actelor de proprietate depuse la dosar, că masa succesorală rămasă de pe urma acestuia se compune din:

- cota 1/2 din suprafața de 400 m.p. teren arabil situat în extravilan în T. 48, P.68 pe raza comunei D, județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr.

X/49 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O.

- cota de ½ din suprafața de 1000 m.p. teren arabil situat în intravilan , în T. 48, P.68 pe raza comunei D, județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr.

X/49 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O.

- suprafața de 900 m.p. teren arabil situat în intravilan, în T. 50, P.1437 pe raza comunei D, județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr.

X/24 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O.

- suprafața de 100 m.p. teren arabil situat în intravilan, în T. 50, P.1435/1 pe raza comunei D, județul O, identificat potrivit titlului de proprietate nr.

X/24 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – O.

Prin încheierea de şedinţă din 18.03.2024, instanţa a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată, în sensul că T I este fratele autorului T S.

În cauză, a fost desemnat prin încheierea de şedinţă din 18.03.2024 expert V A, care a efectuat şi depus la dosarul cauzei la data de 14.04.2024 raportul de expertiza agricolă ( f. 187-195 vol.

II), împotriva căruia s-au formulat obiecțiuni de către reclamanţi care au fost înaintate de instanţă expertului pentru a formula răspuns.

Prin adresa depusă la dosar la data de 22.08.2024, expertul a răspuns la obiecțiunile formulate ( f. 5-8 vol. III).

În drept, prima instanţă a avut în vedere dispozitiile art. 984 C.proc.civ. referitoare la partajul judiciar.

În consecinţă, prima instanţa a apreciat ca in speţă, faţă de situaţia de fapt reţinută de expert cu ocazia identificării bunurilor imobile şi cotele succesorale cuvenite, se impune atribuirea în natură si compensarea cu sultă.

Conform disp. art. 988 alin.1 Cpc, la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.

Daca bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natura, partajul se va face in unul dintre următoarele moduri: atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora şi vânzarea bunului in modul stabilit de proprietar ori, in caz de neînţelegere, la licitaţie publica, în condiţiile legii şi distribuirea preţului de către coproprietari proporţional cu cota parte a fiecăruia dintre ei.

De asemenea, instanţa a avut în vedere la propunerile de lotizare posesia părţilor, construcţiile edificate pe terenurile ce fac parte din masa partajabilă, precum şi susținerile formulate de către T F, B C şi T E, cu ocazia prezentării la faţa locului şi formării loturilor.

În consecinţa celor anterior expuse, prima instanţa a dispus ieșirea din indiviziune de pe urma autorilor T T şi T S.

Prima instanţă a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 11.340 lei ( T E – 7.420 lei, T F - 1.170 lei şi B C - 2.750 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, onorarii avocaţi, onorariu expert) şi l-a obligat pe reclamantul pârât T F la plata sumei de 1.030 lei către pârâtul reclamant T E.

În baza art. 453 alin.1 Cpc, prima instanţă a obligat-o pe reclamanta pârâta B C la plata sumei de 2610 lei către pârâtul reclamant T E, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată:

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de admitere în principiu a formulat apel pârâtul T E.

În baza art. 470 C.proc.civ., apelantul pârât solicită admiterea apelului declarat atât împotriva încheierii de admitere în principiu cât şi împotriva sentinţei civile nr.

X/23.09.2024, pe fondul cauzei să se constate că intimaţii reclamanţi sunt neacceptați ai succesiunii autorului T S decedat la data de 01.02.2006, considerând că instanţa de fond în mod greşit a admis cererea de chemare în judecată, constatând deschisă succesiunea autorului T S cu moştenitori acceptaţi ai acestuia intimaţii reclamanţi, care nu au făcut niciun fel de acte de acceptare a succesiunii, singurul acceptant fiind apelantul, motiv pentru care solicită ca instanţa de apel să refacă loturile urmând să se excludă de la calitatea de moştenitor pe T F şi B C, urmând să fie obligaţi la plata cheltuielilor de judecată pe care a fost nevoit să le facă cu acest apel.

Menţionează apelantul că la data de 22.01.2024, instanţa de fond a pronunţat încheierea de admitere în principiu nr. 3, constatând deschisă succesiunea autoarei T T cu moştenitori legali şi acceptanți intimaţii reclamanţi şi apelantul pârât T E, a constatat deschisă succesiunea autorului T S, cu aceiaşi moştenitori acceptanți.

În opinia apelantului pârât soluţia este total greşită, având în vedere întregul material probator de la dosar cu care a făcut dovadă că acceptant al succesiunii autorului T S este doar el, astfel încât suprafaţa de 1000 mp atribuită în lotul pârâtului T F urmează să fie menţionată în lotul său.

Apelantul pârât face referire la proba cu înscrisuri şi la proba cu martorii M E şi M F, din depoziţia martorei M E rezultând cu certitudine că el a fost cel care a îngrijit-o atât pe T T dar şi pe T S, a locuit efectiv cu amândoi în aceeaşi curte, i-a înmormântat şi a respectat toate obiceiurile după înmormântare; T S a fost bolnav şi apelantul arată că i-a asigurat medicamente, hrană, l-a vizitat la spital; niciunul dintre cei doi reclamanţi nu l-au ajutat niciodată, nu au venit niciodată în domiciliul lui, nu l-au sunat să-l întrebe să vadă ce face, nu au venit nici la înmormântare şi nici la pomenile ulterioare; intimatul reclamant T F locuieşte în acelaşi sat, iar la decesul autorului T S, apelantul pârât i-a solicitat reclamantului să vină să îl ajute cu înmormântarea şi acesta i-a spus că nu vine, astfel că nici el şi nici familia lui nu au venit să aprindă o lumânare unchiului, ulterior depunând acţiunea la instanţă pentru a face dovada că au drept să solicite bunuri din succesiunea acestuia.

Aceştia au susţinut că au plătit impozitul la Primărie, dar apelantul pârât solicită ca instanţa să observe data de pe chitanţa emisă de primărie, dată care este ulterioară depunerii cererii de chemare în judecată.

Consideră că aceleaşi aspecte reies şi în urma administrării probei cu interogatoriul intimatului T F, care recunoaşte că apelantul a fost singurul care a avut grijă de cei 2 autori şi i-a înmormântat şi pomenit după datini, astfel încât a făcut dovada că nu au acceptat succesiunea în termen pentru autorul T S.

Referitor la posesia suprafeţei de teren de 1000 mp ce a aparţinut autorului conform titlului său de proprietate, apelantul apreciază că instanţa de fond în mod greşit a procedat la atribuirea suprafeţei de teren de 1000 mp ce a aparţinut lui T S.

Învederează că prima instanţă a motivat hotărârea în sensul că lotizarea a fost făcută în funcţie de: posesia terenului – or, apelantul pârât susţine că niciodată reclamantul T F şi reclamanta B C nu au avut în posesie, nu au muncit şi nu au stăpânit suprafaţa de 1000 mp care i-a fost atribuită în lot numitului T F.

Mai arată că pe terenul respectiv, există o temelie de casă turnată de apelant în timpul vieţii autorului T S cu acordul acestuia, astfel încât motivarea referitoare la atribuirea suprafeţei de teren de pe fila 11 alin 3 nu este corectă, întrucât instanţa nu a ţinut cont că pe terenul respectiv apelantul a construit aceea temelie deşi în notele scrise depuse la dosar pentru termenul din data de 11.03.2024 a indicat la pct. 5 fila 2 şi a adus la cunoştinţa instanţei că pe suprafaţa respectivă a construit atât temelia de casă cât si un gard cu fundaţie de beton în partea de jos iar în partea de sus cu plase de sârmă, gardul fiind construit după decesul autorului T S pentru a proteja proprietatea.

Întrucât pe latura respectivă nu era construit niciun gard, susţine că a plantat pomi fructiferi, a cultivat terenul în fiecare an şi l-a îngrijit, comportându-se ca un adevărat proprietar, datorita faptului că a avut posesia continuă şi îndelungată a acestor suprafeţe de teren, a efectuat aceste investiţii pe suprafaţa respectivă.

Se mai arată că instanţa, la atribuirea loturilor, a motivat că a ţinut cont de solicitarea părţilor susţinând că cei doi reclamanţi s-au prezentat la faţa locului când s-au efectuat măsurătorile şi au solicitat terenul în lotul lor, motivare total greşită în opinia apelantului pârât, deoarece când s-a efectuat prima măsurătoare a fost de faţă T F care a solicitat în lotul său o sumă de bani şi nu a solicitat teren, iar reclamanta B C nici nu a fost prezentă.

La efectuarea celei de-a doua măsurători pentru întocmirea suplimentului la raportul de expertiză, niciunul dintre cei 2 reclamanţi nu au fost prezenţi, astfel încât nu îşi poate explica apelantul de ce instanţa a motivat hotărârea în acest fel.

De asemenea, arată că la data de 13.06.2024, în urma furtunii care s-a produs în comuna părţilor, gardul de la stradă, de lemn, atât de pe proprietatea de 1000 mp rămasă de pe urma autoarei T T cât şi de pe proprietatea de 1000 mp rămasă de pe urma autorului T S a fost distrus în proporţie de 100/%, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 18.06.2024 de Primăria com.

D care, la solicitarea sa, a format o comisie pentru verificarea şi constatarea pagubelor.

În procesul-verbal respectiv se face menţiunea că paguba produsă de furtună a doborât împrejmuirea din lemn pe aprox. 40 ml, gard pe care apelantul arată că l-a refăcut în totalitate, aşa cum rezultă din planşele foto şi din procesul-verbal.

Faţă de acestea, apelantul solicită admiterea apelului, să se constate că moştenitor cu vocaţie succesorală pentru autorul T S este doar el, apelantul T E, iar intimaţii nu au acceptat succesiunea în termenul legal prevăzut de lege conform probelor administrate la instanţă, astfel încât nu poate fi reţinută calitatea acestora de moştenitori legali pentru succesiunea autorului şi implicit pentru suprafaţa de teren de 1000 mp ce solicită să îi fie atribuită în lotul său.

Solicită proba cu înscrisuri şi proba cu martori.

Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Prin încheierea de admitere în principiu nr. 3/22.01.2024 şi sentinţa civilă nr.

X/23.09.2024 pronunţate în dosarul nr.

X, Judecătoria Caracal a stabilit moştenitorii şi masele succesorale de pe urma defuncţilor T T şi T S şi a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor cu privire la bunurile rămase de pe urma celor doi autori.

Instanţa reţine că prin motivele de apel invocate, apelantul pârât T E a criticat numai modul în care prima instanţă a stabilit moştenitorii autorului T S.

În aceste condiţii, deşi prima instanţă a stabilit moştenitorii de pe urma celor doi autori, T T şi T S, cu aceeaşi motivare, în limitele efectului devolutiv al apelului, conform art. 477 C.proc.civ., Tribunalul se va pronunţa exclusiv asupra criticilor apelantului pârât T E, şi anume asupra modului în care au fost stabiliţi moştenitorii autorului T S.

Astfel, apelantul pârât T E a pretins că este singurul acceptant al moştenirii defunctului T S, intimaţii reclamanţi fiind neacceptanţi, dat fiind că nu au făcut niciun fel de acte de acceptare a moştenirii.

Sub acest aspect, prima instanţă a reţinut prin încheierea de admitere în principiu că, pentru motivele menționate anterior în cuprinsul încheierii de admitere în principiu, pârâtul frate T I şi sora sa, I M decedata la 05.09.2009, nu au făcut dovada actelor de acceptare a succesiunii în termen de 6 luni de la decesul autorului T S.

Totodată, s-a reţinut că, potrivit declarațiilor martorilor audiați M F, D G D, M E, T N, N E, rezultă că de pe urma autorului T S a efectuat acte de acceptare a succesiunii T I, conform motivelor menționate mai sus.

Or, Tribunalul remarcă faptul că motivele menţionate mai sus în cuprinsul încheierii de admitere în principiu sunt cele referitoare la stabilirea moştenitorilor defunctei T T.

De altfel, Tribunalul remarcă faptul că prima instanţă face referire la declaraţiile aceloraşi martori, declaraţii reţinute şi în ceea ce priveşte stabilirea moştenitorilor defunctei T T.

Altfel spus, nu există o motivare particularizată pentru stabilirea moştenitorilor defunctului T S, ci se face trimitere la motivele reţinute anterior.

Or, singurele motive reţinute anterior în încheierea de admitere în principiu care privesc actele de acceptare a moştenirii sunt cele reţinute de prima instanţă atunci când a stabilit moştenitorii defunctei T T.

Fără a aprecia asupra moştenitorilor acestei defuncte, Tribunalul va analiza motivele reţinute de către prima instanţă în legătură cu acceptarea succesiunii acesteia, de vreme ce prima instanţă a stabilit moştenitorii lui T S prin referire la motivele în raport de care a stabilit moştenitorii defunctei T T.

Astfel, prima instanţă a reţinut că T I ( prin actele de acceptare tacită a lui T E care a folosit imobilele autoarei ) a acceptat moștenirea pentru toți moștenitorii acestuia.

A mai reţinut prima instanţă că deşi T E a locuit în casa bunicii T T în calitate de nepot, actele de folosință îndelungată a locuinței şi a terenului actual îi profită autorului T I şi moștenitorilor acestuia.

Tribunalul constată, deci, că prima instanţă a reţinut în realitate situaţia de fapt astfel cum este pretinsă de apelantul pârât T E, de vreme ce a reţinut că actele de acceptare tacită i-au aparţinut lui T E, cel care a şi folosit imobilele.

Într-adevăr, Tribunalul reţine că situaţia de fapt sub acest aspect a fost reţinută corect de către prima instanţă din declaraţiile martorilor.

Astfel, martora M F (fila 104 Vol.

II din dosarul primei instanţe) a declarat că după decesul defunctei T T, în casa acesteia a rămas T E, care a şi întreţinut casa, iar T S a locuit şi el în aceeaşi casă a defunctei T T.

Aceeaşi martoră a declarat că după decesul lui T S, a rămas în casă T E şi nu a văzut pe nimeni să vină, să facă acte de administrare sau să ia bunuri după decesul lui T S, în afară de T E.

În acelaşi sens, martora D G D (fila 105 Vol.

II din dosarul primei instanţe) a declarat că după decesul defunctei T T, locuieşte în casă unul dintre nepoţii acesteia, T E.

Şi martora M E (fila 107 Vol.

II din dosarul primei instanţe) a declarat că după decesul celor doi autori, T E s-a ocupat de întreţinerea celor două case, iar martora T N (fila 108 Vol.

II din dosarul primei instanţe) a declarat că după decesul lui T T, T E mergea în locuinţa acesteia.

Tribunalul reţine că de vreme ce T S a moştenit-o pe mama sa (aspect reţinut de prima instanţă, fără a fi fost criticat în apel), la data decesului lui T S, cota de ½ din masa succesorală a defunctei T T se regăsea în patrimoniul lui T S.

Aşadar, casa în care a locuit defuncta T T şi terenurile acesteia se regăseau în cotă de ½ în patrimoniul lui T S atunci când a decedat T S şi, conform declaraţiei martorei M F, T E a rămas în casa în care locuiseră T T şi T S, după decesul celui din urmă.

Aşadar, devin evidente actele de acceptare tacită a moştenirii lui T S întreprinse de către T E.

Chiar dacă martorii ascultaţi au făcut referire în special la folosirea bunurilor care i-au aparţinut defunctei T T, cum transmisiunea patrimoniului acestei defuncte a operat de plin drept din momentul deschiderii succesiunii, ½ din acestea au trecut în patrimoniul lui T S (conform art. 644, 688, 696 şi 899 alin. 1 V.C.civ.), iar T E este cel care s-a ocupat de ele.

În prezent, nu interesează dacă apelantul pârât sau altul dintre succesibili se ocupă de case, interesând cine s-a ocupat de ele înăuntrul termenului de opţiune succesorală de 6 luni prevăzut de art. 700 V.C.civ..

Aşadar, faptul că actualmente casele sunt degradate, aşa cum a declarat martora N E (fila 109 Vol.

II din dosarul primei instanţe) nu prezintă relevanţă.

În legătură cu cele declarate de martora M F despre construirea unei case de către B C împreună cu T E pe ternul ce a aparţinut lui T, Tribunalul reţine că dincolo de faptul că martora nu cunoaşte cu precizie perioada în care a fost construită casa (imediat sau după decesul lui T S), nu s-a dovedit nici măcar de către reclamanta intimată B C data edificării construcţiei.

Mai mult decât atât, nu s-a dovedit pe ce teren s-a construit acea casă, câtă vreme atât T E, cât şi B C au primit de la autoarea T T terenuri în timpul vieţii în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, precum şi de donaţie în cazul lui T E.

De altfel, prin cererea din 22.09.2022 (filele 182-183 Vol.

I din dosarul primei instanţe), intimaţii reclamanţi T F şi B C arătau faptul că intimata reclamantă B C împreună cu soţul acesteia au construit o casă pe terenul în suprafaţă de 1500 mp dobândit de ei prin vânzare-cumpărare.

Aşadar, nu poate fi reţinut un act de acceptare tacită a moştenirii din partea intimatei reclamante B C.

Pentru aceleaşi motive, nu prezintă relevanţă nici cele declarate de martora M E (fila 107 Vol.

II din dosarul primei instanţe) în sensul că atât T E, cât şi B C şi-au făcut casă acolo, începând lucrarea înainte de decesul lui T T şi continuând-o după deces.

Dincolo de faptul că această martora se referă la o altă perioadă în care s-ar fi construit casele, Tribunalul reţine că dacă intimata reclamantă B C considera că este vorba de un act de acceptare tacită a moştenirii, trebuia să facă dovada perioadei în care a edificat construcţia şi dovada faptului că a edificat-o pe unul dintre terenurile bunuri ale succesiunii.

Mai mult decât atât, toate imobilele clădiri aflate pe terenul defunctei T T, conform certificatului de atestare fiscală (fila 5 Vol.

I din dosarul primei instanţe) sunt construite în anul 1943, când nici T E şi nici B C nu erau născuţi.

Cât priveşte renovarea cavourilor, Tribunalul reţine că renovarea cavourilor oricum nu ar putea fi asimilată unui act de acceptare tacită a moştenirii, câtă vreme ea este un act efectuat din considerente de morală, de respect faţă de memoria antecesorilor.

Cât priveşte plata impozitelor, deşi practica judiciară era unitară sub imperiul Vechiului Cod civil în sensul de a aprecia că reprezintă act de acceptare a moştenirii, Tribunalul reţine că prin înscrisurile depuse la dosar B C şi T F nu au făcut dovada plăţii impozitelor înăuntrul termenului de opţiune succesorală, ci mult după acest moment (în iulie 2019 – filele 153 -154 Vol.

I din dosarul primei instanţe; în ianuarie 2022 - filele 155 -156 Vol.

I din dosarul primei instanţe; în ianuarie 2023 - filele 45 -46 Vol.

II din dosarul primei instanţe).

Dimpotrivă, numai din chitanţa nr. 0379439/17.12.2002 (fila 82 Vol.

I din dosarul primei instanţe), reiese că T E a achitat impozitul pentru terenuri şi clădiri la mai puţin de o lună de la decesul defunctei T T.

Cum acest act vizează numai acceptarea succesiunii defunctei T T, nu şi pe cea a lui T S, nu prezintă interes în cauza de faţă.

Nu interesează nici faptul că părţile au fost implicate în dosarul nr. X/207/2008, câtă vreme în anul 2008 termenul de opţiune succesorală era deja împlinit pentru ambii autori.

În ceea ce priveşte discuţiile dintre T E şi T F în legătură cu o anumită suprafaţă de pământ, martora M E ştie ca au avut loc în urmă cu câţiva ani (declaraţia fiind dată în noiembrie 2023).

Sub acest aspect, intimaţii reclamanţi au susţinut că au cultivat toamna o suprafaţă de teren din averea succesorală, iar apelantul pârât T E a arat cultura în primăvara următoare, fără ca intimaţii reclamanţi să indice măcar anul în care a avut loc acest eveniment.

Mai mult decât atât, la dosarul primei instanţe (fila 138 Vol.

II), s-a depus răspunsul Postului de Poliţie D la solicitarea numitului T F din 29.07.2021, deci ulterior împlinirii termenului de opţiune succesorală.

Dat fiind că s-a susţinut că apelantul pârât T E le-ar fi interzis celorlalţi moştenitori accesul în curtea defunctei T T, instanţa a reţinut din declaraţia martorei T N că astfel de discuţii au avut loc şi în anul 2022 (anul trecut faţă de anul declaraţiei), martora ştiind că discuţiile au început din 2018-2019, după decesul autorilor, mai târziu, fără ca martora să poată specifica o dată.

Cum nu s-a dovedit o situaţie aptă să justifice repunerea intimaţilor reclamanţi în termenul de opţiune succesorală, instanţa nu poate acorda însemnătate juridică acestor conflicte dintre succesibili, fără a cunoaşte dacă ele au avut loc înăuntrul termenului de opţiune succesorală.

De altfel, dacă intimaţii reclamanţi erau împiedicaţi să accepte în mod tacit succesiunea, aceştia aveau deschisă calea acceptării exprese înăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de Vechiul Cod civil.

În consecinţă, din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt în sensul că actele de acceptare tacită a succesiunii au fost efectuate de către T E, însă prima instanţă le-a dat o interpretare juridică greşită când a apreciat că aceste acte i-au profitat lui T I, tatăl lui T E, T I fiind încă în viaţă atât atunci când a decedat T T, cât şi atunci când a decedat T S.

Or, Tribunalul reţine că actul de opţiune succesorală este un act juridic unilateral.

Este adevărat că el nu este un act esenţialmente personal, ci poate fi exercitat şi prin reprezentare legală sau convenţională, însă în cauză nu s-a dovedit şi nici măcar nu s-a pretins că actele de acceptare tacită a succesiunii realizate de T E s-ar fi făcut în numele lui T I, în baza unui mandat dat fiului său.

Aşadar, actele de acceptare tacită a succesiunii realizate de T E nu pot avea altă însemnătate decât aceea a acceptării pentru sine a succesiunii lui T S.

De altfel, aprecierea primei instanţe în sensul că actele de acceptare tacită a succesiunii de către T E îi profită tatălui său, T I, încalcă şi caracterul voluntar al actului de opţiune succesorală, de vreme ce, în lipsa unei convenţii între T I şi T E, prima instanţă l-a considerat acceptant pe T I, fără a fi reieşit că acesta ar fi vrut să accepte moştenirea.

Mai reţine Tribunalul că, aşa cum s-a apreciat şi în doctrina elaborată sub imperiul Vechiului Cod civil, dreptul de opţiune succesorală aparţine şi trebuie să fie exercitat nu numai de către succesibilii chemaţi în primul rând să moştenească (de exemplu, rudele din clasa I de moştenitori), dar şi de către succesibilii subsecvenţi (de exemplu, rude din clasa a II-a), fără să aştepte exercitarea opţiunii din partea moştenitorilor în rang preferat.

Soluţia se impune întrucât moştenitorii în rang preferat ar putea renunţa la moştenire în ultimele zile ale prescripţiei unice de 6 luni (Tratat de drept succesoral, Ediţia a II-a – prof. univ .dr.

Francisc Deak, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2002, pag. 381-382).

Aşadar, chiar dacă la decesul lui T S, trăia T I (fratele lui T S), T E putea întreprinde acte de acceptare a succesiunii acestuia.

Este adevărat că rudele sunt chemate la moştenire în ordinea claselor şi a gradelor de rudenie.

În cazul de faţă, este vorba de rude din aceeaşi clasă, clasa a II-a, dar de grad diferit.

Astfel, rudele de gradul al III-lea (nepotul de frate) pot veni la moştenire numai dacă nu există rude de gradul al II-lea (fratele) sau cele existente nu pot sau nu vor să vină la moştenire.

În concret, T E, rudă de gradul al III-lea cu defunctul T S, a învederat că este singurul care a făcut acte de acceptare a moştenirii, dovedind că niciun alt succesibil, nici măcar cei din grad prioritar (T I, T I) nu au vrut să accepte moștenirea.

Așadar, Tribunalul va admite apelul și, schimbând în parte încheierea de admitere în principiu nr. 3/22.01.2024 şi sentinţa civilă nr.

X/23.09.2024 pronunţate de Judecătoria Caracal în dosarul nr.

X, va admite în parte atât cererea principală cât și cererea reconvențională.

Astfel, Tribunalul va constata că apelantul pârât T E are calitatea de unic moştenitor acceptant al autorului T S, în calitate de colateral de gradul al III-lea, nepot de frate, cu o cotă ideală de 1/1 din moştenirea autorului T S.

Totodată, se va constata, față de cele anterior reținute, că intimaţii reclamanţi T F şi B C şi intimaţii pârâţi T I, I S, N M şi V E sunt străini de succesiunea autorului T S, prin neacceptare.

Tribunalul va dispune schimbarea sentinţei civile nr. X/23.09.2024 pronunţate de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X şi sub aspectul ieşirii din indiviziune a părţilor şi al formării loturilor.

Astfel, apelantul pârât a formulat critici şi sub acest aspect al lotizării, apreciind că era oportună atribuirea către el a suprafeţei de 1000 mp teren intravilan situat în tarlaua 50, parcelele 1437 şi 1435/1 situat pe raza comunei D, județul O, conform T.P.

X/24/22.05.1995.

Tribunalul reţine că sub aspectul atribuirii acestui bun, situaţia se schimbă în primul rând prin prisma faptului că el face parte numai din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului T S şi, cum Tribunalul a constatat că apelantul pârât T E este singurul moştenitor acceptant al lui T S, se impune ca bunul să îi fie atribuit celui care îl moşteneşte pe T S, iar nu lui T F, care a fost găsit neacceptant la succesiunea lui T S.

În faţa primei instanţe, după strigarea cauzei la termenul din 16.09.2024, intimaţii reclamanţi T F şi B C, prin avocat, au solicitat atribuirea bunurilor în varianta nr. 3 din suplimentul la raportul de expertiză.

Tribunalul constată că în această variantă (filele 5-6 Vol.

III din dosarul primei instanţe) intimata reclamantă B C primeşte numai sultă, iar intimatul reclamant T F primeşte suprafaţa de 1000 mp teren intravilan situat în tarlaua 50, parcelele 1437 şi 1435/1 şi suprafaţa de 400 mp teren extravilan în tarlaua 48, parcela 68, situat pe raza comunei D, județul O, conform T.P.

X/49/24.05.1995.

În aceste condiţii, cum suprafaţa de 1.000 mp teren intravilan situat în tarlaua 50, parcelele 1437 şi 1435/1 nu mai poate fi atribuită intimatului reclamant T F (pentru că terenul face parte numai din masa succesorală a lui T S, nu şi a defunctei T T), intimatului reclamant i se va atribui numai suprafaţa de teren extravilan de 400 mp în tarlaua 48, parcela 68, pe care intimatul reclamant T F o primea şi în varianta nr. 3 din suplimentul la raportul de expertiză.

Acest teren de 400 mp în tarlaua 48, parcela 68 a intrat numai în cotă de ½ în patrimoniul lui T S, restul de ½ intrând în patrimoniul defunctului T I, de pe urma defunctei T T, aşa cum a reţinut prima instanţă şi cum nu s-a contestat în cauza de faţă.

În consecinţă, în temeiul art. 988 C.proc.civ., ţinând seama de faptul că T E este cel care a avut posesia bunurilor după decesul celor doi autori, dar şi de faptul că este de dorit ca fiecare moştenitor, în măsura în care este oportun, să primească bunuri în natură, precum şi de voinţa exprimată de intimaţii reclamanţi în faţa primei instanţe, Tribunalul îi va atribui intimatului reclamant T F terenul situat în extravilan, iar apelantului pârât T E terenurile situate în intravilan.

Conform raportului de expertiză depus la prima instanţă, valoarea bunurilor este de 30.800 lei, expertul stabilind valoarea de 15 lei/mp pentru terenul intravilan şi de 20.000 lei/ha pentru ternul extravilan.

Tribunalul va avea în vedere că bunurile rămase de pe urma lui T S i se vor atribui în totalitate moştenitorului acceptant al acestuia T E, fără a comporta plata unei sulte, T E moştenindu-l pe T S în cotă de 1/1.

În schimb, la succesiunea defunctei T T vor veni toţi cei trei moştenitori în cotele stabilite de prima instanţă şi pentru bunurile reţinute de prima instanţă.

Cum prima instanţă a reţinut că ½ din moştenirea defunctei T T i-a revenit lui T S, rezultă că ½ din moştenirea acesteia, regăsită în patrimoniul lui T S, trebuie să îi revină tot lui T E.

Astfel, numai cota de ½ din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei T T se va împărţi între descendenţii lui T I, în cote de 1/3 fiecare, conform art. 669 V.C.civ..

Întreaga masă succesorală a defunctei T T valora 15.800 lei. (800 lei terenul extravilan şi 15.000 lei terenul intravilan de 1.000 mp.

Cota de ½ din masa succesorală a defunctei T T valorează 7900 lei (15800/2).

Aşadar, cei trei nepoţi de fiu ai lui T T ar trebui să primească de pe urma acesteia bunuri în valoare de câte 2.633 lei fiecare (7900/3).

În concret, de pe urma defunctei T T, adică din ½ din masa succesorală a acesteia (cât i-a revenit lui T I), intimatul reclamant T F primeşte suprafaţa de teren extravilan de 400 mp în tarlaua 48, parcela 68, situat pe raza comunei D, județul O, conform T.P.

X/49/24.05.1995, în valoare de 800 lei.

Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că numai jumătate din această valoare a fost transmisă lui T I.

Deci, cum ½ din acest teren face parte din masa succesorală a lui T S, T F putea primi de pe urma lui T T numai jumătate din acest bun.

Cum îl primeşte integral, pentru jumătate, va trebui să plătească sultă lui T E, şi anume suma de 400 lei (800/2).

De pe urma aceleiaşi defuncte, apelantul pârât T E primeşte ½ din suprafaţa de teren intravilan de 1000 mp în tarlaua 50, parcela 1435 situat pe raza comunei D, județul O, conform T.P.

X/49/24.05.1995 şi ½ din aceeaşi suprafaţă o primeşte de pe urma lui T S.

Aşadar, de pe urma lui T T primeşte bunuri în valoare de 7.500 lei (15.000/2).

Cum cota sa ideală de 1/3 din ½ din valoarea bunurilor lăsate de T T este de 2.633 lei, rezultă că T E trebuie să îi plătească lui T F o sultă în valoare de 2.233 lei.

În felul acesta, T F culege bunuri în valoare de 800 lei (cât valorează terenul primit), la care se adaugă sulta în valoare de 2.233 lei (800+2233=3.033).

Cum şi T F îi datorează lui T E o sultă în valoare de 400 lei, Tribunalul va proceda la compensarea acestora, urmând să îl oblige pe apelantul pârât T E la plata către intimatul reclamant T F a sultei de 1.833 lei.

În felul acesta, intimatul reclamant T F îşi întregeşte valoarea ideală a cotei sale de 2.633 lei (3.033-400).

De vreme ce intimata reclamantă B C primeşte numai sultă, cum i se cuvine 1/3 din ½ din valoarea bunurilor lăsate de T T, ea trebuie să primească suma de 2.633 lei (1/3*(1/2*15800)), la plata căreia va fi obligat apelantul pârât.

În consecinţă, Tribunalul va dispune ieşirea din indiviziune de pe urma autorilor T T şi T S şi formarea loturilor astfel:

Lotul nr. 1 se va atribui apelantului-pârât T E şi va fi format din următoarele bunuri:

- teren intravilan în suprafață de 1000 mp în tarlaua 50, parcela 1435 situat pe raza comunei D, județul O, conform T.P. X/49/24.05.1995, având ca vecinii: N- A 1436, E - T S, S - Ds 1575 (str. ), V - I T.

- teren intravilan în suprafață de 900 mp în tarlaua 50, parcela 1437, situat pe raza comunei D, județul O, conform T.P. X/24/22.05.1995, cu vecinii: N - T T, E - Ds 1434 (str.), S – Cc 1435/1, V- T T.

- teren intravilan în suprafață de 100 mp în tarlaua 50, parcela 1435/1 situat pe raza comunei D, județul O, conform T.P. X/24/22.05.1995, cu vecinii: N – A 1437, E - Ds 1434 (str. ), S - Ds 1575 (str. ), V- T T.

Va plăti sultă Lotului nr. 2, T F, în valoare de 1.833 lei.

Va plăti sultă Lotului nr. 3, B C, în valoare de 2.633 lei.

Lotul nr. 2 se va atribui intimatului reclamant T F şi va fi format din următoarele bunuri:

-teren extravilan în suprafață de 400 mp în tarlaua 48, parcela 68, situat pe raza comunei D, județul O, conform T.P. X/49/24.05.1995, cu vecinii: N - HC 414, E - N M. T. I , S - De 409, V - T.

Va primi sultă de la Lotul nr. 1, T E, în valoare de 1.833 lei.

Lotul nr. 3 se va atribui intimatei reclamante B C şi va fi format din sulta în valoare de 2.633 lei, pe care o va primi de la Lotul nr. 1, T E.

Tribunalul va menţine în rest dispoziţiile încheierii de admitere în principiu şi ale sentinţei, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată în apel, Tribunalul reţine că apelantul pârât T E a suportat cheltuieli de judecat în cuantum total de 2.710 lei: 210 lei taxă judiciară de timbru (fila 30) şi 2500 lei onorariu avocaţial (fila 67).

Cum raportul procesual în apel este determinat strict de calitatea de moştenitori a apelantului pârât şi a intimaţilor reclamanţi, numai aceştia din urmă au căzut în pretenţii, nu şi intimaţii pârâţi.

Culpa procesuală le revine numai intimaţilor reclamanţi, ei fiind cei care au pierdut procesul în apel, în sensul art. 453 alin. 1 C.proc.civ.

În temeiul art. 455 C.proc.civ., cum regula este aceea că, în lipsa unei prevederi contrare, obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată este divizibilă, Tribunalul îi va obliga pe cei doi intimaţi reclamanţi la plata în mod egal a cheltuielilor de judecată.

În consecinţă, Tribunalul îl va obliga pe intimatul reclamant T F la plata sumei de 1.355 lei către apelantul pârât T E, cu titlu de cheltuieli de judecată şi o va obliga pe intimata reclamantă B C la plata sumei de 1.355 lei către apelantul pârât T E, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Data publicarii pe portal: 03.10.2025